1ra-1485/16 — art.190 alin.5 CP

1ra-1485/16 — art.190 alin.5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1485/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

examinîd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Pavel Zamfir în numele inculpatului Marcuța Gheorghe, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 23 noiembrie 2015 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2016, în cauza penală în

privința lui

Marcuța Gheorghe Andrei, născut la 18 decembrie

1975, originar din r-nul Nisporeni, domiciliat în mun.

Chișinău, str. N. Dimo 1/1, ap.31,

Termenii de examinare a cauzei:

Prima instanță: 06.04.2015-23.11.2015;

Instanța de apel: 22.12.2015-25.04.2016;

Instanța de recurs: 05.07.2016-27.07.2016.

C O N S T A T Ă:

Marcuța Gheorghe a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod

penal la 9 ( nouă) ani închisoare cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate

legată de comercializarea mijloacelor de transport pe un termen de 4 ( patru) ani.

S-a admis în principiu acțiunea civilă înaintată de către Valeriu Moroșan, urmînd

ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii

civile.

Marcuța Gheorghe, la sfîrșitul lunii aprilie 2012, avînd intenția de a dobîndi prin

înșelăciune și abuz de încredere bunurile altei persoane, sub pretextul vînzării

automobilului de model ,,VW Touran” cu n/î K AR 747, a însușit de la Moroșan Valeriu

Vladimir, automobilul de model ,,VW Touran” cu n/î K AR 747, a.f. 2004, la preț de

8500 euro, care conform cursului oficial al BNM constituia 140 760 lei, cauzîndu-i

astfel părții vătămate un prejudiciu material în proporții deosebit de mari în sumă totală

de 140 760 lei.

1

interesele inculpatului Marcuța Gheorghe, a declarat apel solicitînd casarea acesteia și

pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care

Marcuța Gheorghe să fie achitat din motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat.

În motivarea apelului a invocat:

- sentința se bazează pe concluzii greșite formulate de instanță fără a fi efectuată

analiza corespunzătoare a probelor acuzării în coraport cu probele apărării și cu

elementele de fapt constatate cu privire la faptele lui Marcuța Gheorghe;

- automobilul de model ,,VW Touran” cu numărul de înmatriculare K AR 747

din posesia d-lui Moroșan Valeriu a fost vîndut de Gonța Lilian. Marcuța Gheorghe

doar le-a făcut cunoștință lui Moroșan Valeriu cu Gonța Lilian, în special în vederea

vînzării automobilului ,,VW Touran” cu numărul de înmatriculare K AR 747. Moroșan

Valeriu i-a întocmit lui Gonța Lilian o procură autentificată notarial;

- din declarațiile martorilor Macari Ruslan, Boldescu Oleg și Smîntînă Andrei,

rezultă că Marcuța Gheorghe nu a participat la înstrăinarea automobilului ,,VW

Touran” cu numărul de înmatriculare K AR 747, toate procedurile fiind dirijate de

Gonța Lilian, iar automobilul a fost vîndut la preț final de 6300 euro;

- organul de urmărire penală și procurorul nu au fost în drept să-l indice pe

Moroșan Valeriu ca proprietar al automobilului ,,VW Touran” cu numărul de

înmatriculare K AR 747, deoarece potrivit deținătorului registruiui de evidență a

transportului d-ul Moroșan Valeriu nu a fost niciodată proprietar al acestui automobil,

ci doar i-a fost transmis în folosință temporară cu titlu gratuit;

- organul de urmărire penală nu a stabilit care era valoarea reală a automobilului

,,VW Touran” cu numărul de înmatriculare K AR 747. Din factura invoice datată cu

08.05.2012 rezultă că Smîntînă Andrei a procurat automobilul de la Gonța Lilian la un

preț de 20 000 lei. Un alt act oficial autentic, care ar confirma valoarea automobilului

,,VW Touran” cu numărul de înmatriculare K AR 747 la 08.05.2012 nu a fost prezentat

instanței;

- declarațiile lui Gonța Lilian, referitor la vînzarea automobilului ,,VW Touran”

cu numărul de înmatriculare K AR 747 vin în contradicție cu declarațiile martorilor

Macari Ruslan, Boldescu Oleg și Smîntînă Andrei;

- în rezultatul judecării cauzei, instanța de judecată la emiterea sentinței a admis o

neconcordanță între circumstanțele constatate și cele puse la baza hotărîrii, în special

prin faptul că:

1) Instanța nu a reflectat corect în sentință declarațiile și faptele prezentate

instanței de părți și participanții la proces.

2) Instanța la emiterea sentinței nu s-a referit la probele prezentate de

apărare, dînd dovadă de lipsă de imparțialitate;

- instanța a denaturat declarațiile martorului, Ursu Artur, precum că el a văzut cum

Gonța Lilian i-a transmis ceva lui Marcuța Gheorghe, iar Gonța Lilian i-a spus că a

2

transmis bani, a denaturat și declarațiile părții vătămate Moroșan Valeriu care a declarat

instanței că automobilul a fost văzut și apreciat de altă persoană cu care a venit Marcuța

Gheorghe și care de fapt a procurat automobilul, iar Marcuța Gheorghe doar i-a găsit

cumpărător;

- instanța nu s-a expus asupra probelor invocate de apărare și anume: răspunsul

de la Direcția de înmatriculare a transportului, din care rezultă că automobilul „VW

Touran” cu număr de înmatriculare K AR 747 a fost înregistrat la 18.03.2011 pe

numele proprietarului, Dumbravă Veaceslav, la 29.06.2011 automobilul a fost

transmis în folosință temporară cu titlu gratuit pe numele lui Moroșan Valeriu, la

08.05.2012 automobilul a fost înregistrat în proprietatea lui Smîntînă Andrei; factura

invoice datată cu 08.05.2012 (f.d. 70 Vol-II) care indică că d-ul Smîntînă Andrei a

procurat automobilul „VW Touran” cu număr de înmatriculare K AR 747 de la Gonța

Lilian la preț de 20 000 lei; declarațiile martorului, Alexandru Sîrghii, care relatează

și confirmă despre datoria de circa 4 000 euro pe care o are Gonța Lilian față de

Marcuța Gheorghe;

- din materialele dosarului nu este clar cine este proprietarul bunului însușit și cui

i s-a cauzat prejudiciu și nu este clară valoarea bunului sustras;

- în învinuire este indicat că Marcuța Gheorghe a însușit automobilul în aprilie

2012, pe cînd din materialele cauzei și declarațiile martorilor rezultă că vînzarea s-a

produs la 08.05.2012;

- în învinuirea adusă lui Marcuța Gheorghe nu este indicat locul și circumstanțele

comiterii infracțiunii, nu este indicat cum a avut loc însușirea bunului de Marcuta

Gheorghe și care a fost rolul lui la aceste evenimente în coraport cu alte persoane

(Gonța Lilian).

a fost respins apelul declarat cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1 Instanța de apel a constatat că starea de fapt și de drept se află în

concordanță deplină cu materialele cauzei și corect a fost statuată de către instanța de

fond, neconstatîndu-se temeiuri de casare a sentinței. Instanța de fond a dat o apreciere

corectă probelor și circumstanțelor cauzei penale, examinînd probele administrate din

punct de vedere a utilității și veridicității lor, multiaspectual, complet și în mod obiectiv,

încadrînd just acțiunile inculpatului Marcuța Gheorghe în baza dispozițiilor art. 190

alin.(5) Cod penal “Escrocheria, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane

prin înșelăciune sau abuz de încredere săvîrșite în proporții deosebit de mari”.

În ședința, instanței de apel inculpatul Marcuța Gheorghe nu s-a prezentat, fiind

anunțat în căutare, iar Colegiul audiind participanții la proces care au fost de acord cu

examinarea cauzei penale în lipsa inculpatului și reieșind din faptul că interesele

acestuia sunt apărate de avocatul, Brînza Victor, în baza art. 412 alin.(5) Cod procedură

penală a considerat posibilă examinarea cauzei în lipsa lui.

3

Deși Marcuța Gheorghe nu și-a recunoscut vina, instanța de apel a conchis că

aceasta se confirmă prin declarațiile părții vătămate Moroșan Valeriu, a martorilor

Oleg Boldescu, Ruslan Macari, Artur Ursu, Lilian Gonța, Alexandru Sîrghii, Andrei

Smîntînă, cît și prin materialele cauzei, inclusiv:

- procesul verbal de consemnare a plîngerii verbale din 10 iunie 2013 ( f.d 35 Vol.

I);

- procesul verbal de confruntare din 05 noiembrie 2013 petrecut între partea

vătămată Moroșan Valeriu și bănuitul Marcuța Gheorghe conform căruia s-a stabilit

că inculpatul, Marcuța Gheorghe i-a propus să vîndă automobilul de model ,,VW

Touran” și după o perioadă în care nimeni nu se interesa de procurarea acestuia,

inculpatul l-a telefonat și i-a propus să înstrăineze automobilul companiei

,,Lukoil”SA. Spunîndu-i că urmează să perfecteze o procură pe numele fratelui

inculpatului care activează în cadrul SA” Lukoil” pentru vînzarea automobilului iar

prețul automobilului va fi tranferat de pe contul SA” Lukoil” pe contul firmei deținute

de Marcuța Gheorghe și ultimul îi va transmite banii în rate timp de 4 luni în total

suma de 8500 euro.Însă banii în urma comercializării automobilului nu i-au fost

restituiți. Partea vătămată nu îl cunoaște pe Gonța Lilian. ( f.d 107-111 Vol. I);

- procesul verbal de confruntare din 28 februarie 2014 petrecut între martorul

Smîntînă Andrei și învinuitul Marcuța Gheorghe potrivit căruia s-a stabilit că

persoanele în cauză nu se cunosc.( f.d 48-49 Vol. II);

- procesul verbal de confruntare din 07 mai 2014 petrecut între învinutul Gonța

Lilian și învinuitul Marcuța Gheorghe potrivit căruia în anul 2012, inculpatul a venit

la locul de muncă al lui Gonța Lilian ( autoservice) pentru a vinde un automobil la

piață. În acel moment, martorul Gonța Lilian a transmis inculpatului buletinul său de

identitate pentru a-i perfecta o procură indicînd că este automobilul său. Din procesul

verbal rezultă că de procurarea automobilului s-a interest Ruslan Macari care era de

acord să procure automobilul la suma de 6000 euro și nu la prețul de 6500 propus de

Marcuța Gheorghe. La- telefonat pe Marcuța Gheorghe și Ruslan Macari și inculpatul

au negociat, ultimul fiind de acord cu înstrăinarea mijlocului de transport la prețul de

6000 euro. Suma în cauză de bani a transmis-o inculpatului la terasa de pe str. Mircești

34, mun. Chișinău, Ursu Artur fiind present. Inculpatul a recunoscut că la notar a

fost doar acesta și partea vătămată, Moroșan Valeriu iar Gonța Lilian nu a fost. Nu a

văzut-o niciodată pe partea vătămată ( f.d 50-55 Vol. II);

- procesul verbal de confruntare din 07 mai 2014 petrecut între învinutul Gonța

Lilian și martorul Smîntînă Andrei potrivit căruia părțile nu se cunosc iar Smîntîna

Andrei a procurat automobilul de la Boldescu Oleg ( f.d 56-57 Vol. II);

- Procesul verbal de confruntare din 20 mai 2014 petrecut între învinutul Gonța

Lilian și partea vătămată Moroșan Valeriu din care rezultă că părțile în cauză nu se

cunosc reciproc. Gonța Lilian nu a fost la parcarea din str. Burebista, mun. Chișinău

4

cu inculpatul, Marcuța Gheorghe ca să vadă automobilul de model "VW Touran". (f.d

58-59 Vol. II);

- procesul verbal de confruntare din 21 mai 2014 petrecut între învinutul Marcuța

Gheorghe și martorul Ursu Artur prin care s-a stabilit că fiind la terasă, Gonța Lilian

i-a comunicat că trebuie să se întîlnească cu Marcuță Gheorghe pentru a-I transmite

banii în urma vînzării unui automobile. Inculpatul a venit cu un automobile de model

Mercedes 124 de culoare sură.(f.d 60-62 Vol. II);

- ordonanța de ridicare a automobilului de model "VW Touran" cu n/î OC AN 048,

a.f. 2004 de la cet. Smîntînă Andrei din 10 februarie 2014( f.d 54 Vol. I);

- procesul verbal de ridicare a automobilului de model "VW Touran" cu n/î OC AN

048, a.f. 2004 de la cet. Smîntînă Andrei din 10 februarie 2014( f.d 55 Vol. I);

- procesul verbal de examinare a automobilului de model "VW Touran" cu n/î OC

AN 048, a.f. 2004 de la cet. Smîntînă Andrei din 10 februarie 2014( f.d 56 Vol. I);

- ordonanța de recunoaștere și anexare ca corp delict a automobilului de model

"VW Touran" cu n/î OC AN 048, a.f. 2004 de la cet. Smîntînă Andrei din 10 februarie

2014( f.d 57 Vol. I);

- ordonanța de ridicare a tuturor actelor în original care au stat la baza

reînmatriculării automobilului de model "VW Touran" cu n/î OC AN 048, a.f. 2004 de

la cet. Smîntînă Andrei din 26 februarie 2014( f.d 80 Vol. I);

- procesul verbal de ridicare a tuturor actelor în original care au stat la baza

reînmatriculării automobilului de model "VW Touran" cu n/î OC AN 048, a.f. 2004 de

la cet. Smîntînă Andrei din 26 februarie 2014( f.d 81 Vol. I);

- ordonanța de recunoaștere și anexarea documentelor și anume: a tuturor actelor

în original care au stat la baza reînmatriculării automobilului de model "VW Touran"

cu n/î OC AN 048, a.f. 2004 de la cet. Smîntînă Andrei din 27 februarie 2014( f.d 94

Vol. I);

Cu referire la componența de infracțiune prevăzută de art. 190 alin.(5) Cod penal

instanța de apel a reiterat:

caracter complex: obiectul juridic principal îl formează relațiile sociale cu privire la

posesia asupra bunurilor mobile; obiectul juridic secundar îl constituie relațiile sociale

cu privire la libertatea manifestării de voință și minimul necesar de încredere.

Obiectul material al infracțiunii prevăzute la art.190 Cod penal este format din

bunurile care au o existență materială, sunt create prin munca omului, dispun de valoare

materială și cost determinat, fiind bunuri mobile și străine pentru făptuitor.

În speță, prin acțiunile inculpatului Marcuța Gheorghe, s-au periclitat în principal

– relațiile sociale cu privire la posesia asupra bunurilor mobile, iar în plan secundar –

relațiile sociale cu privire la libertatea manifestării de voință și minimul necesar de

încredere.

5

caracter complex alcătuită din două acțiuni (inacțiuni): a) acțiunea principală, care

constă în dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane; b) acțiunea sau inacțiunea

adiacentă, care constă, în mod alternativ, în înșelăciune sau abuz de încredere; 2)

urmările prejudiciabile sub forma prejudiciului patrimonial efectiv și care nu are un

caracter considerabil; 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările

prejudiciabile.

Cu referire la elementele constitutive ale componenței de infracțiune prevăzute

de art. 190 alin.(5) Cod penal noțiunea „dobîndire ilicită” are sensul autentic de

„sustragere”.

În acest context, instanța a remarcat că se consideră „sustragere” luarea ilegală

și gratuită a bunurilor mobile din posesia altuia, care a cauzat un prejudiciu patrimonial

efectiv acestuia, săvîrșită în scop de cupiditate.

Sub acest aspect, instanța de judecată a reținut că în ședința de judecată s-a stabilit

cu certitudine că inculpatul, Marcuța Gheorghe, la sfîrșitul lunii aprilie 2012, avînd

intenția de a dobîndi prin înșelăciune și abuz de încredere bunurile altei persoane, sub

pretextul vînzării automobilului de model ,,VW Touran” cu n/î K AR 747, a însușit de

la Moroșan Valeriu, automobilul de model ,,VW Touran” cu n/î K AR 747 a.f. 2004 la

prețul de 8500 euro, care conform cursului oficial al BNM constituia 140 760 lei.

Instanța de apel a menționat că acest fapt a fost probat în ședința de judecată prin

declarațiile consecvente ale părții vătămat, Moroșan Valeriu, atît în prima instanță cît

și în instanța de apel, care a menționat că inculpatul Marcuța Gheorghe i-a comunicat

că va înstrăina bunul companiei ,, Lukoil” SA, însă inculpatul va încheia contractul cu

,,Lukoil” SA și după ce compania va transfera banii pe contul firmei acestuia, acesta

îi va transmite părții vătămate. Mai mult decît atît faptul însușirii mijloacelor bănești în

urma comercializării automobilului de model ,,VW Touran” cu n/î K AR 747 rezultă

din declarațiile martorilor Lilian Gonța care a comunicat la toate fazele prezentului

proces penal (în cadrul urmăririi penale, în prima instanță și în cadrul apelului) că a

transmis lui Marcuța Gheorghe suma de 6000 euro prețul automobilului sus

nominalizat în urma vînzării acestuia, iar martorul Ursu Artur a relatat că a văzut cum

Gonța Lilian a transmis mijloacele bănești în urma comercializării mijlocului de

transport inculpatului Marcuța Gheorghe care a venit cu automobilul de model

Mercedes.

Aceleași circumstanțe au fost stabilite și prin procesul verbal de confruntare din

05 noiembrie 2013 petrecut între partea vătămată Moroșan Valeriu și bănuitul Marcuța

Gheorghe, conform căruia s-a stabilit că inculpatul Marcuța Gheorghe i-a propus să

înstrăineze automobilul de model ,,VW Touran” companiei ,,Lukoil” SA după o

perioadă în care nimeni nu se interesa de procurarea acestuia. Ultimul i-a spus că

urmează să perfecteze o procură pe numele fratelui inculpatului care activează în cadrul

SA” Lukoil” pentru vînzarea automobilului, iar prețul automobilului va fi transferat de

6

pe contul SA” Lukoil” pe contul firmei deținute de Marcuța Gheorghe și ultimul îi va

transmite banii în rate timp de 4 luni în total suma de 8500 euro, ceea ce nu s-a întîmplat.

La fel, Colegiul penal a subliniat că, faptul însușirii mijloacelor bănești rezultă și

din procesul verbal de confruntare din 07 mai 2014 petrecut între martorul Gonța Lilian

și învinuitul Marcuța Gheorghe, potrivit căruia în urma înstrăinării automobilului de

model ,,VW Touran” la rugămintea inculpatului, martorul Gonța Lilian a transmis

suma de bani în valoare de 6000 euro inculpatului la terasa de pe str. Mircești, 34, mun.

Chișinău, Ursu Artur fiind prezent la această acțiune, a confirmat acest fapt, atît la faza

urmăririi penale cît și în instanța de judecată.

În acest context, instanța a apreciat critic alegațiile inculpatului Marcuța Gheorghe

și a apărătorului acestuia, Victor Brînza, din cadrul cererii de apel precum că inculpatul

Marcuța Gheorghe nu a însușit automobilul ,,VW Touran” cu numărul de înmatriculare

K AR 747 și nici nu a beneficiat de careva bani proveniți în urma vînzării lui de Gonța

Lilian.

Pe parcursul examinării cauzei s-a stabilit cu certitudine faptul însușirii

mijloacelor financiare în urma înstrăinării mijlocului de transport de model ,,VW

Touran” cu numărul de înmatriculare K AR 747 anume de către inculpatul Marcuța

Gheorghe.

De asemenea, instanța de judecată a respins alegațiile inculpatului Marcuța

Gheorghe și a apărătorului acestuia precum că, organizatorul și beneficiarul real al

obținerii automobilului ,,VW Touran” cu numărul de înmatriculare K AR 747 a fost

Gonța Lilian, menționînd că declarațiile acestuia referitor la vînzarea automobilului

,,VW Touran” cu numărul de înmatriculare K AR 747 vin în contradicție cu declarațiile

martorilor Macari Ruslan, Boldescu Oleg și Smîntînă Andrei, și urmează a fi areciate

critic, deoarece acest fapt este combătut prin totalitatea mijloacelor de probă

administrate atît la faza urmăririi penale cît și la faza judecării( în primă instanță și în

apel), inclusiv prin declarațiile martorului Macari Ruslan, din care rezultă că anume

inculpatul Marcuța Gheorghe în timpul negocierilor privind prețul de realizare a

automobilului de model ,,VW Touran” a fixat un preț mai ieftin decît prețul pe care l-

a dorit partea vătămată, pentru a nu rata cumpărătorul iar ulterior, Gonța Lilian a

transmis suma de 6000 euro inculpatului, bani pe care ultimul nu i-a mai restituit părții

vătămate Moroșan Valeriu.

Mai mult decît atît, instanța de apel a reținut că în urma transmisterii banilor

inculpatului, ultimul i-a achitat lui Gonța Lilian 50 euro pentru înstrăinarea mijlocului

de transport. Astfel, reieșind din aceste circumstanțe rezultă că Gonța Lilian pur și

simplu a prestat un serviciu la rugămintea inculpatului( de înstrăinare a automobilului

la piața auto) pentru care a fost remunerat cu o sumă de 50 euro.

În contextul celor anunțate, în speță, instanța de judecată a concluzionat că

dobîndirea ilicită a bunului părții vătămate Moroșan Valeriu a fost însoțită adiacent de

înșelăciune și abuz de încredere, menționînd că:

7

- prin „înșelăciune” se înțelege după caz: 1) dezinformarea conștientă a victimei,

care constă în prezentarea vădit falsă a realității (înșelăciunea activă); 2) trecerea sub

tăcere a realității, cînd sunt ascunse faptele și circumstanțele care trebuie comunicate

în cazul săvîrșirii cu bună-credință și în conformitate cu legea a tranzacției patrimoniale

(înșelăciunea pasivă).

La cazul dedus judecății, inculpatul Marcuța Gheorghe a recurs la înșelăciunea

activă și anume sub modalitatea înșelăciunii cu privire la anumite acțiuni și promisiuni

Or, Marcuța Gheorghe a dobîndit automobilul de model,,VW Touran” de la

partea vătămată Moroșan Valeriu prin înșelăciune și anume, cunoscînd că partea

vătămată dorește să înstrăineze automobilul, dat fiind faptul că avea careva defecțiuni

i-a propus să înstrăineze automobilul companiei ” Lukoil” SA, banii urmînd a fi

transferați pe contul companiei sale iar ulterior acesta îi va transmite părții vătămate.

Întru realizarea intenției sale, inculpatul a întocmit o procură pe numele lui Gonța Lilian

( persoană pe care partea vătămată nu a văzut-o niciodată pînă la examinarea prezentei

cauze penale), însă părții vătămate i-a comunicat că întocmește o procură pe numele

fratelui său ce activează în cadrul companiei ” Lukoil” SA. De asemenea, Colegiul

penal a reținut că despre intenția inculpatului Marcuța Gheorghe de a obține prin

înșelăciune bunul părții vătămate fără a-și îndeplini promisiunile atestă faptul că, deși

cu partea vătămată s-a înțeles că bunul va fi înstrăinat la prețul de 8500 euro, acesta i-

a zis martorului Gonța Lilian să vîndă mijlocul de transport de model ,,VW Touran”

la prețul de 6300 euro. Ulterior, în procesul negocierilor prețului automobilului cu

Ruslan Macari, inculpatul a fost de acord cu înstrăinarea automobilului și la prețul de

6000 euro, pentru a nu rata cumpărătorul;

- prin „abuz de încredere” se înțelege exploatarea de către făptuitor a raporturilor

de încredere care s-au stabilit între el și victimă.

La caz, inculpatul a recurs și la abuzul de încredere. Or, după cum a precizat el

personal cît și partea vătămată, aceștia se cunoșteau și partea vătămată și-a reparat mai

multe automobile la autoservice-ul deținut de inculpat, încredințîndu-i chiar și vînzarea

automobilului.

Sintetizînd cele conturate, instanța de apel a conchis că inculpatul, Marcuță

Gheorghe, a recurs anume la înșelăciunea activă și abuz de încredere pentru a dobîndi

bunurile de la partea vătămată.

prin faptul că inculpatul Marcuța Gheorghe își dădea seama de caracterul prejudiciabil

al acțiunilor sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile și a dorit în mod conștient,

survenirea acestora. Din materialele dosarului rezultă că încă la momentul cînd i-a

propus părții vătămate, Moroșan Valeriu, înstrăinarea automobilului de model ,,VW

Touran” companiei ” Lukoil” SA, acesta avea scopul de a-l sustrage și nu avea intenția

de a-și onora angajamentul de a restitui suma de 8500 euro- prețul stabilit de înstrăinare

a automobilului părții vătămate.

8

Instanța de apel a respins ca fiind nefondate alegațiile apelantului expuse în

cererea de apel în ceea ace privește faptul că, conform răspunsului Direcției de

înmatriculare a transportului (f.d. 80 Vol.-II), automobilul ,,VW Touran” cu numărul

de înmatriculare KAR 747 a fost înregistrat la 18.03.2011 pe numele proprietarului,

Dumbravă Veaceslav. În acest sens Colegiul reținînd că, victimă a componenței de

infracțiune prevăzute de art. 190 alin.(5) Cod penal poate fi nu doar proprietarul

bunului ci și posesorul acestuia. Mai mult, în ședința de judecată s-a stabilit că Moroșan

Valeriu procurase automobilul care constituie obiectul infracțiunii incriminate

inculpatului, fiind întocmită o procură pe numele acestuia, însă ultimul nu și-a

înregistrat dreptul de proprietate.

De asemenea, Colegiul penal a considerat nefondate argumentele apărării referitor

la faptul că învinuirea adusă inculpatului Marcuța Gheorghe nu este clară, deoarece

ordonanța de învinuire cît și rechizitoriul corespund rigorilor prevederilor art. 281, 296

CPP și art. 6 din CEDO.

În atare situație, instanța de apel a constatat că este corectă concluzia primei instanțe

privind determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele

faptelor prejudiciabile săvîrșite de inculpat și semnele componenței de infracțiune

prevăzute de art. 190 alin.(5) Cod penal fiind respinse alegațiile apărării invocate,

referitor la faptul că în sentința contestată prima instanță nu s-a expus asupra probelor

menționate de inculpat și asupra argumentelor invocate de partea apărării. La acest

capitol instanța de apel a reiterat că, deși art.6 al Convenției obligă instanțele să-și

argumenteze deciziile luate, această obligație nu poate fi înțeleasă în sensul că ele

trebuie să răspundă în mod detaliat la fiecare argument al părților procesului. Obligația

de motivare a deciziilor variază în funcție de natura acestora, or jurisprudența CtEDO

a statuat că o instanță nu este obligată să dea un răspuns detaliat la fiecare argument

înaintat de justițiabil.

Cu referire la pedeapsa penală aplicată inculpatului Marcuța Gheorghe, istanța de

apel a constatat că, instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61,

75 Cod penal și la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de conditiile de viață

ale familiei acestuia precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului.

Referitor la acțiunea civilă, Colegiul penal a atestat că instanța de fond în mod just

a admis în principiu acțiunea civilă înaintată de Moroșan Valeriu în partea reparării

prejudiciului material făcînd trimitere la art. 225 alin.(3) Cod de procedură penală, însă

în ceea ce privește pretenția înaintată de partea vătămată Moroșan Valeriu privind

încasarea prejudiciului moral în mărime de 50000 lei, instanța de apel a considerat

neîntemeiată soluția primei instanțe de admitere în principiu a acțiunii civile în această

parte, deoarece legislația actuală prevede criterii clare de stabilire a mărimii

9

compensației pentru prejudiciu moral, iar în speță nu erau temeiuri de admitere a

acțiunii civile înaintate de Moroșan Valeriu în partea solicitării încasării prejudiciului

moral.

În pofida acestui fapt, întru respectarea principiului neagravării situației în propriul

apel consacrat de art. 410 Cod de Procedură Penală și dat fiind faptul că asupra

sentinței a depus apel doar avocatul Victor Brînza în numele și interesul inculpatului

Marcuța Gheorghe, instanța de apel a menținut dispozițiile sentinței în partea admiterii

în principiua acțiunii civile înaintate de Moroșan Valeriu.

numele inculpatului Marcuța Gheorghe, care, invocînd temeiurile prevăzut de art.

427 alin.(1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, solicită casarea sentinței și

deciziei, rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară

nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În motivarea recursului avocatul indică:

- potrivit ordonanțelor de punere sub învinuire, rechizitoriului și sentinței, Marcuța

se face vinovat de faptul că a însușit automobilul de model "VW Touran", cu nr. de

înmatriculare K AR 747, însă totuși prin ce metodă a fost comisă fapta nu este

specificat. Această concluzie se desprinde și din conținutul pct. 11, 21 din sentință, în

care instanța de fond statuiază, că fapta comisă de Marcuța urmează a fi calificată ca

escrocherie - adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune sau

abuz de încredere. Prin urmare, deși procurorul, în primele două ordonanțe î-1

învinuiește de Marcuta de comiterea escrocheriei, săvîrșită prin înșelăciune, ulterior în

ordonanța definitivă de punere sub învinuire nici nu specifică modalitatea de sustragere,

ca în final, în Rechizitoriu să invoce numai sintagma "prin înșelăciune sau abuz de

încredere". Pe aceiași cale greșită a mers și instanța, care nu a dezvăluit prin ce metodă

anume - înșelăciune sau/și abuz de încredere, Marcuța a comis fapta încriminată. În

lipsa unei poziții certe a organului de urmărire penală și instanței de fond privind

semnele constitutive ale infracțiunii imputate lui Marcuța Gh., instanța de apel și-a

depășit atribuțiile, calificînd și constatînd existența, în acțiunile pretinse a lui Marcuța,

atît a înșelăciunii cît și a abuzului de încredere.

- potrivit ordonanțelor de punere sub învinuire, rechizitoriului, Marcuța Gh., avînd

scopul de a dobîndi ilicit bunurile altei persoane, sub pretextul vînzării automobilului

de model "VW Touran", cu nr. de înmatriculare K AR 747, a însușit automobilul

nominalizat. La fel și instanța de judecată a constatat că, în speță a fost însușit

automobilul de model "VW Touran", cu nr. de înmatriculare K AR 747. Instanța de

apel, la rîndul său, cu referire la obiectul infracțiunii, constată că Marcuța a însușit nu

autoturismul, ci mijloacele bănești, în sumă de 6000 Euro, consideră că instanța de apel

și la acest capitol și-a depășit atribuțiile, încriminînd lui Marcuța însușirea mijloacelor

bănești, care urmau a fi transmise lui Moroșanu în rezultatul vînzării autoturismului,

dar nu a mijlocului de transport propriu-zis, așa cum a concluzionat instanța de fond;

10

- instanța de fond și cea de apel nu au înlăturat o serie de controverse între

declarațiile martorilor Gonța L. și Ursu A. în raport cu declarațiile inculpatului Marcuța

Gh.;

- un șir de acte procesuale au fost întocmite în afara procesului penal în pofida

reglementărilor art.279 Cod de procedură penală, iar procesul-verbal de audiere a părții

vătămate Moroșanu V., întocmit de alt ofițer din cadrul IP Botanica - Cavcaliuc

Liubovi, care nu a avut nici o atribuție la cauza penală, astfel aceste acte sunt lovite de

nulitate, în condițiile art.251 Cod de procedură penală;

- la 28 august 2014, de către procurorul Ivanov Z., au fost întocmite un șir de acte

procesuale - punerea sub învinuire a lui Marcuța (f.d. 135-136, Vol. II), audierea

învinuitului (f.d. 138, Vol. II), anunțarea despre terminarea urmăririi penale (f.d. 140,

Vol II) - toate semnate de către învinuit și apărătorul său. La următoarea filă - 142, Vol.

II, se conține procesul-verbal de prezentare a materialelor de urmărire penală, de

asemenea datat cu 28 august 2014, semnat de către procuror, însă incomplet.

Semnăturile învinuitului și a avocatului lipses. Lipsesște și careva mențiune sau/și

Raport al procurorului despre refuzul sau amînarea datei pentru studierea materialelor

cauzei. Ulterior, la fila 143 , se conține o "Notă telefonică", întocmită de către procuror

la 16 septembrie 2014, prin care notifică, că învinuitul și avocatul au fost invitați pentru

28 august 2014 în scopul întocmirii procesului-verbal de informare, însă prezentarea

materialelor cauzei a fost stabilită pentru 02 septembrie 2014, ora 15.00. Se mai

menționează în "Notă", că la data și ora indicată, învinuitul și avocatul nu s-a prezentat,

iar la 16 septembrie 2014 - contactat telefonic avocatul, care nu era în aria de acoperire.

În schimb, învinuitul a fost apelat și invitat pentru 17 septembrie 2014, ora 12.00. Deci,

cum rezultă din aceste acte, într-un final, nici învinuitului și nici apărătorului nu le-au

fost prezentate materialele cauzei pentru a face cunoștință. Astfel, procurorul a ignorat

prevederile art. 293-294 Cod de procedură penală, fapt care a condus la lezarea

dreptului învinuitului la un proces echitabil.

5.1 Procurorul pe marginea recursului a prezentat referință, prin care solicită

respingerea acestuia, cu menținerea hotărîrilor atacate, deoarece temeiurile invocate de

către recurent nu persistă în cauză. Starea de fapt reținută și de drept apreciată de către

instanța de judecată, concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate,

relatate și examinate în cuprinsul hotărîrii atacate. Argumentele invocate se referă la

procedura de apreciere a probelor, stabilirea căreia este de competența instanțelor

inferioare, iar un asemenea temei nu este prevăzut de lege pentru a judeca cauza în

ordine de recurs.

5.2 Referință a prezentat și partea vătămată Moroșan Valeriu solicitînd

respingerea acestuia cu menținerea hotărîrii contestate, invocînd că instanța de apel s-a

expus asupra tuturor cerințelor și motivelor formulate de către apărare, participanții la

proces nu au fost îngrădiți în partea adresării cererilor, demersurilor, prezentării și

examinării probelor, fiind respectat principiul contradictorialității și echității procesului

11

penal.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia,

ca fiind vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material

sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

Raportînd aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal reține, că recursul

depus are ca temeiuri pct. 6) și 12) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală care

stipulează că, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului dacă instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă

de fapt, care a afectat soluția instanței, precum și faptei săvărșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită.

Instanța de recurs menționează că nici unul din prevederile la care se referă autorul

recursului nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii de drept, care ar

servi ca temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de

apel.

Verificînd probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurentului, în

sensul că inculpatul nu este vinovat de comiterea infracțiunii imputate, Colegiul o

consideră ca neîntemeiată.

Colegiul penal constată că în urma cercetării materialelor cauzei, instanța de

apel, la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8),

419 Cod de procedură penală și prin decizia adoptată corect a menținut sentința privind

condamnarea inculpatului Marcuța Gheorghe în baza art.190 alin.(5) Cod penal.

Astfel, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, fiind legală și întemeiată.

Totodată, din materialele dosarului rezultă că instanța de apel la examinarea

cauzei a ținut seama în deplină măsură de prevederile art.27, 99-101 Cod de procedură

penală, cercetînd sub toate aspectele probele administrate și invocate la pct.4.1 a

prezentei decizii, verificîndu-le minuțios, iar în final le-a dat o apreciere

12

corespunzătoare prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, care

coroborate în ansamblu, confirmă vinovăția inculpatului Marcuța Gheorghe în

săvîrșirea infracțiunii imputate.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de

o parte să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită,

neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci

discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea

unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decît cea pe

care materialul probator o susține.

În speță, verificînd probatoriul administrat în cauză, prin prisma argumentelor

invocate de recurent, Colegiul penal le consideră ca nefondate, în sensul că vinovăția

inculpatului în săvîrșirea infracțiunii incriminate se dovedește incontestabil prin probele

acumulate și că nu a fost comisă nici o gravă eroare de fapt de către instanța de apel la

judecarea cauzei, care ar duce la casarea hotărîrii atacate și adoptarea unei alte soluții.

Instanța de apel, respectînd prevederile art.414, 417 Cod de procedură penală, a

adoptat o hotărîre legală, întemeiată și motivată, astfel, Colegiul penal își însușește

argumentele, deoarece le consideră întemeiate în fapt și în drept, fiind amplu

desfășurate în decizia instanței și descrisă la pct.4.1 a prezentei decizii, prin urmare nu

este necesară reluarea acestora.Astfel, instanța de recurs reține că instanța de apel a dat

răspuns la toate argumentele invocate de apelant, specificînd motivele pe care și-a

întemeiat soluția adoptată.

Referitor la argumentul recurentului precum că, instanța de apel și-a depășit

atribuțiile, calificînd și constatînd în acțiunile pretinse a lui Marcuța, atît a înșelăciunii,

cît și abuzului de încredere, Colegiul îl va respinge deoarece atît în ordonanțele de

punere sub învinuire a lui Marcuța Gheorghe din 05.12.2013 (f.d.112, v.1), din

13.02.2014 (f.d.119, v.1) și cea din 28.08.2014 este indicată modalitatea de sustragere

a bunului, adică „ prin înșelăciune și abuz de încredere „aceste modalități a laturii

obiectivă a escrocherii rezultă și din învinuirea înaintată inculpatului susținută de către

instanțele de fond.

Totodată, Colegiul menționează că cele două modalități ale laturii obiective a

escrocheriei – înșelăciunea sau abuzul de încredere – în realitate se suprapun, astfel

elementul material se realezează prin acțiunea de dobîndire ilicită a bunurilor, fiind

întregit cu - înșelăciunea sau abuzul de încredere.

Totuși, deși au, incontestabil, un caracter desinestătător, înșelăciunea și abuzul de

încredere sunt strîns legate reciproc, astfel încît, în practică, în majoritatea cazurilor este

destul de dificil de a trasa o linie de demarcare între ele.

Înșelăciunea, ca modalitate a acțiunii adiacente în cadrul faptei prejudiciabile de

escrocherie, comportă suficiență prin ea. Nu necesită a fi secundată de realizarea

subsecventă a abuzului de încredere, pentru a asigura dobîndirea ilicită a bunului altei

persoane. În contrast, abuzul de încredere este autosuficient în rare situații. De cele mai

13

dese ori, trebuie secundata de înșelăciune, ca factor de susținere pentru abuzul de

încredere.

În același context, Colegiul penal evidențiază întrunirea la caz a laturii obiective

a infracțiunii de escrocherie, care constă din: 1) fapta prejudiciabilă, alcătuită din

acțiunea principală - dobîndirea ilicită a bunurilor a altei persoane, și acțiunea adiacentă

- înșelăciunea persoanei și abuzul de încredere; 2) urmările prejudiciabile sub forma

prejudiciului patrimonial efectiv; 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă

și urmările prejudiciabile.

Prin urmare, Colegiul v-a susține poziția instanțelor de fond referitor faptul că

inculpatul Marcuța Gheorghe, a dobîndit automobilul de model,,VW Touran” de la

partea vătămată Moroșan Valeriu prin înșelăciune și anume, cunoscînd că partea

vătămată dorește să înstrăineze automobilul, dat fiind faptul că avea careva defecțiuni,

i-a propus să înstrăineze automobilul companiei ” Lukoil” SA, banii urmînd a fi

transferați pe contul companiei sale ca ulterior acesta să îi transmită părții vătămate.

Întru realizarea intenției sale, inculpatul a întocmit o procură pe numele lui Gonța Lilian

(persoană pe care partea vătămată nu a văzut-o niciodată pînă la examinarea prezentei

cauze penale), însă părții vătămate i-a comunicat că întocmește o procură pe numele

fratelui său ce activează în cadrul companiei ” Lukoil” SA.

În speță, inculpatul Marcuța Gheorghe, a recurs și la abuzul de încredere, or, după

cum a precizat atît el personal cît și partea vătămată, aceștia se cunoșteau, partea

vătămată și-a reparat mai multe automobile la autoservice-ul deținut de inculpat,

încredințîndu-i chiar și vînzarea automobilului.

Astfel, instanțele de fond justificat au conchis că inculpatul Marcuța Gheorghe a

recurs anume la înșelăciunea activă și abuz de încredere pentru a dobîndi bunul de la

partea vătămată.

Totodată, Colegiul menționează că, pentru infracțiunea de escrocherie nu are

importanță metoda prin care se prezintă înșelăciunea sau abuzul de încredere, cert fiind

că infracțiunea de escrocherie este materială și se consideră consumată din momentul

trecerii ilegale a bunurilor proprietarului la cel vinovat, iar făptuitorul obține

posibilitatea reală de a se folosi sau a dispune de bunurile străine după bunul său plac,

în speță - de la transmiterea automobilului către partea vătămată în posesia lui Marcuța

Gheorghe, care a obținut posibilitatea reală de dispune de aceasta și anume l-a

înstrăinat, însușind suma bănească.

Prin urmare, Colegiul v-a respinge și alegațiile recurentului referitor la faptul că

instanțele de fond cu referire la obiectul infracțiunii constată alt ceva și anume prima

instanță a constatat că a fost însușit automobilul de model "VW Touran", cu nr. de

înmatriculare K AR 747, iar instanța de apel, la rîndul său, a constatat că Marcuța a

însușit nu autoturismul, ci mijloacele bănești, în sumă de 6000 Euro. La acest capitol

instanța de recurs atestă că instanțele de fond corect s-au expus la obiectul escrocheriei

descriind detaliat aspectele acestui element, constatîndu-se de către ambele instanțe că

14

Marcuța Gheorghe, avînd intenția de a dobîndi prin înșelăciune și abuz de încredere

bunurile altei persoane, sub pretextul vînzării automobilului de model ,,VW Touran”

cu n/î K AR 747, a însușit de la Moroșan Valeriu, automobilul de model ,,VW Touran”

cu n/î K AR 747, a.f. 2004, la preț de 8500 euro, care conform cursului oficial al BNM

constituia 140 760 lei, cauzîndu-i astfel părții vătămate un prejudiciu material în

proporții deosebit de mari în sumă totală de 140 760 lei, or obiectul material al

escrocheriei este format din bunurile care au o existența materială, dispun de valoarea

materială și cost determinat, fiind bunuri mobile și străine pentru făptuitor.

Cît privește aserțiunile recurentului precum că instanța de fond și cea de apel nu

au înlăturat o serie de divergențe între declarațiile martorilor Gonța L. și Ursu A. în

raport cu declarațiile inculpatului Marcuța Gh., Colegiul menționează că nici acestea

nu și-au găsit confirmarea, or recurentul descriind aceste declarații s-a axat pe niște

elemente secundare care nu infirmă vinovăția inculpatului, iar instanțele de fond au

conchis că declarațiile martorilor L. Gonța, A. Ursu, R. Macari coroborează cu cele ale

părții vătămate V. Moroșanu și cu probele administrate și corect au constatat vinovăția

inculpatului Gh. Marcuța în comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin. (5) Cod

penal.

Instanța de recurs reține și faptul că instanța de apel s-a expus asupra tuturor

motivelor invocate în cererea de apel și expuse detaliat în decizie pe care le însușește,

or instanța de apel a reținut că este corectă concluzia primei instanțe privind

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptelor

prejudiciabile săvîrșite de inculpat și semnele componenței de infracțiune prevăzute de

art. 190 alin.(5) Cod penal, fiind motivat respinse alegațiile părții apărării invocate

referitor la faptul că în sentința contestată prima instanță nu s-a expus asupra probelor

invocate de inculpat și asupra argumentelor invocate de partea apărării, menționînd că

deși art.6 al Convenției obligă instanțele să-și argumenteze deciziile luate, această

obligație nu poate fi înțeleasă în sensul că ele trebuie să răspundă în mod detaliat la

fiecare argument al părților procesului. Obligația de motivare a deciziilor variază în

funcție de natura acestora, or jurisprudența CtEDO a statuat că o instanță nu este

obligată să dea un răspuns detaliat la fiecare argument înaintat de justițiabil.

Cît privește nulitatea actelor invocate de recurent și anume cu trimitere la un șir

de acte procesuale precum că acestea au fost întocmite în afara procesului penal în

pofida reglementărilor art.279 Cod de procedură penală, iar procesul-verbal de audiere

a părții vătămate Moroșanu V., întocmit de alt ofițer din cadrul IP Botanica - Cavcaliuc

Liubovi, care nu a avut nici o atribuție la cauza penală, Colegiul atestă că, potrivit notei

informative (f.d. 143,v.2) se constată că, la 28.08.2014 a fost întocmit procesul verbal

de informare despre terminarea urmării penale învinuitului și avocatului, fapt confirmat

prin acest act procedural, care a și fost semnat de către inculpat și avocatul acestuia,

însă pentru prezentarea materialelor cauzei a fost stabilită ziua de 02. 09. 2014, ora

15.00, la data și ora indicată, învinuitul și avocatul nu s-au prezentat, la 16.09.2014 -

15

contactat telefonic avocatul nu era în aria de acoperire, iar învinuitul a fost apelat și

invitat pentru 17. 09. 2014, ora 12.00.

Reieșind din actele cauzei, Colegiul conchide că inculpatul nici la 17.09.2014 nu

s-a prezentat pentru a face cunoștință cu materialele cauzei, fiind expediat prin poștă,

la 17.09.2014, copia rechizitoriului la domiciliul învinuitului și expediată cauza penală

în Judecătoria Botanica la 18.09.2014 (f.d.153,155,156 v.2) .

Potrivit procesului verbal al ședinței de judecată din 21.10.2014 (f.d.13 verso,

v.2) avocatul solicită termen de a face cunoștință cu materialele cauzei, care a și fost

acordat de către instanță, fiind amînată examinarea cauzei pentru 05.11.2014.

În ședința de judecată din 14.11.2014 (f.d.230-231, v.2) la întrebarea instanței

către participanții la proces dacă au careva cereri sau demersuri, avocatul și inculpatul

au menționat că nu au, ulterior la întrebarea instanței către avocat dacă au făcut

cunoștință cu materialele cauzei, ultimul a răspuns că: „ am făcut cunoștință cu

materialele cauzei detaliat, nu avem cereri la moment pentru această fază, ce țin de

instanță.”, prin urmare avocatul nu a invocat careva acte care ar fi lovite de nulitate

după părerea acestuia, situația fiind invocată abia la etapa recursului ordinar.

La acest capitol, Colegiul reține că potrivit art.251 alin. (4) Cod de procedură

penală încălcarea oricărei alte prevederi legale decît cele prevăzute în alin.(2) atrage

nulitatea actului dacă a fost invocată în cursul efectuării acțiunii – cînd partea este

prezentă, sau la terminarea urmăririi penale – cînd partea ia cunoștință de materialele

dosarului, sau în instanța de judecată – cînd partea a fost absentă la efectuarea acțiunii

procesuale, precum și în cazul în care proba este prezentată nemijlocit în instanță.

Alineatul 4 al articolului comentat se referă la nulitățile relative, care intervin în

cazul încălcării celorlalte dispoziții care reglementează desfășurarea procesului penal

în afară de dispozițiile prevăzute de alineatul 2 al articolului comentat.

Astfel, invocarea nulității relative este restrînsă în anumite limite de timp, și

anume: 1) în cursul efectuării acțiunii, cînd partea este prezentă, sau la terminarea

urmăririi penale, cînd partea ia cunoștință de materialele dosarului; 2) în instanța de

judecată, cînd partea a fost absentă la efectuarea acțiunii procesului, avîndu-se în

vedere la etapa judecății, precum și a acțiunii procesuale din faza urmăririi penale,

dacă partea n-a luat cunoștință de materialele cauzei conform articolului 293, sau cînd

proba este prezentată nemijlocit în instanța de judecată.

Această particularitate impune părțile să invoce excepția nulității relative în mod

operativ, într-o anumită perioadă. Neinvocarea nulității relative în termenul prevăzut de

lege atrage tardivitatea excepției de nulitate și acoperirea nulității, care nu mai poate fi

cerută de partea interesată în altă etapă a procesului penal, ori printr-un alt mijloc

procesual.

Totodată Colegiul reiterează că încălcarea dispozițiilor privitoare la competența

organelor de urmărire penală, prevăzută de articolele 266-270 Cod de procedură penală,

nu constituie caz de nulitate absolută potrivit dispozițiilor articole- lor 271, 272 Cod de

16

procedură penală, care stabilesc valabilitatea actelor procedurale efectuate de către alte

organe de urmărire penală.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate de

recurent ce ar fi afectat hotărîrea atacată sub aspectele contestate, deoarece soluția

adoptată de către instanța de apel este una legală și întemeiată, iar recursul declarat este

inadmisibil fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Pavel Zamfir în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25

aprilie 2016, în cauză penală în privința lui Marcuța Gheorghe, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 24 august 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

17