1ra-1141/2013 — Art. 145 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Orhei din 28 septembrie 2011, Sîrbu Valeriu Nicolae, a fost condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, cu aplicarea art. 79 Cod penal, la 7 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Potrivit sentinței, Sîrbu V.N., a fost învinuit în aceea că, la 29 iulie 2011, în jurul orelor 16.30, fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflîndu-se în gospodăria lui Leonteva M., în satul Step-Soci r-l Orhei, în cadrul unei cerți apărute cu fratele său Sîrbu I.N., din motive ostile, cu scopul de a-l omorî pe ultimul, în mod intenționat i-a aplicat multiple lovituri cu un cuțit de bucătărie, în diferite regiuni ale corpului, cauzînd acestuia leziuni corporale grave periculoase pentru viață în urma cărora, Sîrbu I. N. a decedat pe loc. Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a considerat, neîntemeiată învinuirea în baza art. 145 alin. (1) Cod penal și a reîncadrat acțiunile lui Sîrbu V. N., în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, - vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care a dus la decesul victimei

Sentința a fost contestată cu apel de către: 3.1 Procuror, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Sîrbu V.N., să fie condamnat în baza art. 145 alin. (1) Cod penal, la 10 ani închisoare, invocînd: - ilegalitatea și netemeinicia sentinței sub aspectul aprecierii eronate a probelor; 1 - instanța de judecată nu a ținut cont de probele prezentate la judecarea cauzei, care dovedesc vinovăția inculpatului în săvîrșirea omorului; - concluziile instanței de reîncadrare a acțiunilor inculpatului în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, contravin circumstanțelor cauzei. 3.2 Inculpat, care a solicitat rejudecarea cauzei cu aplicarea unei pedepse mai blînde, invocînd că: - nu s-a ținut cont că el a recunoscut vina și s-a căit sincer de cele comise; - nu s-a luat în considerație că conflictul a fost provocat de victimă, care l-a lovit la cap și l-a tăiat la mînă.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2011, a fost respins apelul inculpatului și admis apelul procurorului, sentința a fost casată, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre prin care Sîrbu V.N. a fost condamnat în baza art. 145 alin. (1) Cod penal, la 8 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip închis.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a conchis de a respinge apelul inculpatului și a admite apelul procurorului, cu condamnarea inculpatului în baza art. 145 alin. (1) Cod penal. Instanța de apel, a constatat că la 29 iulie 2011, în jurul orei 16.30, Sîrbu V.N., fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflîndu-se în gospodăria lui Leonteva M. din s. Step-Soci r-l Orhei, în cadrul unei cerți apărute cu fratele său Sîrbu I.N., din motive ostile, cu scopul de a-l omorî pe ultimul, în mod intenționat i-a aplicat multiple lovituri cu un cuțit de bucătărie în diferite regiuni ale corpului și o lovitură în regiunea cordului și plămînului stîng, organ vital al corpului, cauzînd acestuia leziuni corporale grave periculoase pentru viață în urma cărora Sîrbu I.N. a decedat pe loc. 5.1 Concluziile, instanței de apel, despre încadrarea acțiunilor inculpatului în baza art. 145 alin. (1) Cod penal au fost bazate pe declarațiile inculpatului, succesorului părții vătămate Sîrbu G., martorilor Harghel D., Moroșanu O., Corosevici V., Vîrlan O., și de materialele cauzei – procesul verbal de cercetare la fața locului din 29.07.2011 și fototabela a gospodăriei lui Leonteva M., în s. Step-Soci r-l Orhei (f.d. 4-9); proces verbal de examinare medicală nr. 387 din 29.07.2011 a lui Sîrbu V.N. (f.d. 12-13); raportul de expertiză medico-legală nr. 97 din 04-12.08.2011 și nr. 164 D din 25.08.2011 (f.d. 15-17, 60); proces verbal de examinare a obiectului din 19.09.2011 și fototabela (f.d. 63,64); raportul de expertiză psihiatrică legală din 16.08.2011, în privința lui Sîrbu V.N., (f.d. 79-80). Concluziile instanței de fond privind săvîrșirea de către inculpat, a infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, în opinia instanței de apel, contravin circumstanțelor cauzei și probelor cercetate. În speța dată, instanța de apel, a stabilit că acțiunile inculpatului de săvîrșire a omorului, au fost cu intenție, deoarece acesta fiind în stare de conflict cu fratele său, a aplicat mai multe lovituri cu cuțitul în organul vital al victimei, dintre care o lovitură penetrantă în cord și plămîn, adică acțiunile inculpatului se încadrează în prevederile 2 art. 17 Cod penal, luînd în considerație că inculpatul își dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile, le-a dorit sau admitea, în mod conștient, survenirea acestor urmări. Faptul, că inculpatul a fost lovit de victimă nu schimbă situația, deoarece din declarațiile martorilor rezultă că, în timpul conflictului anume Sîrbu V.N., a încercat să aplice lovituri cu furca și șurubelnița fratelui său Sîrbu I.N., însă a fost deposedat de obiectele menționate de către Harghel D. Instanța de apel a considerat, că Sîrbu V.N., intenționat cu scop de omor a cauzat fratelui său leziuni corporale grave în urma cărora a survenit decesul. În momentul aplicării loviturii de către inculpat cu cuțitul în partea toracică a victimei, acesta nu se afla în stare de afect fiziologic și nici în stare de apărare, deoarece la acel moment conflictul început între inculpat și victimă continua, iar Sîrbu I.N. nu era înarmat și respectiv nu era necesar ca inculpatul să aplice cuțitul, ca de altfel și alte obiecte pe care tot el încerca-se să le aplice anterior. La săvîrșirea infracțiunii inculpatul s-a aflat în stare de responsabilitate, conform art. 22 Cod penal, adică a avut posibilitate de a-și manifesta voința și a-și dirija acțiunile, fapt demonstrat prin concluzia raportului de expertiză psihiatrică legală din 16.08.2011, ce confirmă , că la momentul săvîrșirii infracțiunii, inculpatul a acționat cu discernămînt. La stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75- 78 Cod penal, de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana inculpatului, faptul că a recunoscut vina parțial, s-a căit în cele comise, anterior a mai săvîrșit infracțiuni, dar antecedentele penale sînt stinse, se caracterizează negativ. Având în vedere circumstanțele menționate și tinînd cont de circumstanțele agravante - comiterea infracțiunii în stare de ebrietate, instanța de apel a considerat, că nu există motive de aplicare a art. 79 Cod penal și a stabilit inculpatului pedeapsa minimă prevăzută de legea penală imputată, luând în considerație și agresivitatea victimei în timpul conflictului cu inculpatul, exprimată prin ofensarea acestuia cu cuvinte injurioase și provocarea la bătaie.

Decizia instanței de apel, este contestată cu recurs de către inculpat, care solicită casarea acesteia și menținerea sentinței, invocînd că nu este de acord cu încadrarea acțiunilor sale în baza art. 145 alin. (1) Cod penal, deoarece nu a avut intenția de a-l omorî pe fratele său. Mai indică că, nu a fost înștiințat la timp despre decizia instanței de apel.

Verificând argumentele recursului în raport cu actele cauzei, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol. 3 Luînd în considerație că, la materialele cauzei nu sunt anexate acte, ce ar confirma faptul, cînd a recepționat inculpatul, decizia motivată a Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2011, Colegiul, consideră recursul declarat la 23.04.2013, ca depus în termen. Din recursul supus judecării, se întrevede că inculpatul contestă recursul în temeiul art. 427 alin. (1) pct.) 12) Cod de procedură penal, deoarece consideră că, instanța de apel a dat o încadrare juridică greșită faptei săvîrșite, fiind de acord cu condamnarea sa de prima instanță, în baza art. 151 alin. (4) Cod penal. Instanța de recurs menționează, că pentru o atare concluzie, trebuie să se țină cont de fapta săvîrșită și cum aceasta a fost stabilită de către instanța de apel, și dacă această faptă a fost încadrată în norma penală corectă, iar dacă fapta s-a încadrat într- o altă normă penală, înseamnă că acesteia i s-a dat o încadrare juridică greșită. Însă, Colegiul penal consideră că, temeiul invocat în recurs nu și-a găsit confirmarea, nefiind stabilite presupusele erori de drept. Instanța de apel a verificat argumentele apărării, cu privire la încadrarea juridică a acțiunilor acestuia, inclusiv și versiunea bazată conform art. 146 Cod penal și anume săvîrșirea omorului în stare de afect, cît și versiunea comiterii faptei în legitima apărare, prevăzută la art. 36 Cod penal și în opinia Colegiului, corect a ajuns la concluzia că, Sîrbu V.N. a acționat cu discernământ în momentul săvîrșirii infracțiunii și acțiunile acestuia se încadrează în baza art. 145 alin. (1) Cod penal – omorul intenționat a unei persoane. Din conținutul deciziei instanței de apel rezultă că, aceasta a ajuns la concluzia menționată, avînd în vedere cumulul de probe indicat în pct. 5.1 a prezentei decizii. Totodată, la baza concluziilor sus menționate, instanța de recurs reține, declarațiile succesorului părții vătămate Sîrbu G. (f.d. 115), care a declarat că: „Sîrbu Valeriu era în relații de conflict cu fratele Ion”, ceea ce indică că între inculpat și victimă erau sentimente de ură, dușmănie - ce reprezintă, conform doctrinei juridice, o componentă a laturii subiective a componenței de infracțiune prevăzută de art. 145 alin. (1) Cod penal; declarațiile martorului Harghel D. (f.d. 123), care a relatat: „Valera a luat un suvac de vre-o 30 cm și s-a năpustit asupra lui Vanea”, „A mai văzut cum Valeriu Sîrbu s-a mai întors cu o furca, apoi o șurubelniță și s-a îndîrjit la Vanea. Cosorevici i-a luat șurubelnița din mînă”, demonstrează că, în timpul conflictului apărut, inculpatul intenționa de a-i aplica lovituri fratelui său; concluzia expertizei psihiatrice ambulatorie nr. 474-2011 din 16.08.2011 (f.d. 79-80), care a constatat: „Sîrbu V.N., în perioada comiterii infracțiunii, ce i se impută, tulburări psihice de intensitate psihotică nu a manifestat, se afla în stare de ebrietate alcoolică voluntară, a putut acționa cu discernământ, avînd capacitatea de prevedere și deliberare a acțiunilor sale, păstrată..”, deci inculpatul a fost recunoscut responsabil. Instanța de recurs remarcă, că din punct de vedere al laturii subiective, infracțiunea prevăzută de art. 145 Cod penal, este săvîrșită cu intenție directă sau indirectă. Concluzia privind conținutul intenției rezultă din materialitatea faptei, 4 adică din examinarea tuturor semnelor laturii obiective, precum și din studierea caracterului relațiilor dintre făptuitor și victimă. Prin urmare, Colegiul consideră că, instanța de apel just a constatat, starea de conflict a inculpatului cu fratele său și aplicarea cu cuțitul a mai multor lovituri în organul vital al victimei, ceea ce mărturisește despre prezența intenției directe de săvîrșire a infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal și denotă faptul că acesta își dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile, le-a dorit sau admitea, în mod conștient, survenirea acestor urmări. Pentru a elucida starea de fapt, în instanța de apel la delimitarea infracțiunii stipulate la alin. (4) art. 151 Cod penal, de omorul intenționat prevăzut de art. 145 Cod penal, instanța de recurs consideră că, au fost luate în calcul toate circumstanțele cazului (caracterul mijloacelor aplicate, localizarea plăgilor, numărul loviturilor aplicate etc.) și au fost analizate detaliat probele în ansamblu. Instanța de recurs apreciază, ca fiind corectă starea de fapt stabilită de către instanța de apel precum și calificarea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului după semnele componenței infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal - omorul intenționat a unei persoane. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Reieșind din cele sus expuse, Colegiul penal conchide, că temeiul indicat de recurent nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul rejudecării deciziei instanței de apel și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2011, de către inculpatul Sîrbu Valeriu Nicolae, în propria sa cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 04 decembrie 2013. Președinte: Petru Ursache Judecători: Nicolae Gordilă Elena Covalenco 5 Președinte: (semnătură) Petru Ursache Judecători: (semnătură) Nicolae Gordilă (semnătură) Elena Covalenco Copia corespunde originalului Judecător: Nicolae Gordilă 6