1ra-1567/2016 — art. 352 alin. 1 CP

1ra-1567/2016 — art. 352 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1567/2016

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

28 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către inculpatul

Bagrin Sergiu, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul

din 28 aprilie 2016, în cauza penală privindu-l pe

Bagrin Sergiu Ion, născut la 02 octombrie

1991, originar și domiciliat în s. Larguța, r-nul

Cantemir.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 12.06.2014 – 22.01.2016;

Instanța de apel: 22.02.2016 – 28.04.2016;

Instanța de recurs: 15.07.2016 – 28.09.2016.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

recunoscut vinovat în baza art. 352 alin. (1) Cod penal, stabilindu-i-se o pedeapsă sub formă

de amendă în mărime de 500 unități convenționale, ceea ce constituie echivalentul a 10 000

lei.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, s-a încasat de la Bagrin Sergiu în beneficiul lui

Baba Ilie suma de 4 000 lei, cu titlul de prejudiciu moral, și suma 4 000 lei cu titlul de

cheltuieli de judecată.

perioada lunii februarie 2014-26 mai 2014 în s. Lărguța, r-nul Cantemir, în mod samavolnic,

1

acționînd după bunul plac, exercitîndu-și un drept de proprietate presupus în mod arbitrar și

prin încălcarea ordinii stabilite, a luat de la Baba Ilie mecanismul remorcă 2PTSU-4(KIUK)-

30A, folosit pentru săpatul fîntînilor, cu costul de 99 000 lei, despre care știa cu certitudine că

îi aparține lui Baba Ilie conform procurii nr.1537 din 19 februarie 2014, autentificată de

notarul public Ganeva Ludmila. A deținut mecanismul de remorcă 2PTSU-4(KLLIK)-30A,

folosit la săpatul fîntînilor, la el la domiciliu refuzînd al restitui proprietarului, Baba Ilie la 26

mai 2014, cînd a fost ridicat forțat de către organul de urmărire penală, cauzînd astfel, daune

în proporții mari lui Baba Ilie.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, prima instanță a reținut că, în drept, faptele

inculpatului Bagrin Sergiu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art.

352 alin. (1) Cod penal, samavolnicia, adică exercitarea unui drept legitim sau presupus în

mod arbitrar și prin încălcarea ordinii stabilite, dacă s-au cauzat daune în proporții mari

intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau

juridice.

Acțiunile inculpatului Bagrin Sergiu au fost încadrate de către organul de urmărire

penală în baza art. 352 alin. (3) lit. d) Cod penal

inculpatul Bagrin Sergiu.

3.1. Procurorul a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri potrivit căreia Bagrin Sergiu să fie recunoscut vinovat în baza art. 352 alin. (3) lit. d)

Cod penal, cu aplicarea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În baza art. 90 Cod penal, de suspendat

condiționat executarea pedepsei pe un termen de 4 ani. Acțiunea civilă să fie admisă integral.

În motivarea apelului, a indicat că vinovăția inculpatului a fost probată prin declarațiile

părții vătămate, declarațiile martorilor Tichem Petru, Budescu Victor și Braga Anatolie, cît și

prin procura nr.1537 autentificată notarial din 19.02.2014, s-a stabilit cu certitudine că

mecanismul pentru săpat fîntîni îi aparține cu drept de proprietate lui Baba Ilie. Instanța de

judecată corect a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 352 Cod penal, însă nu a ținut cont

de declarațiile părții vătămate Baba Ilie, care a comunicat că la momentul cînd a fost ridicat

mecanismul folosit pentru săpatul fînînilor, de la domiciliul lui Bagrin Sergiu, mecanismul nu

era în stare de funcționare și de la care lipsea mai multe piese, care au fost dezasamblate de

inculpat, unele fiind transmise altor persoane care execută lucrări de săpare a fîntînilor, altele

au fost ascunse în mod intenționat de către Bagrin Sergiu, refuzînd a le transmite

proprietarului. La fel, și inculpatul Bagrin Sergiu a declarat că la momentul ridicării

mecanismului piesele indicate de partea vătămată lipseau, și fară acestea mecanismul nu era

în stare de funcționare, fiind distrus și nimicit de inculpat, iar piesele lipsă au fost transmise

altor persoane și ascunse de el. Partea vătămată a declarat că, mecanismul de săpat fîntîni s-a

aflat la inculpat aproximativ 4 luni, timp în care nu a avut posibilitate de a săpa fîntîni, avînd

2

mai multe comenzi în acest răstimp. Prin săpatul fîntînilor partea vătămată își întreținea

familia, fiind unica sursă de existență a acestuia și în acest sens fiind ratat un venit de 180 000

lei. Astfel, prin acțiunile sale Bagrin Sergiu a cauzat lui Baba Ilie daune în proporții deosebit

de mari în sumă de 279 000 lei, ceea ce constituie 13 950 unități convenționale.

3.2. Inculpatul a solicitat casarea integrală a acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea

unei noi hotărîri de achitarea acestuia, din motiv că în acțiunile inculpatului lipsesc elementele

infracțiunii prevăzută de art. 352 alin. (1) Cod penal.

În argumentarea solicitărilor înaintate, inculpatul a invocat că, sintagma din învinuire

„care știa cu certitudine că îi aparține cu drept de proprietate lui Baba Ilie din s. Lărguța, r-

nul Cantemir”, nu s-a constat în ședința de judecată, iar actele de posesie, partea vătămată le-a

întocmit ulterior datei invocate în cererea sa depusă la organele de drept, și anume la

12.02.2014.

În acest context, apelantul a mai menționat, conform actului de înregistrare (f.d.10), se

confirmă că proprietar este Techim Petru, conform procurii Baba Ilie este posesor și nu

proprietar din data de 12.02.2014, ceea ce denotă faptul că la data cînd a solicitat mecanismul

de săpat fîntîni și Bagrin Raisa nu i-a permis, Baba Ilie nici nu avea acest drept de a pretinde

acest bun, fiind un bun presupus de al părții vătămate.

În continuarea, inculpatul a mai indicat că, prima instanță corect a statuat că venitul

ratat nu poate fi calculat la prejudiciul infracțiunii, deoarece venitul ratat este supus reparării

în baza art. 14 și 610 alin.(2) Cod civil, care stabilește că venit este ratat dacă ar fi fost posibil

în condițiile unui comportament normal din partea autorului prejudiciului in împrejurări

normale, avîndu-se în vedere un comportament obișnuit în cadrul participării la circuitul civil

obișnuit.

declarate au fost admise, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit căreia Bagrin

S. a fost recunoscut vinovat în baza art. 352 alin. (1) Cod penal, cu liberarea acestuia de

executarea pedepsei, din motivul expirării termenului de prescripție a tragerii la răspundere

penală.

anexate la materialele dosarului, cît și declarațiile părții vătămate și a martorilor audiați,

instanța de apel a considerat că prima instanță a judecat cauza penală sub toate aspectele, și

obiectiv a apreciat probele administrate și întemeiat a concluzionat că este pe deplin dovedită

vinovăția inculpatului Bagrin Sergiu în săvîrșirea infracțiunii prevăzută de art. 352 alin.(l)

Cod penal, după indicii samavolnicia, adică exercitarea unui drept presupus în mod arbitrar și

prin încălcarea ordinii stabilite, cauzînd daune în proporții mari drepturilor și intereselor

ocrotite de lege ale persoanelor fizice.

În acest sens, instanța de apel a reținut că prima instanță întemeiat a ajuns la concluzia

că în acțiunile inculpatului Bagrin Sergiu lipsesc elementele componenței de infracțiune

3

prevăzută de art. 352 alin.(3) lit. d) Cod penal, reieșind din faptul că acuzatorul de stat nu a

prezentat probe pertinente și concludente că prin acțiunile sale inculpatul Bagrin Sergiu a

nimicit bunul proprietatea părții vătămate Baba Ilie sau că ar fi cauzat daune în proporții

deosebit de mari părții vătămate, deoarece partea vătămată a declarat că la ridicarea

mecanismului de săparea fîntînii lipseau careva piese de la acesta, iar inculpatul Bagrin S. a

recunoscut că a scos cîteva piese pe care le-a dat temporar unui prieten, alte careva probe care

să demonstreze faptul că mecanismul de săpat fîntîni la ridicare din ograda inculpatului era

deteriorat, nu au fost prezentate.

Instanța de apel a considerat că, semnul calificativ „soldate cu daune în proporții

deosebit de mari” imputat inculpatului Bagrin Sergiu, de asemenea nu și-a găsit confirmare

prin probele administrate și cercetate în cadrul ședinței de judecată, din considerentul că în

această parte învinuirea se bazează pe valoarea mecanismului de săpare a fîntînii care este de

99 000 lei (5500 euro) și venitul ratat invocat de partea vătămată la suma de 180 000 lei, iar în

total formează cuantumul de 279 000 lei, însă reieșind din latura obiectivă a infracțiunii

prevăzute de art. 352 Cod penal, la calificarea infracțiunii în baza acestei norme, nu poate fi

inclus și venitul ratat, invocat de partea vătămată, or, art. 126 alin.(l) Cod penal statuează că,

se consideră proporții deosebit de mari, valoarea bunurilor sustrase, dobîndite, primite,

fabricate, distruse, utilizate, transportate, păstrare, comercializate, trecute peste frontiera

vamală, valoarea pagubei pricinuite de o persoană sau de un grup de persoane, care, la

momentul săvîrșirii infracțiunii depășește valoarea a 5000 unități convenționale de amendă.

În aceiași ordine de idei, a remarcat și faptul că potrivit art. 219 alin.(2) pct.3) Cod de

procedură penală, persoanele fizice și juridice cărora le-a fost cauzat prejudiciu nemijlocit

prin acțiunile interzise de legea penală pot înainta o acțiune civilă privitor la despăgubire prin

compensarea inclusiv și venitului ratat în urma acțiunilor interzise de legea penală.

Argumentele inculpatului Bagrin Sergiu precum că, el nu a comis infracțiunea

incriminată, au fost apreciate ca avînd un caracter declarativ, care au ca scop eschivarea de la

răspunderea penală, și combătute prin declarațiile părții vătămate Baba Ilie, iar din conținutul

proceselor-verbale de percheziție din 20 mai 2014 și 26 mai 2014, rezultă că că inculpatul a

refuzat predarea benevolă a mecanismului de săpat fîntîni prin crearea de obstacole în

ridicarea acestuia de către partea vătămată și de colaboratorii de poliție, așa cum a adus

mecanismul nominalizat, care staționa la poarta sa, în ograda sa, refuzînd s-o elibereze

posesorului legal Baba Ilie, poziționînd un automobil lîngă mecanismul de săpat fîntîni, care

împiedica ridicarea acestuia, și care în procesul percheziției a refuzat deplasarea acestui

automobil întru facilitarea ridicării mecanismului de săpat fîntîni, prin ce a împiedicat

exercitarea dreptului părții vătămate asupra bunului său.

În contextul celor constate, instanța de apel a reținut ca fiind demonstrat faptul că,

inculpatul Bagrin Sergiu a cunoscut cu certitudine că mecanismul remorcă 2PTSU-4(KIHK)-

30A îi aparține lui Baba Ilie, exercitîndu-și un drept de proprietate presupus în mod arbitrar,

4

prin faptul că a considerat că și tatăl său a contribuit la procurarea mecanismului, în perioada

lunii februarie 2014 - 26 mai 2014, în mod samavolnic, acționînd după bunul plac, și prin

încălcarea ordinii stabilite, a luat de la Baba Ilie mecanismul remorcă 2PTSU-4(KIHK)-30A,

folosit pentru săpatul fîntînilor, și a deținut mecanismul de remorcă 2PTSU-4(KIIIK)-30A, la

domiciliu său, refuzînd al restitui proprietarului, pînă cînd a fost ridicat forțat de către organul

de urmărire penală.

Prin urmare, instanța de apel a ajuns la concluzia că în acțiunile inculpatului Bagrin

Sergiu se întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 352 alin.(l) Cod penal.

Astfel, s-a stabilit că în luna februarie 2014 inculpatul Bagrin S. a comis infracțiunea

prevăzută de art. 352 alin.(l) Cod penal, care conform art. 16 Cod penal - se atribuie la

categoria infracțiunilor ușoare.

În conformitate cu prevederile art. 60 alin.(l) lit. a) Cod penal, persoana se liberează de

răspundere penală dacă din ziua săvîrșirii infracțiunii a expirat termenul de 2 ani de la data

săvîrșirii unei infracțiuni ușoare.

Conform prevederilor art. 391 alin.(l) pct.6) Cod de procedură penală, sentința de

încetare a procesului penal se adoptă dacă există alte circumstanțe care exclud sau

condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.

recurs ordinar, prin care solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri potrivit căreia acesta să fie achitat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 352 alin.

(1) Cod penal, din motiv că în acțiunile inculpatului lipsesc elementele constitutive ale

infracțiunii.

În motivarea recursului declarat, inculpatul invocă că instanța de apel nu a constatat în

ședință de judecată sintagma din ordonanța de învinuire „care știa cu certitudine că îi aparține

cu drept de proprietate lui Baba Ilie”.

Mai mult ca atît, conform prevederilor art. 94 alin. (l) p.8) Cod de procedură penală, în

procesul penal nu pot fi admise ca probe, nu pot fi prezentate în instanța de judecată și nu pot

fi puse la baza sentinței sau a altor hotărîri judecătorești, datele care au fost obținute cu

încălcări esențiale de către organul de urmărire penală a dispozițiilor prezentului cod, iar alin.

(2) prevede că constituie încălcare esențială a dispozițiilor prezentului cod, la administrarea

probelor, violarea drepturilor și libertăților constituționale ale persoanei sau a prevederilor

legii procesuale penale prin privarea participanților la proces de aceste drepturi sau prin

îngrădirea drepturilor garantate, fapt care a influențat sau a putut influența autenticitatea

informației obținute, a documentului sau a obiectului.

Conform prevederilor alin.2 al art. 281 Cod de procedură penală, ordonanța de punere

sub învinuire trebuie să cuprindă: data și locul întocmirii; de către cine a fost întocmită;

numele, prenumele, ziua, luna, anul și locul nașterii persoanei puse sub învinuire, precum și

alte date despre persoană care au importanță juridică în cauză; formularea învinuirii cu

5

indicarea datei, locului, mijloacelor și modului de săvîrșire a infracțiunii și consecințele ei,

caracterului vinei, motivelor și semnelor calificative pentru încadrarea juridică a faptei,

circumstanțelor în virtutea cărora infracțiunea nu a fost consumată în cazul pregătirii sau

tentativei de infracțiune, mențiunea despre punerea persoanei respective sub învinuire în

calitate de învinuit în această cauză conform articolului, alineatului și literei articolului din

Codul penal care prevăd răspunderea pentru infracțiunea comisă.

Astfel, recurentul expune că, partea vătămată Baba Ilie, atît în cererea sa din

22.02.2014, cît și la urmărirea penală, cît și în cadrul cercetării judecătorești, ulterior și

inculpatul Bagrin Sergiu, și martorul Bagrin Raisa declară că la data de 08.02.2014 părții

vătămate i s-a restricționat dreptul de a beneficia de mecanismul de săpat fîntîni, acuzatorul de

stat, pentru a da o conjuctură legală învinuirii aduse menționează din luna februarie 2014, dar

nu concret data invocată de către partea vătămată, deoarece conform materialelor cauzei

penale și cercetate în cadrul cercetării judecătorești, Baba Ilie avea dreptul de a pretinde la

acest mecanism din data eliberării procurei, adică din 12 februarie 2014 (și nu o oarecare

procură din 19 februarie 2014, după cum este menționat în învinuire).

În acest context, mai menționează că la f.d. 10, Vol. I - este anexat actul de înregistrare

ce confirmă că proprietar este cet. Techim Petru, iar conform procurei, cet. Baba Ilie este

posesor și nu proprietar din data de 12.02.2014, ceea ce denotă faptul că la data cînd a

solicitat mecanismul de săpat fîntîni și dna Bagrin Raisa nu i-a permis, Baba Ilie nici nu avea

acest drept de fapt și de iure de a pretinde la acest bun.

În concluzie, inculpatul indică că instanța de apel s-a expus numai asupra celor

invocate în sentința primei instanțe, neexpunîndu-se asupra motivelor de drept invocate în

cererea de apel a inculpatului.

menționînd că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece instanța de apel a adoptat o

decizie legală și întemeiată, iar argumentele invocate de recurent nu sunt relevante prin

prisma exigențelor prevăzute la art. 427 Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat,

or în vederea acestei statuări se expun următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de

apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea

acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod

6

de procedură penală, prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, se reține că potrivit textului recursului declarat, inculpatul critică în mare parte

decizia instanței de apel sub aspectul modalității aprecierilor probelor administrate, care a dus

la adoptarea unei hotărîri de încetare a procesului penal în privința acestuia, iar în pofida

acestui fapt instanța de apel eronat a ajuns la concluzia că el se face vinovat de săvîrșirea

infracțiunii imputate.

Astfel, instanța de recurs ține să menționeze că instanța de apel și-a motivat decizia în

conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, iar aceasta

cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la admiterea apelului declarat,

casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit căreia procesul penal în privința

inculpatului Bagrin Sergiu a încetat în baza art. 60 Cod penal, pe motivul expirării termenului

de prescripție.

Conținutul probelor administrate de către organului de urmărire penală și valoarea lor

probatorie a fost reapreciată de către instanța de apel și corect expuse în textul hotărîrii

judecătorești atacate. Respectiv, temeiuri de a pune la îndoială legalitatea și veridicitatea

acestor probe nu s-au stabilit de către instanța de recurs.

Cu referire la cele invocate de recurent privitor la chestiunea de apreciere eronată a

probelor, menționîndu-se că instanța de apel nu și-a motivat corespunzător decizia adoptată,

dînd o apreciere unilaterală probelor cercetate și acordînd prioritate doar unor probe, în

consecință, ajungînd pripit la concluzia de constatare a vinovăției inculpatului Bagrin Sergiu

în baza art. 352 alin. (1) Cod penal, instanța de recurs reține următoarele.

Verificînd materialele dosarului, în raport cu criticele invocate, Colegiul penal

conchide asupra faptului, că acestea sunt vădit neîntemeiate și reiterează că, procedura de

apreciere a probelor, ține de starea de fapt a cauzei, iar stabilirea acesteia este de competența

instanțelor de fond. Prin urmare, în lumina jurisprudenței constante a Colegiului penal al

Curții Supreme de Justiție, se reține că, regula generală desprinsă din dispozițiile art. 427 alin.

(1) Cod de procedură penală, prevede că la etapa de judecare a recursului ordinar instanța de

recurs verifică erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor

stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt

reținute în speță.

Totodată, Colegiul penal reține că, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii, iar în ceea ce privește criticele

recurentului precum că instanța a dat o apreciere unilaterală probelor, dînd prioritate doar

unora dintre ele, acestea sunt vădit nefondate, fiind combătute de materialele dosarului și

rezultă din textul deciziei adoptate de instanța de apel.

7

Privitor la cele invocate de recurent precum că, instanța de apel la judecarea apelului

declarat nu și-a motivat soluția corespunzător, Colegiul penal menționează că motivarea

hotărîrii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului, care nu presupune

în mod necesar expunerea tuturor elementelor de amănunt, atîta timp cît sunt valorificate toate

aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele

obligatorii ale unei motivări a hotărîrii penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de

față. Investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării

judecătorești, a expus situația de fapt și a concluzionat corect că aceasta se circumscrie

încadrării juridice prevăzute de art. 352 alin. (1) Cod penal, și nu de art. 352 alin. (3) lit. d)

Cod penal, precum a fost învinuit inculpatul prin rechizitoriu.

În continuare, din textul recursului declarat, instanța constată că recurentul invocă, la

caz, faptul că nu sunt probe care ar confirma prezența elementelor constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 352 alin. (1) Cod penal, deoarece bunul luat de la partea vătămată nu

aparținea acesteia, nici de facto, nici de iure.

În contextul dat, Colegiul penal reține aprecierile instanței de apel privitor încadrarea

juridică a acțiunilor inculpatului în baza art. 352 alin. (1) Cod penal, indicînd că prin

declarațiile martorilor audiați pe cauza dată se confirmă că mecanismul de săpat fîntîni îi

aparținea părții vătămate, chiar dacă documentele ce certifică acest fapt au fost întocmite după

adresarea ultimei la organele de drept.

În acest sens, Colegiul penal reține ca fiind întemeiate aprecierile instanței de apel, care

a menționat corect că inculpatul Bagrin Sergiu cunoștea cu certitudine că mecanismul îi

aparținea părții vătămate, care însuși a declarat că după decesul tatălui său, dînsul a lucrat

împreună cu partea vătămată la săpat fîntîni, și nu a înaintat careva pretenții față de partea

vătămată în privința mecanismului dat, mai mult ca atît, dobîndind calitatea de moștenitor

legal după decesul lui Bagrin Ion, soția sa Bagrin Raisa, de asemenea nu a avut careva

pretenții față de partea vătămată referitor la o cotă-parte din mecanismul folosit la săpatul

fîntînilor. Astfel, argumentele expuse de către inculpat în susținerea versiunii precum că

acesta nu cunoștea despre faptul că mecanismul de săpat fîntîni aparținea părții vătămăte, sunt

considerate neîntemeiate și declarative.

La fel, Colegiul penal, reține că instanța de apel corect a remarcat că semnul calificativ

„soldate cu daune în proporții deosebit de mari” imputat inculpatului nu și-a găsit confirmare

prin probele administrate și cercetate în cadrul ședinței de judecată, din considerentul că în

această parte învinuirea se bazează pe valoarea mecanismului de săpat fîntîni care este de

99 000 lei și venitul ratat invocat de partea vătămată în valoare de 180 000 lei, iar în total

formează cuantumul de 279 000 lei, însă, reieșind din semnele laturii obiective a infracțiunii,

nu poate fi inclus și venitul ratat, deoarece acesta este un beneficiu neobținut prin încălcarea

dreptului, astfel acesta survine după comiterea infracțiunii.

8

Așadar, se menționează că valoarea venitului ratat nu poate fi apreciat ca un element

constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 352 Cod penal.

Astfel, Colegiul penal nu poate reține ca fiind întemeiate nici următorul argument

invocat de către recurent, în ceea ce privește aspectul declarativ al ordonanței de punere sub

învinuire a lui, iar în acest sens susține aprecierile instanței de apel, considerîndu-le întemeiate

și suficient de motivate, indicîndu-se că declarațiile părții vătămate, cît și probele administrate

la materialele dosarului demonstrează că infracțiunea incriminată inculpatului a fost comisă în

luna februarie 2014, iar alte probe să confirme contrariul acestui fapt constatat cu certitudine

lipsesc.

Prin urmare, Colegiul penal consideră necesar de a reține și concluziile instanței de apel

privitor la încetarea procesului penal intentat în privința inculpatului Bagrin Sergiu în baza

art. 352 alin. (1) Cod penal, considerînd în acest sens, că la speța dată sunt aplicabile

prevederile art. 60 Cod penal.

În virtutea considerentelor expuse anterior, constatînd că în cauză există o concordanță

deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanța de apel în privința

inculpatului Bagrin Sergiu, nefiind identificată de instanța de recurs prezența erorilor judiciare

invocate în recurs, care ar putea servi drept temei de casare a deciziei recurate, Colegiul penal

consideră ca fiind neîntemeiate criticile formulate în cererea de recurs de către inculpatul

Bagrin Sergiu, drept urmare acesta este declarat inadmisibil.

Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Bagrin Sergiu,

împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 28 aprilie 2016, în propria

cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 28 octombrie 2016.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

9