1ra-488/2016 — 187 al. 2 b,e,f CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- 187 al. 2 b,e,f CP
- Temei legal
- 187 al. 2 b,e,f CP
1ra-488/2016 — 187 al. 2 b,e,f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1ra-488/2016
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
02 martie 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte: Petru Ursache
Judecători: Ghenadie Nicolaev, Petru Moraru
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
avocatul Caldîba Vitalie în numele inculpatului Bobea Dumitru, prin care se
solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23
noiembrie 2015, în cauza penală în privința lui
Bobea Dumitru Iurie, născut la 09 octombrie
1991, originar din sat. Voinova, r-nul Strășeni
și domiciliat în mun. Chișinău, str.
Independenței nr. 38, ap. 185.
Datele referitoare la examinarea cauzei:
02.02.2015 – 29.05.2015 (prima instanță);
17.06.2015 – 23.11.2015 (instanța de apel);
26.01.2016 – 02.03.2016 (instanța de recurs);
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 29 mai 2015,
Bobea Dumitru Iurie a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e) și f) Cod
penal, la 4 (patru) ani închisoare, iar în baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei
a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 (unu) an 6 (șase) luni.
Prin aceeași sentință a fost admisă acțiunea civilă a părții vătămate Gonța
Ion, fiind încasat de la inculpat în beneficiul lui Gonța Ion prejudiciul moral în
mărime de 5000 (cinci mii) lei.
Cauza a fost judecată pe baza probelor administrate în faza de
urmărire penală.
Potrivit sentinței s-a stabilit că Bobea Dumitru Iurie, la 19.01.2015, în
intervalul de timp cuprins între orele 22:30 – 22:40 min., prin înțelegere prealabilă
și de comun acord cu o persoană neidentificată de organul de urmărire penală,
avînd scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, dîndu-și seama de
acțiunile sale prejudiciabile și dorind în mod conștient survenirea acestor urmări,
acționînd cu intenție directă, în timp ce se deplasa pe str. Marinescu 15/2 din mun.
Chișinău, a observat că Gonța Ion mergea de unul singur, s-a apropiat de el și prin
aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei, manifestate
prin împingerea ultimului la pămînt, în mod deschis i-a sustras lănțișorul din aur la
1
prețul de 35000 lei, după care cu bunul enunțat a părăsit locul comiterii
infracțiunii, cauzînd astfel părții vătămate Gonța Ion o daună materială
considerabilă în sumă totală de 35000 lei.
Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea
acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului
prevăzut pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art.
187 alin. (2) lit. b), e) și f) Cod penal, la 4 (patru) ani 8 (opt) luni închisoare, cu
executare în penitenciar de tip semiînchis.
În motivarea cerințelor sale acuzatorul de stat a indicat că la stabilirea
pedepsei, instanța de fond nu a ținut cont de circumstanțele cauzei și pericolul
social pe care inculpatul îl prezintă, nefiind luată în considerație nici împrejurarea
de fapt în care a fost comisă infracțiunea și anume în loc public, pe timp de noapte
cu aplicarea violenței, personalitatea inculpatului Bobea Dumitru, precum și faptul
că inculpatul anterior a mai comis infracțiuni similare.
Mai argumenta procurorul că inculpatul urma a fi considerat ca o persoană
socialmente periculoasă, predispusă la comiterea infracțiunilor de diferit gen
deoarece el nu are un loc de muncă permanent, iar proveniența surselor sale de
venit era dubioasă și din aceste considerente stabilirea unei pedepse penale
neprivative de libertate nu putea asigura corectarea condamnatului, restabilirea
echității sociale, iar toate acestea urmau a fi luate în considerație de către instanța
de judecată în cadrul individualizării pedepsei.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie
2015, care a fost pronunțată integral la 21 decembrie 2015, a fost admis apelul
declarat, casată sentința în partea stabilirii pedepsei și pronunțată o nouă hotărîre în
această parte, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul a
fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e) și f) Cod penal, la 4 (patru) ani
închisoare fără amendă, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.
În rest sentința a fost menținută.
În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a indicat că în cadrul
aprecierii probelor instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor art. 101
Cod de procedură penală, iar starea de fapt reținută și de drept apreciată de prima
instanță era în concordanță cu circumstanțele stabilite și probele administrate în
cauză la urmărirea penală.
Cu privire la pedeapsa penală, care a constituit obiectul apelului, instanța de
apel a considerat întemeiate argumentele procurorului deoarece la stabilirea
pedepsei inculpatului, instanța de fond a ținut cont de unele circumstanțe reale și
personale ale acestuia, cum ar fi: caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii,
comiterea infracțiunii cu intenție, care face parte din categoria infracțiunilor grave,
personalitatea inculpatului, care nu se află la evidența medicului narcolog și
psihiatru, de circumstanțele atenuante, cum ar fi recunoașterea vinovăției, căința
sinceră, cît și de lipsa circumstanțelor agravante.
Apreciind aceste împrejurări, instanța de fond întemeiat a stabilit pedeapsa
închisorii pe un termen de 4 ani și contrar solicitării acuzatorului de stat nu s-a mai
impus reconsiderarea acesteia prin majorarea pînă la 4 ani 8 luni.
2
Cu referire la modalitatea de executare a pedepsei, contrar soluției instanței
de fond, instanța de apel a considerat că în cauză nu au fost întrunite condițiile
prevăzute de art. 90 Cod penal, în acest sens soluția contestată nefiind întemeiată.
Concluzia dată rezulta din caracterul social periculos al faptei, care a fost comisă în
loc public, pe timp de noapte și cu aplicarea violenței asupra părții vătămate.
Instanța de apel a indicat că pedeapsa este echitabilă cînd ea impune
infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui proporționale cu gravitatea
infracțiunii săvîrșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a
drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin
infracțiune.
Astfel, s-a concluzionat că corectarea și reeducarea inculpatului urmează a
se realiza prin privarea inculpatului de libertate.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocat în
numele inculpatului, care a fost depus la 11 ianuarie 2016 și care, întemeindu-se pe
prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, solicită casarea
acesteia cu menținerea sentinței.
În motivarea cerințelor sale recurentul invocă următoarele:
a) instanța de apel a ieșit din limitele motivelor de fapt invocate în apelul
procurorului și din oficiu, fără a mai pune în discuția părților în proces, a pus la
baza desființării sentinței temeiuri noi de casare care, după cum rezultă din
conținutul deciziei fac parte din categoria motivelor de drept, deoarece se referă la
lipsa întrunirii condițiilor prevăzute de art. 90 Cod penal, de către inculpat;
b) motivarea soluției instanței de apel contrazice dispozitivul hotărîrii
atacate deoarece pe de o parte, instanța de apel, dispunînd casarea sentinței în
partea numirii categoriei și cuantumului pedepsei stabilește inculpatului exact
aceeași pedeapsă penală, iar pe de altă parte, în partea descriptivă a deciziei
conchide că solicitarea procurorului de majorare a pedepsei pînă la 4 ani 8 luni nu
poate fi admisă, deoarece la numirea categoriei și cuantumului pedepsei instanța de
fond întemeiat a dispus stabilirea pedepsei penale;
c) motivul de casare a soluției instanței de fond a fost lipsa întrunirii
condițiilor de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, însă această soluție nu a
fost motivată, argumentarea necesității casării sentinței fiind expusă neclar, în
termeni vagi și generali, fără invocarea în mod precis și explicit a unor argumente
relevante și suficiente;
d) aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, este posibilă în cauză deoarece
inculpatul și-a recunoscut integral vina, s-a căit de cele comise, a făcut concluziile
necesare și a pornit pe calea corectării. La fel, inculpatul nu a fost tras la
răspundere penală, avînd în vedere faptul că nu are antecedente penale, nu se află
la evidența medicului narcolog și psihiatru, este angajat în cîmpul muncii,
caracterizîndu-se pozitiv, de la momentul comiterii faptei și pînă în prezent nu a
mai comis alte infracțiuni, precum și este unicul întreținător al familiei, care este
compusă din mama sa și fratele, care este invalid de gradul 2.
6.1. Pe cauză este depusă referință de către procuror, care se pronunță pentru
inadmisibilitatea recursului declarat, deoarece motivele invocate de recurent nu
3
sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței unei erori de drept prevăzute de art.
427 alin. (1) Cod de procedură penală. Totodată, pedeapsa stabilită de instanța de
apel a fost individualizată în dependență de circumstanțele atenuante și agravante.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat
inadmisibil din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța
de recurs decide asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se
constată că recursul este vădit neîntemeiat.
Din conținutul recursului rezultă că recurentul este de acord cu starea de fapt
stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor
inculpatului, însă critică decizia instanței de apel, prin care s-a casat sentința în
partea pedepsei și anume, în partea neaplicării prevederilor art. 90 Cod penal,
considerînd-o neîntemeiată sub aspectul individualizării pedepsei.
Colegiul penal constată că drept temeiuri de recurs în sensul casării deciziei
atacate sunt invocate următoarele - hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care
se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta
este expus neclar și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
Analizînd materialele cauzei în raport cu argumentele invocate Colegiul
penal constată lipsa temeiurilor invocate în recursul declarat din următoarele
considerente.
În acest context Colegiul penal consideră că nu poate fi acceptată poziția
avocatului invocată în pct. 6 lit. a) din prezenta decizie, deoarece din solicitările
procurorului expuse în apel, rezultă clar că se critică atît pedeapsa stabilită prin
sentință, cît și modalitatea de executare a acesteia, nefiind în acest fel depășite
limitele motivelor invocate de apelant.
La fel este și în cazul argumentului invocat în pct. 6 lit. b) din prezenta
decizie, deoarece procesul de stabilire a pedepsei implică și modalitatea de
executare a acesteia, iar în acest sens dispozitivul hotărîrii nu se contrazicea cu
motivarea deciziei atacate, în care era întemeiat argumentată necesitatea excluderii
prevederilor art. 90 Cod penal, fapt din care rezulta necesitatea casării sentinței în
latura stabilirii pedepsei.
În scopul aprecierii argumentelor indicate în pct. 6 lit. c) și d) din prezenta
decizie, Colegiul penal ține să menționeze că instituția suspendării condiționate a
pedepsei nu trebuie privită, ca un avantaj acordat de lege infractorilor, ci trebuie
apreciată ca un mijloc preventiv de apărare socială, care derivă din organizarea
unei politici penale adaptate la realitatea socială concretă. Raționamentul de
aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal are la origine persoana și comportamentul
acesteia pînă la săvîrșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a
infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei față de
infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă de la
momentul descoperirii ei, cum ar fi: conduita bună a infractorului; stăruința depusă
pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara prejudiciul cauzat,
comportarea sinceră în cursul procesului. Conform textului alin. (1) art. 90 Cod
4
penal, instanța numai motivat poate dispune suspendarea condiționată a executării
pedepsei aplicate vinovatului cu concluzia că acesta se poate îndrepta fară
executarea reală a pedepsei închisorii, motive care trebuie arătate în decizie. În
plus la cele menționate, instanța de judecată va ține seama de trecutul vinovatului,
mediul în care trăiește, modul de comportare la locul de muncă, în familie, în
societate etc.
Din conținutul deciziei instanței de apel rezultă că ultima, excluzînd
aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, a constatat că nu sunt întrunite condițiile
aplicării acestei instituții, reieșind din caracterul periculos al faptei, care rezultă din
împrejurarea de fapt în care a fost comisă infracțiunea și anume, în loc public, pe
timp de noapte, cu aplicarea violenței asupra părții vătămate. La fel, aplicarea în
cauza dată a prevederilor art. 90 Cod penal, conform opiniei instanței de apel, era
în contradicție cu cerințele art. 61 Cod penal, fiind imposibilă realizarea scopului
pedepsei penale.
În acest sens, Colegiul penal este solidar cu argumentele expuse de către
instanța de apel și apreciază critica acestei soluții ca fiind neîntemeiată.
La fel, se remarcă că circumstanțele invocate în recurs de către avocat au
fost luate în considerație pe deplin în cadrul procesului de individualizare a
pedepsei. Aceasta rezultă din faptul că în temeiul art. 3641 alin. (8) Cod de
procedură penală, limitele pedepselor care puteau fi aplicate inculpatului erau -
închisoare de la 3 ani 4 luni pînă la 4 ani 8 luni, cu sau fără amendă în mărime de
la 500 la 1000 unități convenționale, iar pedeapsa închisorii stabilită inculpatului a
fost aplicată în limita medie prevăzută de sancțiunea art. 187 alin. (2) Cod penal și
fără amendă.
În același context, nu poate fi ignorat și faptul că inculpatul nu este la prima
sa abatere de la legea penală, anterior săvîrșind infracțiunea de furt, iar procesul
penal în privința acestuia fiind încetat din motivul împăcării părților. Cu toate că
circumstanța dată nu are vreo consecință juridică negativă în privința inculpatului,
ea caracterizează personalitatea lui, care se manifestă prin tendința de a comite
infracțiuni. Circumstanța în cauză vine doar să confirme temeinicia concluziei
privind imposibilitatea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal în privința
inculpatului.
În concluzia celor expuse, Colegiul penal consideră că hotărîrea instanței de
apel nu este afectată de erori de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. pct. 6) și
10) Cod de procedură penală, fiind necesară dispunerea inadmisibilității recursului
declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Caldîba Vitalie
în numele inculpatului Bobea Dumitru împotriva deciziei Colegiului penal al Curții
5
de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2015, în cauza penală în privința lui Bobea
Dumitru Iurie, deoarece este vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 31 martie 2016.
Președinte Petru Ursache
Judecătorii Ghenadie Nicolaev
Petru Moraru
6