1ra-488/2016 — 187 al. 2 b,e,f CP

Dosarul nr. 1ra-488/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 martie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte: Petru Ursache

Judecători: Ghenadie Nicolaev, Petru Moraru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Caldîba Vitalie în numele inculpatului Bobea Dumitru, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23

noiembrie 2015, în cauza penală în privința lui

Bobea Dumitru Iurie, născut la 09 octombrie

1991, originar din sat. Voinova, r-nul Strășeni

și domiciliat în mun. Chișinău, str.

Independenței nr. 38, ap. 185.

Datele referitoare la examinarea cauzei:

C O N S T A T Ă :

Bobea Dumitru Iurie a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e) și f) Cod

penal, la 4 (patru) ani închisoare, iar în baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei

a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 (unu) an 6 (șase) luni.

Prin aceeași sentință a fost admisă acțiunea civilă a părții vătămate Gonța

Ion, fiind încasat de la inculpat în beneficiul lui Gonța Ion prejudiciul moral în

mărime de 5000 (cinci mii) lei.

Cauza a fost judecată pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală.

intervalul de timp cuprins între orele 22:30 – 22:40 min., prin înțelegere prealabilă

și de comun acord cu o persoană neidentificată de organul de urmărire penală,

avînd scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, dîndu-și seama de

acțiunile sale prejudiciabile și dorind în mod conștient survenirea acestor urmări,

acționînd cu intenție directă, în timp ce se deplasa pe str. Marinescu 15/2 din mun.

Chișinău, a observat că Gonța Ion mergea de unul singur, s-a apropiat de el și prin

aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei, manifestate

prin împingerea ultimului la pămînt, în mod deschis i-a sustras lănțișorul din aur la

1

prețul de 35000 lei, după care cu bunul enunțat a părăsit locul comiterii

infracțiunii, cauzînd astfel părții vătămate Gonța Ion o daună materială

considerabilă în sumă totală de 35000 lei.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului

prevăzut pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art.

187 alin. (2) lit. b), e) și f) Cod penal, la 4 (patru) ani 8 (opt) luni închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea cerințelor sale acuzatorul de stat a indicat că la stabilirea

pedepsei, instanța de fond nu a ținut cont de circumstanțele cauzei și pericolul

social pe care inculpatul îl prezintă, nefiind luată în considerație nici împrejurarea

de fapt în care a fost comisă infracțiunea și anume în loc public, pe timp de noapte

cu aplicarea violenței, personalitatea inculpatului Bobea Dumitru, precum și faptul

că inculpatul anterior a mai comis infracțiuni similare.

Mai argumenta procurorul că inculpatul urma a fi considerat ca o persoană

socialmente periculoasă, predispusă la comiterea infracțiunilor de diferit gen

deoarece el nu are un loc de muncă permanent, iar proveniența surselor sale de

venit era dubioasă și din aceste considerente stabilirea unei pedepse penale

neprivative de libertate nu putea asigura corectarea condamnatului, restabilirea

echității sociale, iar toate acestea urmau a fi luate în considerație de către instanța

de judecată în cadrul individualizării pedepsei.

2015, care a fost pronunțată integral la 21 decembrie 2015, a fost admis apelul

declarat, casată sentința în partea stabilirii pedepsei și pronunțată o nouă hotărîre în

această parte, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul a

fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e) și f) Cod penal, la 4 (patru) ani

închisoare fără amendă, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În rest sentința a fost menținută.

aprecierii probelor instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor art. 101

Cod de procedură penală, iar starea de fapt reținută și de drept apreciată de prima

instanță era în concordanță cu circumstanțele stabilite și probele administrate în

cauză la urmărirea penală.

Cu privire la pedeapsa penală, care a constituit obiectul apelului, instanța de

apel a considerat întemeiate argumentele procurorului deoarece la stabilirea

pedepsei inculpatului, instanța de fond a ținut cont de unele circumstanțe reale și

personale ale acestuia, cum ar fi: caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii,

comiterea infracțiunii cu intenție, care face parte din categoria infracțiunilor grave,

personalitatea inculpatului, care nu se află la evidența medicului narcolog și

psihiatru, de circumstanțele atenuante, cum ar fi recunoașterea vinovăției, căința

sinceră, cît și de lipsa circumstanțelor agravante.

Apreciind aceste împrejurări, instanța de fond întemeiat a stabilit pedeapsa

închisorii pe un termen de 4 ani și contrar solicitării acuzatorului de stat nu s-a mai

impus reconsiderarea acesteia prin majorarea pînă la 4 ani 8 luni.

2

Cu referire la modalitatea de executare a pedepsei, contrar soluției instanței

de fond, instanța de apel a considerat că în cauză nu au fost întrunite condițiile

prevăzute de art. 90 Cod penal, în acest sens soluția contestată nefiind întemeiată.

Concluzia dată rezulta din caracterul social periculos al faptei, care a fost comisă în

loc public, pe timp de noapte și cu aplicarea violenței asupra părții vătămate.

Instanța de apel a indicat că pedeapsa este echitabilă cînd ea impune

infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvîrșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin

infracțiune.

Astfel, s-a concluzionat că corectarea și reeducarea inculpatului urmează a

se realiza prin privarea inculpatului de libertate.

numele inculpatului, care a fost depus la 11 ianuarie 2016 și care, întemeindu-se pe

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, solicită casarea

acesteia cu menținerea sentinței.

În motivarea cerințelor sale recurentul invocă următoarele:

a) instanța de apel a ieșit din limitele motivelor de fapt invocate în apelul

procurorului și din oficiu, fără a mai pune în discuția părților în proces, a pus la

baza desființării sentinței temeiuri noi de casare care, după cum rezultă din

conținutul deciziei fac parte din categoria motivelor de drept, deoarece se referă la

lipsa întrunirii condițiilor prevăzute de art. 90 Cod penal, de către inculpat;

b) motivarea soluției instanței de apel contrazice dispozitivul hotărîrii

atacate deoarece pe de o parte, instanța de apel, dispunînd casarea sentinței în

partea numirii categoriei și cuantumului pedepsei stabilește inculpatului exact

aceeași pedeapsă penală, iar pe de altă parte, în partea descriptivă a deciziei

conchide că solicitarea procurorului de majorare a pedepsei pînă la 4 ani 8 luni nu

poate fi admisă, deoarece la numirea categoriei și cuantumului pedepsei instanța de

fond întemeiat a dispus stabilirea pedepsei penale;

c) motivul de casare a soluției instanței de fond a fost lipsa întrunirii

condițiilor de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, însă această soluție nu a

fost motivată, argumentarea necesității casării sentinței fiind expusă neclar, în

termeni vagi și generali, fără invocarea în mod precis și explicit a unor argumente

relevante și suficiente;

d) aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, este posibilă în cauză deoarece

inculpatul și-a recunoscut integral vina, s-a căit de cele comise, a făcut concluziile

necesare și a pornit pe calea corectării. La fel, inculpatul nu a fost tras la

răspundere penală, avînd în vedere faptul că nu are antecedente penale, nu se află

la evidența medicului narcolog și psihiatru, este angajat în cîmpul muncii,

caracterizîndu-se pozitiv, de la momentul comiterii faptei și pînă în prezent nu a

mai comis alte infracțiuni, precum și este unicul întreținător al familiei, care este

compusă din mama sa și fratele, care este invalid de gradul 2.

6.1. Pe cauză este depusă referință de către procuror, care se pronunță pentru

inadmisibilitatea recursului declarat, deoarece motivele invocate de recurent nu

3

sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței unei erori de drept prevăzute de art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală. Totodată, pedeapsa stabilită de instanța de

apel a fost individualizată în dependență de circumstanțele atenuante și agravante.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs decide asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se

constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Din conținutul recursului rezultă că recurentul este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, însă critică decizia instanței de apel, prin care s-a casat sentința în

partea pedepsei și anume, în partea neaplicării prevederilor art. 90 Cod penal,

considerînd-o neîntemeiată sub aspectul individualizării pedepsei.

Colegiul penal constată că drept temeiuri de recurs în sensul casării deciziei

atacate sunt invocate următoarele - hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta

este expus neclar și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Analizînd materialele cauzei în raport cu argumentele invocate Colegiul

penal constată lipsa temeiurilor invocate în recursul declarat din următoarele

considerente.

În acest context Colegiul penal consideră că nu poate fi acceptată poziția

avocatului invocată în pct. 6 lit. a) din prezenta decizie, deoarece din solicitările

procurorului expuse în apel, rezultă clar că se critică atît pedeapsa stabilită prin

sentință, cît și modalitatea de executare a acesteia, nefiind în acest fel depășite

limitele motivelor invocate de apelant.

La fel este și în cazul argumentului invocat în pct. 6 lit. b) din prezenta

decizie, deoarece procesul de stabilire a pedepsei implică și modalitatea de

executare a acesteia, iar în acest sens dispozitivul hotărîrii nu se contrazicea cu

motivarea deciziei atacate, în care era întemeiat argumentată necesitatea excluderii

prevederilor art. 90 Cod penal, fapt din care rezulta necesitatea casării sentinței în

latura stabilirii pedepsei.

În scopul aprecierii argumentelor indicate în pct. 6 lit. c) și d) din prezenta

decizie, Colegiul penal ține să menționeze că instituția suspendării condiționate a

pedepsei nu trebuie privită, ca un avantaj acordat de lege infractorilor, ci trebuie

apreciată ca un mijloc preventiv de apărare socială, care derivă din organizarea

unei politici penale adaptate la realitatea socială concretă. Raționamentul de

aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal are la origine persoana și comportamentul

acesteia pînă la săvîrșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a

infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei față de

infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă de la

momentul descoperirii ei, cum ar fi: conduita bună a infractorului; stăruința depusă

pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara prejudiciul cauzat,

comportarea sinceră în cursul procesului. Conform textului alin. (1) art. 90 Cod

4

penal, instanța numai motivat poate dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate vinovatului cu concluzia că acesta se poate îndrepta fară

executarea reală a pedepsei închisorii, motive care trebuie arătate în decizie. În

plus la cele menționate, instanța de judecată va ține seama de trecutul vinovatului,

mediul în care trăiește, modul de comportare la locul de muncă, în familie, în

societate etc.

Din conținutul deciziei instanței de apel rezultă că ultima, excluzînd

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, a constatat că nu sunt întrunite condițiile

aplicării acestei instituții, reieșind din caracterul periculos al faptei, care rezultă din

împrejurarea de fapt în care a fost comisă infracțiunea și anume, în loc public, pe

timp de noapte, cu aplicarea violenței asupra părții vătămate. La fel, aplicarea în

cauza dată a prevederilor art. 90 Cod penal, conform opiniei instanței de apel, era

în contradicție cu cerințele art. 61 Cod penal, fiind imposibilă realizarea scopului

pedepsei penale.

În acest sens, Colegiul penal este solidar cu argumentele expuse de către

instanța de apel și apreciază critica acestei soluții ca fiind neîntemeiată.

La fel, se remarcă că circumstanțele invocate în recurs de către avocat au

fost luate în considerație pe deplin în cadrul procesului de individualizare a

pedepsei. Aceasta rezultă din faptul că în temeiul art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, limitele pedepselor care puteau fi aplicate inculpatului erau -

închisoare de la 3 ani 4 luni pînă la 4 ani 8 luni, cu sau fără amendă în mărime de

la 500 la 1000 unități convenționale, iar pedeapsa închisorii stabilită inculpatului a

fost aplicată în limita medie prevăzută de sancțiunea art. 187 alin. (2) Cod penal și

fără amendă.

În același context, nu poate fi ignorat și faptul că inculpatul nu este la prima

sa abatere de la legea penală, anterior săvîrșind infracțiunea de furt, iar procesul

penal în privința acestuia fiind încetat din motivul împăcării părților. Cu toate că

circumstanța dată nu are vreo consecință juridică negativă în privința inculpatului,

ea caracterizează personalitatea lui, care se manifestă prin tendința de a comite

infracțiuni. Circumstanța în cauză vine doar să confirme temeinicia concluziei

privind imposibilitatea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal în privința

inculpatului.

În concluzia celor expuse, Colegiul penal consideră că hotărîrea instanței de

apel nu este afectată de erori de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. pct. 6) și

10) Cod de procedură penală, fiind necesară dispunerea inadmisibilității recursului

declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Caldîba Vitalie

în numele inculpatului Bobea Dumitru împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

5

de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2015, în cauza penală în privința lui Bobea

Dumitru Iurie, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 31 martie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Ghenadie Nicolaev

Petru Moraru

6