1ra-1224/16 — art. 201-1 alin. 3 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 201-1 alin. 3 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
1ra-1224/16 — art. 201-1 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1ra-1224/2016
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
22 iunie 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Liliana Catan
Ion Guzun
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
avocatul Ludmila Bîrcă în numele inculpatului, prin care se solicită casarea parțială
a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 februarie 2016, în
cauza penală în privința lui
Danu Grigorii Vladimir, născut la 12
iunie 1982, originar din sat. Vărzărești, r-nul
Nisporeni, domiciliat în sat. Șendreni, r-nul
Nisporeni,
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 14.07.2015 - 10.12.2015;
instanța de apel: 18.01.2016 - 23.02.2016;
instanța de recurs: 17.05.2016 - 22.06.2016;
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Nisporeni din 10 decembrie 2015, Danu
Grigorii a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2011 alin. (3) lit. c)
Cod penal la 9 (nouă) ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip
închis.
Acțiunea civilă a succesorului legal a părții vătămate Macovei Gheorghe a
fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului să se expună instanța în
ordine civilă.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că, Danu Grigorii,
la 07 iunie 2015, aproximativ la ora 21.30, avînd în temeiul art. 1331 lit. a) Cod
penal calitatea de membru de familie, aflîndu-se în regiunea „Braia" din satul
Șendreni, raionul Nisporeni, pe fondul unui conflict apărut între dînsul și
concubina sa, Macovei Maria, avînd scopul vătămării corporale, intenționat i-a
aplicat acesteia multiple lovituri cu pumnul peste corp, cauzîndu-i conform
raportului de expertiză medico-legală nr. 91D, din 16 iunie 2015, traumă cranio-
1
cerebrală închisă, sub formă de hematom subdural în regiunea parieto-occipitală
stînga cu trecere pe baza craniului, edem cerebral și arahnoidal pronunțat, leziuni
care se califică ca vătămare corporală gravă, periculoasă pentru viață și care au
cauzat decesul victimei Macovei Maria la 08 iunie 2015, aproximativ la ora 03.00.
Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Victor Nastas în
numele inculpatului, solicitînd casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei și
pronunțarea unei hotărîri prin care să fie aplicată inculpatului o pedeapsă de 5 ani
privațiune de libertate, iar conform art. 90 Cod penal să fie suspendată condiționat
executarea pedepsei pe un termen de probă.
În motivarea apelului avocatul a indicat că, în ședința de judecată inculpatul
și-a recunoscut vina, instanța de judecată careva circumstanțe agravante în cadrul
săvîrsirii infracțiunii nu a reținut, fiind stabilite circumstanțe atenuante ca căința
sinceră, recunoașterea vinovăției, lipsa antecedentelor penale.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23
februarie 2016, a fost respins ca nefundat apelul declarat cu menținerea sentinței
instanței de fond.
4.1 Instanța de apel analizînd obiectiv ansamblul de circumstanțe a cauzei,
în raport cu probele prezentate a considerat că, în cadrul cercetării judecătorești s-a
stabilit cert că Danu Grigorii prin acțiunile sale intenționate a săvîrșit infracțiunea
prevăzută art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal.
La stabilirea pedepsei instanța de fond conducîndu-se de prevederile art. 61
alin. (1), 75 alin. (1) Cod penal, luînd în considerație criteriile generale de
individualizare a pedepsei și anume, caracterul prejudiciabil al infracțiunii care face
parte din categoria celor deosebit de grave, persoana inculpatului, care se
caracterizează satisfăcător, tragerea pentru prima dată la răspundere penală,
influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării lui, comportamentul
acestuia de pînă la comiterea infracțiunii și în timpul comiterii, corect a aplicat față
de Danu Grigorii pedeapsa sub formă de închisoare, fiind una proporțională
faptelor comise, cît și circumstanțelor reale și personale, sentința fiind legală și
întemeiată.
Împotriva deciziei în numele inculpatului a declarat recurs ordinar
avocatul Ludmila Bîrcă, solicitînd casarea parțială a deciziei în partea stabilirii
pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpatului
să-i fie aplicată pedeapsă în baza art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal de 5 ani
închisoare și conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate să fie
suspendată condiționat pe un termen de probă.
În motivare recursului a indicat că, instanțele de fond la aplicarea pedepsei nu
au ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 76, 90 Cod penal și nu a dat aprecierea
cuvenită declarațiilor inculpatului care își recunoaște vina parțial, iar
2
circumstanțele cauzei permit stabilirea unei pedepse condiționate.
Referință pe marginea recursului a depus procurorul care s-a
pronunțat pentru respingerea acestuia, deoarece pedeapsa numită inculpatului este
una echitabilă pentru săvîrșirea infracțiunii deosebit de gravă.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în baza
materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea
acestuia, din următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului
declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra
inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că acesta este vădit neîntemeiat.
În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele
de fond și de apel.
Din textul recursului se constată că acesta are ca temei pct. 10) alin. (1) al art.
427 Cod de procedură penală care stipulează că, hotărîrile instanței de apel pot fi
supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și
de apel în cazul cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor
legale.
În acest sens, Colegiul reține, că recurentul este de acord cu starea de fapt
stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor
inculpatului și critică decizia instanței de apel numai cu referire la pedeapsa
stabilită solicitînd aplicarea art.90 Cod penal.
Analizînd temeiul invocat, în raport cu circumstanțele și materialele cauzei,
Colegiul consideră că, în prezenta speță acesta nu și-a găsit confirmarea, iar
instanța de apel la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în
privința inculpatului și-a motivat just soluția adoptată, ținînd cont de prevederile
art. art. 61,75, 76, 77 Cod penal.
Instanța de recurs constată că instanța de fond corect a stabilit în privința
inculpatului pedeapsa penală, care este echitabilă, legală și bine individualizată,
aplicată în limitele fixate în partea specială a Codului penal și în strictă
conformitate cu dispozițiile părții generale ale aceluiași Cod, ținîndu-se cont de
gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de
circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența
pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile
de viață ale familiei acestuia.
În aceiași ordine de idei se menționează că, instanța de judecată este singura
în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru
infractorul care a comis o infracțiune, avînd deplina libertate de acțiune în vederea
3
realizării operațiunii respective, ținînd seama de regulile și principiile prevăzute de
Codul penal la stabilirea felului, duratei și cuantumului pedepsei.
Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare
a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea
unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în
baza căruia a fost condamnat inculpatul și prin urmare, instanța de apel corect a
ajuns la concluzia că scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate în privința
lui Danu Grigorii poate fi atins doar prin stabilirea pedepsei sub formă de
închisoare.
În ce privește argumentele apărătorului cu privire la posibilitatea aplicării
prevederilor art. 90 Cod penal, Colegiul penal le consideră neîntemeiate, deoarece
analizînd decizia atacată, se constată că atît instanța de fond cît și cea de apel și-a
motivat soluția sa în ce privește stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă în
privința inculpatului, concluzionînd că nu este rezonabilă aplicarea pedepsei
condiționate.
Subsidiar, Colegiul penal relevă că, textul art. 90 alin. (1) Cod penal, prin
sintagma „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a
aplica prevederile acestei norme. Acest fapt rezultă și din prevederile legale, care
stipulează că: „ Dacă... instanța de judecată, ținînd cont de circumstanțele cauzei
și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta
să execute pedeapsa stabilită, poate dispune suspendarea condiționată a executării
pedepsei... indicînd numaidecît în hotărîre motivele...”.
Astfel, din examinarea condițiilor în care poate fi acordată suspendarea
executării pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o
facilitate pe care instanța de judecată este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul
să o acorde.
Raționamentul instanței de a suspenda executarea pedepsei depinde, de rînd
cu celelalte circumstanțe ale cauzei, de personalitatea vinovatului, de
comportamentul acestuia anterior și după săvîrșirea infracțiunii, în timpul urmăririi
penale sau al judecății.
Reieșind din cele expuse supra, din materialele cauzei, instanța de recurs
conchide că, concluzia instanța de apel referitor la stabilirea pedepsei privative de
libertate în privința inculpatului este legală și întemeiată, deoarece aplicarea
prevederilor art. 90 Cod penal va face imposibilă atingerea scopului pedepsei
penale de corectare și reeducare a lui Danu Grigorii.
Prin urmare, Colegiul concluzionează că instanța de apel a pronunțat o decizie
legală, întemeiată și motivată prin stabilirea în privința inculpatului a unei pedepse
privative de libertate, pedeapsă care răspunde scopului de corectare și reeducare a
inculpatului prevăzut de art. 61 Cod penal și care va duce la formarea unei atitudini
4
pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și
principiile morale, argumentul invocat de recurent privind aplicarea pedepsei non
privative de libertate devenind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod
de procedură penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Ludmila Bîrcă în
numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău
din 23 februarie 2016, în cauza penală în privința lui Danu Grigorii, ca fiind vădit
neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată publicată la 13 iulie 2016.
Președinte: Nicolae Gordilă
Judecători: Liliana Catan
Ion Guzun
5