1ra-1435/2016 — art. 188 alin.2 lit.e, f CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 188 alin.2 lit.e, f CP
- Temei legal
- art. 427 al.1, pct.8, 12 CPP
1ra-1435/2016 — art. 188 alin.2 lit.e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1ra-1435/2016
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
14 septembrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Petru Ursache,
Judecătorii – Ghenadie Nicolaev și Petru Moraru,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul
Craveț Larisa în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Bălți din 03 februarie 2016, în cauza penală în privința lui
Matiușenco Vladimir Vladimir, născut la
19.04.1989, originar și domiciliat în mun. Bălți, str.
Gagarin 110.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
19.12.2014 – 16.11.2015 (prima instanță);
11.12.2015 – 03.02.2016 (instanța de apel);
24.06.2016 – 14.09.2016 (instanța de recurs ordinar).
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Bălți din 16 noiembrie 2015, Matiușenco Vladimir a
fost condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit. e), f) Cod penal la 9 ani închisoare în
penitenciar de tip închis.
Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată a fost admisă și s-a încasat de la
inculpatul Matiușenco Vladimir în beneficiul părții vătămate Caniuc Iu. prejudiciul
material în sumă de 9800 lei.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că, Matiușenco Vladimir la
04.11.2014, în jurul orei 03:00, aflîndu-se în mun. Bălți, str. Ștefan cel Mare 2 în
apropierea barului „Crona”, fiind în stare de ebrietate, cu scopul sustragerii bunurilor cet.
Caniuc Iu., cu aplicarea unui cuțit, care l-a pus cu tăișul la burta părții vătămate și
amenințîndu-l cu aplicarea violenței periculoase pentru viața și sănătatea persoanei
agresate, a sustras de la cet. Caniuc Iu. bani în sumă de 9800 lei, cauzîndu-i daune în
proporții considerabile.
Sentința a fost atacată cu apel de avocatul Craveț Larisa, care a solicitat casarea
acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare în privința
inculpatului, deoarece faptele lui nu întrunesc elementele infracțiunii.
1
În motivarea apelului a indicat:
- instanța a ajuns la concluzii eronate privind existența faptei infracționale în
acțiunile inculpatului, cît și vinovăția acestuia, dînd o apreciere eronată a probelor,
manifestîndu-se în favoarea acuzării;
- inculpatul nu a atacat-o pe partea vătămată Caniuc Iu., neaplicînd cuțitul, nu a
exprimat agresivitate, însoțită de violență periculoasă;
- martorii nu au confirmat faptul comiterii infracțiunii de către inculpat, învinuirea
fiind bazată doar pe declarațiile părții vătămate, care urmau a fi apreciate critic.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 03 februarie 2016,
pronunțată integral la 02 martie 2016, apelul declarat de avocat în numele inculpatului a
fost respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței.
4.1. Instanța de apel a statuat, că împrejurările cauzei au fost constatate prin
totalitatea de probe, care au fost apreciate conform prevederilor art. 101 Cod de procedură
penală, vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate fiind dovedită prin
declarațiile părții vătămate, ale martorilor, cît și prin materialele cauzei, iar motivele
invocate în apel nu și-au găsit confirmare, fiind neîntemeiate.
Colegiul a considerat corectă concluzia instanței de fond referitoare la vinovăția
inculpatului, iar probele combat argumentele părții apărării, precum că învinuirea
înaintată și starea de fapt constatată de prima instanță nu și-a găsit confirmare în cadrul
cercetării judecătorești.
Instanța a respins afirmația părții apărării, precum că inculpatul nu se face vinovat
de comiterea infracțiunii, sentința fiind bazată doar pe declarațiile părții vătămate, care
urmau a fi apreciate critic, deoarece partea vătămată fiind audiată în instanța de fond a
depus declarații sub jurămînt, fiind avertizată de răspundere pentru darea de declarații
false în temeiul art. 312 Cod penal.
De asemenea, instanța a considerat ca declarative argumentele apelantului referitor
la faptul, că nimeni nu a confirmat intenția, motivele și folosirea cuțitului de către
inculpat, deoarece acestea erau combătute prin declarațiile părții vătămate, precum și prin
probele administrate la dosar.
La individualizarea pedepsei, instanța de apel a conchis că, de către instanța de fond
s-a dat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, astfel stabilindu-i inculpatului
o pedeapsă echitabilă pentru fapta comisă, sub formă de închisoare.
Avocatul Craveț Larisa în numele inculpatului, la 03 martie 2016 prin
intermediul oficiului poștal, a atacat cu recurs ordinar decizia instanței de apel, în temeiul
art. 427 alin. (1) pct. 8), 12) Cod de procedură penală, solicitînd casarea acesteia,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare în privința inculpatului.
5.1. În argumentarea recursului, s-au indicat aceleași motive ca și în apel, că
instanțele judecătorești au apreciat incorect circumstanțele de fapt ale cauzei cu tragerea
unei concluzii neîntemeiate de vinovăție a inculpatului, că probele nu au fost apreciate în
conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.
2
Totodată, indică că lipsesc probe ce confirmă vinovăția inculpatului, că
condamnarea inculpatului este bazată în exclusivitate pe declarațiile părții vătămate, care
au fost apreciate eronat.
Procurorul a depus referință asupra recursului, solicitînd declararea
inadmisibilității acestuia, din motiv că recurentul solicită reaprecierea probelor, temei
care nu este prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în baza materialelor
din dosar, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.
Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței
de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată
că este vădit neîntemeiat.
Recurentul a invocat în recurs ca temei de casare pct. 8), 12) alin. (1) a art. 427 Cod
de procedură penală, ce prevede că o hotărîre a instanței de apel poate fi supusă recursului
pentru a repara eroarea de drept comisă de instanțele de fond și de apel în cazul, cînd nu
au fost întrunite elementele infracțiunii și faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică
greșită, însă, aceste temeiuri nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului înaintat.
Potrivit textului recursului, recurentul critică aprecierea probelor, astfel Colegiul
penal reține, că instanțele de fond și de apel, judecînd cauza și verificînd probele în ședința
de judecată, în conformitate cu prevederile art. 100 alin. (4), 101 Cod de procedură penală,
au stabilit toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungînd la concluzia corectă cu privire
la vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, fiindu-i stabilită o pedeapsă
echitabilă, ținîndu-se cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal.
Criticile formulate de recurent, enunțate la pct. 5.1. al prezentei decizii, prin care
se susține că inculpatul nu se face vinovat de comiterea infracțiunii imputate, au format
obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, cărora instanța le-a dat o
motivare argumentată și expusă la pct. 4.1, soluție, care este susținută și de instanța de
recurs, și a cărei reluare nu se mai impune.
La fel, instanța de recurs menționează, că recurentul își motivează solicitările prin
dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, însă, motivele de reapreciere a
probelor nu se conțin între temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură
penală, astfel că criticile formulate împotriva hotărîrii judecătorești atacate nu sunt
motivate sub aspectul casării acesteia, ca fiind ilegală.
De asemenea, instanța de recurs respinge ca neîntemeiat, argumentul inculpatului,
precum că instanța de apel și-a bazat concluziile sale exclusiv pe aceleași probe cercetate
de prima instanță, deoarece potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată a instanței
de apel și potrivit deciziei adoptate în cauză, rezultă că instanța de apel la judecarea
apelului înaintat de avocat a respectat prevederile art. 413-417 Cod de procedură penală,
astfel întemeindu-și concluziile pe probele verificate în ședința de judecată a instanței de
apel, acestea fiind date citirii în ședință și reflectate în procesul-verbal, asupra căruia nu
au fost formulate obiecții.
3
În atare circumstanțe, raportînd situația reținută în cauză, la prevederile art. 432
alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal constată că lipsesc temeiuri de
drept de casare a hotărîrii recurate și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității
recursului înaintat în prezenta cauză, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul
penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Craveț Larisa în numele
inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 03 februarie
2016, în cauza penală în privința lui Matiușenco Vladimir Vladimir, ca fiind vădit
neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 octombrie 2016.
Președinte Petru Ursache
Judecătorii Ghenadie Nicolaev
Petru Moraru
4