1ra-1523/16 — art. 157 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 157 CP
- Temei legal
- art. 430 CPP
1ra-1523/16 — art. 157 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1ra-1523/16
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
10 august 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Liliana Catan
Ion Guzun
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul
în Procuratura UTA Găgăuzia, Dora Gheorghieva, prin care se solicită casarea deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 22 martie 2016 și sentinței Judecătoriei
Comrat din 30 iunie 2014, în cauza penală în privința lui:
Roșca Viorel Ivan, născut la 07 noiembrie
1980, originar și locuitor al sat. Cîietu, r-nul
Cantemir,
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 02.01.2014- 30.06.2014;
instanța de apel: 13.08.2014 - 22.03.2016;
instanța de recurs: 12.07.2016 -10.08.2016;
C O N S T A T Ă:
Prin sentința judecătoriei Comrat din 30 iunie 2014, Roșca Viorel a fost
recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 157 Cod penal la pedeapsă sub formă de
amendă în mărime de 200 unități convenționale (4 000 lei).
Acțiunea civilă, înaintată de succesorul părții vătămate Tulba Fedora, a fost
admisă parțial. S-a încasat de la Roșca Viorel în beneficiul lui Tulba Fedora
prejudiciul moral în mărime de 2 000 lei și cheltuielile de judecată în mărime de
1 000 lei.
Acțiunea civilă, înaintată de către succesorul părții vătămate Tulba Fedora
sub forma prejudiciului material cauzat, a fost admisă în principiu.
Pentru a se pronunța în sensul celor expuse, instanța de fond a constatat că
inculpatul Roșca Viorel a fost învinuit în faptul, că la 10 iulie 2013, în jurul
orelor 21.30, aflîndu-se la stîna situată în partea de est a sat. Congaz, r-nul
Cantemir, și în cadrul certei apărute între el și Domușciu Gheorghii, intenționat
în scopul cauzării ultimului a vătămărilor corporale, 1-a apucat de corp, 1-a
1
aruncat pe pămînt și el a căzut în cap, în urma cărui fapt i-au fost cauzate
vătămări corporale sub formă de fractură compresivă a vertebrei cervicale nr. 7
cu lezarea măduvei spinării cu blocarea licvorodinamică totală pe acest nivel,
care se referă la vătămările corporale grave, după ce a fugit de la fața locului.
Acțiunile inculpatului Roșca Viorel, au fost încadrate de către procuror în
baza art. 151 alin. (1) Cod penal - cauzarea intenționată a vătămărilor corporale
grave.
Împotriva sentinței au depus apeluri:
3.1. Procurorul, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și emiterea
unei noi hotărîri prin care Roșca Viorel să fie recunoscut vinovat de comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 151 alin.(1) Cod penal și condamnat la 10 ani închisoare
cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
În motivarea apelului, a invocat că prima instanță ilegal a reîncadrat acțiunile
inculpatului de la art. 151 alin. (1) la art. 157 Cod penal, or depozițiile
succesorului părtii vătămate Tulba F., martorilor Tulba N., Hanuleac I.,
Domușciu C., Dragoi F.G., Cebanov A.G. cu certitudine denotă, că Roșca Viorel
intenționat a aplicat lui Domușciu Gheorghii vătămări corporale grave, fapt care
se confirmă și prin rezultatele raporturilor medico-legale, și anume nr. 110 D din
05 septembrie 2013 și nr. 119 D din 22 noiembrie 2013.
3.2. Avocatul Izvecov I., în numele succesorului părții vătămate Tulba Fedora,
care a solicitat casarea acesteia și emiterea unei noi hotărîri prin care Roșca
Viorel a fi recunoscut vinovat în săvîrșirea infracțiunii prevăzută de art. 151 alin.
(1) Cod penal cu stabilirea pedepsei conform rechizitoriului acuzatorului de stat
și admiterea acțiunii civile integral.
În motivarea apelului se invocă că prin probele cercetate în faza cercetării
judecătorești a fost dovedită vinovăția lui Roșca Viorel în săvîrșirea infracțiunii,
prevăzută de art. 151 alin.(1) Cod penal, deoarece aruncîndu-1 pe partea
vătămată la pămînt, inculpatul a acționat cu intenție, iar partea vătămată căreia
i-au fost cauzate vătămări corporale deja nu s-a ridicat pe picioare, deoarece i-
au fost cauzate vătămări sub formă de fractura vertebrei cervicale a 7, s-a
îmbolnăvit și a decedat în urma pielonefritei purulente, care s-a format din
motivul nemișcării părții vătămate.
Totodată, instanța de judecată neîntemeiat a admis doar parțial acțiunea
civilă, neexpunîndu-se referitor la procurarea medicamentelor pentru partea
vătămată, aceste cerințe fiind admise în principiu.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 22 martie 2016, s-a
dispus: „Se admit parțial apelurile procurorului din procuratura Comrat Gaga A.V. și
avocatului Izvecov I.L. în interesele succesorului părții vătămate Tulba F.I..
Se casează sentința judecătoriei Comrat din 30 iunie 2014 în privința lui Roșca
Viorel Ion, învinuit în săvîrșirea infracțiunii prevăzută de art. 151 alin. (1) CP RM, și
se emite o nouă hotărîre prin care procedura în cauză în privința lui Roșca Viorel Ion
2
în baza art. 157 CP RM se încetează în legătură cu prescripția tragerii la răspundere
penală.
Se admite acțiunea civilă, înaintată de către succesorul părții vătămate Tulba F.I.
Se încasează de la Roșca V.I. în beneficiul lui Tulba F.I. compensație pentru
prejudiciul moral cauzat în mărime de 2000 lei și cheltuielile de judecată în mărime de
1000 lei pentru acordarea asistenței juridice.
Se admite în principiu acțiunea civilă, înaintată de către succesorul părții
vătămate Tulba F.I. sub formă de prejudiciu material cauzat”.
4.1. La adoptarea soluției instanța de apel a conchis că, prima instanță corect
a ajuns la concluzia că vinovăția inculpatului Roșca Viorel în săvîrșirea
infracțiunii prevăzută de art. 151 alin. (1) Cod penal nu și-a găsit confirmare,
întrucît acuzarea nu a dovedit latura subiectivă a faptei ce i se incriminează
inculpatului, și anume nu a fost dovedită intenția directă sau indirectă în
săvîrșirea infracțiunii.
Colegiul a menționat că cauzarea vătămării corporale grave sau ușoare sau
a sănătății din imprudență urmează a fi distinsă de vătămarea corporală gravă
intenționată sau vătămarea gravă a sănătății în baza laturii subiective a
infracțiunii examinate. După cum rezultă din depozițiile succesorului părții
vătămate Tulba F., a martorilor Dragoi F., Cebanova A., Chiuliju I., careva
ceartă și scandal între inculpatul și partea vătămată nu a avut loc, de asemenea
nu erau între ei nici relațiile ostile. Astfel, probele confirmă lipsa intenției
(directe sau indirecte) la inculpatul Roșca Viorel de cauzare intenționată a
vătămării corporale grave sau a sănătății, fapt care constituie condiție obligatorie
pentru componența infracțiunii prevăzută de art. 151 alin. (1) Cod penal.
Referitor la acțiunea civilă, înaintată de către succesorul părții vătămate
Tulba F., Colegiul a constatat că instanța de judecată just a ajuns la concluzia
privind temeinicia cerințelor înaintate în partea reparării compensației pentru
prejudiciul moral cauzat și a cheltuielilor de judecată în legătură cu acordarea
asistenței juridice.
Astel, instanța de judecată just a stabilit mărimea compensației pentru
prejudiciul moral cauzat, încasînd de la inculpat suma în mărime de 2 000 lei.
Diminuînd mărimea cerințelor admise parțial sub formă de compensație pentru
prejudiciul moral cauzat, instanța de judecată s-a condus de principiile echității
și proporționalității, ținînd cont de caracterul și gravitatea suferințelor morale
cauzate succesorului părții vătămate, sub formă de retrăiri în urma infracțiunii
săvîrșită împotriva fratelui ei.
Totodată s-a considerat corectă și concluzia privind încasarea cheltuielilor
de judecată în mărime de 1000 lei, pentru acordarea asistenței juridice părții
vătămate care se confirmă prin materialele cauzei.
Referitor la acțiunea civilă înaintată sub forma prejudiciului material,
Colegiul a susținut poziția instanței de apel precum că este pasibilă admiterii în
3
principiu, deoarece conform probelor prezentate, determinarea mărimii reale a
prejudiciului material cauzat nu este posibilă, mai mult ca atît că succesorul
părții vătămate nu este lipsit de posibilitate de a dovedi în ordinea procedurii
civile mărimea prejudiciului cauzat.
De asemenea, reieșind din materialele dosarului, Colegiul a constatat că
inculpatul Roșca Viorel urmează a fi liberat de răspundere penală în baza art. 60
alin. (1) lit. a) Cod penal și a fi încetată procedura în cauză penală în legătură cu
prescripția tragerii la răspundere penală, deoarece infracțiunea prevăzută la art.
157 Cod penal este una ușoară și din ziua săvîrșirii infracțiunii, 10 iulie 2013, și
la momentul depunerii apelului sentința nu era irevocabilă, expirînd mai mult de
2 ani
Împotriva deciziei menționate procurorul declară recurs ordinar și invocînd
temeiurile prevăzute de art. 427 alin.(1) pct. 10) și 12) Cod de procedură penală, solicită
admiterea acestuia, anularea sentinței și deciziei emise la caz și pronunțarea unei noi
hotărîri prin care Roșca Viorel a fi recunoscut vinovat în baza art. 151 alin.(1) Cod
penal cu stabilirea pedepsei sub formă de 10 ani închisoare cu executarea în penitenciar
de tip semiînchis.
În motivarea recursului se invocă că instanțele de fond incorect au recalificat
acțiunile inculpatului de la art. 151 alin.(1) la art. 157 Cod penal, or vina lui în comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 151 alin.(1) Cod penal este confirmată prin declarațiile
succesorului părții vătămate, a martorilor și materialele cauzei, inclusiv rapoartele de
expertiză medico-legală nr. 110D din 05.09.2013 și nr.119D din 22.11.2013.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în baza materialelor
din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia, din
următoarele considerente.
Potrivit art. 432 alin. (4) Cod de procedură penală, recursul se consideră admisibil
în cazul în care acesta îndeplinește cerințele de formă și conținut, iar temeiurile
invocate se încadrează în cele enumerate în art. 427 Cod de procedură penală – în
cazul în care este prezentă încălcarea gravă a drepturilor persoanei, iar cauza prezintă
un interes deosebit pentru jurisprudență.
În sensul art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală recursul trebuie să fie motivat,
iar art. 430 Cod de procedură penală indică expres cerințele cărora trebuie să
corespundă cererea de recurs, în special, textul recursului trebuie să conțină
argumentarea ilegalității hotărîrii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute de art. 427
Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și cu invocarea problemei de
drept ce persistă în cauză, indicînd care este eroarea comisă de instanță.
În acest sens se reține, că art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede 16
temeiuri de declarare a recursului ordinar, astfel, dacă o parte a procesului consideră că
soluția instanței de apel conține erori de drept și o atacă în instanța superioară, atunci
ea este obligată, conform art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală să motiveze recursul
4
și să arate eroarea ce s-a comis în coraport cu cel puțin unul din temeiurile normei
menționate.
Prin urmare, cu toate că în recurs procurorul invocă temeiurile prevăzute de art.
427 alin.(1) pct. 10) și 12) Cod de procedură penală, însă acestea nu sunt motivate sub
aspectul casării hotărîrilor recurate, ca fiind ilegale.
În cazul dat, un asemenea recurs se consideră ca fiind necorespunzător după
conținut, deoarece nu îndeplinește exigențele prevăzute de pct. 5) art. 430 Cod de
procedură penală și urmează a fi respins ca inadmisibil.
Astfel, Colegiul penal constată, că recursul ordinar declarat de procuror nu
întrunește condițiile legale de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să
completeze recursul cu circumstanțe în fapt și în drept care l-ar justifica sub acest
aspect, întrucît potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească
nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și
nu exprimă alte interese decît interesele legii.
Conform art. 432 alin.(2) pct. 1) Cod de procedură penală instanța de recurs
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței
de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată
că nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art. 429 și 430 Cod de
procedură penală.
În acest context, Colegiul conchide că nu există temei legal pentru admiterea
recursului ordinar și potrivit legii se impune inadmisibilitatea lui, deoarece nu
îndeplinește cerințele de conținut.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de
procedură penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura UTA
Găgăuzia, Dora Gheorghieva, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Comrat din 22 martie 2016, în cauza penală în privința lui Roșca Viorel, pe motiv că nu
îndeplinește cerințele de conținut.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 10 august 2016.
Președinte: Nicolae Gordilă
Judecători: Liliana Catan
Ion Guzun
5