1ra-1552/2015 — art. 190 alin. 2 lit. c CP

1ra-1552/2015 — art. 190 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1552/2015

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

16 decembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Cotruță Sergiu în numele inculpatului Roșca Vladimir, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 octombrie 2015, în

cauza penală privindu-l pe

Roșca Vladimir Mitrofan, născut la 08

iunie 1993, originar din s. Abaclia, r-nul

Basarabeasca, domiciliat în mun. Chișinău, or.

Vadul lui Vodă, str. Ștefan cel Mare 2/1 ap. 54.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 06.05.2015 – 10.06.2015;

Instanța de apel: 26.06.2015 – 06.10.2015;

Instanța de recurs: 23.11.2015 –16.12.2015.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

V. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, la

3 ani închisoare și cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele de stat pe un

termen de 3 ani.

În conformitate cu art. 85 Cod penal, prin cumul parțial de sentințe a adăuga la

pedeapsa aplicată prin noua sentință partea neexecutată a pedepsei stabilite prin

sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 19 august 2014, stabilindu-i

pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani cu executare în

penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele de stat

1

pe un termen de 3 ani și cu amendă în mărime de 40 000 lei, fiind executată de sine

stătător.

Acțiunea civilă a fost admisă integral și s-a dispus încasarea din contul

inculpatului Roșca V. în beneficiul părții vătămate Șamurai O. suma de 11 100 lei.

jumătate a lunii august 2014, militarul prin contract a Brigăzii 2 Infanterie Motorizată,

inculpatul Roșca V., aflîndu-se în or. Sîngerei, sub pretextul perfectării unei diplome

de bacalaureat, prin înșelăciune și abuz de încredere a însușit de la partea vătămată

Samurai O., bani în sumă de 500 euro, ceea ce conform ratei medii de schimb la acea

perioadă, constituia circa 9 188, 75 lei.

În continuare, la 29 decembrie 2014, inculpatul Roșca V., în timp ce se afla în

fața magazinului ’’Unic”, situat în mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare nr. 8, urmărind

scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de

încredere, sub același pretext inventat de a perfecta o diplomă de bacalaureat, a însușit

de la partea vătămată Samurai O., bani în sumă de 100 euro, ceea ce conform ratei

medii de schimb la acea zi constituia circa 1910, 61 lei, după care cu banii însușiți a

plecat într-o direcție necunoscută.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța

a reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor prevăzute la art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, escrocheria, adică

dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoanei prin înșelăciune sau abuz de încredere

cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

avocații Răileanu P. și Cotruță S. în numele inculpatului Roșca V..

3.1. Avocatul Răileanu P. prin apelul declarat a solicitat casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit căreia inculpatul Roșca V.

să fie achitat din motivul că nu s-a constatat existența faptei infracționale.

În motivarea apelului declarat, apelantul a indicat că, atît în ordonanța de

recunoaștere în calitate de bănuit, cît și în ordonanța de punere sub învinuire a fost

indicat că Roșca V. a comis infracțiunea în prima jumătate a lunii august 2015, atică

în perioada de timp care încă nu a survenit. Ulterior, de către organul de urmărire

penală în actele menționate, ilegal a fost corectată data de „2015” în „2014”. Eroarea

materială admisă în ordonanța de recunoaștere în calitate de bănuit si ordonanța de

recunoaștere în calitate de învinuit a lui Rosca Vladimir nu a fost corectată nici de

către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată potrivit prevederilor

art. 248 - 250 din Cod de procedură penală. Drept urmare, se constată că, lui Roșca V.

nu i-a fost înaintată o altă acuzare în conformitate cu art. 283 Cod de procedură

penală. A indicat că, rechizitoriul a fost întocmit ilegal, indicînd alte circumstanțe

2

decît în ordonanța de punere sub învinuire a lui Roșca V., fiind menționat că acesta a

comis infracțiunea în prima jumătate a lunii august 2014.

Potrivit prevederilor art. 251 alin. (1) Cod de procedură penală, încălcarea

prevederilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal, atrage nulitatea

actului procedural numai în cazul în care s-a comis o încălcare a normelor procesuale

penale ce nu poate fi înlăturată decît prin anularea acelui act, situație similară speței

supuse judecății.

3.2. În apelul declarat de către avocatul Cotruță S. în numele inculpatului Roșca

V., apelnatul a criticat hotărîrea contestată sub aspectul individualizării pedepsei,

solicitînd casarea sentinței, rejudecarea cauzei în latura stabilirii pedepsei și

pronunțarea unei noi hotărîri potrivit căreia inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă cu

suspendarea executării pedepsei.

Ulterior, avocatul Cotruță S. a depus o cerere de apel concretizată, prin care a

solicitat casarea sentinței primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărîri prin care

inculpatului Roșca V. să-i fie stabilită o pedeapsă mai blîndă și anume amendă în

mărime de 375 unități convenționale.

În motivarea cererii înaintate, apelantul a indicat că, prima instanță la aplicarea

pedepsei nu a luat în considerație faptul că partea vătămată, atît în prima instanță cît și

în instanța de apel, a menționat că nu dorește ca inculpatului să-i fie stabilită o

pedeapsă privativă de libertate. Astfel, la 09 iulie 2015, între inculpat și partea

vătămată a fost încheiat acordul de împăcare prin care ultima declară că îl iartă pe

inculpat și nu are careva pretenții materiale morale sau materiale.

Apelantul a menționat că, pedeapsa aplicată inculpatului este una inechitabilă,

prea aspră, prin recuperarea prejudiciului material și moral a fost restabilită echitatea

socială, drepturile și interesele victimei au fost respectate, iar scopul pedepsei penale

poate fi atins și prin aplicarea unei pedepsei mai blînde.

De asemenea, prima instanță greșit și-a motivat soluția de individualizare a

pedepsei în privința inculpatului și nu a pătruns în esența probelemei de fapt și de

drept, susținînd o poziție eronată în ce privește neaplicarea față de ultimul a

dispoziției art. 90 Cod penal. Aplicarea unei pedepse inechitabile, poate avea drept

consecință violarea drepturilor omului protejate de Convenția Europeană.

La fel, prima instanță nu a ținut cont de scopul și criteriile de individualizare a

pedepsei prevăzute de art. 61 și 75 Cod penal, și anume, de faptul că, inculpatul este

caracterizat pozitiv la locul de trai și a recuperat integral prejudiciul cauzat părții

vătămate. Mai mult ca atît, Roșca V. are 22 ani, este angajat în cîmpul muncii, își

întreține părinții, a recunoscut fapta pe care a săvîrșit-o, conștientizează și regretă

sincer de cele întîmplate.

3

apelurile declarate de către avocații în numele inculpatului au fost respinse, iar

sentința a fost menținută fără modificări.

audiind participanții la proces, raportînd situația de fapt la cea de drept, cercetînd

argumentele invocate de părți, în coraport cu materialele dosarului penal, s-a ajuns la

concluzia că apelurile declarate sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse.

Referitor la argumentele invocate de către avocatul Răileanu P., instanța de apel a

menționat că, acestea nu constituie temei pentru achitarea inculpatului. Astfel, din

ordonanța de punere sub învinuire a inculpatului Roșca V. din 23.04.2015, se observă

că procurorul a comis o eroare tehnică, pe care a și corectat-o, neîntocmind însă un

proces- verbal după cum prevede art. 249 alin. (3) Cod de procedură penală. Această

eroare se înlătură de organul de urmărire penală la cererea celui interesat, ori din

oficiu. Iar, faptul că procurorul nu a întocmit un proces-verbal, nu poate servi drept

temei pentru recunoașterea actului dat, ca fiind nul.

De asemenea, instanța de apel nu reține ca fiind întemeiate argumentele

avocatului Răileanu P., precum că, rechizitoriul este întocmit contrar prevederilor

legale, în acest sens menționează că, persoanele interesate au făcut cunoștință cu actul

nominalizat la finele urmăririi penale și în momentul primirii rechizitoriului, nu au

făcut careva obiecții. Iar, această încălcare, nu egalează cu încălcările expuse în art.

251 Cod de procedură penală, reieșind din aceste considerente, argumentele apelului

dat sunt irelevante și pasibile de a fi respinse.

Nu au fost reținute nici argumentele avocatului Cotruță S., care a solicitat

aplicarea unei pedepse mai blînde, sub formă de amendă, pentru faptul că partea

vătămată și inculpatul s-au împăcat, și că Roșca V. a conștientizat cele comise, se

caracterizează pozitiv și are părinți la întreținere.

Astfel, instanța de apel a remarcat că din cererea părții vătămate Șamurai O.

depusă la 18 septembrie 2015, rezultă că ea susține acordul de împăcare între ea și

inculpat întocmit la 09 iulie 2015, însă potrivit art. 109 Cod penal - împăcarea este

actul de înlăturare a răspunderii penale pentru o infracțiune ușoară sau mai puțin

gravă, însă infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (2) lit. C) Cod penal, face parte din

categoria infracțiunilor grave.

Cît privește mărimea pedepsei și modalitatea de executare a acesteia stabilite de

primă instanță, instanța de apel le-a considerat corecte, menționînd în acest sens faptul

că, deși au fost stabilite circumstanțe atenuante (căința sinceră, recuperarea pagubei,

caracteristica pozitivă), instanța de judecată nu este în drept să aplice prevederile art.

90 Cod penal, deoarece există prevederea imperativă de la alin. (4) art. 90 Cod penal,

care interzice condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei în cazul

recidivei.

4

cu recurs ordinar, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărîri potrivit căreia inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă mai blîndă.

În motivarea recursului declarat, avocatul inculpatului indică că, instanța de apel

nu a luat în considerație faptul că, partea vătămată Șamurai O., atît în prima instanță,

cît și în instanța de apel, s-a prezentat la toate ședințele, unde și a menționat că nu are

pretenții materiale față de inculpat și nu dorește ca inculpatului să-i fie stabilită o

pedeapsă privativă de libertate. Mai mult ca atît, la 09.07.2015 între inculpat și partea

vătămată a fost încheiat un acord de împăcare, prin care ultima declară că îl iartă pe

inculpat și nu are careva pretenții materiale sau morale față de acesta.

Consideră că pedeapsa aplicată inculpatului Roșca V. este una inechitabil, prea

aspră, din motivul că prin recuperarea prejudiciului material și moral a fost restabilită

echitatea socială, drepturile și interesele victimei au fost respectate, iar scopul

pedepsei penale poate fi atins și prin aplicare unei pedepse mai blînde.

Recurentul, mai indică că, instanțele de fond superficial au motivat soluția

privind individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, și nu au pătruns în esența

problemei de fapt și de drept, susținînd o poziție eronată în ceea ce privește

neaplicarea față de ultimul prevederile art. 90 Cod penal.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat pe dispozițiile art. 427 alin.

(1) pct. 10) Cod de procedură penală.

penală, acuzatorul de stat a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului

declarat de către avocatul Cotruță S. în numele inculpatului Roșca V. menționînd că

recursul urmează a fi declarat inadmisibil cu menținerea deciziei contestate.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, ca fiind

vădit neîntemeiat, or în vederea acestei statuări se expun următoarele considerente de

fapt și de drept.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia

în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or,

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi

atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel la judecarea cauzei.

5

Așadar, Colegiul penal verificînd textul recursului declarat, constată că alegațiile

recurentei, deși nu au fost invocate expres, se încadrează în temeiul de casare prevăzut

de pct. 10) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept

comisă de instanțele de fond ori de apel, atunci cînd instanța de apel a aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

La caz, instanța de recurs constată că recurentul este de acord cu starea de fapt

stabilită de către instanțele de fond și cu încadrarea juridică a faptei prejudiciabile

săvîrșite de inculpat, însă nu este de acord cu mărimea pedepsei și modalitatea de

executare a acesteia. Prin urmare, instanța de recurs se va expune doar asupra

aspectului ce vizează individualizarea pedepsei stabilite lui Roșca V.

Totodată, instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea penală

pentru faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect se atestă că, împrejurările menționate în partea descriptivă a

hotărîrilor contestate, relevă în mod concludent că, instanțele de fond corect au

constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa stabilită

inculpatului, fiind în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală

și prescripțiilor de drept material, ținînd cont de prescripțiile din art. 61, 75, 90 Cod

penal, conform cărora persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i

se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile

legii, iar la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată a ținut

cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului.

Cît privește solicitarea recurentului privind aplicarea în privința inculpatului unei

pedepse mai blînde sub formă de amendă, instanța de recurs menționează că aceasta

urmează a fi respinsă ca fiind neîntemeiată, deoarece inculpatul a săvîrșit infracțiunea

dată fiind în stare de recidivă.

Totodată, instanța de recurs de recurs remarcă că în atare situație nu este posibil

de a aplica prevederile art. 90 Cod penal, adică suspendarea executării pedepsei

stabilite inculpatului Roșca V.

Prin urmare, instanța de recurs ajunge la concluzia că mărimea pedepsei stabilite

inculpatului și modalitatea de executare a acesteia, a fost stabilită corect de către

instanțele de fond, fiind în corespundere cu prevederile legislației în vigoare, dar și cu

circumstanțele cauzei.

Din considerentele enunțate, Colegiul, constată că pedeapsa individualizată de

instanțele de fond, răspunde atît principiului proporționalității, cît și scopului prevăzut

de art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului,

6

precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea inculpatului, cît și a

altor persoane.

În continuare, instanța de recurs notează că instanța de apel corect a considerat

imposibil de a aplica la caz prevederile art. 109 Cod penal, cu toate că în cauza supusă

judecății există un acord de împăcare, acesta nu poate fi pus în aplicare, deoarece

infracțiunea comisă de către inculpat face parte din categoria infracțiunilor grave, pe

cînd acordul de împăcare între părți poate fi aplicat atunci cînd infracțiunea săvîrșită

face parte din categoria infracțiunilor ușoare sau mai puțin grave.

Avînd în vedere considerentele expuse și raportînd situația reținută în cauză, la

prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal concluzionează

că la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța de apel a respectat prevederile legale

relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar recursul declarat de

recurent este inadmisibil.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Cotruță Sergiu în

numele inculpatului Roșca Vladimir, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 06 octombrie 2015, în cauză penală privindu-l pe Roșca Vladimir

Mitrofan, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 15 ianuarie 2016.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

7