1ra-418/16 — art. 187 alin. 2 CP

1ra-418/16 — art. 187 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-418/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 februarie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Fediuc Valentin în numele inculpatului Gratii Radu, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 09 iunie 2015 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 octombrie 2015, în cauza penală

în privința lui

Gratii Radu Ion, născut la 01.10.1989,

originar și domiciliat în mun. Chișinău, com.

Cruzești, str. Sfînta Treime, 37,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 23.06.2014-09.06.2015;

Instanța de apel: 28.06.2015-01.10.2015;

Instanța de recurs: 14.01.2016-17.02.2016;

C O N S T A T Ă :

cauza fiind examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, Gratii Radu a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal la 4

(patru) ani închisoare.

Conform art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei

aplicate pe un termen de probă de 2 (doi) ani.

Acțiunea civilă a fost admisă și dispusă încasarea din contul inculpatului în

beneficiul părții vătămate a prejudiciului material în sumă de 10678 (zece mii șase

sute șaptezeci și opt) lei.

la data de 22.01.2013, în jurul orei 22.00 min., aflându-se în scara blocului nr. 1 din

str. Armenească, 47, mun. Chișinău, urmărind scopul sustragerii deschise a

bunurilor altei persoane, aplicând față de partea vătămată Amsellem Jean-Luc

violența nepericuloasă pentru viață și sănătate, i-a sustras în mod deschis telefonul

1

mobil de model „Samsung Galaxy S2" și bani în sumă de 1000 lei, cauzându-i o

pagubă materială în proporții considerabile în sumă de 10678 lei.

numele inculpatului a atacat-o cu apel, solicitînd casarea acesteia în partea stabilirii

pedepsei, pronunțarea unei noi hotărîri prin care lui Gratii Radu să-i fie aplicată o

pedeapsă mai blîndă, iar acțiunea civilă să fie admisă în principiu.

În susținerea apelului a invocat că:

- pedeapsa penală aplicată inculpatului este una prea aspră;

- potrivit art. 8 Cod penal timpul infracțional al faptei și pedeapsa pentru

aceasta se stabilește de legea penală în vigoare la momentul săvîrșirii faptei. Prin

Legea RM nr. 119 din 23.05.2013, în vigoare din 21.06.2013 s-a modificat

sancțiunea art. 187 alin. (2) Cod penal, de aceea coroborînd prevederile art. 3641

Cod de procedură penală cu prevederile legii penale în vigoare la data comiterii

faptei se conchide, că limitele de pedeapsă în cazul dat urmînd a fi stabilite între

pragul minim de 2 ani și cel maxim de 4 ani;

- ținînd cont că a fost stabilită prezența circumstanțelor atenuante și lipsa

circumstanțelor agravante, instanța de fond nu a motivat în nici un mod aplicarea

pragului maxim prevăzut de legea penală ca sancțiune pentru fapta dată;

- inculpatul a declarat că a avut intenția curmării acțiunilor ilegale ale părții

vătămate de recrutare a minorei pentru întreținerea raporturilor sexuale. De

asemenea, în cadrul examinării cauzei în prima instanță nu s-a stabilit cu certitudine

că anume jaful a fost scopul inculpatului, or, din declarațiile sale date potrivit

regulilor de audiere a martorului, însușirea bunurilor părții vătămate a fost o decizie

spontană, nechibzuită din timp. Acțiunile lui Gratii Radu legate de sustragerea

deschisă a bunurilor altei persoane, chiar dacă comportă semnele componenței de

infracțiune jaful, totuși, motivul infracțiunii a fost prevenirea unei alte infracțiuni

grave în privința minorei, ce urmează a fi luat în considerație la individualizarea și

stabilirea pedepsei inculpatului;

- la materialele cauzei penale nu a fost anexat nici un act, bon de plată, care ar

confirma în afara oricăror dubii costul telefonului mobil de model „Samsung Galaxy

S2" a părții vătămate, or, rezultă că el a fost în folosință și care este gradul său de

uzură de asemeni nu a fost stabilit. Din acest motiv, este necesar de admis în

principiu acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Amsellem Jean-Luc, urmînd ca

asupra cuantumului despăgubirilor să decidă instanța de drept comun;

- prevederile p. 31 al. (2) a Hotărîrii Plenului CSJ nr. 13 din 16.12.2013 în

coroborare cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, luînd în considerație

noile limite de pedeapsă de la 2 la 4 ani privațiune de libertate, permit calificarea

infracțiunii imputate conform art. 16 alin. (3) Cod penal, drept infracțiune mai puțin

gravă, iar ca consecință dă naștere dreptului subiectiv al inculpatului de a solicita

2

aplicarea în privința sa a prevederilor art. 55 Cod penal la stabilirea și

individualizarea pedepsei.

octombrie 2015 a fost respins apelul declarat, ca nefondat, cu menținerea sentinței

fără modificări.

4.1. În argumentarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, instanța

de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost

dovedită cu certitudine și fără echivoc, dînd faptei săvîrșite încadrarea juridică

corespunzătoare materialului probator administrat.

Vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate se confirmă prin

totalitatea probelor, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice și

coroborează între ele.

Colegiul penal a considerat că, instanța de fond a analizat obiectiv cumulul de

probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității si coroborării lor, care în ansamblu, dovedesc

fără echivoc vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzute la art. 187

alin. (2) lit. e), f) Cod penal, potrivit elementelor constitutive: jaful, adică

sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane săvîrșit cu aplicarea violenței

nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.

Argumentele precum că, Gratii Radu a avut intenția curmării acțiunilor ilegale

ale părții vătămate de recrutare a minorei pentru întreținerea raporturilor sexuale, iar

intenția de jaf a apărut spontan, nu a fost reținut ca temei de admitere a apelului,

fiind apreciate ca declarative, luînd în considerare și faptul că, inculpatul a

recunoscut în totalitate faptele ce i se incriminează și a solicitat examinarea cauzei

în procedură simplificată în baza art. 3641 Cod de procedură penală.

Privitor la numirea pedepsei penale, Colegiul penal conchide că instanța de

fond la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și, în

conformitate cu revederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvîrșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului.

La stabilirea și individualizarea pedepsei în temeiul art. 75 alin. (1) Cod

penal, instanța de fond a ținut cont că Gratii Radu a comis o infracțiune pentru

prima dată, ca circumstanțe care-i atenuează răspunderea a stabilit că, inculpatul și-a

recunoscut vinovăția și se căiește sincer de faptele comise, astfel,

instanța de fond a ajuns la concluzia că, corectarea și reeducarea inculpatului este

posibilă fără izolarea reală de societate, stabilindu-i pedeapsă sub

formă de închisoare, însă cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un

3

termen de probă în baza art. 90 Cod penal, care i-ar da posibilitate să îndreptățească

încrederea acordată.

Sancțiunea pentru infracțiunea de la art. 187 alin. (2) lit. e),

f) Cod penal, la momentul săvîrșirii infracțiunii prevedea pedeapsa privativă de

libertate sub formă de închisoare de la 3 la 6 ani, astfel, ținînd cont de prevederile

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, instanța de fond justificat a aplicat

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani, pedeapsă care se

încadrează în noile limite stabilite prin reducerea cu o treime din maximul și din

minimul prevăzut de sancțiune și totodată, instanța de apel a reținut că infracțiunea

comisă de către Gratii Radu face parte din categoria celor grave, contrar

argumentelor invocate în apelul apărătorului Fediuc Valentin, motiv din care sunt

inaplicabile prevederile art. 55 alin. (1) Cod penal care reglementează că, persoana

care a săvîrșit pentru prima oară o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, cu

excepția infracțiunii prevăzute la art. 326, poate fi liberată de răspundere penală și

trasă la răspundere contravențională în cazurile în care și-a recunoscut vina, a

reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune și s-a constatat că corectarea ei este

posibilă fără a fi supusă răspunderii penale.

De asemenea, Colegiul a stabilit că justificat instanța de fond a admis acțiunea

civilă înaintată de către partea vătămată Amsellem Jean-Luc, fiind dispusă încasarea

din contul lui Gratii Radu în beneficiul acestuia suma de 10678 lei moldovenești, cu

titlu de prejudiciu material.

inculpatului a declarat recurs ordinar, solicitînd casarea acestora în latura penală și

civilă, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpatului să-i

fie aplicată pedeapsă mai blîndă, iar acțiunea civilă să fie admisă în principiu.

În motivarea recursului avocatul indică motive identice cu cele invocate în

cererea de apel, adăugînd suplimentar că în privința inculpatului ar fi necesar de a se

aplica o pedeapsă echitabilă ce ar constitui stabilirea unei pedepsei sub formă de

închisoare pe un termen de 2 ani cu aplicarea art. 79 Cod penal, cu suspendarea

executării pedepsei în baza art. 90 Cod penal.

pentru respingerea acestuia, pe motiv că hotărîrea instanței de apel este una corectă,

pedeapsa fiind echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, ținîndu-se cont de art.

75-77 Cod penal, iar careva circumstanțe ce ar permite aplicarea prevederilor art. 79

Cod penal nu au fost stabilite.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

4

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel.

Astfel, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de

drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, dar va

ține seama de starea de fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească definitivă.

În speță, Colegiul penal precizează că, avocatul în recursul său invocă ca

temei de drept pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, însă nici unul

din prevederile la care se referă autorul nu sunt aplicabile din punctul de vedere al

prezentei erori de drept care ar servi ca temei de implicare a instanței de recurs în

sensul casării deciziei instanței de apel.

Colegiul penal reține că, conform art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel cînd instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Instanța de recurs precizează că avocatul referindu-se la pct. 6 din norma

menționată indică de fapt că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței, însă fără a-și argumenta motivul invocat.

După cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul constată că instanța de

apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus

la menținerea sentinței instanței de fond, or în fapt, decizia instanței de apel

corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și

întemeiată.

Mai mult ca atît, din materialele dosarului rezultă că instanța de apel, la

examinarea cauzei a ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 27, 99 - 101

Cod de procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele administrate, le-a

verificat minuțios, dîndu-le o apreciere justă prin prisma pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității lor, care coroborate în ansamblu au confirmat vinovăția

5

inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod

penal.

De asemenea, cauza penală s-a judecat în baza art. 3641 Cod de procedură

penală, la cererea inculpatului (f.d. 53 Vol. II) și în situația aplicării de către prima

instanță a dispozițiilor art. 3641 Cod de procedură penală, instanța de apel este

obligată să verifice în principiu îndeplinirea cerințelor dispozițiilor art. 3641 alin. (1)

și (4) Cod de procedură penală și nu poate reține o altă situație de fapt și o altă

încadrare juridică decît cea reținută în rechizitoriu și de către prima instanță.

Astfel, Colegiul menționează că instanța de apel a dat răspuns la toate

argumentele apelantului invocate în apel și corect s-a expus asupra acestora.

Art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, invocat de recurent,

prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Recurentul critică hotărîrile contestate în partea ce ține de aprecierea

circumstanțelor cauzei și a pedepsei stabilite, considerînd-o prea aspră, solicitînd

numirea unei pedepse mai blînde, cu aplicarea art. 79 Cod penal.

După cum s-a menționat mai sus, Colegiul penal consideră că temeiurile

pentru recurs semnalate nu sunt incidente în prezenta cauză, iar instanța de apel și-a

motivat just soluția adoptată, acordînd deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod

penal și art. 3641 Cod de procedură penală, la soluționarea chestiunii cu privire la

individualizarea pedepsei în privința inculpatului, stabilite conform sancțiunii

articolelor incriminat, iar în sprijinul statuării respective se relevă următoarele.

Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvîrșirii unei infracțiuni

instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, avînd

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținînd seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare

a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea

unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza

căruia a fost condamnat inculpatul.

Astfel, conform alin. (1) art. 75 Cod penal persoanei recunoscută vinovată de

săvîrșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele fixate în Partea specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile

Părții Generale a Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art.

3641 Cod de procedură penală.

6

De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvîrșite, care se măsoară după

cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmînd ca celelalte două

criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează

sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format

opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale

săvîrșite.

La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanța de apel a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale acestuia.

Circumstanțele la care face referire recurentul referitor la faptul că inculpatul

a săvîrșit infracțiunea cu scopul inițial de înlăturare a unui pericol iminent în

privința minorei, cauzat de partea vătămată și de motivul de a o proteja împotriva

unei alte fapte ilicite cu ecou social și consecințe mai grave, Colegiul precizează că

nu pot fi considerate ca fiind excepționale în sensul aplicării prevederilor art. 79

Cod penal

Conform art. 79 alin. (1) Cod penal ținînd cont de circumstanțele excepționale

ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în săvîrșirea

infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii, de alte

circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum

și de contribuirea activă a participantului unei infracțiuni săvîrșite în grup la

descoperirea acesteia, instanța de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita

minimă, prevăzută de legea penală pentru infracțiunea respectivă, sau una mai

blîndă, de altă categorie, ori poate să nu aplice pedeapsa complementară obligatorie.

Minoratul persoanei care a săvîrșit infracțiunea se consideră circumstanță

excepțională.

Conform pct. 11 al Hotărîrii plenului CSJ „cu privire la unele chestiuni ce

vizează individualizarea pedepsei penale”, în conformitate cu art. 79 Cod penal,

stabilirea pedepsei sub limita minimă sau a unei pedepse mai blînde, care nu este

prevăzută în sancțiunea articolului corespunzător din Codul penal, în baza căruia

este încadrată infracțiunea, se admite luînd numai în considerare personalitatea

vinovatului în cazul existenței circumstanțelor excepționale, legate de scopul,

motivele, rolul vinovatului și comportamentul acestuia pînă la săvîrșirea infracțiunii,

în timpul și după săvîrșirea infracțiunii.

Ca excepționale, instanța urmează să stabilească astfel de împrejurări care

micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și date privind

personalitatea făptuitorului (grad de invaliditate - I, II (persoana cu dezabilități

7

severe și accentuate), merite deosebite față de societate, alte circumstanțe de

importanță majoră).

Astfel, Colegiul conchide că instanța de apel corect s-a expus la acest capitol

și a menționat că circumstanțele elucidate de apărător nu constituie circumstanțe

excepționale.

Prin urmare, Colegiul menționează că prevederile legale în această privință au

fost respectate, iar criticile formulate de recurent în recurs sunt identice cu cele

indicate în apel și au fost obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel,

care le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta

decizie la pct. 4.1., soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, ori

materialul probator al cauzei penale dovedește incontestabil legalitatea temeiurilor

de fapt și de drept care au adus la pronunțarea hotărîrilor recurate.

În urma circumstanțelor elucidate, instanța conchide că de fapt în cauză nu s-

au comis erorile de drept prevăzute în pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală la care face referință recurentul, deci, nu persistă temeiul de casare

a soluției adoptate, pedeapsa stabilită inculpatului fiind aplicată de către instanța de

fond și menținută de instanța de apel în limitele legii, din care considerente se

impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Fediuc Valentin în

numele inculpatului Gratii Radu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 01 octombrie 2015, în cauză penală în privința lui Gratii Radu, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 16 martie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

8