1ra-110/2016 — art.326 alin.2 lit.b,d Cod penal

1ra-110/2016 — art.326 alin.2 lit.b,d Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-110/16

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

17 februarie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Amihalachioaie Gheorghe în numele inculpatului Harcencu

Vladimir, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 11 mai 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 15 septembrie 2015, în cauza penală în privința lui

Harcencu Vladimir Vasili,

născut la 26 mai 1976, originar și domiciliat în mun.

Chișinău, str. Ion Creangă 55, ap. 24.

Date referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

2016 (instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

pronunțată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală,

Harcencu Vladimir a fost condamnat în baza art. 326 alin. (2) lit. b), d) Cod

penal la 2 ani 5 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

publice pe un termen de 4 ani.

În temeiul art. 89 alin.(2) lit. a), 90 alin. (1) Cod penal, executarea

pedepsei închisorii a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 3

ani și 6 luni.

S-a dispus încasarea de la Harcencu Vl. în beneficiul lui CNA suma de

9524,52 lei.

Banii în sumă de 500 euro ridicate în timpul percheziției lui Harcencu

Vl. recunoscute în calitate de corpuri delicte au fost încasate în contul statului.

1

Prin aceiași sentință a fost condamnat și Fistican Gheorghe în privința

căruia recurs ordinar nu a fost depus și cauza nu se examinează.

Vladimir activînd în calitate de inspector superior în cadrul Departamentului

registrelor informaționale de stat, Direcția acte de identitate și evidență a

populației, Secția cetățenie și evidență a străinilor a ÎS „CRIS Registru”, fiind

în conformitate cu prevederile art. 123 alin. (2) Cod penal persoană publică, la

începutul lunii iulie 2014, aflîndu-se în mun. Chișinău, facînd cunoștință prin

intermediul cet. Dochina Diana, cu Belousov Iurii, i-a comunicat ultimului că

are influență asupra persoanelor publice din cadrul Secției Evidență și

Documentare a Populației a ÎS „Registru”, și a pretins de la Belousov Iurii,

bani în sumă de 1000 euro, pentru a influența persoanele respective

perfectarea pentru ultimul a unui pașaport al cetățeanului Republicii

Moldova, fără prezentarea confirmărilor despre stingerea antecedentelor

penale și fără crearea impedimentelor în cadrul acestei proceduri.

Ulterior, la 17.07.2014, sub controlul colaboratorilor CNA, în localul din

incinta barului „Cartal” situat pe str. Pușkin 52, mun. Chișinău, Harcencu

Vladimir, a primit de la Belousov I. bani în sumă de 500 Euro (o parte din

suma de 1000 Euro pretinsă inițial), ceia ce potrivit cursului oficial al BNM la

acel moment constituia 9461,55 lei, în scopul enunțat anterior inclusiv pentru

transmiterea banilor respectivi către persoanele responsabile de pregătirea

actelor privitor la stingerea antecedentelor penale, necesare prezentării la

Secția Evidență și Documentare a Populației - Î.S. „CRIS Registru”.

În aceleași scopuri, Harcencu Vladimir a avut întîlniri cu Belousov I. în

mun. Chișinău la data de 17.07.2014, 28.07.2014, 13.08.2014, 19.08.2014,

20.08.2014 02.09.2014, 03.09.2014, 24.09.2014, 30.09.2014, 06.10.2014, 10.10.2014,

28.10.2014 - 04.11.2014, 05.11.2014, 17.11.2014, 28.11.2014, 04.12.2014.

Tot el, în perioada 14.07.2014 – 11.12.2014 a întreținut convorbiri

telefonice cu ultimul, instruindu-l ce acțiuni urmează să întreprindă în

vederea acumulării tuturor documentelor necesare pentru a-i fi transmise în

scopul exercitării traficului de influență asupra persoanelor publice în vederea

eliberării pașaportului, în condițiile existenței unor antecedente penale

nestinse în privința lui Belousov I.

În scopul realizării promisiunii făcute, în aceiași perioadă de timp,

Harcencu Vladimir, a antrenat-o pe Grabovski Daniela în activitatea

infracțională și avînd întîlniri cu ea, întreținînd convorbiri telefonice, la data

2

de 31.07.2014 – 01.08.2014, 03.08.2014, 05.08.2014, 15.08.2014, 19.08.2014,

22.09.2014, 17.10.2014 – 18.10.2014, 20.10.2014, 29.10.2014, 30.10.2014,

31.10.2014, 04.11.2014, 05.11.2014 au convenit acțiunile ce urmau a fi

întreprinse pentru acumularea documentelor necesare prezentării la Serviciul

Tehnologii Informaționale din cadrul MAI în vederea radierii din baza de

date a antecedentelor penale ale lui Belousov Iurii.

Ulterior, Harcencu Vladimir a transmis, iar Grabovski Daniela a primit

suma de 250 euro pentru utilizarea acestor bani în scopurile indicate de

aceasta.

După care, Harcencu Vladimir cu ajutorul lui Grabovski D. prin metoda

folosirii situației de serviciu și intervenirii cu rugăminți pe lîngă colaboratorii

Serviciului Tehnologii Informaționale din cadrul MAI, a obținut ca actele lui

Belousov Iurii să fie primite și puse în lucru cu prioritate, acestea fiind

transmise persoanelor publice din cadrul Serviciului Tehnologii

Informaționale din cadrul MAI pentru a fi anexate la dosarul personal al lui

Belousov I. și pentru a-i fi radiate antecedentele din baza de date administrată

de către ÎS „CRIS Registru”.

În consecință, Belousov Iurii a depus documentele acumulate către

persoanele responsabile din cadrul ÎS „CRIS Registru” în vederea perfectării

pașaportului, și persoanele responsabile din cadrul ÎS „CRIS Registru” au

perfectat pe numele lui Belousov I. pașaport biometric cu seria și numărul

AA0144227 eliberat la 05.12.2014 de către ÎS „CRIS Registru”.

Ulterior, la 11 decembrie 2014 în cadrul întîlnirii ce a avut loc în

rezultatul înțelegerii prealabile între Harcencu V. și Belousov I., ultimul a

transmis iar primul a primit, sub controlul CNA, următoarea tranșă de bani în

sumă de 500 euro pretinși anterior de către Harcencu V. în scopurile

menționate.

După primirea banilor, Harcencu V. a fost reținut în flagrant delict de

către colaboratorii CNA.

Tot el, Harcencu V. în cadrul discuției cu cet. Belousov I. din 14.07.2014

a susținut, că este predispus să perfecteze, contra sumei de aproximativ 5000

euro, acte, pașapoarte, precum și buletine de identitate, pentru cetățeni străini,

care le-ar permite obținerea identității de cetățean al R. Moldova (în special

pentru cetățenii ucraineni din regiunile conflictului armat al Ucrainei de Est).

Ulterior, pe parcursul lunii iulie-august 2014, aflîndu-se în mun.

Chișinău, Harcencu Vl., a întreprins acțiuni de pretindere de bani în sumă de

3

10 000 euro de la investigatorul sub acoperire infiltrat de CNA cu identitatea

Rutcovschii Ian, pentru sine și pentru alte persoane din cadrul ÎS „CRIS

Registru” și alte instituții responsabile, pentru întocmirea actelor de identitate

a cetățeanului R. Moldova (buletinul de identitate, pașaportul RM etc.)

persoanelor străine, contrar procedurii legale prevăzute.

Astfel, Harcencu V., acționînd împreună și de comun acord cu Fistican

Gheorghe, s-a întîlnit la 17.07.2014, 24.07.2014, 25.07.2014, 19.08.2014,

06.10.2014 cu investigatorul sub acoperire pe nume Rutcovschii I., infiltrat de

CNA în scopul descoperirii faptului existenței infracțiunii și a discutat cu

acesta modalitățile, metodele și actele necesare a fi prezentate lui Harcencu V.

pentru ca acesta să exercite trafic de influență asupra persoanelor publice din

cadrul ÎS „CRIS Registru” în vederea perfectării pașaportului R. Moldova pe

numele lui Rutcovschii I.

Tot în cadrul acestor întîlniri, Harcencu Vladimir a comunicat

investigatorului sub acoperire Rutcovschii I., că pentru acțiunile respective,

acesta urmează să îi transmită de fapt suma de 10000 euro. La fel, Harcencu

Vl. în cadrul întîlnirilor menționate, în scopul realizării intențiilor sale

infracționale, a primit de la investigatorul sub acoperire Rutcovschii I., patru

fotografii 3X4 color ale ultimului și copia certificatului său de naștere emis de

autoritățile competente ale Ucrainei.

Totodată, în aceiași perioadă de timp Harcencu Vl. l-a instigat pe

Fistican Gh. să exercite în continuare trafic de influență asupra persoanelor

publice în vederea perfectării pașaportului pe numele lui Rutcovschii Ian.

În acest scop, Harcencu Vl. a întreținut convorbiri telefonice cu Fistican

Gh., inclusiv la datele de 31.07.2014, 11.08.2014, 12.08.2014, 09.11.2014,

21.11.2014 și a avut întîlniri cu acesta, în cadrul cărora i-a solicitat

întreprinderea măsurilor și acțiunilor în vederea acumulării documentelor

primare pentru a fi transmise persoanelor publice responsabile din cadrul ÎS

„CRIS Registru” în vederea perfectării pașaportului cetățeanului Ucrainei pe

nume Rutcovschii Ian, ultimul de fapt fiind investigator sub acoperire infiltrat

de CNA.

La rîndul său, Fistican Gh. cunoscînd de intențiile infracționale ale lui

Harcencu Vladimir și dorind realizarea lor pînă la capăt, i-a comunicat că

poate organiza eliberarea pașaportului pe numele lui Rutcovschii Ian, însă

inițial are nevoie de un avans în sumă de 1500 euro.

Harcencu Vladimir a acceptat propunerea și i-a transmis lui Fistican Gh.

4

suma de 1500 euro. Ulterior, Fistican Gh. a solicitat de la Harcencu Vladimir

fotografii ale investigatorului sub acoperire Rutcovschii Ian. După care,

acționînd întru realizarea scopului comun și în vederea perfectării actelor

primare care să motiveze eliberarea pașaportului investigatorului sub

acoperire pe nume Rutcovschii I., a primit de la Harcencu Vl. în cadrul

întîlnirilor avute cu acesta, fotografiile 3X4 transmise anterior lui de către

investigatorul sub acoperire.

Totodată, pe parcursul lunii august 2014, inclusiv la dățile de 05.08.2014

și 11.08.2014, Fistican Gh. a luat legătură cu cet. Polișciuc Grigore - șef al

oficiului Ialoveni al ÎS „CRIS Registru” căruia i-a solicitat perfectarea

pașaportului investigatorului sub acoperire Rutcovschii Ian, însă ultimul nu a

îndeplinit careva acțiuni în acest sens, refuzîndu-l pe Fistican Gh. în eliberarea

documentului respectiv.

Ulterior, Harcencu Vladimir acționînd împreună și de comun acord cu

Fistican Gh. l-a contactat telefonic pe cet. Enachi Grigore, căruia i-a solicitat să

exercite trafic de influență asupra unui angajat din cadrul Oficiului Stării

Civile din cadrul Ministerului Justiției pentru a perfecta documente pe

numele investigatorului sub acoperire Rutcovschii Ian, însă, Enachi Gr. nu a

îndeplinit careva acțiuni în acest sens.

Amihalachioaie Gh. în numele inculpatului Harcencu Vl., care au solicitat:

- procurorul, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărîri de condamnare a lui Harcencu V. în baza art. 42 alin.(2), (4), 326

alin.(2) lit.b), d) Cod penal la 4 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de

tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen

de 5 ani. În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite să fie

suspendată condiționat pe un termen de probă de 4 ani.

A menționat că instanța a aplicat o pedeapsă prea blîndă, fără a ține

cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, adică a fost comisă o infracțiune

gravă, conexă celor de corupție, iar pentru a restabili echitatea socială

urmează să fie sancționat penal cu pedeapsă mai aspră decît cea stabilită de

prima instanță.

- avocatul în numele inculpatului, casarea sentinței, rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei noi hotărîri, cu stabilirea unei pedepse sub formă de

amendă, fără pedeapsa complementară. Consideră că instanța de judecată

neîntemeiat i-a aplicat lui Harcencu V. cea mai aspră pedeapsă prevăzută la

5

art. 326 alin.(2) Cod penal, fără a argumenta necesitatea aplicării ei, conform

prevederilor art. 61 Cod penal, expunîndu-se la modul general, iar la final s-a

referit la alin.(4) art. 16 CP, menționînd că infracțiunea săvîrșită de inculpat

este una gravă și prezintă un pericol deosebit pentru societate, deoarece

contribuie la discreditarea autorității statale în fața societății.

Astfel, instanța nu a luat în considerație norma art. 78 alin.(1) și (2) Cod

penal, în cazul în care se constată circumstanțe atenuante la săvîrșirea

infracțiunii, pedeapsa complementară, poate fi înlăturată, dar nu stabilită, iar

pedeapsa principală poate fi redusă pînă la minimul, prevederi, care au fost

ignorate de către instanța de fond.

septembrie 2015, a fost respins, ca nefondat apelul avocatului în numele lui

Harcencu Vl., admis apelul procurorului, casată sentința contestată în partea

stabilirii pedepsei și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță.

Lui Harcencu Vladimir în baza art. 326 alin.(2) lit. b), d) Cod penal, cu

aplicarea prevederilor art. 3641 alin.(8) CPP, art. 65 Cod penal, i-a fost stabilită

pedeapsa de 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

publice pe un termen de 4 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 4 ani. În rest, sentința a fost

menținută.

aspectele, prin prisma art.101 Cod de procedură penală, a examinat și apreciat

probele administrate în cauză, care dovedesc cu certitudine vinovăția lui

Harcencu V. în săvîrșirea infracțiunii imputate, corect a stabilit circumstanțele

de fapt și vinovăția inculpatului, just a încadrat în drept acțiunile lui,

circumstanțe care nici nu se contestă.

De asemenea, a conchis că, instanța de fond a ținut cont de unele

circumstanțe reale și anume, caracterul și gravitatea infracțiunii săvîrșită

intenționat, care se atribuie la categoria celor grave, precum și de persoana

inculpatului care anterior nu a fost atras la răspundere penală.

Ca circumstanțe atenuante instanța de apel a reținut: recunoașterea

vinovăției, căința sinceră, săvîrșirea pentru prima dată a unei infracțiuni,

examinarea cauzei în ordinea procedurii stabilite de art. 3641 Cod de

procedură penală, circumstanțe agravante nefiind stabilite.

La fel, a considerat ca nefondat argumentul avocatului Amihalachioaie

6

Gh. privind excluderea pedepsei complementare în privința lui Harcencu Vl.,

deoarece în speță prevederile art. 78 Cod penal sunt inaplicabile, or legea

penală nu și-ar atinge scopul și va fi ineficientă în prevenirea de noi

infracțiuni comise de persoane ce atentează la relațiile ce țin de buna

organizare și desfășurare a activității autorității publice, precum și a

persoanelor investite de stat să presteze servicii de interes public, inculpatul

săvîrșind infracțiunea folosindu-se inclusiv de pozițiile lui de serviciu.

În acest sens a făcut referire la Recomandarea nr. 61 Cu privire la unele

chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale în cauzele de corupție,

unde este menționat că:

Conform art. 76 Cod penal, raportat la art. 78 alin.(1) Cod penal,

prezența circumstanțelor atenuante oferă dreptul de a micșora pedeapsa

principală, începînd reducerea de la maximul sancțiunii. Circumstanțele

atenuante, odată constatate în cauză și puse la baza stabilirii pedepsei

principale, nu mai pot fi invocate ca motivare de aplicare a prevederilor art.

90 Cod penal.

Dacă sancțiunea normei penale prevede obligatoriu ca pedeapsă

complementară privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a

exercita o anumită activitate, instanțele de judecată nu sunt în drept de a o

înlătura cu trimitere la art. 78 alin.(2) ori art. 79 CP, fiindcă aceasta, ar încălca

prevederile art. 61 alin.(2) CP, care stipulează că „pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii

de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane”.

Infractorul care a utilizat statutul funcției, drepturile și avantajele pe

care le acordă aceasta pentru facilitarea infracțiunii de corupție trebuie să fie

privat de dreptul de a ocupa această funcție, or, anume astfel va fi atins

scopul pedepsei penale aplicate față de condamnat.

Cînd cauzele de corupție se examinează în procedurile speciale

prevăzute în cazul acordului de recunoaștere a vinovăției (art. 509 CPP) sau

recunoașterea faptei săvîrșite (art. 364 1 CPP), faptul recunoașterii vinovăției,

care atrage incidența procedurii simplificate, nu poate fi valorificat ca o

circumstanță atenuantă judiciară prevăzute de art. 76 alin. (1) lit. f) CP,

deoarece ar însemna că aceleiași situații de drept i se va acorda o dublă

valență juridică.

Ținînd cont de cele nominalizate mai sus, instanța de apel a conchis că,

potrivit art. 75 Cod penal, individualizarea judiciară a pedepsei este realizată

7

de către instanța de judecată și constă în stabilirea și aplicarea pedepsei

prevăzute de sancțiune, pentru infracțiunea săvîrșită, în funcție de gravitatea

infracțiunii săvîrșite, de personalitatea infractorului, de împrejurările concrete

în care s-a comis infracțiunea.

În cazul infracțiunilor de corupție noțiunea „gravitatea infracțiunii

săvîrșite” trebuie de înțeles în sensul că aceste infracțiuni, comparativ cu alte

categorii de infracțiuni, prezintă un pericol deosebit de grav pentru societate,

deoarece se manifestă în structurile autorităților statului, a puterii sau

serviciilor publice, care discreditează și compromit activitatea acestora.

Pedepsele stabilite de instanța de judecată trebuie să fie nu numai

legale, în sensul de respectare a cadrului legal de individualizare judiciară,

dar în același timp, trebuie să fie și juste, adică să se respecte criteriul

proporționalității, care presupune stabilirea cuantumului pedepsei în funcție

de gravitatea infracțiunii și vinovăția autorului. În același timp, trebuie să fie

respectată prevederea art.61 CP, conform căruia, pedeapsa care se aplică

urmează să își atingă scopul de restabilire a echității sociale și prevenire a

săvîrșirii noilor infracțiuni de către alte persoane.

Persoanele care comit infracțiuni de corupție au calitatea de subiect

special și sunt persoane supuse unei responsabilități deosebite față de alți

infractori, astfel că și aprecierea cărorva circumstanțe, ca excepționale, obligă

instanțele de judecată să manifeste o deosebită atenție.

Prin urmare, ținînd cont de cele nominalizate, instanța de apel a

considerat că apelul acuzatorului de stat urmează a fi admis, inculpatul

Harcencu Vl. urmează să poarte răspundere penală pentru fapta săvîrșită,

considerînd că corectarea și reeducarea lui este posibilă doar cu stabilirea

pedepsei închisorii, cu aplicarea art. 90 Cod penal suspendarea condiționată a

executării pedepsei.

Amihalachioaie Gh. în numele inculpatului Harcencu Vladimir, care invocînd

temeiul de drept prevăzut la art. 427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură

penală, solicită casarea hotărîrilor contestate, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri, cu aplicarea unei pedepse mai blînde, sub

formă de amendă, cu excluderea pedepsei complementare. A menționat că

instanțele judecătorești au stabilit inculpatului o pedeapsă inechitabilă, mai

aspră din cele de alternativă, fără a motiva necesitatea aplicării acestei măsuri

și din care motiv pedeapsa sub formă de amendă, nu va asigura atingerea

8

scopului pedepsei, totodată nu au luat în considerație prevederile art. 75 Cod

penal.

Consideră că instanțele judecătorești s-au contrazis la aplicarea măsurii

de pedeapsă, cînd au enumerat circumstanțele atenuante: recunoașterea

vinovăției, căința sinceră, săvîrșirea pentru prima dată a unei infracțiuni,

caracteristica pozitivă, fiind tatăl a doi copii minori, unicul întreținător al

familiei, iar careva circumstanțe agravante nu au fost reținute și, cu toate

acestea a menționat că inculpatul a săvîrșit infracțiunea folosindu-se de

funcțiile sale de serviciu și anume din acest motiv pedeapsa trebuie să fie cea

mai aspră din cele prevăzute la art. 326 alin.(2) Cod penal, cu toate că această

circumstanță nu se conține în învinuirea adusă inculpatului, precum și nu și-a

găsit confirmarea pe parcursul urmăririi penale, fapt ce duce la concluzia că

instanțele au depășit limitele învinuirii.

Totodată, nu este de acord cu motivarea instanței care eronat a indicat

prezența pericolului deosebit de grav pentru societate reieșind din noțiunea

infracțiunilor de corupție, făcînd trimitere la Recomandarea nr.61 „Cu privire

la chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale în cauzele de

corupție”, care este în contradicție cu pct.17 al Hotărîrii Plenului CSJ nr. 8 din

11.11.2013 „Cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei

penale”.

La fel, greșit s-a indicat în decizia instanței de apel că pedeapsa

complementară stabilită inculpatului este prevăzută în conținutul art. 326

alin.(2) CP.

Astfel, apelul acuzatorului de stat este motivat la general, printr-o

singură propoziție, care nu corespunde prevederilor art. 405 CPP. Soluția

instanței de apel este în detrimentul inculpatului, care a înrăutățit situația

apelantului.

Au fost încălcate principiile contradictorialității și independenței

judecătorilor în procesul penal prevăzute la art. 24, 26 CPP, care au dus la

violarea art. 6 CEDO – dreptul la un proces echitabil.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului declarat de către avocat, considerîndu-l inadmisibil, ca fiind

neîntemeiat, deoarece recurentul critică hotărîrea contestată sub aspectul

greșitei individualizări a pedepsei, însă instanțele de judecată corect au

stabilit pedeapsa inculpatului, ținînd cont de prevederile art. 61,75 Cod penal.

9

în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit textului recursului, avocatul Amihalachioaie Gh. în numele

inculpatului invocă temei de casare a hotărîrilor contestate pct. 6) și 10)

alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței

de apel conține o eroare de drept atunci cînd instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel și cînd s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs,

Colegiul penal constată că acestea nu și-au găsit confirmarea la examinarea

recursului declarat, lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs în

sensul casării hotărîrii contestate.

Astfel, avocatul nu indică nici un argument în susținerea acestor motive,

nu invocă concret, asupra căror motive nu s-a pronunțat instanța de apel.

În acest context, instanța de recurs menționează că, instanța de apel

a respectat prevederile art. 414-418 Cod de procedură penală, în hotărîrea

adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat,

motivîndu-și soluția, care nu contrazice dispozitivul hotărîrii sale, fiind

expusă clar.

Totodată, Colegiul reține că autorul este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului, și critică hotărîrile judecătorești numai în partea

stabilirii pedepsei, invocînd că instanțele incorect au dispus aplicarea celei

mai aspre pedepse cu închisoarea pentru infracțiunea comisă de inculpat, de

rînd ce sancțiunea normei în cauză prevede și alte pedepse alternative,

considerînd că inculpatului i se poate oferi o șansă de a se corecta prin

aplicarea amenzii.

Motivele recurentului, precum că instanțele de fond incorect au

10

individualizat pedeapsa și neîntemeiat nu au aplicat în privința inculpatului

alte pedepse alternative, Colegiul penal le consideră neîntemeiate.

În acest sens, instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Instanța de recurs remarcă că prin criterii de individualizare a pedepsei

se înțeleg cerințele de care instanța de judecată este obligată să se conducă în

procesul stabilirii pedepsei și la aplicarea ei persoanei vinovate de săvîrșirea

infracțiunii.

Individualizarea pedepsei constă în obligațiunea instanței de a stabili

măsura pedepsei infractorului, necesară și suficientă pentru realizarea

scopurilor legii penale și pedepsei penale.

Legea penală fixează cadrul legal în limitele căruia instanța de judecată

efectuează operațiunea de stabilire și aplicare a pedepsei infractorului. Astfel,

instanța de judecată stabilește tipul sau cuantumul pedepsei în limitele

prevăzute de sancțiunea normei penale din partea specială a Codului penal în

baza căreia a fost calificată fapta ca infracțiune.

La individualizarea pedepsei, conform criteriilor generale de

individualizare a pedepsei instanța de judecată trebuie să respecte toate

cerințele prevăzute de legea penală ce asigură aplicarea față de inculpat a unei

pedepse echitabile, legale și individualizate.

Colegiul penal atestă că, sancțiunea art. 326 alin. (2) lit. b), d) Cod penal,

în baza căruia a fost condamnat Harcencu Vl., prevede amendă în mărime de

la 3000 la 4000 unități convenționale sau închisoare de la 2 la 6 ani.

Colegiul reiterează faptul că, în speță, judecarea cauzei penale a avut loc

pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în conformitate și

cu respectarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, și potrivit alin.

(8) al acestui articol, inculpatul care a recunoscut săvîrșirea faptelor indicate

în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor

administrate la faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii, muncii

neremunerate în folosul comunității și de reducere cu o pătrime a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege în cazul amenzii.

Prin decizia instanței de apel lui Harcencu Vl. în baza art. 326 alin. (2)

lit. b), d) Cod penal, cu aplicarea art. 65 CP, i-a fost stabilită pedeapsa de 3

ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen

11

de 4 ani. În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 4 ani.

Instanța de recurs reține că instanța de apel a ținut seama de criteriile

generale de individualizare a pedepsei, de faptul că infracțiunea comisă de

inculpat, potrivit art. 16 Cod penal, face parte din categoria celor grave, de

motivul acesteia, persoana inculpatului, care anterior nu a fost judecat, a

recunoscut vina integral, fiind de acord să fie examinată cauza în procedura

prevăzută de art. 364 1 alin. (8) Cod de procedură penală, căindu-se sincer de

cele săvîrșite.

În prezența circumstanțelor descrise, Colegiul consideră necesar de

specificat faptul că, sancțiunea art. 326 alin. (2) Cod penal, prevede

următoarele pedepse alternative: amendă și închisoare.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei,

prevăzute de art. 75 alin. (2) Cod penal, o pedeapsă mai aspră, din numărul

celor alternative, prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii, se stabilește numai

în cazul în care o pedeapsă mai blîndă, din numărul celor menționate, nu va

asigura atingerea scopului pedepsei. Concluzia instanței cu privire la

aplicarea unei pedepse mai aspre urmează a fi motivată.

Potrivit Hotărîrii explicative a Plenului CSJ din 11.11.2013, nr. 8 „Cu

privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale” în pct. 17 se

precizează că, instanțele trebuie să asigure aplicarea măsurilor aspre de

pedeapsă față de persoanele adulte care au săvîrșit infracțiuni grave, deosebit

de grave și excepțional de grave.

O atenție sporită trebuie să se acorde în cazurile stabilirii pedepsei

persoanelor declarate vinovate de săvîrșirea infracțiunilor contra bunei

desfășurări a activității în sfera publică, a coruperii pasive ori active, sau dării

ori luării de mită, care, în afară de pericolul social sporit, afectează grav

autoritatea și imaginea instituțiilor, organizațiilor publice. Același principiu

urmează a fi aplicat și la stabilirea pedepsei pentru infracțiunile de tortură,

tratamentul inuman sau degradant, trafic de ființe umane, violență în familie.

Analizînd hotărîrile judecătorești Colegiul constată că, deși sancțiunea

infracțiunii incriminate lui Harcencu Vl. prevede pedepse alternative sub

formă de amendă și închisoare, însă în contextul circumstanțelor constatate,

instanțele just au considerat că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea

celei mai aspre pedepse – închisoarea, menționînd că inculpatul, în raport cu

celelalte persoane implicate în activitatea infracțională, a avut un rol

12

determinant la comiterea infracțiunii, astfel, circumstanțele în speță, relevă că

el a fost cel care a identificat persoanele prin intermediul cărora a realizat pînă

la capăt traficul de influență, precum și atingerea scopului promis

cumpărătorului de influență, prin urmare inculpatul a fost cel care le-a

determinat sau instigat la realizarea scopului promis și/sau la comiterea altor

fapte interzise de lege.

În privința argumentului invocat de avocatul Amihalachioaie Gh. în

numele lui Harcencu Vl. referitor la faptul că instanța greșit a indicat că

pedeapsa complementară este prevăzută în conținutul alin. (2) al art. 326 Cod

penal, deoarece sancțiunea normei date nu prevede pedeapsa complementară

pentru persoanele fizice, Colegiul penal menționează următoarele.

Conform art. 65 alin. (3) Cod penal, privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții sau de a exercita o anumită activitate poate fi aplicată ca pedeapsă

complementară și în cazurile cînd nu este prevăzută în calitate de pedeapsă

pentru infracțiunile din Partea specială a prezentului cod, dacă, ținînd cont de

caracterul infracțiunii săvîrșite de cel vinovat în timpul îndeplinirii

obligațiilor de serviciu sau în timpul exercitării unei anumite activități,

instanța de judecată va considera imposibilă păstrarea de către acesta a

dreptului de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate.

Astfel, instanța corect a conchis că inculpatul a săvîrșit o infracțiune

contra bunei desfășurări a activității în sfera publică, descreditînd domeniul

serviciilor publice, avînd calitate de subiect special, cu responsabilități mai

deosebite, prin urmare just a considerat despre imposibilitatea păstrării în

continuare de către inculpat a dreptului de a ocupa funcții publice.

Pedeapsa stabilită inculpatului de către instanța de apel sub formă de

închisoare pe un termen de 3 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

publice pe un termen de 4 ani, cu suspendarea condiționată a executării

închisorii, este stabilită corespunzător gravității faptei, în raport cu pericolul

social, atitudinea inculpatului față de cele comise, precum și luînd în

considerație circumstanțele atenuante stabilite.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că pedeapsa aplicată inculpatului

este în limitele prevăzute de lege, astfel că nu există temei legal pentru

admiterea recursului ordinar declarat de avocat în numele inculpatului și,

potrivit legii, decide inadmisibilitatea acestuia, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

13

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul

Amihalachioaie Gheorghe în numele inculpatului Harcencu Vladimir,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15

septembrie 2015, în cauza penală în privința lui Harcencu Vladimir Vasili, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 17 martie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

14