1ra-233/2016 — art. 186 al.2 lit. d CP

Dosarul nr. 1ra-233/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 februarie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Ungheni din 17

aprilie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 februarie

2015, declarat de inculpatul

Bocicovschii Gheorghii Anatolii, născut la

01 decembrie 1998, originar și locuitor al s. Băcșeni, r-

nul Nisporeni, cetățean al R. Moldova, anterior

condamnat:

1) prin sentința Judecătoriei Nisporeni din 25

septembrie 2012, în baza art. 187 alin. (2) lit. d), f), 90

Cod penal, la 3 ani închisoare, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă

de 1 an.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 25 februarie – 17 aprilie 2014,

în instanța de apel: 10 octombrie 2014 – 25 februarie 2015,

în instanța de recurs: 09 decembrie 2015 – 16 februarie 2016.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Bocicovschii

Gheorghii a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal la 2 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, începând cu 17 aprilie 2014,

1

deducându-se durata arestului preventiv de la 09 februarie 2014 până la 17 aprilie

2014.

În temeiul art. 85 Cod de procedură penală, prin adăugirea parțială a pedepsei

aplicate prin sentința Judecătoriei Nisporeni din 25 septembrie 2012, i-a fost

stabilită pedeapsa definitivă de 3 ani și 6 luni închisoare, cu executare în

penitenciar de tip închis, începând din 16 ianuarie 2015.

inculpatul Bocicovschii Gheorghii, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei

persoane, aflându-se la stâna din s. Cetireni, r-nul Ungheni, ce aparține lui Carp I.,

a sustras un cal la prețul la 5000 lei și un telefon mobil de model ”Orange” la

prețul de 400 lei, fiindu-i cauzat proprietarului un prejudiciu material considerabil

în valoare totală de 5400 lei.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina, aceasta fiind dovedită prin

probele administrate pe caz, și a încadrat acțiunile lui în baza art. 186 alin. (2) lit.

d) Cod penal, ca furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu

cauzarea de daune în proporții considerabile.

La stabilirea pedepsei, instanța de judecată a ținut cont de prevederile art. 7,

61, 75 Cod penal, că inculpatul a recunoscut vina, s-a căit sincer, se caracterizează

negativ, anterior a fost condamnat, concluzionând că corectarea și reeducarea lui

este posibilă cu izolare de societate, stabilindu-i pedeapsa sub formă de închisoare,

cu aplicarea prevederilor art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală.

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie

aplicată o pedeapsă mai blândă.

Apelantul a invocat că sentința este neîntemeiată și ilegală, vinovăția-i

nefiind dovedită.

2015, apelul a fost respins ca depus peste termen.

Instanța de apel a relevat că sentința motivată a fost pronunțată la 17 aprilie

2014, în prezența inculpatului, acesta primind și o copie de pe sentință contra

semnăturii.

Astfel, termenul de exercitare a căii de atac începe a curge de la data

pronunțării hotărârii, apelul fiind declarat doar la 29 septembrie 2014, cu

încălcarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 402 alin. (1) Cod de procedură

penală, iar careva motive întemeiate de întârziere a depunerii apelului nefiind

invocate sau stabilite.

repunerea în termen a recursului ordinar, casarea parțială a hotărârilor adoptate și

dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

Recurentul a indicat că hotărârile adoptate sunt nemotivate, unilaterale și

superficiale.

Instanța de apel a neglijat probele invocate în susținerea repunerii în termen

a apelului declarat, fiind-i încălcat dreptul la un proces echitabil.

În drept, recursul este fondat pe art. 420-436 CPP.

2

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel.

Însă, conform art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de

30 de zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit art. 231 alin. (3) Cod de

procedură penală, la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care

începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. În corespundere cu

art. 418 alin. (1), 338 alin. (2)-(4), 340 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța

de apel pronunță public dispozitivul hotărârii, fapt despre care se consemnează în

procesul-verbal. Hotărârea motivată se pronunță la fel public, în termen de până la

30 de zile. Copia de pe hotărârea motivată se înmânează participanților prezenți la

ședința de judecată. Participanților care nu s-au prezentat în ședința de judecată li

se expediază, în termen de 3 zile, copia de pe hotărârea motivată.

Sub acest aspect se atestă că, potrivit procesului-verbal al ședinței de

judecată, instanța de apel a pronunțat dispozitivul deciziei la 25 februarie 2015,

comunicând că decizia motivată va fi pronunțată la 11 martie 2015, fapt realizat la

această dată și consemnat în respectivul proces – verbal al ședinței, în prezența

avocatului I. Prisacari și a inculpatului, ultimului fiindu-i înmânată și o copie de pe

hotărârea motivată contra semnăturii (f.d. 195, 201).

Deci, decizia atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 11 martie 2015,

iar termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar urma să expire la

sfârșitul zilei de 11 aprilie 2015.

Totodată, potrivit ștampilei de pe plic, recursul ordinar a fost depus la oficiul

poștal la 26 noiembrie 2015 și înregistrat la Curtea Supremă de Justiție la 30

noiembrie 2015, adică peste termenul prevăzut de lege (f.d. 207-208).

Alte informații cu privire la data depunerii recursului respectiv în instanța de

recurs nu există nici în dosar și nici în recursul nominalizat.

Este de menționat că art. 422 Cod de procedură penală nu prevede repunerea

în termen a recursului, nici o altă procedură legală de a calcula termenul de recurs

decât de la data pronunțării deciziei motivate, iar art. 230 alin. (2) Cod de

procedură penală prescrie expres că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept

procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea

dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest

termen nu poate fi prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut, are

un caracter imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din

dreptul de a exercita calea de atac.

Rezultă că și cerința recurentului de a repune în termen recursul declarat este

lipsită de orice suport legal.

3

Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este declarat peste termen.

Astfel, odată ce recursul ordinar, este declarat peste termen, acesta urmează

a fi declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Bocicovschii

Gheorghii Anatolii împotriva sentinței Judecătoriei Ungheni din 17 aprilie 2014 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 februarie 2015, pe motiv că

este declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

4