1ra-1309/2016 — art.145 alin.2 lit.j CP

Dosarul nr. 1ra-1309/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Nadejda Toma, Vladimir Timofti,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpatul Sîrbu Roman, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bender din 22 ianuarie 2014, în cauza penală în privința lui

Sîrbu Roman Nicolae, născut la 15 mai

1994, originar și domiciliat în s. Zaim, r-nul

Căușeni, str. Zaimului Nou 27.

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

judecată în procedura prevăzută la art. 3641 Cod de procedură penală, Sîrbu

Roman a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145

alin. (2) lit. j) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa cu închisoare pe o durată de 12

ani, cu executare în penitenciar de tip închis.

jurul orelor 19:00-20:00, fiind în stare de ebrietate alcoolică avansată, aflându-se

la domiciliul cet. Nasadiuc I. din satul Zaim, raionul Căușeni, în timpul unei cerți cu

acesta, urmărind scopul omorului intenționat i-a aplicat lui Arpente V., cu o

deosebită cruzime, multiple lovituri puternice cu pumnii, cu o cratiță și apoi cu un

scaun în regiunea feței și a capului, după care cu un suvac l-a împuns de 45 de ori

în regiunea inimii. În rezultatul leziunilor corporale grave Arpente Victor a

decedat pe loc.

1

inculpat, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă, deoarece se căiește de cele săvârșite,

iar instanța de fond nu a luat în considerație unele circumstanțe ale cauzei, și

anume că a comis infracțiunea în stare de ebrietate și inconștiență temporară, ca

urmare a enervării spontane.

2014, pronunțată integral la 28 ianuarie 2014, apelul declarat a fost respins, ca

nefondat, cu menținerea sentinței.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că prima

instanță, la stabilirea tipului și mărimii pedepsei, conform prevederilor art. 75

Cod penal, a ținut cont de criteriile de individualizare a pedepsei, și anume de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui

vinovat, de circumstanțele cauzei și de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, corect stabilind inculpatului pedeapsa cu

închisoare pe un termen de 12 ani, cu executare în penitenciar de tip închis, în

special în contextul prevederilor art. 78 alin. (4) Cod penal, care stabilesc că în caz

de concurs al circumstanțelor agravante și atenuante, coborârea pedepsei până la

minimul sau ridicarea ei până la maximul prevăzut la articolul corespunzător din

partea specială a Codului penal nu este obligatorie.

În același context, instanța de apel a reținut că prima instanță a ținut cont și

de prevederile art. 77 Cod penal, stabilind just circumstanța agravantă –

săvârșirea infracțiunii în stare de ebrietate, precum și a ținut cont de

caracteristica negativă a inculpatului la locul de trai și de faptul că acesta a comis

o infracțiune excepțional de gravă, soldată cu decesul persoanei. Totodată,

instanța de apel a menționat că instanța de fond a reținut și circumstanțe

atenuante pe cauză, și anume recunoașterea vinovăției și tragerea pentru prima

dată la răspundere penală.

Astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de apelant sunt

nefondate, pedeapsa aplicată inculpatului fiind suficientă pentru ca acesta să-și

corecteze comportamentul și să conștientizeze gravitatea infracțiunii comise.

la 14 aprilie 2016 (prin poștă), care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care acțiunile sale să fie reîncadrate din norma prevăzută la

art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal în cea prevăzută la art. 145 alin. (1) sau art. 2011

Cod penal.

2

În motivarea cererii recurentul indică că se căiește de cele săvârșite, nu ține

minte din ce motiv s-a certat cu defunctul, nu are antecedente penale și a fost

condamnat pentru prima data.

inadmisibilitatea recursului declarat, pe motiv că inculpatul nu a atacat decizia

instanței de apel în termenul legal, iar nerespectarea termenului pentru

exercitarea căii de atac impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului

efectuat peste termen.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs decide asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se

constată că recursul este declarat peste termen.

Colegiul penal subliniază, că potrivit prevederilor art. 421 Cod de procedură

penală, raportat la art. 401 Cod de procedură penală, persoanele menționate în

dispoziția acestei norme procesuale sînt în drept să declare recurs ordinar.

Totodată, pentru ca acesta să fie admis spre examinare de către instanța de recurs,

el urmează a fi declarat în termen de 30 de zile de la data pronunțării deciziei, așa

cum este indicat expres în prevederile art. 422 Cod de procedură penală.

Instanța de recurs menționează, că potrivit art. 230 alin. (2) Cod de

procedură penală, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este

prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului

procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Examinând materialele cauzei, Colegiul penal constată că potrivit procesului-

verbal al ședinței de judecată în apel, din data de 22.01.2014, instanța de apel a

dispus pronunțarea integrală a deciziei pentru data de 28.01.2014 (f. d. 267, vol. I).

În acest context, instanța de recurs reține că potrivit materialelor cauzei,

ședința planificată pentru pronunțarea integrală a deciziei nu a avut loc, copia

deciziei integrale fiind expediată inculpatului la 29.01.2014 (f. d. 272, vol. I), pe care

acesta a recepționat-o la 28.02.2014 conform dispoziției de executare a deciziei (f.

d. 17, vol. II), semnând pe verso (f. d. 19, vol. II).

Potrivit prevederilor art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală, la calcularea

termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să

curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.

3

Astfel, reieșind din prevederile menționate și din circumstanțele constatate

pe caz, și anume că inculpatul în mod efectiv a făcut cunoștință cu decizia motivată

la 28.02.2014, instanța de recurs reține că termenul de declarare a recursului (de

30 de zile) începea să curgă la 01.03.2014 și expira la 01.04.2014. Inculpatul a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel la data de 14 aprilie 2016, după

expirarea termenului legal de 30 zile prevăzut de art. 422 Cod de procedură penală

(f. d. 6, vol. II).

Colegiul penal subliniază, că termenul de recurs este un termen procesual

legal, durata căruia este stabilită prin lege, iar în aceste condiții acesta este absolut

și are caracter imperativ, astfel că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a

exercita calea de atac.

Instanța de recurs nu constată careva motive întemeiate pentru trimiterea

recursului spre judecare (existența cazului fortuit sau a forței majore, fie existența

unei alte cauze care a pus titularul recursului în situația de a nu putea acționa în

conformitate cu legea), de aceea conchide asupra inadmisibilității recursului, ca

fiind declarat peste termen.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Sîrbu Roman

Nicolae, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 22

ianuarie 2014, în propria cauză penală, deoarece este declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 08 iulie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecători Nadejda Toma

Vladimir Timofti

4