1ra-775/2016 — Art. 189 alin. 3 lit. e CP

Prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 29 decembrie 2014, Strețcul Vasile și Șleahtici Andrei au fost recunoscuți vinovați și condamnați în baza art. 189 alin. (3) lit. e) Cod penal, la 7 (șapte) ani închisoare, pentru fiecare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis și amendă în mărime de 1500 (una mie cinci sute) unități convenționale, echivalentul a 30000 (treizeci mii) lei, pentru fiecare.

Pentru pronunțarea sentinței, prima instanță a constatat în fapt, că Strețcul Vasile și Șleahtici Andrei, inclusiv alte persoane neidentificate de organul de urmărire penală în privința cărora cauza penală a fost disjunsă într-o procedură separată, urmărind scopul obținerii de venituri ilicite, prin înțelegere prealabilă și acționând în comun, identificau automobile cu numere străine lăsate fără supraveghere, sustrăgeau plăcuțele cu numerele de înmatriculare și lăsau victimei un număr de contact, iar când victima telefona la acel număr i se cerea să transmită 100 dolari SUA pe un cont bancar din străinătate prin intermediul instituțiilor bancare sau prin intermediul terminalelor de plată pe un număr de telefon din străinătate, amenințând victimele cu deteriorarea bunurilor sustrase în caz de nesatisfacere a cerinței. Apoi, dacă victima executa acest transfer, ea era contactată de la același număr de telefon, fiindu-i comunicat locul de unde poate să-și recupereze plăcuțele cu numerele de înmatriculare. 1 Astfel, Strețcul Vasile și Șleahtici Andrei, inclusiv alte persoane nestabilite de organul de urmărire penală în privința cărora cauza penală a fost disjunsă într-o procedură separată, prin înțelegere prealabilă, începând cu 13 aprilie 2014, ora 18:00 și până la 14 aprilie 2014, ora 08:30, au sustras pe ascuns plăcuțele cu numerele de înmatriculare, de la automobilul model „Renault Laguna”, n/î LD51YKU, ce aparține lui Ivanov Constantin, care la acel moment era parcat fără supraveghere în curtea blocului locativ, amplasat pe adresa str. Petru Zadnipru, 19/1, mun. Chișinău, lăsând pe parbrizul automobilului o filă de hârtie, pe care era înscris numărul de telefon 060448695. La 14 aprilie 2014, aproximativ la ora 08:30, victima Ivanov Constantin, în vederea recuperării plăcuțelor cu numerele de înmatriculare a automobilului a apelat numărul de telefon 060448695 și a discutat cu un terț care a cerut victimei să-i transmită suma de 100 dolari SUA, care conform cursului oficial al BNM, la data respectivă, constituia suma de 1342,69 lei, fiind amenințat cu deteriorarea plăcuțelor de înmatriculare. Tot ei, Strețcul Vasile și Șleahtici Andrei, inclusiv alte persoane nestabilite de organul de urmărire penală în privința cărora cauza penală a fost disjunsă într-o procedură separată, în perioada de timp începând cu 13 aprilie 2014, ora 21:00 și până la 14 aprilie 2014, ora 09:30, au sustras pe ascuns plăcuțele cu numerele de înmatriculare, de la automobilul model „Mercedes E270”, n/î A516CO ce aparține lui Josan Inga, care la acel moment era parcat fără supraveghere în curtea blocului locativ, amplasat pe adresa str. Nicolae Milescu Spătarul, 9/2, mun. Chișinău, lăsând pe parbrizul automobilului o filă de hârtie, pe care era înscris numărul de telefon 060448695. La 14 aprilie 2014, aproximativ la ora 09:30 victima Josan Inga în vederea recuperării plăcuțelor cu numerele de înmatriculare a automobilului, a apelat numărul de telefon 060448695 și a discutat cu un terț care a cerut victimei să-i transmită suma de 100 dolari SUA, care conform cursului oficial al BNM, la data respectivă, constituia 1342,69 lei, fiind amenințată cu deteriorarea plăcuțelor de înmatriculare. Tot ei, Strețcul Vasile și Șleahtici Andrei, inclusiv alte persoane nestabilite de organul de urmărire penală în privința cărora cauza penală a fost disjunsă într-o procedură separată, prin înțelegere prealabilă, în perioada de timp începând cu 13 aprilie 2014, ora 21:30 și până la 14 aprilie 2014, ora 08:30, au sustras pe ascuns plăcuțele cu numerele de înmatriculare, de la automobilul model „Opel Astra”, n/î RTВТ111 ce aparține lui Buzu Fiodor, care la acel moment era parcat fără supraveghere în curtea blocului locativ amplasat pe adresa str. Petru Zadnipru, 19/1, mun. Chișinău, lăsând pe parbrizul automobilului o filă de hârtie, pe care era înscris numărul de telefon 060448695. La 14 aprilie 2014, aproximativ la ora 08:30, victima Buzu Fiodor, în vederea recuperării plăcuțelor cu numerele de înmatriculare a automobilului, a apelat numărul 060448695 și a discutat cu un terț, care a cerut victimei să-i transmită suma de 100 dolari SUA, care conform cursului oficial al BNM la data respectivă, constituia suma de 1342,69 lei, fiind amenințat cu deteriorarea plăcuțelor de înmatriculare. La aceeași dată, prin intermediul unui terminal de plăți electronice din incinta centrului comercial „Green Hils” amplasat pe adresa str. Aleco Russo, 28, mun. Chișinău, Buzu Fiodor a achitat suma de 500 lei, pe care i-a transferat pe contul numărului de telefon 79057547255, după care contactând iarăși terțul cu care a comunicat la telefon, i-a fost comunicat locul unde au fost ascunse plăcuțele cu numerele de înmatriculare pe care și le-a recuperat. Tot ei, Strețcul Vasile și Șleahtici Andrei, inclusiv alte persoane nestabilite de organul de urmărire penală în privința cărora cauza penală a fost disjunsă într-o procedură 2 separată, începând cu 13 aprilie 2014, ora 18:00 și până la 14 aprilie 2014, ora 06:45, au sustras pe ascuns plăcuțele cu numerele de înmatriculare, de la automobilul model „Mercedes”, n/î E480BA, ce aparține lui Țehovici Igor, care la acel moment era parcat fără supraveghere în curtea blocului locativ amplasat pe adresa str. Mircea cel Bătrân, 20/6, mun. Chișinău, lăsând pe parbrizul automobilului o filă de hârtie, pe care era înscris numărul de telefon 060448695. La 14 aprilie 2014, aproximativ la ora 06:45, victima Țehovici Igor, în vederea recuperării plăcuțelor cu numerele de înmatriculare a automobilului a apelat numărul de telefon 060448695 și a discutat cu un terț, care a cerut victimei să-i transmită suma de 100 dolari SUA, care conform cursului oficial al BNM, la data respectivă constituia 1342,69 lei, fiind amenințat cu deteriorarea plăcuțelor de înmatriculare. Tot ei, Strețcul Vasile și Șleahtici Andrei, inclusiv alte persoane nestabilite de organul de urmărire penală în privința cărora cauza penală a fost disjunsă într-o procedură separată, în perioada de timp începând cu 13 aprilie 2014, ora 19:00 și până la 14 aprilie 2014, ora 07:45, au sustras pe ascuns plăcuțele cu numerele de înmatriculare, de la automobilul model „Renault Laguna”, n/î CZ644KB ce aparține lui Burcă Oleg, care la acel moment era parcat fără supraveghere în curtea blocului locativ, amplasat pe adresa str. Petru Zadnipru, 18/1, mun. Chișinău, lăsând pe parbrizul automobilului o filă de hârtie, pe care era înscris numărul de telefon 060448695. La 14 aprilie 2014, aproximativ la ora 07:45, victima Burcă Oleg, în vederea recuperării plăcuțelor cu numerele de înmatriculare a automobilului, a apelat numărul de telefon 060448695 și a discutat cu un terț, care a cerut victimei să-i transmită suma de 100 dolari SUA, care conform cursului oficial al BNM la data respectivă, constituia suma de 1342,69 lei, fiind amenințat cu deteriorarea plăcuțelor de înmatriculare. Tot ei, Strețcul Vasile și Șleahtici Andrei, inclusiv alte persoane nestabilite de organul de urmărire penală în privința cărora cauza penală a fost disjunsă într-o procedură separată, începând cu 13 aprilie 2014, ora 20:30 și până la 14 aprilie 2014, ora 07:30, au sustras pe ascuns plăcuțele cu numerele de înmatriculare, de la automobilul model „BMW 520”, n/î A752 CM ce aparține lui Bostan Vitalie, care la acel moment era parcat fără supraveghere în curtea blocului locativ amplasat pe adresa str. Petru Zadnipru 19/3, mun. Chișinău, lăsând pe parbrizul automobilului o filă de hârtie pe care era înscris numărul de telefon 060448695. La 14 aprilie 2014, aproximativ la ora 07:30, victima Bostan Vitalie, în vederea recuperării plăcuțelor cu numerele de înmatriculare a automobilului a apelat numărul de telefon 060448695 și a discutat cu un terț care a cerut victimei să-i transmită suma de 100 dolari SUA, care conform cursului oficial al BNM, la data respectivă constituia suma de 1342,69 lei, fiind amenințat cu deteriorarea plăcuțelor de înmatriculare. Tot ei, Strețcul Vasile și Șleahtici Andrei, inclusiv alte persoane nestabilite de organul de urmărire penală în privința cărora cauza penală a fost disjunsă într-o procedură separată, începând cu 13 aprilie 2014, ora 20:30 și până la 14 aprilie 2014, ora 07:30, au sustras pe ascuns plăcuțele cu numerele de înmatriculare, de la automobilul model „Volkswagen Passat”, n/î GT265C ce aparține lui Guzun Cristian, care la acel moment era parcat fără supraveghere în curtea blocului locativ amplasat pe adresa str. Mircea cel Bătrân, 10, mun. Chișinău, lăsând pe parbrizul automobilului o filă de hârtie, pe care era înscris numărul de telefon 060448695. La 14 aprilie 2014, aproximativ la ora 08:00, victima Guzun Cristian în vederea recuperării plăcuțelor cu numerele de înmatriculare a automobilului a apelat numărul de 3 telefon 060448695 și a discutat cu un terț, care a cerut victimei să transmită suma de 100 dolari SUA, care conform cursului oficial al BNM la data respectivă, constituia suma de 1342,69 lei, fiind amenințat cu deteriorarea plăcuțelor de înmatriculare. Tot ei, Strețcul Vasile și Șleahtici Andrei, inclusiv alte persoane nestabilite de organul de urmărire penală în privința cărora cauza penală a fost disjunsă într-o procedură separată, începând cu 13 aprilie 2014, ora 17:00 și până la 14 aprilie 2014, ora 09:30, au sustras pe ascuns plăcuțele cu numerele de înmatriculare, de la automobilul model „Volkswagen Touran”, n/î P8904BM ce aparținea lui Lambov Nicodim, care la acel moment era parcat fără supraveghere în curtea blocului locativ amplasat pe adresa str. Petru Zadnipru, 15/2, mun. Chișinău, lăsând pe parbrizul automobilului o filă de hârtie pe care era înscris numărul de telefon 060448695. La 14 aprilie 2014, aproximativ la ora 09:30, victima Lambov Nicodim, în vederea recuperării plăcuțelor cu numerele de înmatriculare a automobilului a apelat numărul de telefon 060448695 și a discutat cu un terț, care i-a cerut victimei să transmită suma de 100 dolari SUA, care conform cursului oficial al BNM la data respectivă constituia suma de 1342,69 lei, fiind amenințat cu deteriorarea plăcuțelor de înmatriculare. Tot ei, Strețcul Vasile și Șleahtici Andrei, inclusiv alte persoane nestabilite de organul de urmărire penală în privința cărora cauza penală a fost disjunsă într-o procedură separată, în perioada de timp începând cu 13 aprilie 2014, ora 22:00 și până la 14 aprilie 2014, ora 08:00, au sustras pe ascuns plăcuțele cu numerele de înmatriculare, de la automobilul model „Mercedes E 220”, n/î CH6464BB ce aparține lui Robu Andrei, care la acel moment era parcat fără supraveghere în curtea blocului locativ amplasat pe adresa str. Petru Zadnipru, 19, mun. Chișinău, lăsând pe parbrizul automobilului o filă de hârtie pe care era înscris numărul de telefon 060448695. La 14 aprilie 2014, aproximativ la ora 08:00, victima Robu Andrei, în vederea recuperării plăcuțelor cu numerele de înmatriculare a automobilului, a apelat numărul de telefon 060448695 și a discutat cu un terț, care a cerut victimei să transmită suma de 100 dolari SUA, care conform cursului oficial al BNM, la data respectivă constituia suma de 1342,69 lei, fiind amenințat cu deteriorarea plăcuțelor de înmatriculare.

Avocatul Perțu Ina în numele inculpatului Strețcul Vasile, a contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Strețcul Vasile să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. (2) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse neprivative de libertate. În motivarea apelului a menționat, că sentința este ilegală și neîntemeiată; vina lui Strețcul Vasile în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 189 alin. (3) lit. e) Cod penal nefiind dovedită; prin ordonanța de punere sub învinuire din 17 aprilie 2014, Strețcul Vasile a fost învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. (2) Cod penal; calificativul „dobândirea bunurilor cerute” nu a fost probat nici în cadrul urmăririi penale și nici în cadrul ședinței de judecată; la aplicarea pedepsei, instanța urmează să țină cont de circumstanțele atenuante: recunoașterea vinovăției, a colaborat activ cu organele de urmărire penală, a dat declarații pe marginea săvârșirii acestei infracțiuni, are la întreținere un copil minor și este văduv, iar părțile vătămate nu au înaintat acțiuni civile și careva prejudicii materiale în speță nu există, anterior nu a fost judecat; circumstanțe agravante nu au fost stabilite, starea sănătății este gravă și necesită tratament în staționar. 3.1. Inculpatul Andrei Șleahtici, a contestat cu apel sentința, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunile imputate 4 să fie recalificate din prevederile art. 189 alin. (3) Cod penal, în baza art. 189 alin. (2) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse mai blânde. În argumentarea apelului, inculpatul Șleahtici Andrei a invocat că: pedeapsa aplicată este prea aspră; inculpatul a săvârșit pentru prima dată o infracțiune, și-a recunoscut vina parțial, sincer se căiește de cele săvârșite, nu are antecedente penale; iar ca urmare instanța de judecată putea să-i aplice o pedeapsă mai blândă decât cea prevăzută de lege în temeiul art. 79 Cod penal, cu suspendarea executării pedepsei în temeiul art. 90 Cod penal.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 iulie 2015, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul Șleahtici Andrei, admis apelul inculpatului Strețcul Vasile, casată parțial sentința, în partea stabilirii pedepsei inculpatului Strețcul Vasile și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care: lui Strețcul Vasile, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. (3) lit. e) Cod penal, cu aplicarea art. 79 Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa 5 (cinci) ani închisoare, cu aplicarea amenzii penale în mărime de 30000 (treizeci) mii lei în contul statului. În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii stabilite lui Strețcul Vasile, a fost suspendată condiționat pentru perioada probațiunii de 3 (trei) ani. În rest, sentința a fost menținută. 4.1. În motivarea deciziei, instanța de apel a menționat, că vinovăția inculpaților Strețcul Vasile și Șleahtici Andrei se dovedește prin probatoriul administrat la dosar, apreciat de instanța de apel prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, care dovedește pe deplin vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. (3) lit. e) Cod penal, infracțiune care conform art. 16 Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor grave. 4.2. La capitolul individualizării pedepsei penale în privința inculpatului Strețcul Vasile, instanța de apel a menționat, că prima instanță nu a individualizat exhaustiv în temeiul art. art. 7, 75 Cod penal, pedeapsa penală aplicată acestuia, pedeapsa închisorii fiind prea aspră și neproporțională infracțiunii săvârșite, luând în considerație personalitatea inculpatului Strețcul Vasile, care nu și-a recunoscut vina, este la prima abatere cu caracter infracțional, nu are antecedente penale, la locul de trai se caracterizează pozitiv, este văduv și are la întreținere un copil minor de 14 ani, are probleme de sănătate fiind transferat pentru tratament în instituția penitenciară nr. 16. Instanța de apel a reținut, că potrivit certificatului nr. 37 eliberat la 16 ianuarie 2015 de către reprezentantul șefului administrației de stat al r-lui Grigoriopol și or. Grigoriopol în centrul administrativ s. Speia, se confirmă că, Strețcul Vasile este tutorele minorei Vercinscaia Irada Elcin, a.n. 2000, ultima are nevoie de tutelă, întrucât locuiește singură fără susținere (f. d. 77, vol. IV). Conform copiei certificatului de deces din 02 decembrie 2013 (f. d. 83, vol. IV), mama minorei Vercinscaia Svetlana, a decedat la 26 noiembrie 2013. Totodată, din conținutul extrasului medical a fișei de ambulatoriu a deținutului din 15 februarie 2015 (f. d. 76, vol. IV), rezultă că, inculpatul Strețcul Vasile se află la evidență cu diagnosticul: diabet zaharat tip 2, dezechilibrat; hipertensiune arterială esențială gr. III, risc adițional foarte înalt; retinopatie diabetică, ne-proliferativă; SPTF la nivelul gambelor; pielonefrită cronică bilaterală, remisie; obezitate gr. I. 5 Potrivit certificatului nominalizat, starea generală a sănătății lui Strețcul Vasile a fost apreciată ca satisfăcătoare și stabilă, cu tratament staționar în serviciul medical conform diagnosticului. Cu referire la prevederile art. 79 alin. (1) Cod penal, instanța de apel, a reținut circumstanța excepțională legată de personalitatea infractorului Strețcul Vasile, starea sănătății gravă care necesită tratament în staționar, precum și faptul că, inculpatul este tutorele unui copil minor, Vercinscaia Irada Elcin, a.n. 2000, rămas singur fără susținere, a cărui mamă a decedat, considerând echitabilă aplicarea unei pedepse sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru infracțiunea reglementată de art. 189 alin. (3) lit. e) Cod penal, sub formă de închisoare pe termen de 5 ani, cu aplicarea amenzii penale în mărime de 30000 lei, în contul statului. Totodată, ținând cont de personalitatea inculpatului Strețcul Vasile, care nu și-a recunoscut vina, se căiește și regretă sincer cele săvârșite, la locul de trai se caracterizează pozitiv, că părțile vătămate nu au înaintat acțiuni civile și nu au pretenții față de inculpat, ultimul anterior nu a fost judecat, instanța de apel a considerat rațională suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru perioada de probațiune de 3 ani, în temeiul art. 90 Cod penal. 4.3. La capitolul individualizării pedepsei penale în privința inculpatului Șleahtici Andrei, instanța de apel a menționat, că prima instanță corect a aplicat prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal, ținând cont de personalitatea inculpatului, care a recunoscut vina parțial și până la finele cercetării judecătorești a manifestat căința sinceră, însă a refuzat să dea declarații și să răspundă la întrebări, nu a conștientizat impactul antisocial al faptelor sale, și a stabilit, că corectarea și reeducarea lui Șleahtici Andrei este posibilă doar prin aplicarea pedepsei închisorii. Totodată, instanța de apel a remarcat, că prima instanță corect a aplicat pedeapsa sub formă de închisoare cu amendă, ținând cont de faptul, că inculpatul Șleahtici Andrei și-a recunoscut parțial vina, însă a refuzat să dea declarații în cadrul urmăririi penale și în cadrul primei instanțe, a săvârșit o infracțiune gravă, din interes material, de personalitatea inculpatului, anterior nejudecat, dar care nu a conștientizat gravitatea faptelor săvârșite și impactul acestora asupra valorilor sociale Instanța de apel a ajuns la concluzia, că, realizarea scopului pedepsei penale, precum și, corectarea și reeducarea acestuia este posibilă doar prin stabilirea unei pedepse privative de libertate, iar ca urmare solicitarea lui Șleahtici Andrei cu privire la suspendarea condiționată a executării pedepsei și recalificarea faptei săvârșite din prevederile art. 189 alin. (3) Cod penal, în baza art. 189 alin. (2) Cod penal, au fost respinse, ca nefondate.

Procurorul, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, a declarat recurs ordinar, solicitând casarea parțială a deciziei instanței de apel și menținerea sentinței. În motivarea recursului, procurorul invocă dezacordul cu decizia instanței de apel, în partea individualizării pedepsei aplicate inculpatului Strețcul Vasile, considerând că instanța a motivat soluția adoptată fără a constata careva temeiuri legale în acest sens. Menționează, partea acuzării, că ambii inculpați activau în cadrul unui grup criminal organizat, după un plan infracțional constituit din mai multe etape, și anume: identificarea automobilelor cu numere străine lăsate fără supraveghere, sustragerea plăcuțelor cu numere de înmatriculare, lăsarea victimei a unui număr de contact, după care un membru al grupului criminal era apelat la acest număr și solicita să-i fie transmisă 6 suma de 100 dolari SUA, pe un cont bancar din străinătate prin intermediul instituțiilor bancare sau prin intermediul terminalelor de plată la un număr de telefon din străinătate, amenințând cu deteriorarea bunurilor sustrase în caz de neconformare la cerere. Ulterior, în caz de efectuare a plății de către victimă în favoarea grupului criminal organizat, prin intermediul aceluiași număr de contact îi era comunicat locul de unde urma să-și recupereze plăcuțele cu numerele de înmatriculare. Astfel, consideră acuzatorul de stat, că instanța de apel la pronunțarea deciziei nu a ținut cont în deplină măsură de prevederile art. 75 alin. (1) Cod penal, nu a evaluat din punct de vedere juridic și social faptele imputate inculpatului Strețcul Vasile, sub aspectul prejudiciului cauzat părților vătămate, urmările produse și numărul mare de părți vătămate. Remarcă procurorul, că împrejurările menționate nu sunt suficiente pentru confirmarea necesității reducerii pedepsei sub minimul prevăzut de lege, din care motiv conchide, că prima instanță a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acestora, cât și ca modalitate de executare. Evidențiază, că prima instanță, a ținut cont de circumstanțele atenuante ale inculpatului cât și de personalitatea acestuia, fapt în temeiul căruia, a diminuat pedeapsa aplicată până la minimul prevăzut de sancțiunea art. 189 alin. (3) Cod penal, pe când instanța de apel reținând aceleași circumstanțe a aplicat în mod eronat prevederile art. 79 Cod penal. Mai menționează recurentul, că la caz prezintă importanță explicațiile conținute în pct. pct. 10, 12, 17 a Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 8 din 11 noiembrie 2013 „Cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale”, iar în situația în care instanța a constatat mai multe circumstanțe atenuante, era în drept să reducă pedeapsa în coraport cu numărul acestor circumstanțe stabilite, inclusiv și până la limita minimă a pedepsei prevăzute de art. 189 alin. (3) Cod penal. La caz însă, instanța de apel nu a constatat careva circumstanțe excepționale care ar impune aplicarea art. 79 Cod penal și în mod eronat a apreciat unele împrejurări de ordin general ca circumstanțe excepționale, în situația în care însăși instanța de apel a indicat că, inculpatul Strețcul Vasile nu și-a recunoscut vina. Mai mult, în cererea de apel Strețcul Vasile a optat pentru reîncadrarea acțiunilor, iar în instanța de apel practic a negat vinovăția și complicitatea sa la săvârșirea acțiunilor infracționale, fapt în temeiul căruia acuzarea constată că ultimul nu a conștientizat pericolul acțiunilor sale. De altfel, insistă procurorul, că instanța de apel a constatat că prima instanță, în privința inculpatului Șleahtici Andrei corect a aplicat prevederile art. art. 7, 75 Cod penal, însă în conținutul deciziei nu se regăsește o motivare a instanței de apel cu privire la delimitarea răspunderii lui Strețcul Vasile de a lui Șleahtici Andrei, fiind adoptate două soluții diferite, practic în baza acelorași circumstanțe stabilite. 5.1. Inculpatul Șleahtici Andrei, a declarat recurs ordinar în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, solicitând casarea hotărârilor judecătorești adoptate la caz, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel. În argumentarea cerințelor invocate, inculpatul a menționat, că în decizia instanței de apel lipsesc careva constatări asupra esenței apelului, concluzii asupra temeiurilor respingerii apelului sau a legalității și temeiniciei sentinței, din moment ce în cererea de apel a fost invocată încadrarea juridică greșită a faptei și lipsa faptei infracțiunii de șantaj. 7 Nu au fost cu exactitate stabilite faptele săvârșite de inculpatul Șleahtici Andrei de ale celorlalți coparticipanți, pe cauză nu sunt expuse probe din care ar rezulta că acesta în afară de sustragerea plăcuțelor, ar fi participat într-o formă de participație la alte acțiuni sau că a cunoscut despre săvârșirea acestora de către alți participanți, nefiind întrunite în acțiunile acestuia elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj, deoarece plăcuțele de înmatriculare au fost furate. Așadar, spre deosebire de șantaj, la săvârșirea căruia se presupune existența unei amenințări care ar putea să blocheze voința victimei, la caz o asemenea presiune asupra victimei nu a existat, deoarece conform materialelor cauzei victimele s-au adresat la poliție, unde le-a fost explicat că pot să își confecționeze plăcuțe noi, la preț de 360 lei setul, prin urmare victimele nu erau determinate să facă ceva imperativ și ele puteau cu ușurință să confecționeze aceste plăcuțe în altă parte. De asemenea, o condiție a șantajului este ca făptuitorul sa fie străin de bun, ori în cazul de față proprietarul deja era deposedat de bun, instanța de judecată urma să încadreze corect fapta, ca fiind o infracțiune de furt. Consideră că la caz, prezintă relevanță explicațiile din pct. 9 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 16 din 07 noiembrie 2005 „Cu privire la practica judiciară în procesele penale despre șantaj”.

Judecând recursurile ordinare declarate în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul procurorului urmează a fi admis, iar cel al inculpatului Șleahtici Andrei urmează a fi respins, din următoarele considerente. Cu referire la recursul declarat de inculpatul Șleahtici Andrei. După cum rezultă din conținutul recursului, inculpatul invocă drept temei de casare a deciziei instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul când nu au fost întrunite elementele infracțiunii. Totodată, reieșind din criticele formulate de inculpat cu privire la încadrarea juridică greșită a faptei, instanța de recurs sesizează și temeiul de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, în sensul că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, dacă faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Analizând textul deciziei recurate, Colegiul penal lărgit constată că, motivele invocate de recurent nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii de drept, care ar servi drept temei de casare a deciziei instanței de apel, în sensul propus. Sub condiția de neîntrunire a elementelor infracțiunii se includ cazurile când nu a fost stabilită fapta care ar corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacelor de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii. Apreciind aspectele menționate în raport cu speța dedusă judecății, instanța de recurs apreciază ca fiind neîntemeiate criticele recurentului privitor la adoptarea unei decizii ilegale de către instanța de apel, aceasta deoarece instanța de apel just a ajuns la concluzia respingerii apelului declarat de inculpatul Șleahtici Andrei și menținerii sentinței de condamnare în privința acestuia în baza art. 189 alin. (3) lit. e) Cod penal. 8 Or, prima instanță a ajuns la concluzia corectă privind probele cercetate, care coroborând între ele, formează un ansamblu probatoriu ce dovedește vinovăția inculpatului Șleahtici Andrei în săvârșirea infracțiunii imputate și totalmente se combat cu argumentele aduse de către ultimul în susținerea nevinovăției. Astfel, Colegiul penal consideră necesar de a accentua faptul, că latura obiectivă a infracțiunii de șantaj se exprimă prin fapta prejudiciabilă alcătuită din două acțiuni: acțiunea principală și acțiunea adiacentă. Acțiunea principală se poate înfățișa în oricare din următoarele modalități: 1) cererea de a transmite bunurile proprietarului, ale posesorului sau ale deținătorului; 2) cererea de a se transmite dreptul asupra bunurilor aparținând proprietarului, posesorului sau deținătorului; 3) cererea de a săvârși acțiuni cu caracter patrimonial. La caz, prima instanță a stabilit, că inculpatul Șleahtici Andrei de comun acord cu Strețcul Vasile, în calitate de coautori, au realizat fiecare latura obiectivă a infracțiunii de șantaj și anume acțiunea principală materializată în cerința de a i se transmite bunurile proprietarului, adică transferul unei sume bănești pe un cont determinat, precum și acțiunea adiacentă materializată prin amenințarea cu deteriorarea sau distrugerea bunurilor proprietarului, care la caz este manifestată prin amenințarea cu distrugerea plăcuțelor de înmatriculare. Latura subiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 189 Cod penal, se manifestă prin vinovăție sub forma intenției directe. În prezența șantajului fiind obligatorie stabilirea scopului special – scopul de cupiditate, care nu cuprinde scopul sustragerii. Reieșind din circumstanțele descrise, Colegiul penal lărgit menționează, că nu pot fi reținute alegațiile inculpatului cu privire la prezența în speță a unei infracțiuni de furt, caracterizată prin sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, întrucât instanțele de fond corect au încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 189 alin. (3) lit. e) Cod penal, adică șantajul, manifestat prin cererea de a transmite bunurile proprietarului, posesorului sau deținătorului ori dreptul asupra acestora sau de a săvârși alte acțiuni cu caracter patrimonial, amenințând cu deteriorarea sau cu distrugerea bunurilor proprietarului, posesorului, deținătorului, urmate de dobândirea bunurilor cerute. Instanța de recurs subliniază, că spre deosebire de furt, care reprezintă o infracțiune săvârșită prin sustragere, șantajul se caracterizează prin scopul de cupiditate, însă în lipsa scopului sustragerii, la caz fiind demonstrată atât prezența acțiunii principale a laturii obiective - cerința privind transferul unei sume bănești pe un cont determinat, precum și acțiunea adiacentă - manifestată prin amenințarea cu distrugerea plăcuțelor de înmatriculare. Totodată, instanțele de fond au demonstrat și prezența calificativului infracțiunii de șantaj „acțiuni urmate de dobândirea bunurilor cerute”, care se dovedește prin declarațiile părților vătămate Țehovici Igor și Buzu Fiodor, care la cerința inculpaților au mers la terminale de plăți și au depus bani în sumă de câte 500 lei, fiecare pe contul numărului de telefon 79057547255, indicat de către unul de inculpați, acțiuni confirmate prin bonurile de plată nr. 2929586675 și nr. 2929486140. În aceste circumstanțe, nu pot fi reținute argumentele inculpatului Șleahtici Andrei, precum că odată ce plăcuțele de înmatriculare au fost furate, bunul sustras nu mai putea fi obiectul șantajului, iar făptuitorul nu mai poate amenința victima referitor la un bun pe care aceasta nu îl mai are, deoarece inculpatul Șleahtici Andrei împreună cu 9 Strețcul Vasile și alte persoane nestabilite de către organul de urmărire penală, au acționat prin aceeași modalitate, în privința mai multor părți vătămate, care au dat declarații similare, demonstrând caracterul ilegal al acțiunilor acestora, indiferent de faptul dacă părțile vătămate s-au conformat sau nu cerințelor impuse de inculpați. La acest capitol se va menționa și faptul, că infracțiunea de șantaj este o infracțiune formală, ea se consideră consumată din momentul înaintării cererii cu caracter patrimonial, însoțite de acțiunea adiacentă, indiferent dacă făptuitorul și-a atins scopul urmărit. Așadar, nu este necesar ca pretențiile făptuitorului să fie satisfăcute. În consecință, instanța de recurs concluzionează că nu există temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat de inculpatul Șleahtici Andrei, și potrivit legii se impune respingerea acestuia ca inadmisibil. Cu referire la recursul procurorului. Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală, judecând recursul, instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală a hotărârii atacate și menținerea sentinței primei instanțe, când apelul a fost greșit admis. Instanța de recurs poate interveni în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a dus la adoptarea unei hotărâri ilegale. Din conținutul recursului declarat, se deduce dezacordul părții acuzării cu modalitatea de individualizare a pedepsei penale aplicate în privința inculpatului Strețcul Vasile de către instanța de apel, considerând că în această parte instanța de judecată a constatat existența unor circumstanțe excepționale, care nu își găsesc suportul în materialele cauzei, aplicând astfel neîntemeiat prevederile art. art. 79, 90 Cod penal. Astfel, în speță este semnalizat temeiul pentru recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, atunci când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. După cum rezultă din materialele cauzei, instanța de apel casând parțial sentința primei instanțe în partea stabilirii pedepsei inculpatului Strețcul Vasile, a constatat că, prima instanță a stabilit o pedeapsă prea aspră în privința acestuia, considerând că la acest compartiment nu a fost acordată deplină eficiență prevederilor art. art. 7, 75, 79 Cod penal. Raportând criticele formulate în recursul procurorului la circumstanțele cauzei, Colegiul penal lărgit consideră, că soluția instanței de apel cu privire la individualizarea pedepsei penale în privința inculpatului Strețcul Vasile este neîntemeiată, pe când prima instanță corect a stabilit, că în condițiile săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. (3) lit. e) Cod penal, având în vedere că unul din scopurile pedepsei penale este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane, deoarece corectarea și reeducarea lui Strețcul Vasile poate fi înfăptuită numai prin izolarea acestuia de societate. În susținerea acestei soluții, prima instanță corect a evidențiat, că probatoriul administrat dovedește săvârșirea de către Strețcul Vasile, prin participație cu Șleahtici Andrei, inclusiv cu alte persoane neidentificate de organul de urmărire penală, a infracțiunii de șantaj, cu calificativul săvârșit de două persoane, acțiuni urmate de dobândirea bunurilor cerute, în privința mai multor părți vătămate, care au dat declarații similare, demonstrând caracterul ilegal al acțiunilor inculpaților, indiferent dacă sau conformat sau nu cerințelor acestora. 10 Astfel, sancțiunea normei incriminate inculpatului Strețcul Vasile prevede pedeapsa închisorii pe termen de la 7 la 10 ani, cu amendă în mărime de la 1500 la 2000 unități convenționale, infracțiune care prin prisma art. 16 Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor grave. Potrivit principiului individualizării pedepsei penale (art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei inserate la art. 75 alin. (1) Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsă luând în considerare caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, ținându-se cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul. Doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei. Referitor la concluziile instanței de apel privind aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, instanța de recurs relevă că potrivit practicii unitare a Curții Supreme de Justiție, stabilirea pedepsei sub limita minimă sau a unei pedepse mai blânde, care nu este prevăzută în sancțiunea articolului corespunzător din Codul penal, în baza căruia este încadrată infracțiunea, se admite luând numai în considerare personalitatea vinovatului în cazul existenței circumstanțelor excepționale, legate de scopul, motivele, rolul vinovatului și comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii, în timpul și după săvârșirea infracțiunii. În spiritul acestei norme penale, se înțelege că trebuie să existe ori în împrejurările în care s-a derulat fapta infracțională, ori în datele privind personalitatea infractorului, circumstanțe, împrejurări, particularități, situații sau stări de lucruri, care constituie excepție de la starea obișnuită a lor ori a personalității inculpatului. Împrejurările obișnuite sunt cele care predomină și caracterizează majoritatea cetățenilor și nu pot fi considerate excepționale. Ca excepționale, instanța urmează să stabilească astfel de împrejurări care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și date privind personalitatea făptuitorului (grad de invaliditate - I, II (persoana cu dizabilități severe și accentuate), merite deosebite față de societate, alte circumstanțe de importanță majoră). În cazul stabilirii unor asemenea împrejurări, instanța de judecată este obligată să indice în sentință care anume circumstanțe ale cauzei sunt considerate excepționale și în corelație cu care date despre persoana vinovatului ele servesc drept temei pentru aplicarea art. 79 Cod penal. Instanțele de judecată trebuie să studieze multilateral, în deplină măsură și obiectiv, toate circumstanțele și datele care caracterizează atât negativ, cât și pozitiv persoana inculpatului și care au o importanță esențială pentru stabilirea categoriei și mărimii pedepsei. În speță, instanța de recurs notează, că pentru aplicarea unei pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de lege, de către instanța de apel în privința inculpatului Strețcul Vasile, au fost reținute circumstanțele excepționale că, starea sănătății inculpatului este 11 gravă, acesta necesitând tratament în staționar, precum și faptul că, inculpatul este tutorele unui copil minor, Vercinscaia Irada Elcin, a.n. 2000, rămas singur fără susținere, a cărui mamă a decedat. Iar ca urmare, instanța de apel a constatat și întrunirea în persoana inculpatului Strețcul Vasile a condițiilor de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru perioada de probațiune de 3 ani. Cu referire la aspectele vizate, instanța de recurs ajunge la concluzia, că instanța de apel pripit a constatat prezența în privința inculpatului a circumstanțelor și împrejurărilor care constituie temei de aplicare a prevederilor art. 79 Cod penal, ori prima instanță la individualizarea pedepsei a luat în calcul aceleași circumstanțe, și anume că inculpatul este văduv, are la întreținere un copil minor de 14 ani, are probleme de sănătate fiind transferat pentru tratament în instituția penitenciară nr. 16, nu are antecedente penale, circumstanțe care au constituit temei pentru diminuarea pedepsei până la minimul prevăzut de sancțiunea articolului incriminat. Prin urmare, circumstanțele descrise și reținute de către instanța de apel, fac parte din categoria circumstanțele obișnuite, care predomină și caracterizează majoritatea cetățenilor și nu pot fi identificate ca împrejurări excepționale în personalitatea și comportamentul inculpatului, care ar servi temei de aplicare a prevederilor art. 79 alin. (1) Cod penal. Mai mult, la caz prezintă relevanță și argumentul procurorului, că instanța de apel în mod eronat a apreciat unele împrejurări de ordin general ca circumstanțe excepționale, în situația în care însăși instanța de apel în conținutul deciziei a indicat că, inculpatul Strețcul Vasile nu și-a recunoscut vina. Totodată, potrivit materialelor cauzei, instanța de apel a omis și faptul, că în cererea de apel Strețcul Vasile a optat pentru reîncadrarea acțiunilor, iar în ședințele de judecată a instanței de apel practic a negat vinovăția și complicitatea sa la săvârșirea acțiunilor infracționale, ceea ce demonstrează că ultimul nu a conștientizat pericolul acțiunilor sale. Astfel fiind, instanța de recurs constată că prima instanță, ținând cont de circumstanțele că inculpatul nu are antecedente penale, este la prima abatere a legii penale, nu a recunoscut vina și a refuzat să dea declarații și să răspundă la întrebări, a săvârșit o infracțiune gravă, este văduv și are un copil minor la întreținere, corect a individualizat și aplicat pedeapsa penală în privința lui Strețcul Vasile sub formă de închisoare pe termen de 7 ani și amendă în mărime de 1500 unități convenționale, echivalentul a 30000 lei. La caz, fiind acordată deplină eficiență prevederilor art. 61 Cod penal, potrivit cărora pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Concomitent, instanța de recurs reține, că pedeapsa stabilită de prima instanță este una echitabilă faptelor săvârșite de inculpat, deoarece își va atinge scopurile și va duce la restabilirea echității sociale, corectarea acestora, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât de către inculpat cât și de alte persoane, motiv pentru care instanța de recurs conchide că eroarea comisă de instanța de apel urmează a fi corectată având în vedere că apelul 12 greșit a fost admis, prin casarea deciziei instanței de apel cu menținerea sentinței primei instanțe în privința lui Strețcul Vasile.

În conformitate cu art. art. 434, 435 alin. (1) pct. 1), 2) lit. a) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit, DECIDE : Se respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de inculpatul Șleahtici Andrei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 iulie 2015. Se admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Scutelnic Cătălin, se casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 iulie 2015, în privința inculpatului Strețcul Vasile cu menținerea în privința acestuia a sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 29 decembrie 2014, prin care Strețcul Vasile Vasile a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 189 alin. (3) lit. e) Cod penal, la 7 (șapte) ani închisoare, cu amendă în mărime de 1500 (una mie cinci sute) unități convenționale, echivalentul a 30000 (treizeci mii) lei, cu executarea pedepsei închisorii în penitenciar de tip semiînchis. Termenul de executare a pedepsei lui Strețcul Vasile Vasile se calculează din momentul reținerii acestuia, cu deducerea din termenul pedepsei a duratei aflării inculpatului Strețcul Vasile în stare de arest preventiv de la 15 aprilie 2014 până la 10 iulie 2015 inclusiv. În rest, celelalte dispoziții ale hotărârii atacate se mențin. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 octombrie 2016. Președinte Petru Ursache Judecătorii Petru Moraru Ghenadie Nicolaev Vladimir Timofti Nadejda Toma 13