1ra-1275/2016 — art. 188 al. 2, lit. b, d, f, CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 188 al. 2, lit. b, d, f, CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 8 CPP
1ra-1275/2016 — art. 188 al. 2, lit. b, d, f, CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1ra-1275/2016
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E
26 iulie 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit în componență:
Președinte – Nicolae Gordilă,
Judecători – Ion Guzun, Constantin Alerguș, Liliana Catan, Iurie Diaconu,
judecând în ședință, fără participarea părților, recursurile ordinare, declarate de
către avocatul Frecauțan Marina în numele inculpatului Bobu Adrian și avocatul
Cazacu Dumitru în numele inculpatului Gurian Oleg, prin care se solicită casarea
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 martie 2016, în cauza penală
privindu-i pe
Bobu Adrian Ion, născut la 25 ianuarie 1983, originar și
domiciliat în mun. Chișinău, șos. Hîncești 60/1, ap. 14,
Gurian Oleg Vasile, născut la 12 iunie 1979, originar și
domiciliat în mun. Chișinău, str. N. Costin 59, ap. 209, cu
reședința în mun. Chișinău, str. Lech Kaczynski 6/2, ap. 60.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 31.10.2013 - 30.12.2015;
instanța de apel: 01.02.2016 - 23.03.2016;
instanța de recurs: 26.05.2016 - 26.07.2016.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 30 decembrie 2015,
Gurian Oleg și Bobu Adrian au fost recunoscuți vinovați de comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. d) Cod penal și în baza acestor norme legale, li s-a
aplicat pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani fiecăruia, cu
executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
Gurian Oleg și Bobu Adrian au fost recunoscuți vinovați de comiterea
infracțiunii prevăzute de art.187 alin. (2) lit. b) Cod penal și în baza acestor norme
legale, li s-a aplicat pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani fiecăruia,
cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
Conform dispozițiilor art. 84 Cod penal, prin cumul al pedepselor, s-a stabilit lui
Gurian Oleg și Bobu Adrian pedepse definitive sub formă de închisoare pe un termen
de 5 ani fiecăruia, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
Conform prevederilor art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a
pedepsei aplicate pe un termen de probațiune de un an.
Acțiunea civilă înaintată de Capațînă Cristin a fost admisă în principiu.
Pentru a se pronunța pe cauza dată instanța de fond a reținut că, inculpații
Bobu Adrian și Gurian Oleg, împreună și prin înțelegere prealabilă, sub pretextul unui
motiv nejustificat că Bobu Adrian în curtea unei case din preajmă ar fi fost agresat de
1
către partea vătămată Capațînă Cristin, la 21.04.2013, în intervalul de timp cuprins
între orele 18:00-20:00, au pătruns forțat în ap. 76 din str. Lech Kaczynski 2/2 din mun.
Chișinău, unde l-au atacat pe Capațînă Cristin, aplicându-i multiple lovituri în
regiunea capului cu mâinile și picioarele, după care, în timp ce ultimul a părăsit
apartamentul, l-au ajuns în curtea casei, unde doborându-l la sol, au continuat
aplicarea loviturilor, cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr.
1166/D din 03.06.2013, vătămări corporale medii.
Tot inculpații Bobu Adrian și Gurian Oleg, împreună și prin înțelegere prealabilă,
sub pretextul răzbunării pentru că Bobu Adrian ar fi fost agresat de către Capațînă
Cristin, aflându-se pe str. Lech Kaczynski 2/2 din mun. Chișinău, în mod deschis, i-au
sustras ultimului un inel din aur în valoare de 4 000 lei, după care au părăsit locul
comiterii infracțiunii, cauzându-i astfel părții vătămate o daună în proporții
considerabile.
Nefiind de acord cu sentința a declarat apel procurorul, prin care a solicitat
casarea sentinței instanței de fond cu pronunțarea unei hotărâri, prin care Bobu Adrian
și Gurian Oleg să fie recunoscuți vinovați de comiterea infracțiunii prevăzute de art.
188 alin. (2) lit. b), d) și f) Cod penal, cu stabilirea în privința lui Bobu Adrian a unei
pedepse cu închisoare pentru un termen de 7 ani și 6 luni, cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis, iar în lui Gurian Oleg să-i fie stabilită o pedeapsă sub
formă de închisoare pe un termen de 6 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de
tip semiînchis.
Totodată, a solicitat admiterea acțiunii civile înaintate de către partea vătămată,
cu încasarea de la Bobu Adrian și Gurian Oleg a prejudiciului cauzat prin infracțiune,
a cheltuielilor suportate pentru asistență medicală și juridică și a prejudiciului moral,
stabilirea mărimii căruia o lasă la discreția instanței.
În motivarea apelului procurorul a invocat că, nu este de acord cu recalificarea
faptei inculpaților și cu excluderea sumei de 300 de lei din învinuire.
De asemenea, apelantul a invocat că la încadrarea juridică a faptei prejudiciabile,
instanța de fond a considerat costul inelului de 4 000 lei ca fiind unul neconsiderabil
pentru partea vătămată.
3.1. Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Cazacu Dumitru în numele
inculpatului Gurian Oleg, prin care a solicitat casarea sentinței instanței de fond și
hotărâri unei noi hotărâri, prin care inculpatul Gurian Oleg să fie achitat de învinuirea
de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. d) și art.187 alin. (2) lit. b)
Cod penal.
În susținerea apelului declarat a invocat că, sentința instanței de fond este ilegală,
deoarece instanța nu a apreciat corect probele, iar învinuirea este bazată pe declarațiile
părții vătămate și a martorilor acuzării, iar declarațiile inculpaților au fost apreciate
eronat de către instanța de fond.
3.2. De asemenea, împotriva sentinței a declarat apel avocatul Dlujanschi Elic în
numele părții vătămate Capațînă Cristin, prin care a solicitat casarea sentinței instanței
de fond și pronunțarea unei hotărâri, prin care Bobu Adrian și Gurian Oleg să fie
2
recunoscuți vinovați de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), d)
și f) Cod penal, cu stabilirea în privința acestora a unei pedepse cu închisoare. La fel,
apelantul a solicitat admiterea integrală a acțiunii civile înaintate de către partea
vătămată, cu încasarea de la Bobu Adrian și Gurian Oleg a prejudiciului material
cauzat prin infracțiune în mărime de 13 823 lei și a prejudiciului moral în mărime de
300 000 lei.
În susținerea cererii de apel, apelantul a invocat că, sentința contestată este ilegală,
deoarece instanța de fond eronat a recalificat faptele prejudiciabile ale inculpaților.
Apelantul consideră că, vina inculpaților în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188
alin. (2) lit. b), d) și f) Cod penal, este dovedită pe deplin prin probele anexate la dosar.
Totodată, a indicat că, instanța a aplicat neîntemeiat prevederile art. 90 Cod penal,
în lipsa unor temeiuri în acest sens și eronat a respins acțiunea civilă înaintată de către
partea vătămată cu privire la încasarea de la Bobu Adrian și Gurian Oleg a
prejudiciului material și moral cauzat prin infracțiune.
Prin decizia Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din 23 martie 2016,
instanța de apel, a respins ca fiind nefondată cererea de apel declarată de către avocatul
Cazacu Dumitru în numele inculpatului Gurian Oleg împotriva sentinței, a admis
cererile de apel declarate de către procuror și avocatul Dlujanschi Elic în numele părții
vătămate Capațînă Cristin, casată sentința inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin. (2)
Cod de procedură penală și a pronunțat o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit
pentru prima instanță, după cum urmează:
Bobu Adrian Ion, a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de
art. 188 alin. (2) lit. b), d) și f) Cod penal și în baza acestei norme legale, i s-a stabilit o
pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 8 ani, cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis.
Gurian Oleg Vasile, a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute
de art. 188 alin. (2) lit. b), d) și f) Cod penal și în baza acestei norme legale, i s-a stabilit
o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 8 ani, cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis.
Acțiunea civilă înaintată de Capațînă Cristin împotriva lui Bobu Adrian și Gurian
Oleg, a fost admisă, urmând ca asupra cuantumului despăgubirii să se expună instanța
de judecată, în ordine civilă.
Se încasează de la Bobu Adrian și Gurian Oleg în beneficiul lui Capațînă Cristin,
prejudiciul moral în mărime de câte 10 000 lei de la fiecare.
4.1. În argumentarea deciziei adoptate, instanța de apel a considerat că, din
probele administrate la materialele dosarului rezultă vinovăția lui Bobu Adrian și
Gurian Oleg în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), d) și f) Cod
penal și anume tâlhăria, adică atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii
bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei agresate, săvârșit
de două sau mai multe persoane, prin pătrundere în locuință, cu cauzarea de daune în proporții
considerabile.
Prin justificarea probelor cercetate, instanța de apel a considerat dovedită cu
3
certitudine vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin.
(2) lit. b), d) și f) Cod penal.
Deși inculpații Bobu Adrian și Gurian Oleg, și-au recunoscut parțial vina în
comiterea infracțiunii imputate, instanța de apel a constatat că, vinovăția acestora în
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), d) și f) Cod penal, este
dovedită pe deplin prin următoarele probe cercetate în prima instanță și verificate în
instanța de apel prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală:
- declarațiile părții vătămate Capațîna Cristin (f.d.15, Vol.I; f.d.13-14, Vol.II);
- declarațiile martorilor Suhov Vadim (f.d.17-18, Vol.I; f.d.15, Vol.II), Voleanschi Mihail
(f.d.19-20, Vol.I; f.d.10-12, Vol.II), Zdeara Mihail (f.d.21, Vol.I; f.d.6-7, Vol.II), Stavenschi
Adrian (f.d.22, Vol.I; f.d.16, Vol.II), Marchevici Nicolae(f.d.23, Vol.I; f.d.8-9, Vol.II);
- procesul-verbal de ridicare de la Gurian Oleg a unui inel bărbătesc, confecționat dintr-
un metal de culoare galbenă (f.d. 29, Vol.I);
- procesul-verbal de examinare a inelului (f.d.30, Vol.I);
- raportul de expertiză medico-legală nr.1166/D din 03.06.2013, prin care s-a constat că
în urma examinării datelor documentelor medicale prezentate pe numele cet. Capațîna Cristin
Dorin, s-a constatat traumatism cranio-cerebral manifestat prin contuzie cerebrală minoră,
fractura înfundată de sinus frontal pe dreapta, fractura liniară sinus maxilar pe stângă cu
tranziție perete inferolateralorbită, edem și echimoze palpebrale, hemoragii subconjuctivale,
care au fost cauzate prin acțiunea traumatică a unui obiect contondent, dur, posibil în timpul
și în circumstanțele indicate, condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și în baza
acestui criteriu, în comun se califică ca vătămare medie (f.d.59-60, Vol.I).
Astfel, instanța de apel a conchis că, prima instanță nu a dat o apreciere cuvenită
normelor procesual penale, din materialele cauzei penale respective nu a fost stabilit
un ansamblu de probe directe, concludente și pertinente care ar dovedi vinovăția
inculpaților Bobu Adrian și Gurian Oleg în comiterea infracțiunilor prevăzute de art.
152 alin. (2) lit. d) și art.187 alin. (2) lit. b) Cod penal, adică vătămarea intenționată
medie a integrității corporale sau a sănătății și jaful.
În context, instanța de fond nu a dat apreciere corectă declarațiilor martorilor
Zdeara Mihail și Stavinschi Adiran, care atât la etapa urmăririi penale, cât și în instanța
de judecată au declarat că, după finalizarea conflictului inițial, inculpații îl căutau doar
pe băiatul cu inel. Reieșind din declarațiile inculpatului Bobu Adrian, acesta a fost
maltratat de mai multe persoane necunoscute, dar acesta nu a întreprins măsuri de a
căuta persoanele respective. La fel, nici când l-a găsit pe Capațîna Cristin, inculpatul
Bobu Adrian nu a încercat să afle care sunt celelalte persoane care l-au agresat.
De asemenea, instanța de fond a conchis eronat că, momentul apariției intenției
de sustragere a inelului părții vătămate a apărut după provocarea leziunilor corporale,
or reieșind din probele examinate rezultă că, inelul a fost scos de pe degetul părții
vătămate în timpul când acesta era maltratat. De aici rezultă că, maltratarea părții
vătămate a avut loc cu scopul de a-i sustrage acestuia inelul. După cum s-a stabilit
supra, anume din acest motiv inculpații au căutat-o pe partea vătămată, întrebând
unde este băiatul cu inel.
4
La acest capitol, instanța de apel a reținut faptul că, deși aspectul existenței la
inculpați a intenției de sustragere a fost invocat și în cadrul ședințelor de judecată ale
instanței de fond, prima instanță a omis să se expună asupra acestor elemente. Mai
mult, instanța a indicat în conținutul sentinței contestate că vina inculpaților în
comiterea infracțiunii imputate și-a găsit confirmare parțială în cadrul cercetării
judecătorești (f.d.138, pct.13 din sentință).
Astfel, instanța de apel a indicat că, în acțiunile săvârșite de către inculpați
întrunesc elementele infracțiunii imputate.
Latura subiectivă a infracțiunii de tâlhărie se exprimă prin intenție directă față de
sustragere, iar realizarea acestui scop nu poate avea loc decât prin luarea ilegală și
gratuită a bunurilor mobile din posesia altuia. Trecând la particular, este de remarcat,
că prima instanță a reținut în speță latura subiectivă care s-a manifestat prin intenție
directă, însă în susținerea acestor constatări a invocat intenția față de producerea
vătămărilor integrității corporale a părții vătămate, separat de scopul de sustragere a
bunurilor altei persoane.
Or, din materialele cauzei penale cercetate în instanța de apel reiese că, inculpații
îl căutau anume pe băiatul cu inel, fapt care dovedește că aceștia își dădeau seama de
caracterul prejudiciabil al acțiunilor lor, au prevăzut urmările lor prejudiciabile și au
dorit în mod conștient, survenirea acestora și anume sustragerea inelului de la partea
vătămată.
Cu referire la latura obiectivă a infracțiunii de tâlhărie, instanța de apel a indicat
că, aceasta se manifestă prin acțiunea principală care se exprimă în sustragere, acțiunea
adiacentă care constă în atacul săvârșit asupra unei persoane, care este însoțit în mod
alternativ de violența periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate.
Astfel, în speță este dovedită acțiunea de sustragere a bunurilor altei persoane, or
inculpatul Bobu Adrian i-a cos părții vătămate inelul de pe deget și a plecat cu inelul
asupra sa. Sustragerea s-a consumat, deoarece partea vătămată, fiindu-i înfrântă
rezistența prin cauzarea multiplelor vătămări corporale, nu-i putea cauza inculpatului
impedimente în a dispune după propria sa dorință de inelul respectiv.
Ulterior, inculpatul Bobu Adrian i-a transmis inculpatului Gurian Oleg inelul,
intrând și acesta în posesia bunului sustras care știa cu certitudine că nu-i aparține.
Contrar argumentelor inculpaților precum că, au dorit să-i restituie părții vătămate
inelul sustras, probe veridice în acest sens instanței nu i-au fost prezentate.
De asemenea, contrar argumentelor inculpaților că nu au avut scopul sustragerii,
inelul a fost ridicat de la inculpați de către poliție, dar nu a fost restituit părții vătămate
benevol.
Referitor la atacul săvârșit asupra unei persoane, care este însoțit în mod
alternativ de violența periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate,
instanța de apel a indicat că, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.1166/D
din 03.06.2013, lui Capațîna Cristin i-au fost cauzate vătămări care cauzează dereglarea
sănătății de lungă durată și în baza acestui criteriu, în comun se califică ca vătămare
medie. În speță, prin violență periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei
5
agresate, se înțelege acea violență prin care s-au provocat vătămări corporale de grad
mediu și la momentul aplicării ei, datorită metodei de operare, constituiau un pericol
real pentru sănătatea părții vătămate, reieșind din rezultatul aplicării violenței
respective - dereglarea sănătății de lungă durată.
Mai mult, în speță, existența laturii obiective a infracțiunii de tâlhărie este
demonstrată de faptul că, violența periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei
agresate este legată de atacul asupra părții vătămate cu scopul de a-i sustrage bunurile.
Infracțiunea de tâlhărie este o infracțiune formală. Ea se consideră consumată din
momentul săvârșirii atacului asupra unei persoane, care este însoțit de aplicarea
violenței periculoase pentru viața sau sănătatea persoanei agresate.
În speță, survenirea prejudiciului patrimonial efectiv contează la calificarea
tâlhăriei, deoarece prin tâlhărie, părții vătămate i-au fost cauzate daune în proporții
considerabile, iar instanța de fond, contrar obligației sale legale de motivare a
concluziilor sale, nu a indicat în sentința contestată de ce a considerat că, valoare de 4
000 lei a inelului sustras de la partea vătămată nu ar constitui pentru aceasta un
prejudiciu considerabil, deși partea vătămată în plângerea adresată organului de
poliție la 23.04.2013, a invocat că, sustragerea inelului în valoare de 4 000 lei și a sumei
de 300 lei constituie pentru sine un prejudiciu material considerabil (f.d.10, Vol.I).
Cu referire la suma de 300 lei sustrasă de către inculpați de la partea vătămată,
instanța de fond s-a rezumat doar la concluzia că, suma respectivă nu a fost sustrasă,
fără a-și motiva concluzia, deși partea vătămată, atât la etapa urmăririi penale, cât și
în ședința de judecată a instanței de fond a fost prevenit despre consecințele efectuării
declarațiilor mincinoase și nu avea nici un motiv de a declara fals sustragerea unei
sume de 300 lei, în numerar pe care o avea asupra sa, or în ipoteza scopului acestuia
de îmbogățire fără justă cauză pe seama inculpaților, partea vătămată ar fi putut
declara sustragerea unei sume mult mai mari de 300 lei.
Subsidiar la cele invocate, instanța de apel a indicat că, organul de urmărire
penală suportă sarcina de a dovedi acuzațiile, sarcină menționată explicit în articolul
6§2 CEDO și ține de noțiunea generală de proces echitabil în sensul articolului 6§1
(cauza Saunders contra Marea Britanie din 17 decembrie 1996, §68).
În consecință, instanța de apel a conchis că, această sarcină a fost îndeplinită de
către organul de urmărire penală or, în cazul dedus judecății, contrar concluziilor
instanței de fond, s-a dovedit că lipsesc elementele și semnele componenței
infracțiunilor prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. d) și art. 187 alin. (2) lit. b) Cod penal,
dar sunt prezente elementele și semnele componenței infracțiunii prevăzute de art. 188
alin. (2) lit. b), d) și f) Cod penal, considerente pentru care acțiunile inculpaților Bobu
Adrian și Gurian Oleg urmează a fi încadrate în baza art. 188 alin. (2) lit. b), d) și f) Cod
penal și anume tâlhăria, adică atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul
sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața și sănătatea
persoanei agresate, săvârșit de două sau mai multe persoane, prin pătrundere în
locuință, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.
Astfel, instanța de apel a menționat că, prima instanță a aplicat eronat pedeapsa
6
pentru concurs de infracțiuni.
Mai mult, instanța de fond a aplicat eronat prevederile art. 90 Cod penal, atunci
când a dispus suspendarea condiționată a pedepselor cu închisoarea stabilite în
privința inculpaților Bobu Adrian și Gurian Oleg.
În speță, instanța de fond nu a stabilit prezența circumstanțelor atenuante în
privința inculpaților Bobu Adrian și Gurian Oleg, iar alte motive pentru aplicarea
prevederilor art. 90 Cod penal, de asemenea nu au fost constatate. În plus, instanța de
fond nu a motivat care circumstanțe au stat la baza aplicări art. 90 Cod penal, în
condițiile în care pe parcursul urmăririi penale și în perioada examinării cauzei, aceștia
nu și-au cerut scuze de la partea vătămată și nu au reparat prejudiciul material cauzat
prin infracțiune.
Astfel, instanța de fond a încălcat prevederile art. 394 alin. (2) pct. 3) Cod de
procedură penală, conform căruia, instanța de judecată este obligată să motiveze aplicarea
unei condamnări cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
De asemenea, instanța de apel a constatat că, instanța de fond, condamnând
inculpații Bobu Adrian și Gurian Oleg pentru infracțiunea prevăzută de art. 152 alin.
(2) lit. d) Cod penal, deși a indicat calificativul „de două sau mai multe persoane”, care
este prevăzut de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, a indicat greșit în sentință lit. d) a
articolului respectiv, care de fapt reprezintă calificativul „asupra unei persoane în
legătură cu îndeplinirea de către ea a obligațiilor de serviciu sau obștești”.
Așadar, instanța de fond a încălcat prevederile art. 394 alin. (1) pct. 5) Cod de
procedură penală, conform căruia partea descriptivă a sentinței de condamnare
trebuie să cuprindă încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului. Această normă legală
prezumă inclusiv indicarea corectă a articolului în care s-a făcut încadrarea juridică a
acțiunilor inculpatului, fapt care în speță a fost efectuat greșit.
Cât privește pedeapsa, instanța de apel a concluzionat că, în privința inculpaților
Bobu Adrian și Gurian Oleg, nu au fost reținute circumstanțe atenuante prevăzute de
art. 76 Cod penal. Temeiuri de liberare de răspundere penală prevăzute de art. 53 de
asemenea nu au fost stabilite. Totodată, se reține circumstanța agravantă prevăzută la
art. 77 alin. (1) lit. c) Cod penal - comiterea infracțiunii prin participație.
Prin urmare, având în vedere circumstanțele cauzei elucidate supra, ținând cont
de principiile generale de aplicare a pedepsei consfințite în prevederile art. 61 alin. (2)
din Codul penal, reieșind din caracterul infracțiunii, care potrivit prevederilor art. 16
alin. (4) Cod penal, este una gravă, de limitele pedepsei prevăzute de art. 188 alin. (2)
lit. b), d) și f) Cod penal, de faptul că, inculpații nu și-au recunoscut integral vina, de
atitudinea lor față de cele săvârșite și anume că nu au reparat prejudiciul material
cauzat părții vătămate, instanța de apel a conchis că, Colegiul penal conchide de a
aplica în privința inculpatului Bobu Adrian Ion o pedeapsă sub formă de închisoare
pe un termen de 8 ani, iar în privința inculpatului Gurian Oleg Vasile, de asemenea o
pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 8 ani, considerând că izolarea
acestora de societate va duce la corectarea și reeducarea inculpaților, pedeapsa fiind
justificată, echitabilă și rațională și în măsură să atingă scopul legii penale de restabilire
7
a echității sociale și prevenirea săvârșirii de alte infracțiuni, atât din partea
condamnatului, cât și din partea altor persoane.
Cu referire la acțiunea civilă, reieșind din circumstanțele cauzei, instanța de apel
a conchis că, este necesară administrarea unor probe suplimentare, întrucât nu este
clară întinderea prejudiciului material pentru a decide asupra acțiunii civile, iar pentru
evitarea tergiversării examinării cauzei, instanța de apel conchide de a admite în
principiu acțiunea civilă înaintată de către Capațîna Cristin împotriva inculpaților
Bobu Adrian și Gurian Oleg, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se
pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.
În ceea ce privește prejudiciul moral, instanța de apel a indicat că, în conformitate
cu prevederile art. 1422 alin. (1) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un
prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale
nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de legislație, instanța de judecată are dreptul
să oblige persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin echivalent bănesc.
Astfel, reieșind din materialele dosarului s-a constatat cu certitudine că inculpații
i-au provocat părții vătămate diferite leziuni care se califică a fi vătămări medii și dat
fiind că aceste vătămări cu siguranță i-au cauzat părții vătămate situații de disconfort
psihic și stres emoțional, Colegiul dispune încasarea de la Bobu Adrian și Gurian Oleg
în beneficiul lui Capațînă Cristin, prejudiciul moral în mărime de câte 10 000 lei de la
fiecare.
Împotriva deciziei instanței de apel declară recursuri ordinare avocatul
Frecauțan Marina în numele inculpatului Bobu Adrian și avocatul Cazacu Dumitru în
numele inculpatului Gurian Oleg, prin care solicită casarea integrală a deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 martie 2015, cu dispunerea
rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel într-un alt complet de judecată.
5.1. În drept recursurile declarate de către avocatul Frecauțan Marina în numele
inculpatului Bobu Adrian și avocatul Cazacu Dumitru în numele inculpatului Gurian
Oleg se invocă pe aceleași temeiuri stipulate de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de
procedură penală, invocând că, instanța de apel nu s-a expus asupra motivelor
invocate în apel și faptele încriminate inculpaților nu întrunesc elementele constitutive
ale infracțiunii imputate (obiectul, latura obiectivă, latura subiectivă), instanța de apel nu
a luat în considerare că, procurorul nu a adus dovezi în privința deposedării de inel și
a sumei de 300 de lei care aparțineau părții vătămate.
Mai mult, recurenții indică că, instanța de apel a încălcat prevederile art. 414 Cod
de procedură penală, încălcând totodată dreptul la un proces echitabil.
Totodată, recurențiimenționează că, instanța de apel nu a dat citirii declarațiilor
martorilor în ședința de judecată precum este indicat în procesul-verbal al ședinței de
judecată din 23 martie 2016.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor declarate de
avocatul Frecauțan Marina în numele inculpatului Bobu Adrian și avocatul Cazacu
Dumitru în numele inculpatului Gurian Oleg, solicitând respingerea acestora, cu
8
menținerea hotărârii contestate, menționând netemeinicia cerințelor solicitate de către
recurenți, deoarece motivele invocate nu sunt aplicabile din punct de vedere al
prezenței unei erori de drept, prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală.
Judecând recursurile declarate în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal
lărgit concluzionează asupra admiterii acestora din următoarele considerente.
Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,
judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea de către
instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de
recurs.
De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele
reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea
dispozițiilor de drept formal și material.
Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică
legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform
materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează
suplimentar probele administrate de instanța de fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere
probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor
invocate în apel.
În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel
pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond
și de apel. Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept
material sau substanțial.
Colegiul penal constată că, aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu au fost
întocmai respectate la judecarea prezentei cauze în ordine de apel și anume:
Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală nu au fost respectate de
instanța de apel la examinarea apelului declarat de procuror, avocatul Cazacu
Dumitru în numele inculpatului Gurian Oleg și avocatul Dlujanschi Elic în numele
părții vătămate Capațîna Cristian, pentru care motiv, în baza temeiului invocat,
prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, urmează a fi casată
decizia instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt
complet de judecată, deoarece această eroare judiciară nu poate fi corectată de instanța
de recurs.
Astfel, Colegiul penal lărgit conchide că, decizia instanței de apel, conform art.
417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă fapta constatată de prima instanță
și conținutul dispozitivului sentinței, fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept
care au dus după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele
adoptării soluției date.
În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului decizie (pct. 4.1. din
prezenta decizie), instanța de apel specificând că inculpații ,,au fost recunoscuți vinovați
de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), d) și f) Cod penal”, nu a
constatat și descris fapta criminală, considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul,
9
timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele
infracțiunii.
Deși, prin sentința instanței de fond inculpații Bobu Oleg și Gurian Adrian, au
fost recunoscuți vinovați de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 152 alin. (2) lit.
d) și 187 alin. (2) lit. b) Cod penal, iar prin rechizitoriu aceștia au fost învinuiți de
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), d) și f) Cod penal, instanța
de apel a conchis că, prima instanță incorect a stabilit situația de fapt și a recalificat
acțiunile acestora conform rechizitoriului în baza art. 188 alin. (2) lit. b), d) și f) Cod
penal, fără însă să descrie și să constate fapta în baza recalificării acțiunilor imputate
inculpaților.
Astfel, instanța de apel, a pronunțat o decizie prin care inculpații Bobu Oleg și
Gurian Adrian, au fost recunoscuți vinovați de comiterea infracțiunii prevăzute de art.
188 alin. (2) lit. b), d) și f) Cod penal, însă care nu cuprinde fapta incriminată acestora.
Așadar, conform art. 385 alin. (1) pct. 1) – 4) Cod de procedură penală, la
adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează chestiunile dacă a avut loc fapta
de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă această faptă a fost săvârșită de
inculpat, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege penală
este prevăzută ea, dacă inculpatul este vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni.
Potrivit art. 394 alin. (1) pct. 1) și 2) Cod de procedură penală, partea descriptivă a
sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale, considerată
ca fiind dovedită, indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de
vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii, probele pe care se întemeiază
concluziile instanței de judecată și motivele pentru care instanța a respins alte probe.
În aceeași ordine de idei decizia atacată prezintă și deficiențe sub aspectul
motivării, deoarece instanța nepronunțându-se sau pronunțându-se superficial asupra
motivelor invocate în apeluri, a făcut o motivare haotică, bazându-se în mod repetat
pe declarațiile părților vătămate, fără o argumentare concretă.
Este de menționat faptul că, hotărârile pronunțate de instanțele ierarhic inferioare
trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile
legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a verifica corespunderea
hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea
hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali, vagi,
reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca o omisiune esențială apare astfel ca un
viciu de procedură.
În acest aspect, Colegiul penal lărgit evidențiază pct. 21 al Hotărârii Plenului
Curții Supreme de Justiție, din 12.12.2005, nr. 22, Cu privire la practica judecării
cauzelor penale în ordine de apel, care prevede expres că „În cazul când prima
instanță nu a respectat prevederile art. 394 Cod de procedură penală privind întocmirea
sentinței, însă în fapt probele au fost cercetate, instanța de apel, casând sentința din acest
motiv, va continua prin rejudecarea cauzei aprecierea tuturor împrejurărilor și,
respectând normele procedurale (art. 393-397 Cod de procedură penală), va pronunța o
nouă hotărâre conform ordinii stabilite pentru prima instanță”.
10
Situația descrisă mai sus, nu poate fi corectată în instanța de recurs, deoarece
instanța de apel nu a soluționat fondul cauzei. Eroarea comisă nu oferă
posibilitatea instanței de recurs de a concluziona asupra corectitudinii aprecierii
probelor și încadrării juridice a acțiunilor inculpaților de către instanța de apel,
or, conform art. 419 Cod de procedură penală - rejudecarea cauzei de către
instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea
cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.
În atare circumstanțe se consideră, că instanța de apel a comis erori de drept
prin încălcarea prevederilor art. 100, 101, 394, 414-419 Cod de procedură penală,
iar aceste abateri se cuprind în prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de
procedură penală, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază
soluția.
În aceste împrejurări, Colegiul penal lărgit consideră că, erorile comise de
către instanța de apel, nu pot fi reparate de către instanța de recurs în prezenta
procedură, deoarece instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca
cauza pe fond, substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea
prevederilor procesual penale.
La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.
414 al. (5) și 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și
limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu
prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în apeluri, să
verifice și să aprecieze profund probele administrate în instanța de fond și cea de apel
în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea
admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să elucideze faptele
importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei, să cerceteze amănunțit
aspectele învinuirii înaintate, să analizeze la modul cuvenit prezența sau lipsa
vinovăției inculpaților în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), d)
și f) Cod penal sau 152 alin. (2) lit. d) și 187 alin. (2) lit. b) Cod penal, ținând cont de
motivele expuse în pct. 7 al prezentei decizii, și ca urmare să pronunțe o hotărâre legală
și întemeiată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.
Rezumând cele menționate, încălcările enunțate determină incontestabil Colegiul
penal lărgit să concluzioneze asupra necesității de a casa decizia instanței de apel cu
dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată.
În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură
penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Admite recursurile ordinare declarate de către avocatul Frecauțan Marina în
numele inculpatului Bobu Adrian și avocatul Cazacu Dumitru în numele inculpatului
Gurian Oleg, casează decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 martie
2016, în cauza penală în privința inculpaților Bobu Adrian Ion, Gurian Oleg Vasile, și
dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.
11
Se dispune eliberarea lui Bobu Adrian Ion și Gurian Oleg Vasile, din penitenciar în
caz dacă nu se deține în baza unei alte hotărâri de condamnare sau măsuri de
reprimare.
Decizia nu este susceptibilă căilor de atac.
Publicarea integrală la 23 august 2016.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Ion Guzun
Constantin Alerguș
Liliana Catan
Iurie Diaconu
12