4-1re-109/16 — art.190 alin.2 lit.c CP

Prima instanță: 06.05.2015 - 10.06.2015

Instanța de apel: 26.06.2015 - 06.10.2015

Instanța de recurs: 23.11.2015 -16.12.2015 C O N S T A T Ă : 1. Prin sentința Judecătoriei Militare, mun.Chișinău din 10 iunie 2015, Roșca Vladimir a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.190 alin.(2) lit.c) Cod penal la 3 ani de închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele de stat pe un termen de 3 ani. În temeiul art.85 Cod penal, prin cumulul parțial de sentințe, a fost adăugată la pedeapsa aplicată, partea neexecutată a pedepsei fixate prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 19 august 2014, stabilindu-i pedeapsa definitivă de 3 ani închisoare în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele de stat pe un termen de 3 ani și amendă în mărime de 40000 lei, cu executarea lor de sine stătător. În baza art.66 Cod penal, lui Roșca Vladimir i-a fost retras gradul militar - sergent inferior. Acțiunea civilă a fost admisă, dispunîndu-se încasarea de la Roșca Vladimir în beneficiul lui Șamurai Olga a prejudiciului material în sumă de 11100 lei. 2. Potrivit sentinței instanța a constatat că, în prima jumătate a lunii august 2014, militarul prin contract a Brigăzii 2 Infanterie Motorizată, Roșca Vladimir, aflîndu-se în or.Sîngerei, sub pretextul perfectării unei diplome de bacalaureat, prin înșelăciune și abuz de încredere a însușit de la partea vătămată Șamurai Olga bani în sumă de 500 euro, echivalentul a 9188,75 lei. În continuare, la 29 decembrie 2014, Roșca Vladimir, în timp ce se afla în fața magazinului „Unic” din mun.Chișinău, bd.Ștefan cel Mare nr.8, urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, sub același pretext inventat de a perfecta o diplomă de bacalaureat, a însușit de la partea vătămată Șamurai Olga bani în sumă de 100 de euro, echivalentul a 1910,61 lei, cauzîndu-i părții vătămate o daună materială considerabilă în sumă totală de 11100 lei. 3. Sentința a fost atacată cu apel de avocații P.Răileanu și S.Cotruță în numele inculpatului V.Roșca, care au solicitat: 1 - avocatul P.Răileanu, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare a inculpatului din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracționale; - în ordonanța de recunoaștere în calitate de bănuit și punere sub învinuire a fost indicat că V.Roșca a comis infracțiunea în prima jumătate a lunii august 2015, care ulterior, de către organul de urmărire penală, ilegal a fost corectată data de „2015” în „2014”, contrar prevederilor art.248-250 Cod de procedură penală, astfel acestuia nu i-a fost înaintată o altă acuzare în conformitate cu art.283 Cod de procedură penală; - rechizitoriul a fost întocmit ilegal, indicîndu-se alte circumstanțe decît în ordonanța de punere sub învinuire, fiind menționat că infracțiunea a fost comisă în prima jumătate a lunii august 2014, astfel încălcarea prevederilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal, atrage nulitatea actului procedural în temeiul art.251 Cod de procedură penală; - avocatul S.Cotruță, casarea sentinței, rejudecarea cauzei în latura stabilirii pedepsei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit căreia inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă cu suspendarea executării ei. Ulterior, avocatul a depus o cerere de apel concretizată, solicitînd casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă mai blîndă, sub formă de amendă, invocînd că instanța la aplicarea pedepsei, nu a luat în considerație faptul că partea vătămată atît în prima instanță, cît și în instanța de apel, a menționat că nu dorește să-i fie stabilită inculpatului o pedeapsă privativă de libertate, că între aceștia a fost încheiat acordul de împăcare, prin care ultima a declarat că îl iartă pe inculpat și nu are pretenții morale sau materiale față de el; - pedeapsa aplicată inculpatului este una prea aspră, scopul pedepsei penale poate fi atins și prin aplicarea unei pedepsei mai blînde; - instanța eronat a considerat că în privința inculpatului nu pot fi aplicate prevederile art.90 Cod penal; - instanța nu a ținut cont de scopul și criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art.61, 75 Cod penal, și anume de faptul că inculpatul este caracterizat pozitiv la locul de trai, a recuperat integral prejudiciul cauzat părții vătămate, este angajat în cîmpul muncii, își întreține părinții, a recunoscut vina, conștientizează și regretă sincer de cele întîmplate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 octombrie 2015, apelurile declarate de avocații P.Răileanu și S.Cotruță în numele inculpatului au fost respinse ca nefondate. Instanța de apel a indicat, cu referire la argumentele avocatului P.Răileanu că acestea nu constituie temei pentru achitarea inculpatului, or, corectarea erorii strecurate în ordonanța de punere sub învinuire a inculpatului din 23.04.2015, fără întocmirea procesului-verbal în condițiile art.249 alin.(3) Cod de procedură penală, nu poate servi drept temei pentru recunoașterea actului ca fiind nul. Persoanele interesate au făcut cunoștință cu rechizitoriul la finele urmăririi penale și, în momentul primirii actului, nu au formulat obiecții, încălcările invocate depășind limitele prevederilor art.251 Cod de procedură penală. Nu au fost reținute nici argumentele avocatului S.Cotruță, care a solicitat aplicarea unei pedepse mai blînde, sub formă de amendă, pentru faptul că partea vătămată și inculpatul s-au împăcat. În acest sens, instanța a indicat că, potrivit art.109 Cod penal, împăcarea este actul de înlăturare a răspunderii penale pentru o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, însă, infracțiunea prevăzută de art.190 alin.(2) lit.c) Cod penal, comisă de inculpat, face parte din categoria infracțiunilor grave, astfel că împăcarea în cazul dat nu se aplică. Cît privește mărimea pedepsei și modalitatea de executare a acesteia, instanța de apel a considerat că au fost aplicate corect de prima instanță, menționînd că, deși au fost stabilite circumstanțe atenuante (căința sinceră, recuperarea pagubei, caracteristica pozitivă), instanța de judecată nu este în drept să aplice prevederile art.90 Cod penal, deoarece există prevederea 2 imperativă de la alin.(4) art.90 Cod penal, care interzice condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei în cazul recidivei.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar avocatul S.Cotruță în numele inculpatului V.Roșca care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit căreia inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă mai blîndă, pe motiv că instanța de apel nu a luat în considerație că între inculpat și partea vătămată O.Șamurai a fost încheiat un acord de împăcare, partea vătămată a menționat că nu are pretenții materiale față de inculpat și nu dorește ca acestuia să-i fie stabilită pedeapsa închisorii; - instanțele de fond superficial au motivat soluția privind individualizarea pedepsei aplicate inculpatului și nu au pătruns în esența problemei de fapt și de drept, susținînd o poziție eronată în ceea ce privește neaplicarea față de ultimul a prevederilor art.90 Cod penal.

Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 16 decembrie 2015, s-a dispus inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul S.Cotruță, ca fiind vădit neîntemeiat. Instanța de recurs a indicat că, instanțele de fond corect au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa stabilită inculpatului, fiind în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținînd cont de prevederile art.61, 75 Cod penal, conform cărora, persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. Totodată, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. Reiterează instanța de recurs alegațiile instanțelor de fond, care au stabilit că inculpatul a săvîrșit infracțiunea incriminată fiind în stare de recidivă, fapt ce face imposibilă aplicarea prevederilor art.90 Cod penal și astfel, consideră că mărimea pedepsei și modalitatea de executare a acesteia, a fost stabilită corect de instanțele de fond, fiind în corespundere cu prevederile legislației în vigoare și cu circumstanțele cauzei.

Împotriva hotărîrilor judecătorești a declarat recurs în anulare avocatul S.Cotruță în numele inculpatului V.Roșca care, invocînd art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie aplicată față de V.Roșca pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, pe motiv că instanțele nu au luat în considerație faptul că partea vătămată O.Șamurai nu are pretenții materiale față de inculpat și nu dorește ca acestuia să-i fie stabilită o pedeapsă privativă de libertate; - între inculpat și partea vătămată a fost încheiat un acord de împăcare; - pedeapsa aplicată condamnatului este inechitabilă și exagerat de aspră, iar scopul pedepsei penale poate fi atins și prin aplicarea unei pedepse mai blînde; - instanțele nu și-au motivat soluția de individualizare a pedepsei și nu au ținut cont de scopul și criteriile de individualizare a acesteia, prevăzute la art.61, 75 Cod penal; - instanțele nu au luat în considerație că inculpatul a fost angajat în cîmpul muncii, a recunoscut vina, a recuperat integral prejudiciul material și moral, regretă sincer cele întîmplate, și în temeiul art.3641 Cod de procedură penală, pedeapsa urmează să-i fie redusă la 2 ani dar nu 3 ani închisoare, cum au concluzionat instanțele.

Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul S.Cotruță în numele inculpatului V.Roșca din următoarele considerente. Potrivit art.452 alin.(1) Cod de procedură penală, condamnatul este în drept să atace cu recurs în anulare hotărîrea judecătorească irevocabilă, în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, însă numai în cazul cînd persistă un careva temei pentru declararea acestuia. 3 În conformitate cu prevederile art.455 alin.(2) pct.7) Cod de procedură penală, recursul în anulare trebuie motivat, cu indicarea obligatorie a vreunui temei concret prevăzut în art.453 Cod de procedură penală, conținutul acestuia, cu argumentarea ilegalității hotărîrii atacate din punct de vedere al problemei de drept și evidențierea viciului fundamental care, în opinia recurentului, în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată. Articolul 453 Cod de procedură penală stipulează că, hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul R.Moldova despre depunerea cererii. Lecturînd textul recursului, Colegiul constată că acesta nu se întemeiază pe nici un temei de drept stipulat în art.453 Cod de procedură penală, cu invocarea circumstanțelor concrete considerate a fi un viciu fundamental care ar fi afectat hotărîrile atacate, cu indicarea normelor de drept care prevăd drepturile și libertățile pretinse a fi încălcate, omițîndu-se și argumentarea ilegalității hotărîrilor contestate în acest sens. Prin urmare, se constată că recursul în anulare nu întrunește condițiile de conținut prevăzute în articolele specificate, iar instanța de recurs în anulare nu este competentă să completeze din oficiu recursul declarat cu circumstanțe în drept, care l-ar justifica. Argumentele recurentului, de fapt, sînt repetitive, asupra cărora, instanțele care au examinat anterior cauza, s-au expus în modul corespunzător și care în esență, nu se încadrează în temeiurile prevăzute limitativ în art.453 Cod de procedură penală. Conform prevederilor art.453 alin.(2) Cod de procedură penală, recursul în anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în prezentul articol sau este declarat repetat. În atare circumstanțe, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul S.Cotruță în numele inculpatului V.Roșca, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1) și (2) pct.1), art.453, art.456 Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție D E C I D E Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Cotruță Sergiu în numele condamnatului Roșca Vladimir, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 16 decembrie 2015, în cauza penală în privința lui Roșca Vladimir, pe motiv ca nu îndeplinește cerințele de conținut prevăzute în art.455 alin.(2) Cod de procedură. Decizia este irevocabilă, publicată integral la 13 mai 2016. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Iurie Diaconu Liliana Catan Ion Guzun 4