1ra-233/2016 — Art. 186 al.2 lit. d CP

Prin sentința Judecătoriei Ungheni din 17 aprilie 2014, cauza fiind judecată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Bocicovschii Gheorghii a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal la 2 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, începând cu 17 aprilie 2014, 1 deducându-se durata arestului preventiv de la 09 februarie 2014 până la 17 aprilie 2014. În temeiul art. 85 Cod de procedură penală, prin adăugirea parțială a pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei Nisporeni din 25 septembrie 2012, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 3 ani și 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, începând din 16 ianuarie 2015.

Instanța de fond a constatat că în noaptea de 04 spre 05 februarie 2013, inculpatul Bocicovschii Gheorghii, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, aflându-se la stâna din s. Cetireni, r-nul Ungheni, ce aparține lui Carp I., a sustras un cal la prețul la 5000 lei și un telefon mobil de model ”Orange” la prețul de 400 lei, fiindu-i cauzat proprietarului un prejudiciu material considerabil în valoare totală de 5400 lei. Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina, aceasta fiind dovedită prin probele administrate pe caz, și a încadrat acțiunile lui în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, ca furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile. La stabilirea pedepsei, instanța de judecată a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, că inculpatul a recunoscut vina, s-a căit sincer, se caracterizează negativ, anterior a fost condamnat, concluzionând că corectarea și reeducarea lui este posibilă cu izolare de societate, stabilindu-i pedeapsa sub formă de închisoare, cu aplicarea prevederilor art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală.

La 29 septembrie 2014, inculpatul a declarat apel, solicitând casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă. Apelantul a invocat că sentința este neîntemeiată și ilegală, vinovăția-i nefiind dovedită.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 februarie 2015, apelul a fost respins ca depus peste termen. Instanța de apel a relevat că sentința motivată a fost pronunțată la 17 aprilie 2014, în prezența inculpatului, acesta primind și o copie de pe sentință contra semnăturii. Astfel, termenul de exercitare a căii de atac începe a curge de la data pronunțării hotărârii, apelul fiind declarat doar la 29 septembrie 2014, cu încălcarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală, iar careva motive întemeiate de întârziere a depunerii apelului nefiind invocate sau stabilite.

La 26 noiembrie 2015, inculpatul a declarat recurs ordinar, în care solicită repunerea în termen a recursului ordinar, casarea parțială a hotărârilor adoptate și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel. Recurentul a indicat că hotărârile adoptate sunt nemotivate, unilaterale și superficiale. Instanța de apel a neglijat probele invocate în susținerea repunerii în termen a apelului declarat, fiind-i încălcat dreptul la un proces echitabil. În drept, recursul este fondat pe art. 420-436 CPP. 2

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului respectiv pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Însă, conform art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală, la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. În corespundere cu art. 418 alin. (1), 338 alin. (2)-(4), 340 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel pronunță public dispozitivul hotărârii, fapt despre care se consemnează în procesul-verbal. Hotărârea motivată se pronunță la fel public, în termen de până la 30 de zile. Copia de pe hotărârea motivată se înmânează participanților prezenți la ședința de judecată. Participanților care nu s-au prezentat în ședința de judecată li se expediază, în termen de 3 zile, copia de pe hotărârea motivată. Sub acest aspect se atestă că, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată, instanța de apel a pronunțat dispozitivul deciziei la 25 februarie 2015, comunicând că decizia motivată va fi pronunțată la 11 martie 2015, fapt realizat la această dată și consemnat în respectivul proces – verbal al ședinței, în prezența avocatului I. Prisacari și a inculpatului, ultimului fiindu-i înmânată și o copie de pe hotărârea motivată contra semnăturii (f.d. 195, 201). Deci, decizia atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 11 martie 2015, iar termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar urma să expire la sfârșitul zilei de 11 aprilie 2015. Totodată, potrivit ștampilei de pe plic, recursul ordinar a fost depus la oficiul poștal la 26 noiembrie 2015 și înregistrat la Curtea Supremă de Justiție la 30 noiembrie 2015, adică peste termenul prevăzut de lege (f.d. 207-208). Alte informații cu privire la data depunerii recursului respectiv în instanța de recurs nu există nici în dosar și nici în recursul nominalizat. Este de menționat că art. 422 Cod de procedură penală nu prevede repunerea în termen a recursului, nici o altă procedură legală de a calcula termenul de recurs decât de la data pronunțării deciziei motivate, iar art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală prescrie expres că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest termen nu poate fi prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut, are un caracter imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac. Rezultă că și cerința recurentului de a repune în termen recursul declarat este lipsită de orice suport legal. 3 Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este declarat peste termen. Astfel, odată ce recursul ordinar, este declarat peste termen, acesta urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 2), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Bocicovschii Gheorghii Anatolii împotriva sentinței Judecătoriei Ungheni din 17 aprilie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 februarie 2015, pe motiv că este declarat peste termen. Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Iurie Diaconu Elena Covalenco 4