1ra-1366/2016 — art. 187 al. 2 lit. e, f, CP

1ra-1366/2016 — art. 187 al. 2 lit. e, f, CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1366/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

03 august 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun, Constantin Alerguș,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către

avocatul Albu Vasile în numele inculpatului Țîbernîi Alexandr, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 23 februarie 2015, decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 noiembrie 2015, în cauza penală

privindu-l pe

Țîbernîi Alexandr Serghei, născut la 27 iulie

1976, originar și domiciliat în тип. Chișinău, str. M.

Sadoveanu 4/1, ap. 315.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 05.03.2014 - 23.02.2015;

instanța de apel: 22.04.2015 - 18.11.2015;

instanța de recurs: 10.06.2016 - 03.08.2016.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost

legal executată.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului în cauză în baza

actelor din dosar,

CONSTATĂ :

Țîbernîi Alexandr, a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 187 alin. (2), lit. e), f) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 34 alin. (1), art. 82

alin. (2) Cod penal, i s-a stabilit pedeapsa cu închisoare pe un termen de 6 ani, fără

amendă.

În conformitate cu prevederile art. 85 alin. (1), art. 87 alin. (2) Cod penal, pentru

cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată i-a fost inclusă în întregime partea

neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău

din 27 decembrie 2012, stabilindu-i definitiv pedeapsa cu închisoare pe un termen

de 6 ani, fără amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis și amendă

1

în mărime de 400 unități convenționale, ce constituie suma de 8 000 lei, care se va

executa de sine stătător.

la 27 septembrie 2013, aproximativ la orele 23:40, aflându-se în mun. Chișinău pe str.

Vărzaru, în apropierea barului „Rodica”, având scopul sustragerii bunurilor altei

persoane, a aplicat violență nepericuloasă exprimată prin lovitură peste cap lui Bîjîga

Maxim, de la care acesta a căzut jos fără cunoștință, în mod deschis a sustras de la

ultimul un telefon mobil de model „Orange Zali”, cu numărul de IMEI

358046030275813 la prețul de 1 118 lei, în care activa cartela SIM cu nr. 060130665 la

prețul de 50 lei și bani în sumă de 200 lei, astfel cauzându-i o daună materială în

proporții considerabile, în sumă totală de 1 368 lei.

numele inculpatului Țîbernîi Alexandr, prin care au solicitat casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie achitat

de sub învinuirea adusă în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2), lit. e),

f) Cod penal.

3.1. Avocatul Druță Boris în numele inculpatului Țîbernîi Alexandr în

motivarea apelului a indicat următoarele:

- la materialele dosarului lipsesc probe concludente prin care s-ar putea

determina cu certitudine aplicarea violenței față de Bîjîga Mihail;

- martorul Galeru Alexandru, a confirmat doar faptul că, a procurat telefonul

mobil de la Țîbernîi Alexandr în una din zilele lunii septembrie 2013;

- dezacordul cu aprecierea probelor de către prima instanță.

3.2. Avocatul Albu Vasile în numele inculpatului Țîbernîi Alexandr în

susținerea apelului declarat, a invocat următoarele:

- învinuirea și condamnarea lui Țîbernîi Alexandr se bazează pe presupuneri,

fapte și circumstanțe neverificate de instanță;

- instanța de fond a pus la baza condamnării inculpatului numai probele

acuzării;

- instanța de fond eronat a respins demersul apărării de a audia în calitate de

martor pe Breus Tatiana.

În rest, apelantul a indicat dezacordul cu aprecierea probelor de către instanța

de fond.

apelurile declarate de către avocații Druță Boris și Albu Vasile în numele inculpatului

Țîbernîi Alexandr au fost respinse și menținută hotărârea atacată fără modificări.

2

4.1. În motivarea deciziei, instanța de apel a conchis că, instanța de fond

cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma

admisibilității, pertinenței și concludenții, utilității și veridicității raportată la

declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o corectă

situație de fapt, prin care inculpatul Țîbernîi Alexandr a fost recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2), lit. lit. e), f) Cod penal, jaful,

adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase

pentru viață sau sănătatea persoanei, cu cauzarea daunelor in proporții considerabile.

Necătând la faptul că, inculpatul Țîbernîi Alexandr nu și-a recunoscut vina,

aceasta a fost dovedită prin următoarele mijloace de probă:

- declarațiile părții vătămate Bîjîga Maxim (f.d. 176-177, vol. I);

- declarațiile martorului Galeru Alexadaru (f.d. 4-6, vol. II);

- procesul-verbal din 24.02.2014 de examinare a descifrărilor semnalelor de legătură a

telefonului mobil ce aparținea părții vătămate Bîjîga Maxim (f.d 39-40, 47, vol. I);

- procesul-verbal de percheziție din 10.12.2013 prin care de la Galeru Alexandru (tatăl

martorului Alexandru Galeru) a fost ridicat telefonul mobil de model „Orange Zali” cu

IMEI 358046030275813, sustras anterior de la partea vătămată Maxim Bîjîga (f-d. 53, vol.

I);

- procesul-verbal de examinare a obiectului din 12.02.2014, prin care partea vătămată

Bîjîga Maxim a recunoscut telefonul mobil de model „Orange Zali” cu IMEI

358046030275813 ridicat de la Galeru Alexandru Teodor (tatăl martorului Alexandru

Galeru), ca telefonul său și care a fost sustras de la el la 27.09.2013 (f.d. 56-57, vol. I);

- corpul delict, telefonul mobil de model „Orange Zali cu IMEI 358046030275813,

anexat la materialele cauzei penale prin ordonanța din 12.02.2014 (f.d. 58, vol. I);

- procesul-verbal din 20.02.2014 de recunoaștere a persoanei (f.d. 68-70, vol. I);

- procesul-verbal din 22.02.2014 de verificare a declarațiilor părții vătămate Bîjîga

Maxim (f.d 71-72, vol. I).

Totodată, instanța de apel a indicat că, în cadrul ședinței de judecată, la

demersul apărării a fost audiat martorul Breus Tatiana care a declarat că, la

momentul faptei, în anul 2013 se afla la barul „Rodica”, cu Bîrnat Ivan. Pe inculpatul

Țîbernîi Alexandr la acea dată nu l-a văzut în barul „Rodica”.

Cu referire la audierea martorului Bîrnat Ivan, avocatul Albu Vasile a fost în

imposibilitate de a asigura prezența acestuia.

Astfel, în ceea ce privește declarațiile părții vătămate Bîjîga Maxim instanța de

apel a considerat că, acestea sunt pertinente și concludente și care pot fi puse la baza

sentinței de condamnare, reținând în acest sens că, atât la faza urmăririi penale, cât și

în instanța de fond, partea vătămată a indicat că, la data de 27.09.2013 aproximativ la

3

orele 23:00 în timp ce ieșea din barul „Rodica”, la o distanță de aproximativ de 15-20

metri de la bar, a fost lovit peste cap din spate, după care la el din buzunarul scurtei

care a fost încuiat la fermoar a fost sustras telefonul mobil de model „Orange Zali”,

cu cartela SIM și bani în sumă de 200 lei.

Totodată, instanța de apel a menționat că, partea vătămată Bîjîga Maxim a

indicat că, în seara de 27.09.2013 pe la orele 22:00, l-a văzut în bar pe inculpatul

Țîbernîi Alexandr, cu care a avut o discuție pe un ton ridicat, aflându-se lângă

tejgheaua barului. Tot în acest context, instanța de apel a indicat că, martorul Galeru

Alexandru fiind audiat la faza urmăririi penale a indicat că, pe stadionul sportiv, care

se afla pe str. V. Vărzaru, mun. Chișinău, s-a întâlnit cu Țîbernîi Alexandr, în timpul

discuției, Țîbernîi Alexandr a scos din buzunar un telefon mobil de model „Orange

Zali” și i-a propus să-l cumpere cu 100 lei. Atunci Țîbernîi Alexandr i-a comunicat că,

telefonul este al lui și are nevoie urgent de bani.

Cât privește declarațiile martorului Galeru Alexandru date în cadrul ședinței de

judecată în instanța de fond, instanța de apel a considerat corectă concluzia expusă

de prima instanță, care a apreciat aceste declarații ca fiind neveridice, fiind menționat

în acest sens că, în prima jumătate a zilei de 27.09.2013, telefonul mobil de model

,,Orange Zali” se afla în posesia părții vătămate, nefiind sustras de la acesta. La fel,

declarațiile martorului nu corespund cu cele date de inculpat, referitor la timpul în

care s-au întâlnit și ultimul a vândut telefonul mobil, deoarece conform declarațiilor

martorului Galeru Alexandru date în ședința de judecată, acesta s-a întâlnit cu

inculpatul și a procurat de la el telefonul mobil în prima jumătate a zilei, pe când din

declarațiile inculpatului Țîbernîi Alexandr reiese că acest eveniment a fost seara

târziu.

Astfel, cu referire la declarațiile martorului Galera Alexandru date la faza

urmăririi penale, instanța de apel a indicat că, acestea se apreciază în coroborare cu

descifrările telefonice de pe cartela SIM 068621102, 061033053, cartelele SIM cu seria

1306106183026 și 1302104802246 de la 01.08.2013 până la 17.12.2013 ridicate prin

încheierea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 13.12.2013, de la SA „Orange”

prin care se atestă că, de la 04.10.2013 orele 17:05:43, cartela SIM 061033053 care

aparține cet. Galeru Alexandru se află în mai multe telefoane mobile.

Cât privește declarațiile inculpatului Țîbernîi Alexandr precum că, dânsul a găsit

telefonul mobil, instanța de apel le-a considerat ca o metodă de eschivare de la

răspunderea penală, or, această poziție se contrazice prin materialele administrate la

cauza penală, și anume, declarațiile părții vătămate Bîjîga Maxim care a indicat că, în

timpul când a ieșit din barul „Rodica”, la o distanță de aproximativ 15-20 metri de la

bar a fost lovit peste cap din spate, după care de la el din buzunarul scurtei care a fost

4

încuiat la fermoar a fost sustras telefonul mobil de model „Orange Zali”, cu cartela

SIM și bani în sumă de 200 lei.

Totodată, instanța de apel a respins argumentul inculpatului Țîbernîi Alexandr

precum că, la 27.09.2013 nu se afla în barul „Rodica”, deoarece prin declarațiile părții

vătămate Bîjîga Maxim a fost confirmat faptul că, inculpatul s-a aflat în barul

„Rodica”, cu care a avut o discuție pe un ton ridicat, aflându-se lângă tejgheaua

barului.

Tot la acest capitol, instanța de apel a apreciat critic poziția martorului Breus

Tatiana, care fiind audiată în ședința de judecată în instanța de apel, la demersul

avocatului Albu Vasile a indicat că, la 27.09.2013, nu l-a văzut pe inculpat la barul

„Rodica”, în legătură cu faptul că, declarațiile acestui martor nu pot fi apreciate prin

coroborare cu alte materiale probatorii administrate la cauza penală, iar faptul că,

acestea într-o oarecare măsură susțin declarațiile inculpatului cu referire că la data

incidentului nu s-a aflat în barul „Rodica” nu poate fi interpretat ca o probă

pertinentă și concludentă în demonstrarea nevinovăției inculpatului Țîbernîi

Alexandr, dat fiind faptul că, acestea vin în contradicție cu declarațiile părții vătămate

Maxim Bîjîga, declarațiile martorului Galeru Alexandru, precum și cu procesul-

verbal de examinare a descifrărilor telefonice ce aparținea părții vătămate Maxim

Bîjîga cu IMEI 358046030275813 cu antena operatorului de telefonie mobilă.

Instanța de apel a indicat că, argumentul susținut de apărare precum că,

condamnarea lui Țîbernîi Alexandr se bazează pe depozițiile părții vătămate Bîjîga

Maxim care a indicat că, a fost agresat din spate de către o persoană pe care nu a

văzut-o, lovit din spate de persoana care i-a sustras bunurile, apărarea a apreciat

subiectiv declarațiile părții vătămate și nu le-a apreciat prin coroborare cu alte

materiale administrate la cauza penală. Respectiv, instanța de apel a conchis că, deși

partea vătămată a indicat că, a fost lovit în spate, a căzut jos și și-a pierdut conștiința,

totuși partea vătămată a indicat că, în timp ce se afla în bar a avut cu inculpatul

Țîbernîi Alexandr o discuție pe ton ridicat, declarațiile căruia vin în coroborare cu

declarațiile martorului Galeru Alexandru, cu procesul-verbal din 24.02.2014 de

examinare a descifrărilor semnalelor de legătură a telefonului mobil ce aparținea

părții vătămate Bîjîga Maxim, cu procesul-verbal de percheziție din 10.12.2013, cu

procesul-verbal de examinare a obiectului din 12.02.2014 și cu procesul-verbal de

recunoaștere a persoanei din 20.04.2014 se atestă fără careva dubii vinovăția

inculpatului Țîbernîi Alexandr în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2)

lit. lit. e), f) Cod Penal.

5

Referitor la argumentul apărării precum că, instanța de fond nu a verificat prin

audierea amicului părții vătămate Gumeniuc O. și a barmanilor ori alți martori, care

era starea de ebrietate a lui Bîjîga Maxim și era posibil ca acesta să cadă jos și să-și

piardă bunurile, instanța de apel le-a respins ca fiind neîntemeiate, or, partea

vătămată a indicat că, telefonul mobil și banii nu puteau fi pierduți, deoarece se aflau

în buzunarul scurtei, care a fost încheiat cu fermoar, iar careva date privind starea de

ebrietate a părții vătămate, instanța de apel le-a apreciat ca irelevante pentru prezenta

cauza penală.

Cât privește argumentul apărării referitor la faptul că, la dosar lipsesc date și

acte medicale despre vătămările corporale cauzate și mecanismul cauzării lor părții

vătămate Bîjîga Maxim, instanța de apel a conchis că, prin probele examinate în

instanța de fond, conform materialelor din cauza penală și în baza probelor

prezentate instanței de apel s-a stabilit că părții vătămate i-au fost aplicate intenționat

lovituri de către Țîbernîi Alexandr, care au cauzat dureri fizice, acțiuni ce nu au creat

pericol pentru viața și sănătatea victimei, astfel se consideră vătămare nepericuloasă

pentru viață și sănătatea persoanei.

Vasile în numele lui Țîbernîi Alexandr, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 2), 6), 12) Cod

de procedură penală, prin care solicită casarea hotărârilor anterioare cu pronunțarea

unei hotărâri de achitare în privința inculpatului, deoarece fapta nu a fost săvârșită

de către ultimul.

În motivarea recursului ordinar, avocatul menționează că, instanța de apel

eronat a apreciat probele care demonstrează vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii imputate și decizia acesteia este bazată pe presupuneri.

Mai mult, recurentul invocă aceleași motive indicate și în apel și anume:

- instanța de fond eronat a respins demersul apărării de a audia în calitate de

martor pe Breus Tatiana, nu a interogat angajații barului ,,Rodica”, martorul

Gumeniuc O, care ar fi putut confirma în ce stare se afla partea vătămată înainte de a

părăsi localul, a respins demersul apărării de a audia în ședința de judecată pe

inspectorul de sector Condrea Andrei, iar demersul de audiere a martorului

Covalenco Dmitri deși a fost admis, instanța a respins declarațiile acestuia sub

pretextul că acesta se afla în stare de ebrietate.

În rest, avocatul a indicat dezacordul cu aprecierea probelor de către instanțele

ierarhic inferioare.

5.1. În conformitate cu art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,

procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de către

avocatul Albu Vasile în numele lui Țîbernîi Alexandr, solicitând respingerea acestuia,

6

cu menținerea hotărârii contestate, menționând netemeinicia cerințelor solicitate,

deoarece motivele invocate de recurent nu sunt aplicabile din punct de vedere al

prezenței unei erori de drept, prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală.

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

În conformitate cu art. 432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că, este vădit neîntemeiat.

Precum a fost menționat supra, recurentul invocă drept temei pentru recurs art.

427 alin. (1) pct. 2), 6), 12) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârea

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă

de instanțele de fond ori de apel, atunci când au fost încălcate prevederile art. 33 Cod

de procedură penală, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței de

apel și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Analizând aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul

penal constată că, nici unul din ele nu și-au găsit confirmarea la examinarea

recursului declarat.

Conform prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de

instanța de fond, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în

apel.

Ținând seama de aceste prevederi, Colegiul penal constată că, hotărârile

instanțelor de fond sânt legale și întemeiate, iar instanța de apel menținând soluția

primei instanțe, la examinarea apelului a respectat întocmai prevederile art. 414 alin.

(2) și (6) Cod de procedură penală.

Autorul recursului consideră că, instanța de apel, care a menținut soluția primei

instanțe, a tras o concluzie greșită în ce privește condamnarea inculpatului în baza

7

art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, considerând că lipsesc probe certe ce ar confirma

vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii imputate.

Colegiul constată că, prima instanță, conform prevederilor art. 314 Cod de

procedură penală, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele

prezentate de părți, a audiat inculpatul, partea vătămată, martorii, a cercetat

materialele cauzei și apreciindu-le în mod obiectiv, care au format convingerea

instanței că inculpatul este în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit.

e), f) Cod penal.

Cât privește argumentele înaintate de către apărător că, instanța de fond eronat

a respins demersul apărării de a audia în calitate de martor pe Breus Tatiana, nu a

interogat angajații barului ,,Rodica”, martorul Gumeniuc O, care ar fi putut confirma

în ce stare se afla partea vătămată înainte de a părăsi localul, a respins demersul

apărării de a audia în ședința de judecată pe inspectorul de sector Condrea Andrei,

iar demersul de audiere a martorului Covalenco Dmitri deși a fost admis, instanța nu

a luat în calcul declarațiile acestuia sub pretextul că acesta se afla în stare de ebrietate,

Colegiul penal conchide că, instanța de apel a dat răspuns acestor argumente (pct. 4.1.

din prezenta decizie).

Astfel, instanța de apel a respins argumentele invocate de apărător ca fiind

neîntemeiate, or, partea vătămată a indicat că, telefonul mobil și banii nu puteau fi

pierduți, deoarece se aflau în buzunarul scurtei, care a fost încheiat cu fermoar, iar

careva date privind starea de ebrietate a părții vătămate, instanța de apel le consideră

irelevante pentru prezenta cauza penală.

Mai mult, instanța de apel a audiat în ședința de judecată din 18 noiembrie 2015

pe martorul Breus Tatiana (f.d. 89, vol. II).

Totodată, Colegiul penal constată că, din conținutul recursului declarat,

recurentul critică stabilirea vinovăției inculpatului, în săvârșirea infracțiunii imputate

și solicită achitarea lui, deoarece în opinia sa, probele administrate la caz și anume

declarațiile părții vătămate Bîjîga Maxim, sunt dubioase și nu sunt suficiente pentru

condamnarea inculpatului, deoarece instanța fără a stabili starea de ebrietate în care

se afla acesta și fără a admite faptul că partea vătămate putea să cadă jos și să piardă

bunurile care afirmă că i-au fost sustrase, l-a condamnat pe inculpat. Deci criticile

formulate de către recurent nu conțin indicii unei erori de drept, și deși apărătorul

indică temeiuri expres prevăzute de lege care prevede declararea recursului ordinar

și anume art. 427 alin. (1) pct. 2), 6) și 12) Cod de procedură penală - ,,hotărârea instanței

de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanțele de

fond ori de apel, atunci când au fost încălcate prevederile art. 33 Cod de procedură penală,

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

8

contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței de apel și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită”, acesta nu invocă nici un argument în această privință, ci doar

dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, ceia ce nu cade sub incidența art.

427 Cod de procedură penală.

În acest sens, este de menționat că, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1),

(2) Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu

propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și

oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele

administrate de instanța de fond, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor

din dosar. Astfel, doar activitatea instanțelor privind aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune avocatul, este o

competență legală a instanțelor de judecată, care, nefiind temei de drept din numărul

celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală, nici nu poate fi supusă criticii prin

intermediul recursului ordinar.

Astfel, Colegiul penal va respinge și celelalte argumente ale apărării privind

inadmisibilitatea unor probe, or toate probele care au fost puse la baza sentinței de

condamnare a inculpatului au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel

și au fost consemnate în procesul-verbal.

Colegiul reiterează că, procedura admisibilității constă în verificarea faptului,

dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 427 alin. (1)

Cod de procedură penală, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, Colegiul reține prin prisma jurisprudenței CEDO (cauza Rebait și

alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995) că ,, ... art. 6 parag. 1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a

unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca

fiind lipsit de șanse de succes.”

Ca urmare, Colegiul conchide că, temeiurile indicate de recurent nu sunt

aplicabile din punct de vedere al prezentei erorilor de drept, care ar fi temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârilor adoptate pe caz și potrivit

legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea atacată

cuprinde motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că instanța de apel s-a

9

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, că în acțiunile inculpatului au

fost întrunite elementele infracțiunilor imputate, și că recursul ordinar este unul vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Albu Vasile în

numele inculpatului Țîbernîi Alexandr, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 18 noiembrie 2015, în cauza penală privindu-l pe Țîbernîi

Alexandr Serghei, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Publicată integral la 24 august 2016.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Constantin Alerguș

10