1ra-920/2016 — art.191 alin.1 CP

1ra-920/2016 — art.191 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr.1ra-920/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

27 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Ursache Petru,

Judecători – Timofti Vladimir, Nicolaev Ghenadie, Toma Nadejda, Moraru Petru,

a judecat fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Călugăreanu Vitalie, prin care

solicită casarea sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 01 decembrie

2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 februarie 2016,

în cauza penală privind-o pe

Levcenco (Mîrzac) Elizaveta Pantelei, născută la 08.12.1982,

originară din mun. Chișinău, cu viza de reședință în

mun. Chișinău, str-la 1 Circului, nr.14, domiciliată în

mun. Chișinău, str. Toporașilor, 14.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T:

procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Levcenco (Mîrzac)

Elizaveta a fost condamnată în baza art. 191 alin. (1) Cod penal, la 6 (șase) luni

închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita activități legate de gestionarea

valorilor materiale pe un termen de 2 (doi) ani.

În temeiul art. 85 Cod penal, pentru cumul de sentințe lui Levcenco (Mîrzac)

Elizaveta i-a fost adăugată parțial la pedeapsa aplicată, partea neexecutată a pedepsei

stabilite prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 22 decembrie 2014,

stabilindu-i pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 1 (unu) ani

1

închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita activități legate de gestionarea

valorilor materiale pe un termen de 2 (doi) ani.

În temeiul art. 90 alin. (11) Cod penal, executarea pedepsei cu închisoarea i-a

fost suspendată pe o perioadă de probațiune de 2 (doi) ani, cu obligarea acesteia, ca

în termenul dat, să nu săvîrșească alte infracțiuni.

Acțiunea civilă înaintată de SA ”Franzeluța” s-a admis și s-a încasat de la

Levcenco Elizaveta în beneficiul SA ”Franzeluța” prejudiciul material în sumă de

6371,35 lei.

Elizaveta, avînd calitatea de controlor-casier la magazinul specializat “Franzeluța nr.

18” din str. Mihail Sadoveanu 21, mun. Chișinău, avînd obligația conform

contractului individual de muncă nr. 93-01-06/142 din 17 decembrie 2012 și a

contractului cu privire la răspunderea materială individuală deplină, să păstreze cu

grijă bunurile materiale ale întreprinderii încredințate în scop de păstrare și în alte

scopuri și să ia măsurile cuvenite pentru evitarea pierderilor, în perioada de 20 iunie

2015 pînă la 11 august 2015, avînd scopul delapidării averii străine, intenție care a

apărut spontan, a însușit mijloace bănești în sumă de 8900 lei, cauzînd părții

vătămate, societatea pe acțiuni ”Franzeluța” un prejudiciu echivalent cu 445 unități

convenționale.

În drept, acțiunile inculpatei Levcenco (Mîrzac) Elizaveta au fost încadrate în

baza art. 191 alin. (1) Cod penal, după semnele calificative însușirea ilegală a

bunurilor altei persoane, încredințate în administrarea vinovatului.

casarea parțială a sentinței în partea stabilirii pedepsei, pronunțarea unei noi hotărîri

prin care Levcenco (Mîrzac) Elizaveta să fie recunoscută vinovată de săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea unei pedepse sub

formă de închisoare pe un termen de 6 (șase) luni închisoare. În conformitate cu art.

85 Cod penal, prin cumul parțial de sentințe să-i fie adăugată la pedeapsa aplicată,

partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 22 decembrie 2014, stabilindu-i pedeapsa definitivă sub formă de

închisoare pe un termen de 1 (unu) ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar pentru femei, cu privarea de dreptul de a deține funcții de răspundere

materială pe un termen de 2 (doi) ani.

În argumentarea apelului apelantul a invocat că:

- instanța de fond la stabilirea pedepsei inculpatei Levcenco (Mîrzac) Elizaveta,

nu a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, aplicîndu-i о

pedeapsă blîndă, care nu va asigura atingerea scopului pedepsei, corectarea și

reeducarea inculpatei, precum și prevenirea de noi infracțiuni;

- instanța nu a luat în considerație și faptul că, Levcenco (Mîrzac) Elizaveta

2

anterior fiind condamnată pentru comiterea infracțiunii cu violență careva concluzii

necesare nu și-a făcut și fiind în termenul de probă a mai comis o nouă infracțiune,

conform materialului caracteristic prezentat în privința lui Levcenco (Mîrzac)

Elizaveta au fost întocmite două procese verbale pe art. 63 Cod contravențional.

a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută fără modificări sentința.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că, la pronunțarea

sentinței, instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a

ajuns la concluzia că inculpata Levcenco (Mîrzac) Elizaveta a săvîrșit infracțiunea

incriminată, iar pedeapsa aplicată este proporțională.

La fel instanța de apel a reținut că inculpata Levcenco (Mîrzac) Elizaveta, în

cadrul examinării cauzei în instanța de fond, recunoscînd în totalitate faptele

indicate în rechizitoriu, nesolicitînd administrarea de noi probe, a solicitat prin

cerere scrisă examinarea cauzei penale pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală (f.d. 117, vol. I), fiind dispusă examinarea cauzei în procedură

simplificată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală.

Astfel, fiind audiată în ședința de judecată potrivit regulilor de audiere a

martorului, inculpata Levcenco (Mîrzac) Elizaveta a susținut declarațiile date la faza

de urmărire penală, a confirmat datele indicate în rechizitoriu, susținînd că

conștientizează că a comis o infracțiune și se căiește de cele comise, fiind de acord

să restituie prejudiciul.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că judecînd cauza penală instanța de

fond a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în

mod obiectiv circumstanțele cauzei, a dat probelor administrate o apreciere legală

din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și din punct de

vedere al coroborării lor, corect a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatei

Levcenco (Mîrzac) Elizaveta în fapta incriminată și a încadrat corect acțiunile

acesteia în baza art. 191 alin. (1) Cod penal – delapidarea averii străine, adică

însușirea ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în administrare, cu cauzarea

de daune în proporții considerabile cu folosirea situației de serviciu.

Astfel, instanța de apel a statuat că instanța de fond constatînd ca fiind dovedită

fapta penală comisă de către inculpata Levcenco (Mîrzac) Elizaveta, ținînd cont de

prevederile legale a art. 61,75 Cod penal, i-a stabilit acesteia pedeapsa în limitele

sancțiunii legii aplicate, măsura de pedeapsă stabilită de către instanța de judecată

fiind adecvată faptei comise de inculpată, fiind totodată respectate și prevederile

legale ale art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că, la stabilirea pedepsei instanța de

fond a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, care se atribuie categoriei

infracțiunilor mai puțin grave, de motivul acesteia, de personalitatea inculpatei, de

3

circumstanțele cauzei care atenuează și agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate.

La fel, instanța de apel a considerat, că pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare,

suspendată condiționat în temeiul art. 90 Cod penal, pe un termen de probațiune de

2 (doi) ani, este o pedeapsă proporțională faptei comise de către inculpata Levcenco

(Mîrzac) Elizaveta, este una echitabilă, iar corectarea aceteia este posibilă fără a fi

privată de libertate.

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Călugăreanu Vitalie, invocînd

temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, prin

care solicită casarea acesteia în partea condamnării lui Levcenco (Mîrzac) Elizaveta

în baza art. 191 alin. (1) Cod penal, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri cu excluderea aplicării art. 90 Cod penal.

În recursul declarat recurentul a indicat următoarele motive:

- instanța de fond și de apel au admis erori de drept la motivarea hotărîrilor,

privind aplicarea prevederilor art. 90 alin. (11) Cod penal - condamnarea cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale, iar aceasta s-a soldat cu numirea pedepsei

neechitabile;

- instanța de apel nu s-a expus asupra prevederilor art. 7, 61, 75, 76 Cod penal,

adică nu a efectuat procedura de individualizare și stabilirea duratei și cuantumului

pedepsei, în cazul stabilirii pedepsei cu aplicarea art. 90 alin. (11) Cod penal,

ignorînd prevederile art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, care prevede că:

„Sentința instanței de judecată trebuie sa fie legală, întemeiată și motivată”,

prevederi ce sunt valabile și pentru instanța de apel;

- instanța nu a luat în considerație faptul că inculpata anterior a mai comis o

infracțiune intenționată prevăzută de art. 157 Cod penal, careva concluzii nu și-a

făcut și fiind în termenul de probă a mai comis o nouă infracțiune intenționată,

prejudiciul material nefiind achitat integral, astfel instanța era obligată să indice care

circumstanțe ale cauzei sunt considerate atenuante și în corelație cu care date despre

persoana vinovatului ele servesc temei pentru aplicarea art. 90 Cod penal.

Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi admis, din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

4

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să-l admită, să rejudece cauza și să

pronunțe o nouă hotărîre, dacă nu se agravează situația condamnatului.

În acest sens, Colegiul penal menționează că temeiul de recurs prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, ce stipulează că s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale, în urma cercetării materialelor cauzei

acesta s-a confirmat, astfel, instanța de apel la respingerea apelului și

individualizarea pedepsei inculpatei nu a ținut cont pe deplin de dispozițiile art. 75

alin. (1) și (2) Cod penal, care stipulează că, persoanei recunoscute vinovate de

săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța

de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai

aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii, se

stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blîndă, din numărul celor

menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

În aceeași ordine de idei, se mai remarcă că, criteriile generale de

individualizare a pedepsei sunt acele reguli, principii, prevăzute de Codul penal, de

care instanța de judecată trebuie să țină seama la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei în cadrul operațiunii de individualizare a acesteia, de aceea

persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, adică în

limitele sancțiunii legii în baza căreia persoana a fost condamnată.

Conform art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrîngere

statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și se aplică persoanelor

care au săvîrșit infracțiuni, cauzînd anumite lipsuri și restricții drepturilor lor.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, atît din partea condamnaților, cît și din partea

altor persoane.

Sub aspectul prevederilor legale enunțate, Colegiul penal lărgit statuează că

pedeapsa este echitabilă cînd impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor

lui, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvîrșite și este suficientă pentru

restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei, statului și

întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

Mai mult, pedeapsa este echitabilă și atunci cînd este capabilă de a contribui

la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît de către condamnat, precum și de alte

5

persoane. Practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează

apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt

ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit. De asemenea, o pedeapsă prea

blîndă generează dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru corectarea

infractorului și nici pentru prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni.

Totodată, Colegiul penal lărgit reține că legiuitorul potrivit art. 62 Cod penal,

a constituit sistemul de pedepse în temeiul trecerii de la o pedeapsă mai ușoară la

alta mai aspră. Se presupune că această consecutivitate va orienta instanțele

judecătorești spre alegearea unei pedepse mai ușoare dintre pedepsele alterative

prevăzute de legea penală.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit conchide, că instanțele de fond și de apel

la individualizarea pedepsei inculpatei nu au ținut cont în măsură deplină de

principiile generale de individualizare a pedepsei, nu au acordat deplină eficiență

prevederilor art. 7, 61 și 75 Cod penal, nu au examinat în deplină măsură și obiectiv

toate circumstanțele și datele prezentate care caracterizează atît negativ cît și pozitiv

persoana inculpatei și care au o importanță esențială pentru stabilirea categoriei și

mărimii pedepsei.

Totodată, instanța de recurs atestă că deși în decizia sa (f.d.166, vol.I), instanța

de apel indică că ,,Levcenco (Mîrzac) Elizaveta nu prezintă pericol social’’, deși

aceasta menține soluția primei instanțe în partea stabilirii celei mai aspre pedepse

prevăzute de art. 191 alin. (1) Cod penal, chiar dacă executarea acestei pedepse a

fost suspendată pe un termen de probațiune.

Mai mult de atît, la circumstanțe a cauzei ca atenuante, conform art. 76 Cod

penal, în privința inculpatei Levcenco (Mîrzac) Elizaveta, Colegiul penal lărgit

reține faptul că are la întreținere doi copii minori, circumstanțe agravante conform

art. 77 Cod penal nu au fost stabilite.

Totodată, Colegiul penal lărgit indică că aceasta a recunoscut vina, acceptînd

examinarea cauzei în baza art. 3641 Cod de procedură penală și s-a căit sincer.

În aceeași ordine de idei, Colegiul penal avînd în vedere atît principiul

umanismului prevăzut de art. 4 Cod penal, cît și prevederile art. 61 alin. (2) Cod

penal, consideră că nu este rațională aplicarea pedepsei cu închisoare inculpatei

Levcenco (Mîrzac) Elizaveta, iar aplicarea pedepsei sub formă de amendă, cu

privarea de dreptul de a exercita activități legate de gestionarea valorilor materiale

pe un termen de 2 (doi) ani, v-a atinge scopul restabilirii echității sociale, corectarea

acesteia, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, atît din partea inculpatei,

cît și din partea altor persoane.

În consecință, Colegiul penal lărgit conchide că în cauză este prezentă eroarea

de drept prevăzută în pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care

urmează a fi corectată de către instanța de recurs, prin casarea, în partea stabilirii

6

pedepsei, a hotărîrilor contestate, rejudecată cauza cu pronunțarea unei noi hotărîri

în această parte.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Chișinău, Călugăreanu Vitalie, casează în partea stabilirii pedepsei

sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 01 decembrie 2015 și decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 februarie 2016, în cauza penală

în privința lui Levcenco (Mîrzac) Elizaveta Pantelei, rejudecă cauza în această parte,

pronunțînd următoarea hotărîre.

Levcenco (Mîrzac) Elizaveta Pantelei se consideră condamnată în baza art.

191 alin. (1) Cod penal, aplicîndu-i pedeapsa sub formă de amendă în mărime de

150 (o sută cincizeci) unități convenționale, cu privarea de dreptul de a exercita

activități legate de gestionarea valorilor materiale pe un termen de 2 (doi) ani.

Conform art. 90 alin. (11) Cod penal, pedeapsa stabilită prin sentința

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 22 decembrie 2014, în cauza penală în

privința lui Levcenco (Mîrzac) Elizaveta Pantelei, urmează să se execute de sine

stătător.

Se mențin celelalte dispoziții ale hotărîrilor atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțață la 27 octombrie 2016.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Nicolaev Ghenadie

Toma Nadejda

Moraru Petru

7