- Dosarul nr.
- 1ra-278/2015
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul penal
- Data
- 4 martie 2015
- Părțile
- Roşu Vladimir Alexandru
- Pe scurt
- Art. 427 al. 1 pct. 8 CPP
1ra-278/2015 — Art. 190 al. 2 lit. c CP
Dosarul nr. 1ra-278/2015 Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 04 martie 2015 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: preşedinte – Nicolae Gordilă, judecători – Ion Guzun şi Liliana Catan, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de avocatul Aliona Dragomir în numele inculpatului Roşu Vladimir, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2014, în cauza penală privindu-l pe Roşu Vladimir Alexandru, născut la 12 iunie 1990, domiciliat în mun. Chişinău, str. Hristo Botev 23, ap. 36. Termenul examinării cauzei:
Instanţa de fond de la 14.01.2014 pînă la 12.06.2014;
Instanţa de apel de la 31.07.2014 pînă la 20.11.2014;
Instanţa de recurs de la 05.02.2015 pînă la 04.03.2015. Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost legal executată. Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie asupra recursului în cauză în baza actelor din dosar, CONSTATĂ : 1. Prin sentinţa Judecătoriei Râşcani, mun. Chişinău din 12 iunie 2014, Roşu Vladimir a fost condamnat în baza art. 190 alin.(2), lit. c) Cod penal, la 3 ani închisoare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcţii sau a exercita activităţi ce ţin de gestionarea bunurilor materiale pe un termen de 2 ani, iar, conform articolului 85 alin.(l) Cod penal, prin cumul de sentinţe, cu adăugarea parţială la pedeapsa aplicată prin noua sentinţă la partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentinţa Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 26 decembrie 2012, este pedepsit definitiv cu închisoare la 7 ani şi 6 luni în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcţii sau de a exercita activităţi în domeniul gestionării bunurilor materiale pe termen de 4 ani şi cu amendă în mărime de 500 unităţi convenţionale. 1.1. Conform încheierii din 20 iunie 2014, în baza articolelor 249, 250 şi 342 Cod de procedură penală, s-a dispus: „Se corectează eroarea materială la pronunţarea sentinţei din 12.06.2014 pe cauza penală privind învinuirea lui Roşu Vladimir în comiterea infracţiunilor prevăzute de art.190 alin. 2 lit. c) CP, prin înlocuirea alineatului din partea descriptivă a sentinţei cu următorul conţinut: Totodată potrivit art. 85 alin. (1) Cod Penal, dacă, după pronunţarea sentinţei, dar înainte de executarea completă a pedepsei, condamnatul a săvîrşit o nouă infracţiune, instanţa de judecată adaugă, în întregime sau parţial, la pedeapsa aplicată prin noua sentinţă partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentinţa anterioară. In acest caz, pedeapsa definitivă nu poate depăşi termenul de 30 de ani de închisoare, iar în privinţa persoanelor care nu au atins vîrsta de 18 ani - termenul de 15 ani cu alineatul cu următorul conţinut: Totodată potrivit art. 84 alin. 4 Cod penal, conform prevederilor 1 alin.(l)-(3) se stabileşte pedeapsa şi în cazul în care, după pronunţarea sentinţei, se constată că persoana condamnată este vinovată şi de comiterea unei alte infracţiuni săvîrşite înainte de pronunţarea sentinţei în prima cauză. In acest caz, în termenul pedepsei se include durata pedepsei executate, complet sau parţial, în baza primei sentinţe. Se înlătură omisiunea vădită la pronunţarea sentinţei din 12.06.2014 pe cauza penală privind învinuirea lui Roşu Vladimir Alexandr în comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 190 alin. 2 lit. c) CP, înlocuind în dispozitivul sentinţei la alineatul cu următorul conţinut: Conform art. 85 alin. (1) Cod Penal, prin cumul parţial de sentinţe se adaugă parţial pedeapsa aplicată prin noua sentinţă la partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentinţa Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 26.12.2012, şi stabileşte pedeapsa definitivă lui Roşu Vladimir Alexandru de 7 ani şi 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcţii sau a exercita activităţi ce ţin de gestionarea bunurilor materiale pe un termen de 4 ani şi amendă în mărime de 500 u.c, cu ispăşirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu sintagma cu următorul conţinut: Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, acest alineat avînd următorul conţinut: conform art. 84 alin. (4) Cod penal, prin cumul parţial al pedepselor aplicate se adaugă parţial pedeapsa aplicată prin noua sentinţă la partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentinţa Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 26.12.2012, şi stabileşte pedeapsa definitivă lui Roşu Vladimir Alexandru de 7 ani şi 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcţii sau a exercita activităţi ce ţin de gestionarea bunurilor materiale pe un termen de 4 ani şi amendă în mărime de 500 u.c, cu ispăşirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis". 2. Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa de fond a reţinut că, Roşu Vladimir Alexandru la 25.04.2011, aproximativ la orele 18:00, aflîndu-se pe str. Ion Botezătorul, IA mun. Chişinău, în apropierea centrului pentru copii orfani Vatra avînd intenţia de însuşire a bunurilor altei persoane, prin înşelăciune, sub pretextul de a efectua un apel telefonic, a însuşit de la Gavrilenco Ana telefonul mobil de model Nokia X6 cu nr. de IMEI 354316048278495, în care se afla cartela SIM cu nr.060358620, ulterior cu bunul sustras s-a îndreptat într-o direcţie necunoscută, prin care fapt a cauzat părţii vătămate un prejudiciu material considerabil în sumă de 4800 lei"(f.d.206). În drept, fapta constatată de prima instanţă este calificată în baza articolului 190 alin. (2), lit. c) Cod penal, ca escrocheria, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înşelăciune sau abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporţii considerabile. 3. Sentinţa a fost atacată cu apelul de avocatul Dragomir Aliona în numele inculpatului Roşu V., care a solicitat casarea acesteia, cu pronunţarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul Roşu V. să fie achitat de sub învinuirea în săvârşirea infracţiunii prevăzute de 190 alin.(2), lit. c) Cod penal. În susţinerea apelului s-a invocat că, probele puse la baza sentinţei de condamnare nu dovedesc vinovăţia lui Roşu V. în săvârşirea infracţiunii imputate, astfel prima instanţă le-a dat o apreciere greşită, iar sentinţa este nemotivată şi bazată pe presupuneri.
Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2014, a fost admis apelul avocatului Dragomir Aliona, în numele inculpatului Roşu 2 V., casată sentinţa, parţial, în partea pedepsei definitive, şi încheierea Judecătoriei Râşcani, mun. Chişinău din 20 iunie 2014, cu pronunţarea unei noi hotărâri, potrivit căreia: Roşu Vladimir Alexandru, a fost recunoscut vinovat de săvârşirea infracţiunii prevăzute de articolul 190 alin.(2), lit. c) Cod penal şi pedepsit cu închisoare la 3 (trei) ani, cu privarea de dreptul de a ocupa funcţii sau de a exercita activităţi în domeniul gestionării bunurilor materiale pe termen de 2 (doi) ani, prin aplicarea articolului 84 alin.(4) Cod penal, pentru concurs de infracţiuni, în termenul pedepsei se include durata pedepsei executate parţial în baza sentinţei Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 26 decembrie 2012 şi se pedepseşte definitiv cu închisoare la 7 (şapte) ani în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcţii sau de a exercita activităţi în domeniul gestionării bunurilor materiale pe termen de 4 (patru) ani şi cu amendă în mărime de 500 (cinci sute) unităţi convenţionale, care se va executa de sine stătător. Pentru a pronunţa decizia, instanţa de apel a reţinut că, în afară de motivele invocate în cererea formulată de apelant, examinând aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, conform cerinţelor din articolul 409 alin.(2) Cod penal, instanţa apreciază, că la soluţionarea chestiunii cu privire la pedeapsa penală, prima instanţă n-a acordat deplină eficienţă prevederile articolelor 7 şi 84 Cod penal, aplicând o pedeapsă definitivă în alte limite, decât cele prevăzute de lege. În speţă, există cazul în care, după pronunţarea sentinţei, se constată că persoana condamnată este vinovată si de comiterea unei alte infracţiuni săvârşite înainte de pronunţarea sentinţei în prima cauză, adică se impunea aplicarea prevederilor articolului 84, alin. (4) Cod penal. Prima instanţă în partea descriptivă şi în dispozitivul sentinţei motivează şi aplică prevederile articolului 85 Cod penal, ceea ce este o eroare judiciară, deoarece norma respectivă reglementează aplicarea pedepsei în cazul unui cumul de sentinţe. Prin încheierea din 20 iunie 2014, dată în baza articolelor 249, 250 şi 342 Cod de procedură penală, prima instanţă a corectat soluţia privind pedeapsa definitivă, motivînd ca fiind o omisiune vădită la pronunţarea sentinţei, fapt inadmisibil, dat fiind că eroarea judiciară menţionată nu echivalează cu omisiune vădită. Procedând în asemenea mod, prima instanţă n-a acordat deplină eficienţă legii, care reglementează aplicarea pedepsei în cazul unui concurs de infracţiuni, astfel aplicând pedeapsa definitivă în alte limite decât cele prevăzute de lege. În atare situaţie, din oficiu, se consideră necesar de a interveni în sentinţă, în partea pedepsei definitive, precum şi casarea încheieri Judecătoriei Râşcani, municipiul Chişinău din 20 iunie 2014 cu privire la corectarea omisiunii vădite la pronunţarea sentinţei Judecătoriei Râşcani, mun. Chişinău din 12 iunie 2014, total, în vederea corectării erorii judiciare menţionate.
Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel, avocatul Aliona Dragomir în numele inculpatului Roşu Vladimir, a declarat recurs ordinar, făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia cu pronunţarea unei hotărîri de achitare în privinţa inculpatului. În motivarea celor invocate, avocatul a menţionat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, deoarece, în caz, inculpatul nu a recunoscut vina şi a declarat că el nu are atribuţia la această crimă; martorul nu a recunoscut pe inculpat; partea vătămată nu are nici o 3 pretenţie faţă de inculpat; nu s-a prezentat nici o probă directă că anume inculpatul a săvîrşit infracţiunea imputată. 5.1. Procurorul, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referinţă privind opinia sa asupra recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia, deoarece recurentul îşi motivează recursul prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, însă astfel de motive nu se conţin în temeiurile prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul Aliona Dragomir în numele inculpatului Roşu Vladimir, în raport cu materialele cauzei şi motivele invocate, Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie consideră inadmisibilitatea acestuia, deoarece este vădit neîntemeiat, din următoarele considerente. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanţa de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanţei de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilităţii acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanţa de recurs, se pronunţă doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conţină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 şi argumentarea ilegalităţii hotărîrii atacate în acest sens. În această consecutivitate se reţine că, în recursul ordinar, recurentul a invocat în drept temei de casare a deciziei instanţei de apel prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, precum că nu au fost întrunite elementele infracţiunii. Colegiul conchide că acest temei nu şi-a găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de către recurent. Astfel, sub aspectul situaţiei de ,,neîntrunire a elementelor infracţiunii”, se înţeleg acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acţiunile acestuia nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracţiuni, lipseşte latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea). Instanţa de recurs consideră că instanţa de apel corect a stabilit circumstanţele de fapt şi de drept, analizînd obiectiv cumulul de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenţei, concludenţii, veridicității şi coroborării lor, corect ajungînd la concluzia privind vinovăţia inculpatului Roşu Vladimir în săvîrşirea infracţiunii imputate. Analizînd decizia atacată, Colegiul constată că temeiul invocat de către recurent, prevăzut în pct. 8) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală nu şi-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanţa de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, şi în hotărîrea adoptată s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzînd motivele pe care se întemeiază soluţia pronunţată. În aceste condiţii instanţa de recurs consideră că n-a fost constatată prezenţa în speţa examinată a unei erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanţei de recurs în sensul casării deciziei contestate. 4 Colegiul penal reţine faptul că, argumentele invocate de recurent au fost obiect de studiu la judecarea cauzei în instanţa de fond şi în instanţa de apel, deoarece sunt identic formulate în cererea de apel şi în cererea de recurs. , Dezacordul părţii în proces cu soluţia adoptată de instanţa de apel, nu neapărat înseamnă că soluţia conţine careva erori de drept. Motivele aduse de către recurent, precum că instanţa de apel nu a dat o apreciere cuvenită probelor din dosar ţine de starea de fapt şi nu sunt prevăzute ca temei pentru recurs, în art. 427 Cod de procedură penală. O nouă reapreciere a probelor în modul propus de recurent nu poate fi efectuată de instanţa de recurs, deoarece în procedura de recurs ordinar se verifică numai chestiunile de drept. Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanţa a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414- 419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de avocatul Aliona Dragomir în numele inculpatului Roşu Vladimir, se declară inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat. În conformitate cu art. 432 alin.(1), alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE: Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Aliona Dragomir în numele inculpatului Roşu Vladimir, împotriva deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2014, în cauza penală privindu-l pe Roşu Vladimir Alexandru, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Publicată integral la 25 martie 2015. Preşedinte: Nicolae Gordilă Judecători: Ion Guzun Liliana Catan 5