1ra-1148-2013 — art.151 alin.4 Cod penal

Dosarul nr.1ra-1148/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 decembrie 2013 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Petru Ursache,

Judecătorii - Elena Covalenco, Nicolae Gordilă,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2013 de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Sâli Radu și inculpatul

Antir Nicolae Ion, născut la 07 martie 1973, originar și

domiciliat în s.Onești, r-nul Strășeni.

Termenul examinării cauzei în:

prima instanță de la 10.12.2012 pînă la 06.03.2013,

instanța de apel de la 23.04.2013 pînă la 23.05.2013,

instanța de recurs de la 08.10.2013 pînă la 04.12.2013.

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art.151 alin.(4) Cod penal la 7 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis.

21.00-22.00, aflîndu-se la domiciliul său din s.Onești, r-nul Strășeni, în urma conflictului

apărut cu soția Antir Maria, urmărind scopul vătămării intenționate a integrității corporale ale

acesteia, intenționat i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele, precum și cu o bîtă de

lemn în diferite părți ale corpului, cauzîndu-i vătămări corporale grave, periculoase pentru

viață, în formă de traumă acută cranio-cerebrală închisă, hemoragie intracerebrală, fractură de

coaste, echimoze ale feței, trunchiului, membrelor, în rezultatul cărora, în aceeași zi, la ora

23.00, victima a decedat.

partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie

aplicată o pedeapsă mai blîndă neprivativă de libertate, pe motiv că a recunoscut vina, s-a căit

sincer de cele comise și că are la întreținere trei copii minori.

inculpatului a fost admis, casată parțial sentința în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea

unei noi hotărîri în această parte, prin care lui Antir Nicolae, în baza art.151 alin.(4) Cod

penal, i-a fost stabilită pedeapsa conform art.364/1 Cod de procedură penală, cu aplicarea

prevederilor art.79 Cod penal, sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani și 4 luni, cu

executarea ei în penitenciar de tip închis.

Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că probele cercetate de prima instanță,

cu respectarea prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, confirmă vinovăția

inculpatului N.Antir în comiterea infracțiunii imputate și acțiunile lui au fost corect încadrate

în baza art.151 alin.(4) Cod penal. Totodată, instanța a conchis că, la stabilirea pedepsei

inculpatului, prima instanță nu a acordat deplină eficiență prevederilor art.61, 75, 79 Cod

penal.

Astfel, instanța a constatat că infracțiunea de care este recunoscut vinovat inculpatul,

potrivit art.16 Cod penal, face parte din categoria celor deosebit de grave, pentru care legea

1

prevede doar pedeapsa închisorii de la 8 la 15 ani, însă ținînd cont de circumstanțele

atenuante prezente în cauză, și anume faptul că inculpatul se caracterizează pozitiv, anterior

nu a fost judecat, a recunoscut vina și se căiește sincer de cele comise, precum și lipsa celor

agravante, reținînd și faptul că acesta are la întreținere trei copii minori și că acțiunile lui au

fost provocate de comportamentul victimei, pe care le-a apreciat ca circumstanțe

excepționale, a considerat oportun de a aplica în privința lui N.Antir prevederile art.79 Cod

penal, stabilindu-i o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de sancțiunea normei penale de

care a fost recunoscut vinovat, redusă cu 1/3, conform prevederilor art.3641 alin.(8) Cod de

procedură penală.

și inculpatul, care solicită:

- procurorul, invocînd din temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.7) Cod de procedură

penală, casarea acesteia, cu menținerea sentinței, pe motiv că instanța de apel examinînd

apelul inculpatului, nu a ținut seama de faptul că acesta a fost introdus cu depășirea

termenului prevăzut de art.402 Cod de procedură penală, deoarece sentința a fost

pronunțată la data de 06.03.2013, iar pe ștampila umedă de pe plicul în care a fost

expediat apelul este indicată data de 22.03.2013, astfel apelul inculpatului urma a fi

respins ca depus peste termen;

- inculpatul, fără a invocat vreun temei prevăzut de art.427 Cod de procedură penală,

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie stabilită

o pedeapsă mai blîndă, neprivativă de libertate, fiindu-i înlocuită pedeapsa închisorii cu

munca neremunerată în folosul comunității.

La data de 17 septembrie 2013, inculpatul a depus cerere de retragere a recursului

ordinar declarat, fiind de acord cu soluția instanței de apel.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității

acestora din următoarele considerente.

Cu referire la recursul procurorului:

Potrivit textului recursului, ca temei de casare a deciziei instanței de apel este invocat

art.427 alin.(1) pct.7) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței de apel

conține o eroare de drept atunci cînd instanța a admis apelul care a fost introdus tardiv.

Colegiul constată că temeiul la care se referă recurentul nu este aplicabil din punct de

vedere al prezenței erori de drept care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul

casării deciziei instanței de apel.

După cum rezultă din textul recursului ordinar, procurorul critică decizia instanței de

apel pe motiv că aceasta neîntemeiat a examinat apelul inculpatului, care, în opinia sa, a fost

depus cu depășirea termenului prevăzut de art.402 Cod de procedură penală.

Conform prevederilor art.402 alin.(1) Cod de procedură penală, termenul de apel este

de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale, dacă legea nu dispune altfel.

Potrivit art.231 alin.(3) Cod de procedură penală, la calcularea termenelor pe ore sau

pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în

care acesta se împlinește.

Din materialele dosarului rezultă că la 06 martie 2013 a fost pronunțată integral

sentința (f.d.183-186), iar copia acesteia i-a fost înmînată inculpatului în aceeași zi, contra

semnătură (f.d.187).

Conform art.405 alin.(1), (4) Cod de procedură penală, apelul se declară prin cerere

scrisă, care se depune la instanța a cărei sentință se atacă. Persoana arestată poate depune

cererea de apel la administrația locului de detenție și, reieșind din prevederile art.232 alin.(1)

Cod de procedură penală, apelul se consideră ca făcut în termen, dacă a fost depus în cadrul

termenului prevăzut de lege.

2

După cum s-a menționat mai sus, inculpatul a primit copia sentinței la 06.03.2013,

curgerea termenului de apel, în temeiul art.231 alin.(3) Cod de procedură penală, începe cu

data de 07.03.2013 și se împlinește la data de 21.03.2013.

Potrivit materialelor cauzei, apelul inculpatului a fost înregistrat la administrația

penitenciarului la data de 19.03.2013, care la data de 26.03.2013 a parvenit în cancelaria

instanței de apel, fiind înregistrat sub.nr.2275 (f.d.190-191).

În circumstanțele stabilite, instanța de apel corect a preluat spre examinare apelul

inculpatului, deoarece acesta a fost depus în cadrul termenului prevăzut de lege la

administrația locului de detenție.

Reieșind din faptul că alte temiuri de către procuror nu au fost invocate în recurs, care

ar afecta hotărîrea în cauză, Colegiul penal consideră că recursul ordinar este neîntemeiat.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs va decide

inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit

neîntemeiat.

În circumstanțele stabilite, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului

ordinar declarat de procuror, ca fiind vădit neîntemeiat.

Cu referire la recursul inculpatului:

Colegiul penal reține că inculpatul, nefiind de acord cu soluția instanței de apel, a

declarat recurs ordinar solicitînd aplicarea unei pedepse mai blînde, sub formă de muncă

neremunerată, considerînd că pedeapsa stabilită de 5 ani și 4 luni închisoare este prea aspră.

Ulterior, la 17.09.2013, inculpatul N.Antir a depus cererea cu nr.7157/2013 de

retragere a recursului declarat, indicînd că este de acord cu decizia instanței de apel.

Potrivit art.423 și art.407 alin.(1) Cod de procedură penală, oricine dintre părți este în

drept să-și retragă recursul declarat pînă la începutul examinării lui, ce atrage după sine, în

temeiul alin.(3) al art.407 Cod de procedură penală, încetarea procedurii de recurs.

Astfel, procedura de judecare a recursului ordinar declarat de inculpatul N.Antir

împotriva deciziei Colegiului penal Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2013 în cauza penală

în privința lui urmează a fi încetată.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Chișinău, Sâli Radu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 23 mai 2013 în cauza penală în privința lui Antir Nicolae, fiind vădit

neîntemeiat.

Încetarea procedurii de judecare a recursului ordinar declarat de către inculpatul Antir

Nicolae împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2013 în

propria cauză penală, în legătură cu retragerea recursului ordinar.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 decembrie 2013.

Președinte Petru Ursache

Judecători Elena Covalenco

Nicolae Gordilă

3