1ra-1215/2016 — art.324 alin.2 lit.c Cod penal

1ra-1215/2016 — art.324 alin.2 lit.c Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul 1ra-1215/16

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

25 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Nadejda Toma, Petru

Moraru,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de inculpatul

Roșca Valeriu și avocatul acestuia Cușnir Sergiu, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 02 octombrie 2015 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 februarie 2016, în cauza

penală în privința lui

Roșca Valeriu Simion,

născut la 06 noiembrie 1971, originar din r-nul

Cantemir, s. Cîrpești, domiciliat în mun. Chișinău,

str. D. Râșcanu 20/2, ap. 20.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

2015 (instanța de fond);

2016 (instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură

penală legal executată.

C O N S T A T Ă :

2015, Roșca Valeriu a fost condamnat în baza art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal

la 5 ani închisoare, cu amendă în mărime de 3000 unități convenționale, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 5 ani.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 4 ani.

Corpurile delicte 15 bancnote cu valoarea nominală de 100 dolari SUA

marcați cu textul „MITA CCCEC”, cu seria și nr. HF 86703683 D, DB 11327236

B, NB 69346169 H, DB 05076128 A, HF 24047135 E, HD 90402159 A, HB

51191762 Q, HB 40951603 P, FB 90865590 B, HH15002556 A, HH 42790246 A,

1

HB 07228590 P, HD 03365547 A, HK 86476008 C, FL 07232247 B, și patru

bancnote cu valoarea nominală de 100 dolari SUA cu seria și numărul HB

74682816 G; AB 68841346 T; HK 38460076 B; HB 31914664 L, au fost trecuți în

venitul statului.

Acțiunea civilă înainată de Vidroiu I. a fost respinsă.

Valeriu activând în calitate de ofițer de urmărire penală a secției urmărire

penală a Comisariatului de Poliție Botanica al CGP mun. Chișinău din cadrul

MAI în baza ordinului nr. 110 ef din 30.04.2010, fiind în conformitate cu

prevederile art. 57 alin.(1) Cod de procedură penală o persoană cu funcție de

răspundere care, în numele statului, în limitele competenței sale, efectuează

urmărirea penală în cauzele penale, fiind abilitat în baza prevederilor art. 166

alin.(1) Cod de procedură penală cu dreptul de a reține persoana, în perioada

de timp 26 iulie 2010 – 28 iulie 2010, având în gestiunea sa cauza penală nr.

2010420994 pornită la 05.07.2010 în baza art. 362 1 alin.(2) lit.b), c) Cod penal

pe faptul organizării migrației ilegale de către cetățenii României Crăciun

Ionel și Vidroiu Ioan, a extorcat de la ultimul suma de 1500 dolari SUA pentru

încetarea urmăririi penale în privința acestuia, cauza penală în care ultimul

avea calitatea procesuală de bănuit.

Astfel, în scopul primirii mijloacelor bănești ce nu i se cuvin, la data de

28 iulie 2010 aproximativ la ora 1600, ofițerul de urmărire penală din cadrul

CPs Botanica, Valeriu Roșca, aflându-se în mun. Chișinău la intersecția str. N.

Gheorghiu și N. Testimițeanu din mun. Chișinău, în automobilul de model

„Opel Astra” cu n/î CKS-193 a primit de la cet. Vidroiu Ebracheia și cet.

Vidroiu Ioan suma de 1 900 dolari SUA, ceea ce constituie suma de 23 377,98

lei conform cursului oficial stabilit de către Banca Națională a RM pentru data

de 28 iulie 2010, pentru încetarea urmăririi penale în privința lui Vidroiu I., pe

cauza penală nr.2010420994 și pentru a nu-l reține pe ultimul în conformitate

cu prevederile art 166 CPP în cadrul cauzei penale în care Vidroiu I. deținea

calitatea procesuală de bănuit.

Cușnir S. care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei hotărâri de

achitare. Totodată, solicită să fie emisă o încheiere interlocutorie privind

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale inculpatului, prin care

să fie aduse la cunoștință organelor respective, persoanelor cu funcție de

2

răspundere și procurorului.

Atât învinuirea, cât și sentința este una abstractă și ambiguă, care nu

corespunde prevederilor art. 281 alin.(2) și 296 Cod de procedură penală.

În pct.1 al sentinței instanța constată că Roșca V. a extorcat de la Vidroiu

I. suma de 1500 dolari pentru încetarea urmăririi penale în privința acestuia.

Tot în sentință la pct.5, instanța reiterează că inculpatul primește de la Vidroiu

E. suma de 1900 dolari SUA, oferite pentru încetarea urmăririi penale în

privința lui Vidroiu I.

În acest fel, instanța exclude componența de infracțiune incriminată

inculpatului în baza art. 324 CP, iar ultimul este condamnat în lipsa

elementelor obligatorii ale infracțiunii, or, potrivit art. 285 alin.(4) CPP,

încetarea urmăririi penale se dispune de către procuror prin ordonanță din

oficiu sau la propunerea organului de urmărire penală, ceea ce demonstrează

că nu este în competența ofițerului de urmărire penală să înceteze urmărirea

penală.

Ordonanța de punere sub învinuire nu corespunde prevederilor art. 281

alin.(2) CPP, deoarece este formulată cu expresii și inexactități neclare,

învinuindu-l pe Roșca V. de fapte opuse, care se exclud reciproc, sau este un

fapt notoriu că nu poți îndeplini acțiuni ce țin de obligațiuni de serviciu și în

același timp a îndeplini o acțiune contrar acestor obligații.

Potrivit art. 66 alin.(2) pct.1) CPP, învinuitul, inculpatul are dreptul să

știe pentru ce faptă este învinuit, iar în cazul în care persoana nu este

informată corect cu privire la învinuirea înaintată, aceasta este lipsită de

dreptul să-și asigure posibilitatea pregătirii și exercitării apărării, fiind

afectate grav principiile generale ale procesului penal, asigurarea dreptului la

apărare și contradictorialitatea procesului penal.

Astfel, încălcările de lege stabilire echivalează cu încălcarea prevederilor

legale referitor la sesizarea instanței, iar potrivit art. 251 alin.(2) CPP, atrag

nulitatea actelor procedurale menționate. Prin urmare, acestea constituie

temei pentru încetarea procesului penal, potrivit art. 275 pct.9), 285 alin.(1) și

332 alin.(1) CPP.

Potrivit sentinței, instanța nu s-a pronunțat asupra solicitării de

declarare a nulității rechizitoriului, din care considerente o înaintează

instanței de apel.

Instanța de judecată își întemeiază concluziile pe mijloacele de probă

3

prezentate de către acuzare și le pune la baza sentinței de condamnare, cu

toate că acestea sunt inadmisibile, astfel urmează a fi declarate nule: -

ordonanțele de recunoaștere în calitate de bănuit din 28.07.2010, de punere

sub învinuire din 30.07.2010, - rechizitoriul, - procesele-verbale de marcare a

banilor, privind înzestrarea cu tehnică specială, de percheziție și examinare

corporală, de efectuare a înregistrării convorbirilor din 28.07.2010, -

înregistrările audio și video, - de confirmare a documentării convorbirilor din

28.07.2010, - de examinare din 30.07.2010.

În motivarea sentinței de condamnare, instanța a ținut cont doar de

motivele și argumentele prezentate de partea acuzării, iar cele ale apărării nu

au fost examinate, precum și nu li s-a dat vre-o apreciere potrivit art. 101

alin.(4) CPP, astfel nefiind motivat respingerea lor în raport cu cele ale

acuzării.

februarie 2016, a fost respins, ca nefondat apelul declarat de inculpat și

avocatul acestuia Cușnir S.

fond în baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală

și verificate în ședința de judecată prin prisma art. 100 Cod de procedură

penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală din

punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității lor, iar toate

în ansamblu – din punct de vedere al coroborării, stabilind cu certitudine

toate aspectele de fapt și de drept și, astfel, ajungând la concluzia corectă cu

privire la vinovăția inculpatului Roșca V. în baza art. 324 alin.(2) lit. c) Cod

penal.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat nu echivalează cu

achitarea lui, de vreme ce probele prezentate, analizate și cercetate, dovedesc

vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii imputate.

Astfel, din declarațiile martorilor și din înregistrarea video, acțiune

procesuală autorizată de judecătorul de instrucție, rezultă cu certitudine

faptul primirii de către inculpat de la Vidroiu E. a banilor în sumă de 1900

dolari SUA, oferite pentru încetarea urmăririi penale în privința lui Vidroiu I.

În acest sens, semnificativ este și acordul de recunoaștere a vinovăției de

către inculpat, potrivit căruia inculpatul fiind de acord cu învinuirea înaintată,

iar ulterior, pe parcursul urmăririi penale a refuzat încheierea acestuia.

4

Totodată, a conchis, că este exclusă provocarea comiterii infracțiunii de

către organul de urmărire penală, deoarece nu există indicii provocării

propriu-zise, inițiativa primirii banilor pentru a nu îndeplini acțiuni în

exercitarea funcției aparține lui Roșca V., iar Vidroiu I. și Vidroiu E. nu sunt

agenți sub acoperire. Acțiunile organului de urmărire penală au fost

desfășurate în limitele cadrului legal, prin urmare nu se constată provocarea

la comiterea infracțiunii.

Referitor la motivele invocate în apel privind activitatea organului de

urmărire penală, instanța le-a considerat ca ilegale, apreciindu-le ca

nefondate, menționând că mijloacele de probă și procedeele probatorii sunt

aplicate în limitele legii, fiind întocmite actele procedurale corespunzător.

Măsurile procesuale de constrângere fiind aplicate în temeiurile prevăzute de

lege. Activitatea de investigații, inclusiv măsurile de documentare,

interceptare și înregistrarea comunicațiilor, marcarea și transmiterea banilor s-

au efectuat în condițiile legii, fiind respectată competența, iar probelor

respective le-a fost dată aprecierea corespunzătoare.

Organul de urmărire penală, fiind sesizat în modul prevăzut în art. 262

și 273 CPP, corect a început urmărirea penală, motivat constatând ulterior că a

fost săvârșită infracțiunea pusă sub învinuire.

Atât, ordonanța de recunoaștere în calitate de bănuit, cât și de punere

sub învinuire sunt întocmite legal, în prezența avocatului, Roșca V. primind

copia acestora și informația în scris privind drepturile și obligațiile lui.

Referitor la celelalte acțiuni procesuale ca procesele-verbale de marcare

a banilor, privind înzestrarea cu tehnică specială, de percheziție, de efectuare

a înregistrării convorbirilor, rapoartele de expertiză, la fel sunt întocmite

potrivit prevederilor procesuale.

Astfel, pornirea, desfășurarea, terminarea urmăririi penale și trimiterea

cauzei în judecată sunt efectuate în condițiile legii, prin urmare sunt

nefondate motivele invocate de apelanți în partea respectivă.

Presupusele încălcări de lege, nu cad sub incidența art. 251 alin.(2) CPP,

adică nu atrag nulitatea absolută a actului procedural contestat.

Potrivit materialelor cauzei, la terminarea urmăririi penale, învinuitul a

făcut cunoștință cu materialele dosarului, fiind asistat de apărător și nu a

invocat cereri sau obiecții privind nulitatea actelor procedurale efectuate pe

parcursul urmăririi penale, ceia ce prezumă că au fost de acord cu legalitatea

5

actelor procedurale respective.

inculpatul și avocatul acestuia Cușnir Sergiu, care invocând prevederile art.

427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora și

pronunțarea unei hotărâri de achitare.

În argumentarea recursului a invocat că instanțele judecătorești

inferioare și-au întemeiat concluziile de condamnare pe probele prezentate de

acuzare, cu toate că acestea sunt inadmisibile și urmează a fi declarate nule,

din următoarele considerente:

6.1. Atât în ordonanțele de recunoaștere în calitate de bănuit, de punere

sub învinuire, precum și rechizitoriu sunt constatate circumstanțe, care exclud

componența de infracțiune prevăzută la art. 324 Cod penal, deoarece s-a

constatat că, „Roșca V. … a extorcat și a primit bani ce nu i se cuvin pentru a

îndeplini acțiuni ce țin de obligațiile sale de serviciu, ori pentru a îndeplini o acțiune

contrar acestor obligații”, astfel, inculpatul este condamnat în lipsa elementelor

obligatorii ale infracțiunii, deoarece, potrivit art. 285 alin.(4) CPP, încetarea

urmăririi penale, se dispune de către procuror prin ordonanță din oficiu sau

la propunerea organului de urmărire penală, ceea ce demonstrează că nu este

în competența ofițerului de urmărire penală să înceteze urmărirea penală.

6.2. Ordonanța de punere sub învinuire și rechizitoriu au fost întocmite

contrar art. 281 alin.(1) și 296 Cod de procedură penală.

6.3. În procesul-verbal de marcare a banilor, specialistului Stolear V. nu

i-au fost comunicate drepturile și obligațiile, fapt confirmat prin lipsa

semnăturii acestuia, precum și Vidroiu E. a declarat că actul nominalizat a fost

întocmit fără participarea ei, iar semnătura din proces nu-i aparține.

Potrivit acestui proces-verbal se face trimitere la sesizarea lui Vidroiu I.

privind extorcarea de către Roșca V. a banilor, sesizare care la materialele

cauzei lipsește, Vidroiu I. sesizând CCCEC doar despre faptele lui Duluța P.

La fel, acest act este fals din motiv că este indicat că cet. Vidroiu I. a

prezentat banii în sumă de 1500 dolari SUA, fapt imposibil de realizat,

întrucât Vidroiu I. nu a prezentat nici o sumă de bani pentru a fi marcați și el

nu s-a aflat la momentul întocmirii actelor procesule fiind la 28.07.2010 în

incinta CPs Botanica, precum și acuzatorul de stat a declarat că bancnotele

marcate aparțin CCCEC.

6.4. Procesul-verbal privind înzestrarea cu tehnică specială prevede că

Vidroiu I. a fost înzestrat cu tehnică specială, iar la sfîrșitul actului este scris că

6

a semnat Vidroiu E. Actul nominalizat este întocmit cu încălcarea art. 260

alin.(2) CPP, care prevede drept cerințe de formă indicarea, data și ora

începerii și terminării acțiunii de urmărire penală, care lipsește, precum și

înzestrarea este efectuată pentru a verifica și documenta faptele expuse în

declarația lui Vidroiu I., referitor la extorcarea banilor de către Roșca V.,

declarație care nu este la materialele cauzei.

6.5. În procesul-verbal de percheziție și examinare corporală nu este

indicată persoana asupra căreia s-a efectuat acțiunea dată. Inculpatului nu i-

au fost explicate drepturile și obligațiile, lipsind semnătura, ceia ce contravine

art. 94 alin.(1) pct.2) și 8) CPP.

Necătând la faptul că a atras atenția instanței de judecată asupra

falsificării numerelor plicurilor în procesul-verbal de percheziție și examinare

corporală, care au fost rescrise pentru a corespunde raportului de expertiză și

ordonanței de dispunere a efectuării expertizei, solicitând efectuarea unei

expertize, acestea au fost respinse.

Totodată, potrivit art. 304 CPP, temei pentru începerea procedurii de

autorizare a efectuării acțiunilor de urmărire penală, măsurilor speciale de

investigații sau aplicarea măsurilor procesuale de constrângere îl constituie

ordonanța motivată a organului învestit cu astfel de împuterniciri, și

demersul procurorului prin care se solicită acordul pentru efectuarea

acțiunilor respective, o astfel de ordonanță privind efectuarea acțiunilor

enumerate nu este.

6.6. Atât înregistrările audio și video efectuate pe parcursul zilei de

28.07.2010, cât și percheziția și examinarea corporală, autorizată de

judecătorul de instrucție, precum și percheziția biroului de serviciu, urmează

a fi declarate nule, cu încălcarea art. 300 alin.(4) CPP.

Reieșind din competența examinării cauzei, urmărirea penală și

judecarea cauzei au avut loc în sect. Centru, mun. Chișinău, astfel demersul

de sesizare a instanței privind autorizarea acțiunilor de urmărire penală și

măsurilor speciale urmau să fie adresate judecătorului de instrucție din

aceiași instanță sect. Centru, însă demersurile și autorizarea au fost efectuate

în Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău.

6.7. În procesul-verbal de efectuare a înregistrării convorbirilor din

28.07.2010 se face trimitere la încheierea judecătorului de instrucție din

29.07.2010, act emis ulterior, ceea ce demonstrează că procesul-verbal nu a fost

7

întocmit la 28.07.2010. Totodată, conform procesului-verbal este indicat că

acțiunea se efectuează în baza ordonanței procurorului privind urmărirea și

documentarea cu ajutorul mijloacelor tehnice moderne, ordonanță care nu se

regăsește în cauză. Atât procesul-verbal de efectuare a înregistrării

convorbirilor, cât și anexa la procesul-verbal privind interceptarea

convorbirilor din 28.07.2010 prevăd că înregistrarea a fost transferată de pe

dictafon de tip „Edic mini” pe un oarecare CD, fără a indica careva date de

identificare a CD-ului, precum și nu este indicat nici un CD cu conținut anexat

la materialele cauzei.

La baza sentinței a fost pus și procesul-verbal de examinare din

30.07.2010, examinării fiind supuse 2 CD-ri și o casetă video, care nu a fost

obținută printr-un procedeu probatoriu, ceea ce potrivit art. 94 alin.(5) CPP

duce la inadmisibilitatea probelor obținute.

Toate acțiunile menționate mai sus au fost efectuate înaintea pornirii

procesului penal, pornit după ora 1500, fapt confirmat prin răspunsul CNA nr.

09/2088 din 03.06.2014, potrivit căreia la 28.07.2010, ora 1500 a fost înregistrat

materialul nr. 922 – raportul inspectorului DGCCE a CCCEC N. Brumă,

corupere pasivă comisă de către cet. Roșca V., OUP al CPs Botanica.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului ordinar declarat, solicitând inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit

neîntemeiat, pe motiv că recurentul solicită reaprecierea probelor, temei ce nu

se regăsește în prevederile normei art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

Din materialele cauzei rezultă că la examinarea cauzei în instanța de

apel s-a ținut cont de prevederile art. 93-101, 26-27 CPP, just s-a reținut starea

de fapt și de drept, fiind dovedită vinovăția lui Roșca V. în infracțiunea

prevăzută la art. 324 alin.(2) lit. c) Cod penal.

Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi respins, ca inadmisibil,

din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute

în art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

invocate de recurent.

Drept temei pentru declararea recursului ordinar, avocatul și inculpatul

au invocat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, din

8

care rezultă că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, însă din

textul recursului argumentele invocate se cuprind în temeiul pentru recurs

prevăzut de pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală - „când nu au fost

întrunite elementele infracțiunii”.

Colegiul constată că acest temei pe care s-au bazat autorii recursului, nu

persistă în cauză, deoarece din decizia instanței de apel rezultă că ultima a

analizat obiectiv probele administrate și a dat răspuns la toate motivele

expuse în apel.

Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg

acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acestuia

nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective.

Din conținutul recursului rezultă că recurenții invocă dezacordul cu

aprecierea probelor și a vinovăției lui Roșca V. în comiterea infracțiunii

incriminate.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii

de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

Conform prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, poate da o

nouă apreciere probelor din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Examinând cauza, Colegiul penal consideră că atât prima instanță, cât și

instanța de apel just au stabilit starea de fapt și de drept, pronunțându-

se asupra tuturor motivelor invocate în apel, apreciind fiecare probă din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei și toate

probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, adoptând în așa

mod o hotărîre legală și întemeiată, ținând cont de prevederile art.101 Cod de

procedură penală, just ajungând la concluzia că vinovăția inculpatului Roșca

V. în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal este

dovedită.

Argumentele recurenților, precum că instanța de apel a apreciat incorect

și unilateral probele administrate în cauză nu au nici un suport legal.

Instanța de recurs consideră că argumentele inculpatului și avocatului,

9

precum că Roșca V. nu a comis infracțiunea imputată este neîntemeiată,

deoarece instanțele judecătorești la baza hotărârilor de condamnare au pus

mai multe probe care cu certitudine confirmă vinovăția lui Roșca V. în

comiterea infracțiunii imputate, și anume: - declarațiile martorului Vidroiu E.,

care a comunicat că pe inculpatul Roșca V. îl cunoaște din anul 2010. El la acel

moment activa în calitate de anchetator și instrumenta cazul soțului ei - I.

Vidroiu. La data de 27 sau 28 iulie 2010 soțul său a fost telefonat de către un

angajat al poliției de la Biroul Migrație și Azil și invitat la poliție în legătură cu

eliberarea de pașapoarte false. Acolo, soțului i-a fost acordat un avocat din

oficiu care i-a cerut suma de 300 dolari SUA pentru serviciile de acordare a

asistenței juridice, sumă care i-a fost transmisă. Ea a fost sunată de Vidroiu I.,

care i-a solicitat să se prezinte pentru a lua automobilul, deoarece el va fi

arestat. Aproximativ la orele 2300 – 2400 , soțul s-a întors la domiciliu cu condiția

că a doua zi se va prezenta la Comisariatul de Poliție Botanica, mun. Chișinău.

A doua zi au mers împreună inclusiv și copii la avocatul Duluța P., care i-a

spus soțului ca să ducă familia acasă, deoarece nu-l scapă nimeni, iar el să se

întoarcă de unul singur. Din spusele soțului, întorcându-se înapoi, i-a fost

prezentată o persoană de origine arabă, care era asigurată cu translator, care

spunea că Vidroiu I. i-a transmis careva acte false. Ulterior, dânsa a fost

telefonată de soț, care a întrebat-o ce sumă de bani are asupra sa, la ce i-a

comunicat că are 500 dolari SUA. Soțul, i-a transmis că va trebui să se

întâlnească cu un prieten pe nume Serghei de la care să mai ia 1000 dolari

SUA, banii fiind necesari pentru eliberarea lui de sub arest și urmau a fi

transmiși lui Roșca V. Pe perioada cât s-a întâlnit cu persoana pe numele

Serghei a fost telefonată de nenumărate ori de soț, timp în care a apelat

Centrul Național Anticorupție. Inițiativa dată îi aparține ei. I-a transmis lui

Roșca V. bani în sumă de 1900 dolari SUA, dintre care 1500 dolari i-au fost

dați de colaboratorii CNA, iar restul sumei de 400 dolari îi aparțineau. La

locul accidentului rutier inculpatul s-a prezentat împreună cu soțul său, fiind

aduși de un taxi. Întrebându-l pe Roșca V. dacă în urma transmiterii banilor

totul se va finisa, acesta i-a răspuns că va fi nevoie ca soțul să se mai prezinte

la comisariat; - declarațiile martorului Doroftei I., care a relatat că la finele lunii

iulie 2010, data concretă nu o poate spune, era preconizată ședința comună

între procurori și ofițerii de urmărire penală a sect. Botanica mun. Chișinău

privind finisarea urmăririi penale în privința tuturor persoanelor puse sub

10

învinuire. În acea zi, la orele 0800, a avut loc ședința efectivului. A doua zi, la

fel a avut loc ședința efectivului, la care șeful subdiviziunii a comunicat că

Roșca V. a fost reținut pentru corupere de către angajații CNA. În prima zi, el

se afla în biroul de serviciu împreună cu colegul său Armaș A. Între timp, a

intrat Roșca V. și l-a rugat să-ș ajute la prezentarea spre recunoaștere a unui

persoane pe un dosar penal. Ajutorul consta ca el să rămână în biroul de

serviciu a lui Roșca V., unde se afla și persoana învinuită în cauza penală, care

era un cetățean al României pe nume Ioan. În jur de ora 1100 , a venit Roșca V.

și a spus că biroul este pregătit și a plecat spre acel birou, iar el a plecat spre

biroul său de serviciu, nefiind prezent la procedura de prezentare spre

recunoaștere. Cineva din colegi l-a întrebat dacă biroul pentru prezentarea

spre recunoaștere este ocupat de Roșca V. Mai târziu, Roșca V. din nou a venit

la el și i-a spus că mai dorește să facă o recunoaștere cu încă o persoană și

dacă are posibilitatea de a mai sta puțin cu cetățeanul României. El i-a spus că

nu mai poate sta în birou și, necunoscând calitatea persoanei lui Ioan au

plecat în ograda Comisariatului de poliție. La orele 1700 , a avut loc ședința

comună cu procurorii sect. Botanica, la care a participat și procurorul sect.

Botanica. După ședință, el s-a deplasat spre biroul de serviciu, care se află vis-

a-vis de cel a lui Roșca V., unde, l-a observat pe cetățeanul României, care se

afla lângă biroul inculpatului. L-a întrebat de ce stă lângă ușă, la care a primit

răspuns că are nevoie urgent de inculpat, pentru că rudele sale au fost

implicate într-un accident rutier. El i-a comunicat ca să-l aștepte. Undeva

peste vre-o 20-25 min., l-a văzut pe Ioan împreună cu Roșca V. la intrarea în

Comisariat; - procesul-verbal de primire a plângerii de la cet. Vidroiu I., - procesul-

verbal de examinare a bancnotelor din 28.07.2010, - procesul-verbal de marcare a

banilor, - procesul-verbal privind înzestrarea cu tehnică specială, - procesul-verbal de

percheziție și examinare corporală, - procesul-verbal de percheziție a biroului de

serviciu a ofițerului de urmărire penală V. Roșca din 29.07.2010, - procesul-verbal

din 28.07.2010 de examinare a biroului, - procesele-verbale de efectuare a înregistrării

convorbirilor cu anexe și a imaginilor video, - acordul de recunoaștere a vinovăției, -

raportul de expertiză nr. 1818 din 02.09.2010.

Astfel, Colegiul penal constată justificată concluzia instanțelor de

judecată, precum că în speță anume inculpatul a comis infracțiunea imputată,

fapt confirmat prin totalitatea probelor administrate și cercetate, or potrivit

înregistrării video rezultă cu certitudine faptul primirii de către inculpat de la

11

Vidroiu E. a banilor în sumă de 1900 dolari SUA, oferite pentru încetarea

urmăririi penale în privința lui Vidroiu I.

În acest context, semnificativ fiind și încheierea acordului de

recunoaștere a vinovăției semnat de către inculpat, avocat și acuzatorul de stat

cu anexarea la materialele cauzei penale (f.d.119-122, vol. I), care ulterior, pe

parcursul urmăririi penale a refuzat încheierea acordului de recunoaștere a

vinovăției, invocând că, la semnat fără a conștientiza efectul actului dat, or,

potrivit declarației depuse de avocatul acestuia Pascal L. – „acordul de

recunoaștere a vinovăției de către învinuit, inculpat a fost examinat de mine personal,

că procedura de încheiere a acordului prevăzută de art. 505 CPP, a fost respectată și

că recunoașterea vinovăției de către învinuit, inculpat, rezultă din înțelegerea noastră

confidențială anticipată”. Mai mult ca atât, inculpatul până la comiterea

infracțiunii a fost angajat în funcția de ofițer de urmărire penală al Secției

Urmărire Penală a CPs Botanica al CGP mun. Chișinău, adică avea studii în

domeniul juridic.

Cât privește argumentele din recurs nominalizate la pct. 6.3 - 6.7 din

decizie, Colegiul penal conchide că nu pot fi reținute, deoarece după cum

rezultă din actele cauzei activitatea de investigații, măsurile de documentare,

interceptare și înregistrarea comunicațiilor, precum și marcarea și

transmiterea banilor s-a efectuat în condițiile legii, fiind respectată

competența, iar probelor respective le-a fost dată aprecierea cuvenită în

coroborare cu toate probele administrate în cauză.

Instanța ține să menționeze că, urmărirea penală a fost începută potrivit

ordonanței de începere a urmărire penală din 28.07.2010 în privința lui Roșca

V. în baza art. 324 alin.(2) lit.b),c) Cod penal, ca urmare a denunțului cet.

Vidroiu I. care solicită atragerea la răspundere penală a lui Duluța P., care

invocă că are influență asupra ofițerului de urmărire penală Roșca V..

La aceiași dată a fost începută urmărirea penală pe faptul traficului de

influență comis de avocatul Duluța P. în baza art. 326 alin.(1) Cod penal, iar

prin ordonanța din 28.07.2010, cauzele penale au fost conexate.

Prin urmare, organul de urmărire penală, fiind sesizat potrivit art. 262 și

273 Cod de procedură penală, corect a început urmărirea penală.

Referitor la motivul invocat de recurenți că în ordonanțele de

recunoaștere în calitate de bănuit din 28.07.2010, de punere sub învinuire din

30.07.2010 inclusiv și rechizitoriu sunt constatate circumstanțe care exclud

componența de infracțiune prevăzută la art. 324 Cod penal, deoarece s-a

constatat că: „Roșca V. … a extorcat și a primit bani ce nu i se cuvin pentru a

12

îndeplini acțiuni ce țin de obligațiile sale de serviciu, ori pentru a îndeplini o acțiune

contrar acestor obligații”, or, potrivit art. 285 alin.(4) CPP, încetarea urmăririi

penale, se dispune de către procuror prin ordonanță din oficiu sau la

propunerea organului de urmărire penală, Colegiul ține să menționeze

următoarele.

Potrivit art. 57 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, ofițerul de

urmărire penală are următoarele atribuții:

- asigură înregistrarea, în modul stabilit, a sesizării privind pregătirea

sau săvârșirea unei infracțiuni în cazul în care sesizarea nu a fost înregistrată

de conducătorul organului de urmărire penală, începe urmărirea penală în

cazul în care din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor de constatare

rezultă bănuiala rezonabilă că a fost săvîrșită o infracțiune, propune

procurorului încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale sau refuzul de a

începe urmărirea penală.

Prin urmare, temeiul indicat că nu era de competența inculpatului

Roșca V. de a înceta urmărirea penală, este unul nefondat și declarativ,

deoarece potrivit normei menționate mai sus, ofițerul de urmărire penală

propune procurorului încetarea urmăririi penale.

La fel, instanța conchide ca neîntemeiat argumentul precum că

ordonanța de punere sub învinuire și rechizitoriu au fost întocmite contrar art.

281 alin.(1) și 296 Cod de procedură penală, deoarece analizând materialele

cauzei, Colegiul constată că ordonanța de punere sub învinuire din 30 iulie

2010 a fost întocmită în conformitate cu prevederile art. 52 pct. 23), 281 alin.

(1) și (2) și 282 Cod de procedură penală, învinuitului fiindu-i adusă la

cunoștință drepturile și obligațiile prevăzute la art. 66 CPP, primind copia de

pe aceasta, precum și informația în scris despre drepturile și obligațiile lui

(f.d. 113, vol.I). Rechizitoriul, la fel a fost întocmit potrivit art. 296 CPP, copia

căruia i-a fost înmânată lui Roșca V. la 25.10.2010 (f.d.142-145, vol.I).

Lipsit de temei este și afirmația părții apărării, precum că potrivit

procesului-verbal de marcare a banilor din 28.07.2010, specialistului Stolear

Vl. nu i-au fost comunicate drepturile și obligațiile, deoarece pe procesul-

verbal nominalizat, este prezenta semnătura specialistului Direcției Asigurare

Operativă, Vl. Stolear (f.d.23-24, vol.I).

Totodată, neîntemeiat este și argumentul că în procesul-verbal privind

înzestrarea cu tehnică specială este indicat că Vidroiu I. a fost înzestrat cu

tehnica dată, pe când la sfârșitul actului este indicat și semnat de Vidroiu

13

Ebracheea, însă nu s-a ținut cont de faptul că în acel proces-verbal este indicat

inclusiv și faptul că: cet. Vidroiu Ebrachea a fost înzestrat cu tehnică specială audio,

dictofon „Edic-mini” și audio-video recorder MSI (f.d.25, vol.I).

Referitor la motivele că în procesul-verbal de percheziție și examinare

corporală din 28.07.2010 nu este indicată persoana asupra căreia s-a efectuat

acțiunea dată, precum și inculpatului nu i-au fost explicate drepturile și

obligațiile lipsind semnătura lui Roșca V., instanța menționează că, în

procesul-verbal indicat de recurenți este indicat faptul că: „Înainte de începerea

percheziției și examinării corporale, ofițerul de urmărire penală V. Chișca a prezentat

ordonanța din 28 iulie 2010 persoanei – Roșca Valeriu”.

Într-adevăr, în procesul-verbal de percheziție și examinare corporală

din 28 iulie 2010, unde este indicat că persoanei supuse percheziției și examinării

corporale i-au fost explicate drepturile prevăzute de art. 119 și 130 CPP (f.d.27,vol.I),

lipsește semnătura lui Roșca V., însă aceasta nu poate servi temei de a

concluziona că acestuia nu i-au fost explicate drepturile sale. Or, pe aceiași filă

la sfârșit, pe verso, inclusiv și pe a doua filă, sunt prezente semnăturile lui

Roșca V., fiind indicat că declarații, obiecții la moment nu are.

Cât privește argumentul, precum că urmează a fi declarate nule,

înregistrările audio și video, percheziția corporală și examinarea corporală a

lui Roșca V. autorizate de judecătorul de instrucție la 29.07.2010, inclusiv și

percheziția biroului de serviciu nr. 30 din incinta CPs Botanica, fiind încălcate

art. 300 alin.(4) CPP și anume reieșind din competența examinării cauzei,

urmărirea penală și judecarea căreia a avut loc în sect. Centru, mun. Chișinău,

astfel demersul de sesizare a instanței privind autorizarea acțiunilor de

urmărire penală și măsurilor speciale de investigații urmau să fie adresate

judecătorului de instrucție din această instanță, însă acestea au fost autorizate

de Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, urmează a fi respins ca neîntemeiat.

Infracțiunea prevăzută de art. 324 Cod penal, potrivit art. 269 Cod de

procedură penală, ține de competența organului de urmărire penală al

Centrului Național Anticorupție (anterior Centrul pentru Combaterea

Crimelor Economice și Corupției).

Organul de urmărire penală al Centrului Național Anticorupție

efectuează, sub conducerea procurorului, urmărirea penală în privința

infracțiunilor date în competența sa, indiferent de calitatea subiectului

acestora, cu excepția infracțiunilor și persoanelor prevăzute la art. 270 alin.(1)

pct.1) lit.a) și h) și pct.2)-4).

Prin ordonanța organului de urmărire penală al DGUP a Centrului

14

pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției din 28 iulie 2010, s-a

dispus începerea urmăririi penale în privința lui Roșca V. în baza art. 324 alin.

(2) lit. b), c) Cod penal.

Astfel, instanța de recurs constată, că la efectuarea urmăririi penale în

privința lui Roșca V., nu a fost încălcată competența după materie, inclusiv

toate acțiunile de urmărire penală enunțate mai sus, corect au fost autorizate

de judecătorul de instrucție al Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău.

Afirmația recurenților, precum că procesul-verbal de efectuare a

înregistrării convorbirilor, cât și anexa la procesul-verbal privind

interceptarea convorbirilor din 28.07.2010 prevăd că înregistrarea a fost

transferată de pe dictofon de tip „EDIC mini” pe un oarecare CD, fără a fi

indicate careva date de identificare a CD-lui, mai mult ca la materialele cauzei

nu este indicat un asemenea CD, astfel potrivit art. 94 alin.(1) CPP urmează a

fi excluse ca probe, precum și potrivit pct. 6) al aceleiași norme, sunt obținute

dintr-o sursa care este imposibil de a o verifica, instanța de recurs le consideră

ca neîntemeiate și declarative, care urmează a fi respinse, deoarece, după cum

rezultă din materialele cauzei, prin ordonanța din 30.07.2010 a fost recunoscut

și anexat ca corp delict: 1) CD-R cu numărul de înregistrare 418, de model CD-

R, recordable-52X-700MB-80min, cu inscripția “Memorex”, pe care se conțin

imaginile video a discuției avute între cet. Vidroiu I., cet. Vidroiu E. și ofițerul

de urmărire penale Roșca V.; 2) CD-R cu n/î 432, de model CD-R, recordable-

52X-700MB-80min, cu inscripția “Memorex”, pe care se conțin înregistrările

discuției avute între cet. Vidroiu I., avocatul Duluța P. și ofițerul de urmărire

penală Roșca V.; 3) caseta video de culoare albastru-alb, predominant

culoarea albastră, pe partea din față, în partea de sus fiind înscripțiile “TDK

MiniDV 60”.

Mai mult ca atât, din procesul-verbal al ședinței de judecată, la

28.01.2015 instanța de fond a cercetat și ascultat convorbirile de pe CD-R, cu

nr. 432, 418, inclusiv și înregistrările video, iar la 23.03.2015 a fost invitat

specialistul Lazariuc V. fiind cercetat unitatea centrală a calculatorului cu

verificarea fișierului.

Totodată, Colegiul penal ține să menționeze, că instanța de fond,

potrivit art. 372 Cod de procedură penală, cercetând corpurile delicte, a

desigilat plicurile de culoare cafenie, de la fila 81 și 87 a cauzei penale, în care

au fost împachetate și sigilate CD-R, nominalizate mai sus. Astfel, cele

nominalizate de autorii recursului nu au nici un suport legal și contravin

15

materialelor cauzei.

La fel, instanța conchide ca neîntemeiat argumentul că în procesul-

verbal de efectuare a înregistrării convorbirilor din 28.07.2010 este făcut

trimitere la încheierea judecătorului de instrucție din 29.07.2010, act emis

ulterior, ceea ce confirmă că procesul-verbal nominalizat nu a fost întocmit la

data indicată, or, potrivit art. 135 alin.(2) Cod de procedură penală, la

momentul efectuării acțiunii procesuale prevedea că, în caz de urgență, dacă

întârzierea obținerii autorizației prevăzute la alin.(1) ar provoca prejudicii

grave activității de administrare a probelor, procurorul poate dispune, prin

ordonanță motivată, interceptarea și înregistrarea comunicărilor, informând

despre aceasta imediat, dar nu mai târziu de 24 de ore, judecătorul de

instrucție care, în cel mult 24 de ore, se va pronunța asupra ordonanței

procurorului și, dacă o confirmă, va autoriza, în caz de necesitate,

interceptarea în continuare, iar dacă nu o confirmă, dispune încetarea

imediată a interceptărilor și nimicirea înregistrărilor efectuate.

Astfel, la 28.07.2010 a avut loc efectuarea înregistrării convorbirilor,

fiind întocmit în acest sens un proces-verbal, care ulterior la 29.07.2010 a fost

autorizat de judecătorul de instrucție.

În recursul declarat recurenții nu sunt de acord inclusiv și cu procesul-

verbal de percheziție și examinare corporală din 28.07.2010, ordonanța de

recunoaștere drept corp delict, ordonanța de numire a expertizei complexe

precum și raportul de expertiză chimică nr. 1818 din 02.09.2010, menționând

că în acestea sunt divergențe legate de numerotarea plicurilor, în care au fost

plasate tampoanele de vată cu care au fost prelucrate mâinele lui Roșca V.,

fapt care în viziunea recurenților denotă falsificarea probelor.

La acest capitol, instanța ține să menționeze că analizând conținutul

actelor nominalizate, se constată că doar în ordonanța de numire a expertizei

complexe s-a strecurat o greșeală materială, unde în loc de pachetul nr.2,

urma să fie indicat corect pachetul nr.3. Mai mult ca atât, în celelalte acte

menționate nu există nici o divergență, acestea corespund în totalitate.

De asemenea, Colegiul penal reține că, Roșca V., constatând că prin

probele enumerate mai sus, acestuia i-au fost încălcate drepturile și libertățile

constituționale, nu a fost lipsit de dreptul de a contesta acțiunile și hotărârile

organului de urmărire penală judecătorului de instrucție în conformitate cu

prevederile art. 313 Cod de procedură penală și în termenii stabiliți de această

16

normă procesual-penală.

Potrivit art. 251 alin. (4) Cod de procedură penală, încălcarea

prevederilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal, cu

excepția prevederilor alin.(2), atrage nulitatea actului dacă au fost invocate în

cursul efectuării acțiunii – când partea este prezentă, sau la terminarea urmăririi

penale – când partea ia cunoștință de materialele dosarului, sau în instanța de

judecată – când partea a fost absentă la efectuarea acțiunii procesuale, precum și în

cazul în care proba este prezentată nemijlocit în instanță.

Totodată, la 22.10.2010 învinuitului Roșca V. în prezența apărătorului

Pascal L. le-au fost prezentate materialele cauzei, care au solicitat întrerupere

până la 23.10.2010, astfel, ulterior, făcând cunoștință cu ele, careva cereri sau

demersuri nu au declarat, ceea ce prezumă că au fost de acord cu legalitatea

actelor procedurale (f.d 141, vol.I).

În sensul art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care

pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea

actului efectuat peste termen.

Prin urmare, argumentele recurenților, precum că Roșca V. nu a comis

infracțiunea pentru care a fost recunoscut vinovat, sunt neîntemeiate și

contravin materialelor din dosar, iar nerecunoașterea vinovăției de către

acesta nu echivalează cu achitarea acestuia, de vreme ce există probe

pertinente și concludente, care, în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor, dovedesc cu certitudine vinovăția lui Roșca V. în săvârșirea

infracțiunii imputate.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și s-o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept,

însă va ține seama de starea de fapt deja constatată prin hotărârea

judecătorească devenită definitivă.

Reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul consideră că faptelor

săvîrșite de către Roșca V. li s-a dat o apreciere și încadrare juridică corectă,

iar măsura de pedeapsă acestuia i s-a stabilit cu respectarea prevederilor art.

61, 75 Cod penal, ținându-se seama de gradul prejudiciabil al faptelor comise,

de persoana celui vinovat și de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori

atenuează răspunderea, fiindu-i numită o pedeapsă în limitele sancțiunii

normei penale în baza căreia a fost declarat vinovat, astfel temeiuri de a

interveni în hotărârea judecătorească în această parte la fel nu s-a stabilit.

17

În acest context, instanța conchide că la judecarea cauzei în ordine de

apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise la art. 414-419

Cod de procedură penală și a pronunțat o hotărâre legală și întemeiată, iar

temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat de inculpat și avocat

nu există și, potrivit legii, se impune respingerea lui ca inadmisibil, cu

menținerea hotărârii atacate.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de inculpatul Roșca

Valeriu și avocatul acestuia Cușnir Sergiu, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 19 februarie 2016, în cauza penală în privința

lui Roșca Valeriu Simion, cu menținerea hotărârii atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 noiembrie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

Petru Moraru

18