1ra-93/15 — art. 201/1 alin.1 CP

Dosarul nr. 1ra-93/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 februarie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

examinînd, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Comrat din 07 aprilie

2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 09 iulie 2014,

declarat de inculpatul

Novac Dmitri Nicolai, născut la 27

octombrie 1969, originar și locuitor al or. Comrat, str.

Benderskaia 46, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 24 octombrie 2013 – 07 aprilie 2014,

în instanța de apel: 22 aprilie – 09 iulie 2014,

în instanța de recurs: 10 decembrie 2014 – 11 februarie 2015;

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 201/1 alin. (1), 90 Cod penal la 1 an închisoare, cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de probă de 1

an.

inculpatul Novac D., aflîndu-se la domiciliul din or. Comrat, str. Benderskaia 46,

în timpul unei cerți, intenționat i-a aplicat tatălui său Novac Nicolae lovituri cu o

lopată, ciocan și picioare peste diferite părți ale corpului, cauzîndu-i vătămări

corporale neînsemnate.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina și a explicat că tatăl a

luat un cuțit și a încercat să-i aplice lovituri. El s-a apărat cu o lopată, de care s-a

lovit partea vătămată. Martorii I. Junea și V. Pușkin au fost ocularii conflictului.

1

Dar, instanța a statuat că vinovăția inculpatului este dovedită integral de

probele administrate pe caz.

Astfel, partea vătămată a explicat că în toiul cerții, inculpatul a luat un

ciocan și i-a aplicat multiple lovituri. El nu a lovit în inculpat.

Martorii Elena Popova, Maria Gherciolo și Tatiana Varban au declarat

similar că partea vătămată este tatăl lor și că el a venit la ele îndată după conflict,

comunicîndu-le că a fost bătut de inculpat și le-a arătat vătămările corporale.

Conform actului de cercetare medico-legal nr. 207 din 04.11.2012 și

concluziei expertizei medico-legale nr. 9d din 23.01.2013, părții vătămate i-au fost

cauzate vătămări corporale neînsemnate în regiunea brațului stîng, umăr, față și

piept.

Instanța a respins explicațiile martorilor I. Junea și V. Pușkin, că ei ar fi

văzut cum partea vătămată lovea în inculpat, deoarece din declarațiile părții

vătămate și a celorlalți martori în timpul conflictului în casă nu era nimeni

Instanța nu a luat în considerare nici declarațiile inculpatului de

nerecunoaștere a vinovăției și că s-ar fi apărat de loviturile unui bătrîn de optzeci

de ani, ca fiind date în scop de apărare.

Nu este dovedită nevinovăția inculpatului nici prin fractura bazei falangei

degetului cinci a mînei stîngi, dimpotrivă aceasta dovedește prezența conflictului

iscat.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 201/1 alin. (1) Cod

penal, ca violență în familie, adică acțiunea intenționată, manifestată fizic, comisă

de un membru al familiei asupra altui membru al familiei, care a cauzat vătămare

neînsemnată integrității corporale și a sănătății.

și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie achitat.

Apelantul a indicat că nu este vinovat, deoarece nu a comis infracțiunea

incriminată. Sentința de condamnare este bazată pe declarațiile părții vătămate cu

care se află în litigiu civil.

El s-a apărat de loviturile părții vătămate, autoapărîndu-se.

Declarațiile martorilor I. Junea și V. Pușkin au fost respinse neîntemeiat.

respins, ca nefondat.

Instanța de apel a conchis că instanța de fond corect a stabilit circumstanțele

de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul a săvîrșit infracțiunea

imputată.

Aceste împrejurări și vinovăția inculpatului a fost constatată din totalitatea

de probe acumulate la cauza penală, care au fost corect apreciate, respectîndu-se

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor.

Vina inculpatului se confirmă integral și prin materialele și probele scrise,

anexate la dosarul penal, cum ar fi și procesul-verbal de înregistrare a plîngerii

părții vătămate, că la 04 noiembrie 2012 inculpatul i-a aplicat lovituri cu ciocanul,

2

lopata și cu picioarele, declarațiile martorilor E. Popova, M. Gherciolo și T.

Varban, actul de cercetare medico-legal nr. 207 din 04.11.2012 și concluzia

expertizei medico-legale nr. 9d din 23.01.2013.

Depozițiile martorilor V. Pușkin și I. Junea just au fost apreciate de instanță

ca neveridice, deoarece vin în contradicție cu declarațiile celorlalți martori și a

părții vătămate.

adoptate și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie achitat.

Recurentul a indicat că hotărîrile judecătorești sunt pronunțate numai pe

presupuneri, nefiind apreciate obiectiv depozițiile sale, ale martorilor V. Pușkin și

I. Junea, și materialele dosarului.

Probele care au fost cercetate în ședințele judiciare nu dovedesc că el a

săvîrșit crima imputată și în acțiunile lui lipsesc elementele constitutive ale

infracțiunii.

Conflictul s-a început din motivul unei cauze civile, privind un litigiu

succesoral.

Nu neagă că vătămările părții vătămate sunt rezultatul autoapărării sale

împotriva acțiunilor acestuia, iar ultimul singur s-a lovit de mai multe ori de lopata

cu care inculpatul se apăra.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod

de procedură penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală hotărîrile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul cînd nu au fost întrunite

elementele infracțiunii.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și cu privire la argumentele invocate în recursul ordinar (pct. 5

din decizie), în care nici nu se conțin referiri la erori de drept concret definite, se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărîrilor contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 2 și 4 din prezenta decizie, relevă în mod concludent

că instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de

drept privind învinuirea înaintată inculpatului și încadrarea juridică justă a

acțiunilor infracționale ale acestuia în baza art. 201/1 alin. (1) Cod penal, în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile

părții vătămate N. Novac, martorilor E. Popova, M. Gherciolo și T. Varban, actul

de cercetare medico-legal nr.207 din 04.11.2012 și concluzia expertizei medico-

legale nr. 9d din 23.01.2013, probele, inclusiv cele invocate de apărare –

3

declarațiile martorilor V. Pușkin și I. Junea, fiind apreciate în conformitate cu

prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării lor.

Mai mult, recursul dat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 5

din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele de

fond și de apel au apreciat circumstanțele cauzei și probele administrate.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecînd

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe

noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei în alt sens decît cel pe care îl propune

inculpatul este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu este

temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură

penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel este lipsită de

orice suport legal.

Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și

de apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că în

acțiunile inculpatului au fost întrunite elementele infracțiunilor imputate și că

recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Novac Dmitri

Nicolai împotriva sentinței Judecătoriei Comrat din 07 aprilie 2014 și deciziei

Curții de Apel Comrat din 09 iulie 2014, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 februarie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

4