1ra-1003/2016 — art. 352 alin. 3 lit. d CP

Dosarul 1ra-1003/2016

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

09 august 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Ion Guzun, Elena Covalenco, Iurie Diaconu,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul

Popescu Ion în numele inculpatei Oprea Natalia, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 februarie 2016, în

cauza penală în privința lui

Oprea Natalia Mihail,

născută la 27 decembrie 1976, originară și domiciliată în mun.

Chișinău, com. Bubuieci, str. Serelor, nr. 12

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1.de la 28 august 2014 - pînă la 22 octombrie 2015; (instanța

de fond);

(instanța de apel);

recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

Oprea Natalia a fost condamnată în baza art. 352 alin. (3) lit. d) Cod penal, la 3

ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, executarea pedepsei

stabilite a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an.

2014, Oprea Natalia avînd intenția exercitării unui drept presupus în mod

arbitrar și prin încălcarea ordinii stabilite, cunoscînd cu certitudine, că nu deține

nici un drept legal asupra imobilului din mun. Chișinău, com. Bubuieci, str.

Serelor, nr. 12, care a fost sechestrat și transmis, prin procesul-verbal de evacuare

întocmit de executorul judecătoresc în posesia ÎM „Microinvest” SRL, a rupt

sigiliile aplicate de executorul judecătoresc și a pătruns în bunul imobil,

continuînd ilegal să locuiască în acesta, prin ce a cauzat ÎM „Microinvest” SRL

daune în sumă totală de 550 000 lei, ceea ce reprezintă proporții deosebit de mari.

1

prevăzut de art. 400-405 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către

inculpata Oprea N., care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi

hotărîri de achitare invocînd următoarele:

-acuzarea nu a prezentat nici o probă, care ar confirma că anume Oprea N.

a rupt sigiliile de la ușă;

- fîșiile de hîrtii sigilate au fost rupte de către Oprea R., fapt confirmat de

către acesta în instanța de fond;

- nu este clar de unde s-a stabilit suma invocată ca prejudiciu, or prin

ruperea sigiliilor casa de locuit nu a fost deteriorată și nu s-a diminuat valoarea

acesteia;

-casa de locuit aparține cu drept de proprietate inculpatei și aceasta a

exercitat un drept real de folosință a proprietății înregistrate la OCT, eliberat de

obligațiuni prin stingerea datoriilor;

-în speță lipsește obiectul infracțiunii, or ruperea unor fîșii de hîrtie

aplicate de un executor aflat în procedură suspendată cu o obligațiune stinsă,

fără sarcini de păstrare a acestor hîrtii nu constituie o acțiune prejudiciabilă, la

fel lipsește și prejudiciul inventat, precum și vinovăția.

2016, apelul declarat a fost respins ca nefondat.

instanță la pronunțarea sentinței corect a stabilit circumstanțele de fapt și de

drept și just a ajuns la concluzia că inculpata a comis infracțiunea incriminată,

iar fapta prejudiciabilă s-a materializat prin ruperea ilegală de către inculpată a

sigiliilor, intrarea și restabilirea cu traiul în bunul imobil contrar măsurilor de

executare întreprinse de executorul judecătoresc, în lipsa unui drept legal, prin

invocarea neîntemeiată a existenței acestui drept.

Popescu Ion în numele inculpatei., care, invocînd temeiurile de drept prevăzute

la art. 427 alin. (1) pct. 6),8), 12) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia

cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată.

În argumentarea soluției solicitate recurentul a invocat următoarele:

- în speță nu au fost prezentate probe concludente care confirmă vinovăția

inculpatei;

- instanțele de fond nu au combătut versiunea inculpatei referitor la faptul

că a fost influențată psihic de către colaboratorii de poliție care au investigat

cauza, îndemnînd-o să se autodenunțe mincinos în favoarea lui Oprea Ruslan;

2

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra probelor anexate la cererea de

apel declarată de partea apărării;

-în decizia adoptată instanța de apel nu s-a pronunțat asupra argumentelor

invocate de apărare în apelul declarat referitor la încadrarea juridică a faptei;

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar

declarat, menționînd că recurentul critică aprecierea probelor considerînd că

acestea nu au fost administrate în raport cu prevederile art. 101 CPP, fiind comise

încălcări de procedură, însă din materialele cauzei rezultă că acțiunile efectuate

sunt legale, nefiind admise încălcări ale legislației procesual penale, prin urmare

consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil.

motivele invocate, Colegiul penal consideră că recursul urmează a fi admis, din

următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara

eroarea de drept comisă de instanța de apel în cazul cînd instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția – temeiuri care își găsesc

reflectare în decizia contestată.

Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de

instanța de fond, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate

în apel.

La fel, potrivit art.417 alin. (1) pct.7) și 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă fondul apelului temeiurile de fapt și de drept

care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției date.

Potrivit explicațiilor date de către Plenul Curții Supreme de Justiție la pct.

14.7 al Hotărîrii nr.22 din 12.12.2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor penale

în ordine de apel”, cu modificările ulterioare, chestiunile de fapt asupra cărora

s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță, prin apel, se transmit

instanței de apel: (...) dacă probele corect au fost apreciate; dacă toate în

ansamblu au fost apreciate în conformitate cu art.101 Cod de procedură penală.

3

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de

apel, acestea sînt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii; dacă infracțiunea

a fost corect calificată; dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă

normele de drept procesual, penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate.

Colegiul lărgit constată că aceste prevederi legale, deși sînt obligatorii, nu au

fost respectate la judecarea prezentei cauze în ordine de apel, deoarece, potrivit

deciziei contestate, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate de partea apărării.

Instanța de recurs reține că, potrivit rechizitoriului inculpatei i-a fost

incriminat că aceasta „în mod samavolnic, exercitînd un drept presupus și încălcînd

ordinea stabilită a rupt sigiliile aplicate de executorul judecătoresc și a pătruns în

domiciliu, astfel cauzînd ÎM „Microinvest” SRL, daune în sumă totală de 550 000 lei,

ceea ce reprezintă proporții deosebit de mari”.

Instanța de fond concluzionînd că vina lui Oprea N. în comiterea infracțiunii

incriminate a fost dovedită pe deplin, a condamnat-o în baza art. 352 alin. (3) lit.

d) Cod penal, invocînd ca probe ce confirmă cuantumul prejudiciului cauzat

încheierea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 22.10.2012 (f.d.53 vol. I).

Cercetînd materialele cauzei Colegiul constată că, inculpata și avocatul

acesteia atît în instanța de fond cît și în cea de apel au solicitat pronunțarea unei

sentințe de achitare exprimîndu-și totodată și dezacordul cu cuantumul

prejudiciului cauzat, argumentînd că în speță lipsește prejudiciul, deoarece prin

ruperea sigiliilor prețul bunului imobil gajat nu a fost diminuat.

Analizînd textul sentinței și deciziei contestate instanța de recurs constată

că instanțele ierarhic inferioare nu au dat careva apreciere acestor circumstanțe

și nu s-au pronunțat asupra acestui argument al apărării.

Potrivit art. 52 Cod penal, se consideră componență a infracțiunii

totalitatea semnelor obiective și subiective, stabilite de legea penală, ce califică o

faptă prejudiciabilă drept infracțiune concretă.

Totodată, potrivit legislației penale, persoana este supusă răspunderii

penale dacă, în acțiunile acesteia sunt constatate toate patru elemente obligatorii:

obiectul infracțiunii, latura obiectivă, subiectul și latura subiectivă.

Potrivit art. 113 Cod penal, calificarea oficială a infracțiunii se efectuează la

toate etapele procedurii penale de către persoanele care efectuează urmărirea

penală și de către judecători, iar noțiunea de calificare a infracțiunii cuprinde

determinarea și constatarea juridică a corespondenței exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

4

penală.

Revenind la speța supusă judecării Colegiul menționează că infracțiunea

de samavolnicie, este o infracțiune materială, ea se consideră consumată din

momentul producerii daunelor în proporții mari sau deosebit de mari.

Daunele în proporții mari sau deosebit de mari pot fi atît materiale cît și

morale.

Totodată, între acțiunile samavolnice ale făptuitorului și cauzarea

daunelor trebuie să fie o legătură cauzală, or componența de infracțiune

prevăzută la art. 352 alin. (3) lit. d) Cod penal, presupune survenirea în urma

acțiunilor samavolnice a persoanei a daunei în proporții deosebit de mari. Un

semn obligatoriu al laturii obiective a acestei infracțiunii este cauzarea părții

vătămate a unui prejudiciu material în proporții deosebit de mari.

Ținînd cont de cele menționate Colegiul remarcă că din textul deciziei

contestate nu rezultă de ce natură (materială sau morală) este dauna cauzată ÎM

OMF „Microinvest” SRL, la fel instanțele de fond nu au specificat din ce constă

această daună. Astfel, prin ruperea siglei inculpata a continuat să locuiască în

imobilul din str. Serelor, nr. 12, com. Bubuieci mun. Chișinău, însă acuzarea nu

a adus careva probe că în această perioadă de timp acesta a fost deteriorat, fapt

care ar duce la diminuarea costului, și nu este clară formarea acestui prejudiciu

material raportat la acțiunile inculpatei. Deasemenea instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra motivului invocat în apel privind legalitatea evacuării din

bunul imobil, or inculpata a menționat că casa de locuit a fost sigilată în lipsa

acesteia și a membrilor familiei ei, în imobil rămînînd lucruri personale și alte

bunuri ce le aparțin, inculpata fiind nevoită să pătrundă în imobil pentru a lua

unele medicamente, deoarece mama sa se simțea foarte rău.

Acestea fiind spuse Colegiul constată, că instanța de apel nu și-a argumentat

soluția în partea aprecierii prejudiciului cauzat ca fiind ”daună în proporții deosebit

de mari”, ceia ce contravine prevederilor art.417 în coroborare cu art. 385 alin. (1)

pct. 10) și 394 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală.

Generalizînd cele menționate mai sus Colegiul penal conchide că, decizia

instanței de apel suferă de insuficiență în partea motivării soluției, instanța nu

s-a pronunțat asupra tuturor argumentelor invocate în apel, precum și aceasta

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Analizînd minuțios materialele cauzei Colegiul penal lărgit a ajuns la

concluzia, că instanța de apel examinînd cauza nu a ținut cont de prevederile,

414 Cod de procedură penală, nu a verificat temeinicia hotărîrii atacate în baza

5

probelor examinate de prima instanță, nu a verificat toate circumstanțele cauzei

și nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, pronunțînd o

hotărîre pripită și insuficient motivată, motiv pentru care o astfel de decizie nu

poate fi menținută și urmează a fi casată cu dispunerea rejudecării cauzei în

instanța de apel.

În atare situație, recursul urmează a fi admis, casată decizia contestată, cu

trimiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să execute indicațiile instanței de recurs, să verifice

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probele administrate și

examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere

cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe

examinate, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel,

argumentîndu-și clar concluziile sale în decizia adoptată, ținînd cont de motivele

casării deciziei atacate, să pronunțe o hotărîre legală și întemeiată, în

conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Popescu Ion în numele

inculpatei Oprea Natalia, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 01 februarie 2016, în cauza penală în privința lui Oprea Natalia

Mihail și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, pronunțată integral la 01

septembrie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecătorii Constantin Alerguș

Ion Guzun

Elena Covalenco

Iurie Diaconu

6

7