1ra-1232/16 — art. 201-1 alin. 2 CP

1ra-1232/16 — art. 201-1 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1232/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Roman Aronov în numele inculpatului, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 30 decembrie 2015 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 22 martie 2016, în cauza penală în privința lui

Lașco Sergiu Gheorghe, născut la 08 iulie

1970, originar și domiciliat în mun. Chișinău,

com. Bubuieci, str. Popov 12,

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 15.06.2015 - 30.12.2015;

instanța de apel: 25.01.2016 - 22.03.2016;

instanța de recurs: 19.05.2016 - 22.06.2016;

C O N S T A T Ă :

2015, Lașco Sergiu a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2011 alin. (2)

lit. a) Cod penal la 1 (un) an închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, iar conform art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate pe un termen de probă de 1 (un) an.

În conformitate cu art. 90 alin. (5), (6) Cod penal inculpatului i-a fost aplicată

pedeapsă complimentară sub forma participării la un program special de conciliere în

vederea reducerii comportamentului violent, să acorde susținere materială victimelor

minore Lașco Daniela și Lașco Daniel și să reparare prejudiciul cauzat părților

vătămate Lașco Aliona, Lașco Daniela și Lașco Daniel, prin infracțiune, în termen de

90 zile.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial cu încasarea de la Lașco Serghei în

beneficiul părții vătămate Lașco Aliona suma de 10 000 lei și cheltuielile de judecată 5

000 lei, în total 15 000 (cincisprezece mii) lei, în beneficiul părții vătămate Lașco

1

Daniela - 20 000 (douăzeci mii) lei, în beneficiul părții vătămate Lașco Daniel - 15 000

(cincisprezece mii) lei.

S-a dispus încasarea de la inculpatul Lașco Sergiu în beneficiul statului cheltuieli

judiciare în sumă totală de 3976 (trei mii nouă sute șaptezeci și șase) lei.

perioada lunilor septembrie 2014 pînă în ianuarie 2015, aflîndu-se la domiciliul său

situat pe adresa mun. Chișinău, com. Bubuieci, str. Popova 12, precum și în alte locuri

publice, fiind în relații ostile cu fosta sa soție Lașco Aliona și copii săi Lașco Daniel și

Lașco Daniela, cu care locuiește împreună, intenționat i-a maltratat și înjurat, prin ce

le-a cauzat suferință psihică.

inculpatului, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță de încetare a procesului penal

privind învinuirea lui Lașco Sergiu în comiterea faptei încriminate prevăzute de art.

201/1 alin. (2) lit. a) Cod penal, avînd în vedere faptul existenței încheierii

judecătorești definitive și irevocabile a Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 26

ianuarie 2015 asupra aceleiași persoane pentru aceeași acuzare.

În motivarea apelului avocatul a indicat că:

- încadrarea de către instanța de fond a acțiunilor lui Lașco Sergiu conform art.

201/1 alin. (2) lit. a) Cod penal este absolut greșită și chiar periculoasă pentru

pronunțarea unei sentințe întemeiate și legale pe fondul dosarului penal actual, drept

rezultat, Judecătoria Ciocana, mun. Chișinău incorect a concluzionat despre necesitatea

condamnării inculpatului în baza art. 201/1 alin. (2) lit. a) Cod penal, or, simpla

afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu

poate fi acceptată ca adevăr;

- motivele invocate de prima instanță în justificarea condamnării lui Lașco Sergiu

în temeiul art. 201/1 alin. (2) lit. a) Cod penal nu-și găsesc confirmare, ceea ce denotă

faptul că sunt pur declarative și nu pot pune la îndoială temeinicia cerințelor părții de

apărare referitor la pronunțarea unei decizii de încetare a procesului penal privind

învinuirea lui Lașco Sergiu în comiterea faptei încriminate prevăzute de art. 201/1 alin.

(2) lit. a) - violența în familie;

- vinovăția inculpatului nu a fost confirmată prin probe pertinente și concludente,

iar în astfel de circumstanțe, inculpatul Lașco Sergiu urmează a fi achitat în temeiul

art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală și astfel, din materialul probator

administrat în cauză rezultă, că acțiunile inculpatului nu conțin elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute de art. 201/1 alin. (2) lit. a) Cod penal;

- lipsa obiectivității instanței de fond în episodul încriminat se confirmă și prin

faptul că probele ce infirmă învinuirea nu au fost apreciate obiectiv și just de către

instanța de fond. La fel, instanța de fond, ignorînd prevederile alin. (3) al art. 384 Cod

2

de procedură penală, nu a întreprins toate măsurile prevăzute de lege pentru a cerceta,

sub toate aspectele, complet și obiectiv, circumstanțele cauzei pentru stabilirea

adevărului social-juridice. Au fost respinse neîntemeiat argumentele părții de apărare

privind achitarea lui Lașco Sergiu, în timp ce admiterea argumentelor părții de apărare

ar fi dat posibilitate instanței de judecată să stabilească lipsa componenței infracțiunii

prevăzute de art. 201.1 alin. (2) lit. a) Cod penal;

- instanța de fond nu a examinat sub toate aspectele, complet și obiectiv

circumstanțele cauzei și a neglijat în vederea determinării admisibilității, pertinenții,

concludenții, veridicității și utilității probelor existente în cauză, nu s-a pronunțat deloc

asupra motivelor invocate de partea apărării în vederea achitării inculpatului în temeiul

art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală;

- urmează de apreciat critic referirea la declarațiile martorului Negru Maria,

deoarece ultima este mama părții vătămate Lașco Aliona și, respectiv, declarațiile

acestui martor nu pot fi reținute de către Curtea de Apel la examinarea în fond a

apelului nominalizat. Or, în sensul art. 105 alin. (1) Cod de procedură penală martor

poate fi orice persoană care are interes în proces și căreia îi sunt cunoscute, direct sau

indirect, date asupra oricăror circumstanțe care urmează să fie constatate în cauză,

inclusiv asupra persoanei bănuitului, învinuitului, inculpatului, părții vătămate și

relațiilor sale cu aceștia;

- declarațiile martorului Negru Maria se referă la circumstanțele care a avut loc

doi ani în urmă și nu în perioada indicată în rechizitoriu - lunile octombrie anul 2014 -

luna ianuarie anul 2015 fapt pentru care aceste declarații ale martorului Negru Maria

nu pot fi reținute de către instanța de apel;

- nu pot fi reținute de către instanța de apel și declarațiile martorului Antoci

Mihail care au tangență la evenimentele care a avut loc de aproximativ doi sau trei ani

în urmă și nu în perioada indicată în rechizitoriu - lunile octombrie anul 2014 - luna

ianuarie anul 2015;

- informația furnizată de către părțile vătămate Lașco Aliona, Lașco Daniel și

Lașco Daniela nu poate fi reținută pe motiv că instanței nu i-au fost prezentate careva

probe pertinente care ar stabili violența fizică sau psihică a părților vătămate, Lașco

Aliona făcînd doar declarații cu toate că susține că s-a adresat în repetate rînduri la

Inspectoratul de poliție;

- nu poate fi reținut nici argumentul instanței de fond precum că faptele pentru

care inculpatul a fost sancționat contravențional, deși se încadrează în aceiași perioadă

de timp, sunt exceptate din învinuirea adusă inculpatului, deoarece această concluzie

contravine ansamblului probator acumulat pe dosar care demonstrează cu claritate

faptul că instanța de judecată încetează procesul penal în cauza respectivă în cazul în

care există circumstanțe prevăzute de lege care condiționează excluderea sau, după

caz, exclud urmărirea penală;

3

- Lașco Sergiu a fost sancționat contravențional prin decizia agentului constatator

din 16.11.2014 pentru faptul că, la data de 10.10.2014, a inițiat un conflict în familie

cu soția sa Lașco Aliona, aplicîndu-i lovituri corporale provocîndu-i vătămări

neînsemnate a integrității corporale. De asemenea, Lașco Sergiu a fost sancționat

contravențional și prin decizia agentului constatator din 16.03.2015 pentru faptul că, la

data de 18.01.2015, a numit-o cu cuvinte necenzurate pe partea vătămată Lașco

Aliona, aplicîndu-i lovituri corporale;

- reieșind din complexitatea tuturor circumstanțelor de fapt ale cauzei se constată

că învinuirea adusă inculpatului ține de violență față de membrii familie sale în

perioadă octombrie 2014 - ianuarie 2015, sub forma acțiunilor violente frecvente ale

inculpatului îndreptate spre integritate corporală, sănătatea, integritatea fizică și

psihică, la onoarea și demnitatea victimelor, atît timp cît se află în preajma acestora,

odată ce locuia împreună cu acestea, iar acuzarea pentru care inculpatul a fost

sancționat contravențional se încadrează în aceiași perioadă de timp, se referă la una și

aceeași persoană Lașco Serghi și pentru aceeași faptă, pentru care și a fost condamnat

prin sentința contestată din 30 decembrie 2015;

- la 26 ianuarie 2015, Lașco Aliona a depus la Judecătoria Ciocana, mun.

Chișinău o cerere de eliberare a ordonanței de protecție pentru victimele violenței în

familie împotriva lui Lașco Sergiu cu privire la aplicarea măsurilor de protecție în

cazurile de violență în familie, iar în motivarea cererii a indicat că, la 16.01.2015, a

înregistrat la IP Ciocana al DP mun. Chișinău plîngerea referitor la existența violenței

în familia sa pentru care consideră că sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzute

de art. 201/1 alin. (1) Cod penal, solicitînd intentarea unui dosar penal pe numele

fostului soț - Lașco Sergiu, însă instanța de judecată a respins cererea ca fiind

neîntemeiată;

- încheiere judecătorească definitivă și irevocabilă a Judecătoriei Ciocana, mun.

Chișinău din 26 ianuarie 2015 asupra aceleiași persoane pentru aceeași faptă

determină, în condițiile legii, pronunțarea unei sentințe de încetare a procesului penal

în privința inculpatului Lașco Sergiu;

- în privința inculpatului activează principiu nou bis in idem - regula potrivit

căreia o persoană, odată judecată printr-o hotărîre definitivă, nu poate fi urmărită și

judecată din nou pentru aceeași faptă, nu sunt temei și pentru admiterea acțiunii civile.

3.1. Nefiind de acord cu sentința au declarat apel părțile vătămate și au

solicitat casarea parțială a acesteia cu pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță prin care în privința inculpatului să fie aplicată o

pedeapsă penală sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu suspendarea

executării pedepsei în baza art. 90 Cod penal pe un termen de 3 ani, precum și

admiterea integrală a acțiunii civile.

În argumentarea cererii au invocat că:

4

acțiunile criminale ale inculpatului părților vătămate le-au fost provocate suferințe

psihice pe care aceștia din urmă le resimt pînă în prezent. Violența fizică și psihică

aplicată de către inculpat a lăsat repercusiuni grave asupra părților vătămate, care la

momentul de față au nevoie de tratament medical și psihologic, fapt constatat și prin

rapoartele de expertiză psihiatrico-legală;

2016 au fost respinse ca nefondate apelurile declarate cu menținerea sentinței instanței

de fond.

4.1. Instanța de apel analizînd argumentele apelurilor declarate în coraport cu

circumstanțele cauzei stabilite și normele legale aplicabile în speță a considerat că,

prima instanță a stabilit circumstanțele de fapt ale infracțiunii comise, a făcut o

apreciere corectă a probelor prezentate și o justă încadrare juridică a acțiunilor

inculpatului, întemeiat a ajuns la concluzia că Lașco Sergiu a săvîrșit infracțiunea

imputată și a aplicat în privința acestuia o pedeapsă penală echitabilă.

Astfel, Colegiul penal a conchis că vina lui Lașco Sergiu în săvîrșirea infracțiunii

imputate este demonstrată pe deplin prin cumulul de probe cercetate în cadrul ședinței

de judecată a primei instanțe și verificate în instanța de apel, inclusiv:

- declarațiile inculpatului, care au fost apreciate critic, nerecunoașterea vinovăției

de către acesta fiind considerată drept o metodă de autoapărare pentru a evita

răspunderea penală;

- declarațiile părților vătămate și a martorilor Negru Maria, Antoci Mihail, Culai

Ion;

- raportul de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr. 347 din 18.05.2015, pe

numele Lașco Aliona Filip, prin care s-a stabilit că ultima a suportat traumă

psihologică, care la momentul examinării are manifestări simptomatice inexpresive,

fiind compensată prin tratament și resurse psihologice (f.d. 72 voi. 1);

- raportul de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr. 348 a din 18.05.2015,

pe numele Lașco Daniela Sergiu, prin care s-a stabilit că ultima se află în stare de

tensionare psihologică, cauzată de conflictul din cadrul familial. Acesta îi sporește

vulnerabilitatea, sensibilitatea, complexul inferiorității și sentimentul neprotejării,

având impactul de neurotizare și retargere cu diminuări al fonului emoțional (f.d.75

voi. 1);

- raportul de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr. 349-a din 18.05.2015,

pe numele lui Lașco Daniel, prin care s-a stabilit că ultimul este expus unor momente

psio-traumatizante din cadrul familiar, pe care dînsul le depășește prin intermediul

resurselor interne. Acestea au un impact direct cu rezonanța nesemnificativă în

contextual securității emoționale (f.d.81 vol. I);

5

- proces-verbal de ridicare din 23.04.2015, în cadrul căreia din arhiva IP

Ialoveni a fost ridicat procesul penal nr. 49 din 13.01.2015, pe faptul agresării fizice a

lui Lașco Aliona de către fostul soț Lașco Sergiu care a fost sancționat contravențional

(f.d. 101 vol. I);

- proces-verbal de ridicare din 21.05.2015, în cadrul căreia din arhiva IP

Ciocana a fost ridicat procesul penal nr. 2337 din 13.10.2014 pe faptul agresării fizice

a lui Lașco Aliona de către fostul soț Lașco Sergiu care a fost sancționat

contravențional (f.d. 134 vol. I);

- raportul de expertiză medico-legală nr.171, conform căruia lui Lașco Aliona i-

au fost cauzate vătămări neînsemnate (f.d. 115 vol. I).

Referitor la numirea pedepsei penale Colegiul penal a conchis că, instanța de

fond corect a aplicat prevederile legale, și în conformitate cu prevederile art. 7, 61, 75

Cod penal a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acestora, de

personalitatea celui vinovat, care anterior nu a fost condamnat, se caracterizează

satisfăcător, nu se află la evidența medicului narcolog sau psihiatru, este divorțat, are la

întreținere doi copii minori, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, precum și de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului.

Totodată, instanța de apel a considerat ca fiind neîntemeiate argumentele

apelului declarat, or, instanța de fond la cercetarea cauzei și numirea pedepsei penale în

privința inculpatului nu a comis careva greșeli, a cercetat circumstanțele pricinii în

totalitate, încadrînd faptele comise de inculpat corect.

Motivele invocate sunt pur declarative, prima instanță și-a motivat soluția

menționată ținînd seama de toate circumstanțele pricinii și nu a fost stabilit careva viciu

fundamental sau încălcări esențiale.

De asemenea, Colegiul penal a stabilit că instanța de fond just a admis parțial

cererea înaintată de părțile vătămate Lașco Aliona, Lașco Daniela și Lașco Daniel către

Lașco Sergiu privind repararea prejudiciului moral cauzat, deoarece potrivit rapoartelor

de expertiză psihiatrico-legală nr. 347 din 18.05.2015, nr. 348 din 18.05.2015 și nr. 349

din 18.05.2015 (f.d. 72, 75, 81) inculpatul prin acțiunile sale a provocat suferințe fizice

și psihice părților vătămate, cauzînd astfel prejudicii morale acestora, iar o compensație

echitabilă pentru prejudiciul moral cauzat este pentru partea vătămată Lașco Aliona

suma de 10 000 lei, pentru Lașco Daniela suma de 20 000 lei, iar pentru Lașco Daniel

suma de 15 000 lei, avînd în vedere și faptul condamnării inculpatului care reprezintă o

despăgubire morală pentru partea vătămată.

Colegiul penal a reținut că, avocatul Cașu Iulian în numele părților vătămate la

12.01.2016 a înaintat cerere privind prelungirea măsurilor de protecție aplicate prin

încheierea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 21.10.2015 în privința părților

vătămate și în privința acestei cereri instanța de apel nu s-a expus, deoarece aceasta nu

6

poate fi reținută ca cerere de apel, iar examinarea cererii menționate ține de competența

Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău.

avocatul Roman Aronov, care solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie încetat procesul penal, avînd în vedere

faptul existenței încheierii Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 26.01.2015 asupra

aceleiași persoane pentru aceiași acuzare.

În motivarea recursului a indicat că:

faptului că inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art. 201/1 alin. (2) lit. a) Cod

penal, însă acest temei contravine circumstanțelor obiective de fapt invocate și se

contrazice ansamblului probator administrat în cauză, în timp ce sentințele instanțelor

de judecată trebuie să fie legale și întemeiate, iar instanța de judecată își întemeiază

sentința numai pe circumstanțele constatate și cercetate nemijlocit în ședința de

judecată și pe probele cercetate în cadrul ședințelor de judecată;

pertinente și concludente, acțiunile acestuia nu conțin elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 201/1 alin. (2) lit. a) Cod penal;

de procedură penală, nu au întreprins toate măsurile prevăzute de lege pentru a cerceta,

sub toate aspectele, complet și obiectiv, circumstanțele cauzei pentru stabilirea

adevărului. Au fost respinse neîntemeiat argumentele părții apărării privind încetarea

procesului penal în privința lui Lașco Sergiu, în timp ce admiterea argumentelor

avocatului i-ar fi dat posibilitate instanței de judecată să stabilească adevărul;

constatator din 16.11.2014 pentru faptul că, la 10.10.2014 a inițiat un conflict în

familie cu soția sa, Lașco Aliona, aplicîndu-i lovituri corporale provocîndu-i vătămări

neînsemnate a integrității corporale, la fel, inculpatul a fost sancționat contravențional

și prin decizia agentului constatator din 16.03.2015 pentru faptul că, la 18.01.2015, a

numit-o cu cuvinte necenzurate pe partea vătămată, Lașco Aliona, aplicîndu-i lovituri

corporale, însă, reieșind din complexitatea tuturor circumstanțelor de fapt ale cauzei, se

constată că învinuirea adusă inculpatului ține de violență față de membrii familiei sale

în perioada octombrie 2014 - ianuarie 2015, sub forma acțiunilor violente frecvente ale

inculpatului îndreptate spre integritate corporală, sănătatea, integritatea fizică și

psihică, la onoarea și demnitatea victimelor, atîta timp cît se afla în preajma acestora,

odată ce locuia împreună cu acestea, iar fapta pentru care inculpatul a fost sancționat

contravențional se încadrează în aceiași perioadă de timp, se referă la una și aceeași

persoană Lașco Sergiu și pentru aceeași faptă, pentru care și a fost condamnat Lașco

Sergiu prin sentința contestată din 30 decembrie 2015 și prin urmare, art. 332 alin. (1)

Cod de procedură penală, statuează cu exactitate că în cazul în care, pe parcursul

7

judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art. 275 pct. 5) - 9),

285 alin. (1) pct. 1), 2), 4), 5) Cod de procedură penală, precum și în cazurile prevăzute

în art. 53 - 60 Cod penal, instanța prin sentință motivată, încetează procesul penal în

cauza respectivă;

instanța de fond prin care a solicitat eliberarea ordonanței de protecție împotriva lui

Lașco Sergiu, însă instanța a respins cererea ca fiind neîntemeiată, pe motiv că nu

există subiectul-agresorul violenței în familie și astfel, încheierea Judecătoriei Ciocana,

mun. Chișinău din 26 ianuarie 2015 fiind definitivă și irevocabilă, determină

pronunțarea unei sentințe de încetare a procesului penal în privința inculpatului, iar

aceste circumstanțe duc și la respingerea acțiunii civile depusă se părțile vătămate.

pentru respingerea acestuia, deoarece motivele expuse constituie un conglomerat de

argumente declarative.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia,

din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că acesta este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Astfel, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și

să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, dar va ține seama de

starea de fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească definitivă.

Recurentul în recursul său a invocat ca eroare de drept pct. 11) alin. 1) al art. 427

Cod de procedură penală, însă, instanța de recurs constată că din textul recursului

reiese că autorul critică condamnarea inculpatului sub aspectul întrunirii elementelor

infracțiunii incriminate și încadrarea incorectă a acțiunilor acestuia în baza art. 201/1

alin. (2) lit. a) Cod penal, motive care de fapt se încadrează în pct. 8) și 12) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală.

Colegiul penal apreciază ca nefondată critica avocatului sub aspectul pct.8), în

sensul că la caz nu au fost întrunite elementele infracțiunii incriminate inculpatului, or

8

eroarea gravă de fapt trebuie înțeleasă în sensul atribuit de legislator în art. 6 pct. 111)

Cod de procedură penală și anume stabilirea eronată a faptelor, în existența sau

inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin

denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere

greșită a probelor. Eroarea gravă de fapt trebuie să rezulte din situația dosarului, privită

ca o stare de fapt.

De remarcat este, că acest temei pentru recurs este aplicabil atunci când nu a fost

stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele

de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele infracțiunii, ori cînd nu au

fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

În viziunea recurentului probele administrate nu confirmă vina inculpatului în

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 201/1 alin. (2) lit. a) Cod penal, astfel instanțele

de judecată l-au condamnat în baza presupunerilor. Deci, în esență recurentul afirmă,

că prima instanță a pronunțat o sentință de condamnare bazată pe presupuneri, aceasta

fiind menținută și de instanța de apel.

Reieșind din materialele dosarului se constată, că inculpatul a fost învinuit

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 201/1 alin. (2) lit. a) Cod penal și anume -

violența în familie, adică acțiunea sau inacțiunea intenționată manifestată fizic sau

verbal, comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a

provocat suferință fizică, soldată cu vătămarea ușoară a integrității corporale sau

sănătății, suferință psihică ori prejudiciu material sau moral, săvîrșită asupra a doi

sau mai multor membri ai familiei.

În speță, instanța de recurs consideră, că prima instanță și cea de apel corect au

stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv cumulul de probe prin

prisma art. 101 Cod de procedură penală, astfel just ajungînd la concluzia privind

vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii incriminate.

Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiuni

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală.

Dat fiind faptul, că în prezenta speță autorul recursului își exprimă dezacordul cu

prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii - latura obiectivă și

subiectivă a infracțiuni prevăzute de art. 201/1 Cod penal, Colegiul va purcede la

analiza acestor elemente în prezenta speță în coraport cu circumstanțele constatate și

probele administrate.

Astfel, Colegiul reține, că din doctrina penală, latura subiectivă a infracțiunii

prevăzute de art. 201/1 Cod penal se caracterizează, în primul rănd, prin vinovăție sub

formă de intenție directă sau indirectă.

9

Potrivit teoriei latura obiectivă constă în: 1) fapta prejudiciabilă care constă în

acțiunea sau inacțiunea manifestată fizic sau verbal; 2) urmările prejudiciabile sub

forma suferinței fizice, vătămări ușoare a integrității corporale sau a sănătății,

suferinței psihice ori a prejudiciului material sau moral; 3) legătura de cauzalitate

dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile. Astfel, după cum rezultă din art. 2

al Legii cu privire la prevenirea și combaterea violenței în familie - acțiunea sau

inacțiunea prejudiciabilă din contextul infracțiunii prevăzute la alin. (1) art. 201/1 Cod

penal cunoaște următoarele modalități faptice de realizare:

a) violența fizică - adică cauzarea vătămării ușoare a integrității corporale ori a

sănătății, săvârșită prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere sau

alte acțiuni similare.

b) violența sexuală - adică orice conduită sexuală ilegală, cum ar fi de exemplu,

interzicerea metodelor de contracepție.

c) violența psihologică - adică impunerea violenței sau controlului personal,

provocarea stărilor de tensiune și de suferință psihică prin: ofense, luare în derâdere,

înjurare, insultare, poreclire, șantajare, distrugere demonstrativă a obiectelor și alte

acțiuni cu efect similar.

d) violența spirituală - adică subestimarea sau diminuarea satisfacerii necesităților

moral-spirituale prin interzicere, limitare, penalizare a aspirațiilor membrilor familiei.

e) violența economică - adică privarea de mijloace, inclusiv lipsirea de mijloace

de existență primară, cum ar fi hrana, medicamente, obiecte de primă necesitate,

interzicerea dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile comune.

Astfel, din materialele dosarului rezultă, că Lașco Sergiu la momentul săvîrșirii

infracțiunii era fostul soț al Alionei Lașco cu care conlocuia în aceiași casă și pe care

numind-o cu cuvinte necenzurate a agresat-o fizic, (cauzîndu-i dureri fizice și psihice)

în fața copiilor minori (cauzîndu-le dureri psihice). Rezumînd în ansamblu probele

administrate și cercetate, Colegiul penal statuează, că nu se constată prezența a cărorva

dubii privind vinovăția inculpatului, în săvîrșirea infracțiunii imputate, iar acțiunile

acestuia sunt incidente elementelor infracțiunii prevăzute de art. 201/1 alin. (2) lit. a)

Cod penal și în cele din urmă temeiul pentru recurs semnalat și stipulat la pct. 8) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmarea.

Totodată, Colegiul penal examinînd recursul prin prisma incidenței temeiului

pentru recurs prevăzut la pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, deși

recurentul nu l-a indicat dar la semnalat în recursul său, Colegiul evidențiază că

temeiul dat se invocă numai în cazul cînd faptei săvîrșite i s-a dat o altă încadrare

juridică greșită, pe cînd în cazul supus judecării recurentul își exprimă dezacordul cu

neîntrunirea elementelor infracțiunilor imputate inculpatului, argument asupra căruia

instanța de recurs s-a expus mai sus în prezenta deciziei.

10

De asemenea, instanța de recurs respinge și argumentul recurentului bazat pe art.

427 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală și anume că, hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel cînd persoana condamnată a fost judecată anterior în mod definitiv pentru

aceeași faptă.

Colegiul remarcă că, avocatul solicitînd încetarea procesului penal în baza art.

391 alin. (1) pct. 4) Cod de procedură penală își întemeiază opinia făcînd trimitere la

deciziile agentului constatator din 16.11.2014 și 16.03.2015 întocmite în privința lui

Lașco Sergiu pentru faptul că, a inițiat conflict în familie cu fosta sa soție, Lașco

Aliona și căreia i-a aplicat lovituri corporale provocînd-i vătămări neînsemnate, iar

aceste circumstanțe stau și la baza condamnării inculpatului conform art. 201/1 alin.

(2) lit. a) Cod penal și prin urmare, în opinia recurentul, este încălcat principiul non bis

in idem.

Însă, instanța de recurs respinge argumentul avocatului și precizează că, deși

faptele inculpatului se încadrează în aceiași perioadă de timp, sunt exceptate din

învinuirea adusă inculpatului, deoarece decizia agentului constatator din 16.11.2014

(f.d. 158, vol. I) a fost întocmită în baza ordonanței privind intentarea procedurii

contravenționale din 24.10.2014 (f.d. 156, vol. I), rezultată în urma adoptării

ordonanței din 24.10.2014 privind neînceperea urmăririi penale pe fapta comisă la

10.10.2014, ora 12.00 (f.d. 155, vol. I), însă conform deciziei menționate, procesul

contravențional a fost încetat în baza art. 29 Cod contravențional, la împăcarea părților.

În ceea ce privește decizia agentului constatator din 16.03.2015, instanța de recurs

remarcă, că Lașco Sergiu a fost sancționat contravențional pentru acțiunile săvîrșite la

18.01.2015, ora 14.30, iar învinuirea înaintată în baza art. 201/1 alin. (2) lit. a) Cod

penal a fost pornită în baza plîngerii părții vătămate depusă la 16.01.2015 și prin

urmare, reiese că fapta inculpatului nu se cuprinde în rechizitoriu potrivită căruia,

violența asupra membrilor de familie a avut loc din septembrie 2014- ianuarie 2015,

adică pînă la înaintarea sesizării de către partea vătămată.

Astfel, Colegiul precizează că, argumentele avocatului privind încetarea

procesului penal sunt declarative și lipsite de temei și cu toate că recurentul în acest

sens face trimitere la faptul că, la 26.01.2015 instanța de fond a respins cererea Alionei

Lașco privind eliberarea ordonanței de protecție pentru aplicarea măsurilor în privința

lui Lașco Sergiu, pe motiv că nu există subiectul, adică agresorul violenței în familie,

omite încheierea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 21.10.2015, prin care a fost

admisă cererea reprezentantului părții vătămate privind aplicarea măsurilor de

protecție față de Lașco Aliona, Lașco Daniel și Lașco Daniela, cu eliberarea ordonanței

de protecție prin care lui Lașco Sergiu i-au fost stabilite măsuri de protecție conform

art. 215 Cod de procedură penală.

11

Totodată, instanța de recurs se alătură și soluției instanțelor de fond în ce

privește admiterea parțială a acțiunii civile luînd în considerație că inculpatul prin

acțiunile sale a provocat suferințe psihice și fizice părților vătămate, cauzînd prejudicii

morale acestora, fapt confirmat prin rapoartele de expertiză psihiatrico-legală nr. 347

din 18.05.2015, 348 din 18.05.2015 și nr. 349 din 18.05.2015 (f.d. 72, 75, 81, Vol. I).

În urma celor expuse, Colegiul penal constată că hotărîrea recurată corespunde

tuturor prevederilor legii de procedură penală, este legală și întemeiată, iar temeiurile

invocate nu persistă în cauză și prin urmare, argumentele invocate de avocat nu au

suport probatoriu și contravin probelor administrate. Prezența circumstanțelor

nominalizate permit instanței de recurs să concluzioneze asupra inadmisibilității

recursului declarat, pe motiv că acesta este vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Roman Aronov în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

22 martie 2016, în cauza penală în privința lui Lașco Sergiu, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 13 iulie 2016.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

12