1ra-1153/2016 — Art. 325 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 08 decembrie 2015, Jucov Ala a fost condamnată în baza art. 325 alin. (1) Cod penal (red. Legii nr. 78 din 12.04.2012) la închisoare pe un termen de 3 ani, cu amendă în mărime de 1500 unități convenționale, echivalentul a 30 000 lei. În conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a constatat, că Jucov Ala deținînd funcția de director al Grădiniței nr. 6 „Steluța” din or. Orhei, la 17 aprilie 2013, participînd în cadrul cauzei penale nr. 2013970161 la acțiuni de urmărire penală efectuate de către ofițerul de urmărire penală al CNA - Alexandru Vitalie, i-a promis acestuia mijloace financiare în vederea încetării acțiunilor de urmărire penală cu adoptarea unei soluții de încetare a acestei cauze. 1 Ulterior la 26 aprilie 2013, Jucov Ala continuîndu-și acțiunile sale infracționale îndreptate spre coruperea unei persoane publice, i-a propus ofițerului de urmărire penală CNA, Alexandru Vitalie, bani în sumă de 10 000 lei în vederea încetării cauzei penale nr. 2013970161. Astfel, la 30 aprilie 2013, Jucov Ala continuîndu-și acțiunile sale criminale aflîndu-se în sediul Centrului Național Anticorupție în biroul de serviciu al ofițerului Alexandru Vitalie, nr. 307 i-a transmis acestuia suma de 10 000 lei, mijloace financiare care anterior i le-a promis în schimbul încetării acțiunilor de urmărire penală pe cauza penală nr. 2013970161, cu adoptarea unei hotărîri de încetare a acesteia. 3 Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare în termenul și modul prevăzut de art. 400-405 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către avocatul Panțîru Victor în numele inculpatei, care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărîri de achitare pe motiv că fapta imputată nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii incriminate. În argumentarea cererii de apel apelantul a invocat următoarele : -la adoptarea sentinței instanța de fond contrar prevederilor art. 385 alin. (1) pct. 1 CPP nu a soluționat următoarele chestiuni; dacă a avut loc fapta de săvîrșirea cărea a fost învinuită persoana; dacă această faptă a fost săvîrșită de inculpată; dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută ea; dacă persoana este vinovată de săvîrșirea acestei infracțiuni; - totalitatea probelor administrate și examinate în cadrul cercetării judecătorești nu confirmă temeinicia învinuirii aduse inculpatei, în speță nefiind prezentate suficiente probe pertinente și concludente care pot fi puse la baza unei sentințe de condamnare; - prin acțiunile sale ofițerul de urmărire penală al CNA a estorcat suma de bani de la Jucov A., fapt care se confirmă prin înregistrările audio și video prezentată de către organul de urmărire penală;

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 februarie 2016, apelul declarat a fost respins ca nefondat.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a considerat că vina inculpatei în cele încriminate a fost pe deplin dovedită prin declarațiile martorului Vitalie A., Medvedeva I., Galuduneac A., cît și prin următoarele înscrisuri din 2 dosarul penal: procesul-verbal de cercetare la fața locului din 30.04.2013; procesul- verbal al interceptării și înregistrării comunicărilor cu înregistrarea de imagini din 30.04.2013; raportul de expertiză nr. 123 din 02.05.2013; procesul-verbal de cercetare a obiectelor din 24.04.2013. Instanța de apel a respins argumentele avocatului precum că Jucov A. a fost instigată și provocată să săvîrșească infracțiunea incriminată, aprciindu-le ca fiind o metodă de apărare, deoarece circumstanțele cauzei vonfirmă contrariul, or aceasta a venit pregătită avînd asupra sa suma de bani, cunoscînd că astfel de acțiuni sunt pedepsite de lege, iar într-un final a transmis suma de 10 000 lei pentru a fi încetat procesul penal intentat.

Împotriva hotărîrilor pronunțate de instanțele ierarhic inferioare a declarat recurs avocatul Panțîru V. în numele inculpatei, care fără a invoca nici un temei de drept prevăzut la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală solicită, casarea acestora cu pronunțarea unei hotărîri de achitare. În argumentarea cererii de recurs recurentul a invocat următoarele: - concluziile expuse de instanța de apel în decizia adoptată sunt eronate și contradictorii, contrare probatoriului administrat; - instanțele de fond contrar prevederilor art. 385 alin. (1) CPP nu au soluționat chestiunile dacă a avut loc fapta de săvîrșirea cărea a fost învinuită persoana; dacă această faptă a fost săvîrșită de inculpată; dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută ea; dacă persoana este vinovată de săvîrșirea acestei infracțiuni; - probele prezentate de acuzare sunt insuficiente și nu confirmă că inculpata a săvîrșit infracțiunea incriminată; - ofițerul de urmărire penală al CNA Alexandru Vitalie, prin acțiunile sale a provocat-o pe Jucov A. estorcînd de la aceasta suma de bani, fapt care se confirmă prin înregistrările audio și video prezentate de către organul de urmărire penală.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar declarat, menționînd că recurentul în recursul declarat fără a invoca în ce constă problema de drept de importanță generală abordată în cauză critică aprecierea probelor, însă un asemenea temei nu se regăsește în temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură 3 penală, prin urmare, consideră că recursul urmează a fi declarat inadmisibil.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune inadmisibilitatea acestuia. Cu toate că avocatul Panțîru V. în recursul declarat nu face trimitere la vre-un temei de drept, acesta invocînd că prin probele prezentate de acuzare nu s-a constatat săvîrșirea de către Jucov A. a acțiunilor de corupere activă, semnalizează temeiul prevăzut la art. 427 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, și anume, nu au fost întrunite elementele infracțiunii. Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, dar va ține seama de starea de fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească devenită definitivă. Din conținutul recursului rezultă că recurentul invocă dezacordul cu aprecierea probelor și a nevinovăției lui Jucov Ala în comiterea infracțiunii incriminate. Colegiul penal apreciază concluzia instanței de fond care a fost menținută prin decizia instanței de apel privind vinovăția lui Jucov Ala și încadrarea acțiunilor acesteia în baza art. 325 alin. (1) Cod penal, corectă și întemeiată, ce se confirmă prin cumulul de probe administrate: declarațiile martorului Vitalie Alexandru, din care rezultă că în privința lui Jucov Ala a fost pornită o cauză penală în baza art. 327 alin. (1) Cod penal, iar cînd s-a deplasat la grădinița unde activa aceasta dînsa a recunoscut că a făcut unele încălcări angajînd persoane care de facto nu activează în grădiniță, totodată exprimîndu-și disponibilitatea de a transmite suma de 10 000 lei pentru a soluționa cazul său. Cele relatate de martorul Vitalie Alexandru se confirmă și prin probele scrise și anume: stenograma convorbirilor întreținute între Vitalie Alexandru și Jucov A. la 14.04.2013 (f.d.110-111, vol. II); procesul-verbal de cercetare la fața locului din 30.04.2013 (f.d.65-66, vol. II); procesul-verbal de cercetare a obiectelor din 24.04.2013 (f.d.116, vol. II); procesul-verbal de interceptare și înregistrare a convorbirilor (f.d.67-101,vol. II). Asupra legalității acestor acțiuni de urmărire penală apărarea nu a avut careva obiecții. Prin urmare, Colegiul penal conchide că, nu este întemeiată critica din recursul avocatului, ce ține de aprecierea și interpretarea eronată în opinia 4 acestuia a probelor, ce a dus la stabilirea greșită a faptelor, deoarece instanțele de fond, ținînd seama în plină măsură de prevederile art. 99-101 Cod de procedură penală, au cercetat sub toate aspectele probele prezentate de către părți, a audiat inculpata, martorii, au cercetat probele administrate la dosar, dînd citire proceselor-verbale și altor documente, verificîndu-le și apreciindu- le just prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și ca urmare corect au stabilit starea de fapt, încadrarea în drept și vinovăția inculpatei Jucov A. Probele administrate în cauză dovedesc în mod cert, că inculpata se face vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 325 alin.(1) Cod penal. Așadar, atît instanța de fond cît și cea de apel au soluționat cazul examinînd toate probele în ansamblu, unele probe fiind motivat respinse, altele acceptate. Totodată Colegiul statuează, că la aprecierea probelor judecătorii sunt independenți, nefiind legați de opinia altor persoane, iar dezacordul unei părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărâri de condamnare sau de achitare. Colegiul constată că la caz nu este prezentă nici o discordanță între cele reținute de instanțele de fond și apel și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decît cea pe care materialul probator o susține. Instanța de recurs consideră că argumentele avocatului Panțîru V. precum că concluziile expuse de instanța de apel în decizia adoptată sunt eronate și contradictorii, contrare probatoriului administrat sunt neîntemeiate, or instanța ierarhic inferioară corect a ținînd cont de probele administrate la materialele cauzei și prezentate de părți și just a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatei și necesitatea respingerii apelului declarat de apărare ca nefondat. La fel sunt neîntemeiate și alegațiile apărării precum că instanțele de fond nu au soluționat chestiunile prescrise în art. 385 alin. (1) Cod de procedură penală, or analizînd conținutul sentinței, care a fost menținută prin decizia instanței de apel Colegiul penal constată, că aceasta corespunde prevederilor art. 389 Cod de procedură penală, iar la adoptarea sentinței instanța de fond a soluționat toate chestiunile prevăzute la norma procesuală sus menționată. Prin urmare, Colegiul constată că instanța de fond a constatat 5 cu certitudine că fapta de care a fost învinuită Jucov Ala și anume coruperea activă a avut loc și inculpata este vinovată de săvîrșirea acesteia, la fel atît prima instanță cît și cea de apel în hotărîrile adoptate detaliat și-au argumentat concluzia referitor la faptul că acțiunile inculpatei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii în baza căreia a fost condamnată, concluzii care sunt juste și a căror reluare nu se mai impune. În continuare, instanța de recurs respinge alegațiile apărării precum că ofițerul de urmărire penală al CNA prin acțiunile sale a provocat-o pe Jucov A., or materialul probator prezentat de acuzare dovedește contrariul. Astfel, din conținutul stenogramei convorbirilor întreținute între Vitalie Alexandru și Jucov Ala la 17.04.2013, rezultă că inițiativa de a transmite banii pentru a fi încetată cauza penală în privința sa aparține anume lui Jucov Ala și aceasta din start era cointeresată în rezolvarea problemelor apărute în urma controlului efectuat la grădinița pe care o conducea, or anume dînsa în repetate rînduri îl întreba pe Vitalie Alexandru care sumă de bani va fi suficientă pentru soluționarea pozitivă a cazului său. Totodată, faptul că inculpata a tăinuit banii într-o cutie pentru ai transmite lui Vitalie Alexandru, denotă că aceasta a pregătit dinainte acțiunea de transmitere a sumei date. La fel, Colegiul menționează că este justă concluzia instanței de fond referitor la faptul că organele de drept nu au intervenit activ în realizarea etapelor infracționale, iar efectuarea măsurilor speciale de investigații în vederea documentării și fixării acțiunilor lui Jucov Ala nu poate fi catalogată ca fiind o provocare. Ținînd cont de cele menționate mai sus Colegiul atestă, că acțiunile inculpatei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii în baza căreia aceasta a fost condamnată, or argumentele invocate de recurent privind nevinovăția lui Jucov A. nu au suport probatoriu și contravin probelor administrate, iar nerecunoașterea vinovăției de către aceasta nu echivalează cu achitarea ei, de vreme ce există probe pertinente și concludente care, în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, dovedesc cu certitudine vinovăția lui Jucov Ala în săvîrșirea infracțiunii imputate. Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că atît instanța de fond cît și cea de apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, iar hotărîrea atacată conține motive clare și legale pe care se 6 întemeiază soluția, astfel că, prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat de avocat în numele inculpatului, dispunînd inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Panțîru Victor în numele inculpatei Jucov Ala, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 februarie 2016, în cauza penală în privința lui Jucov Ala Vsile, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 01 septembrie 2016. Președinte Nicolae Gordilă Judecătorii Constantin Alerguș Ion Guzun 7