1ra-1253/2016 — art. 201/1 alin. 1 CP

1ra-1253/2016 — art. 201/1 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1253/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

17 august 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte - Nicolae Gordilă,

judecătorii - Constantin Alerguș, Ion Guzun,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Miron Constantin,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 21 martie 2016, în cauza penală în privința lui

Covalenco Elena Arhip, născută la

03.12.1960, originară și domiciliată în

s. Răscăieți, r-nul Ștefan Vodă.

Termenul de examinare a cauzei:

instanța de fond: 23.05. 2014 - 21.01.2016;

instanța de apel: 10.02.2016 - 21.03.2016;

instanța de recurs: 23.05.2016 - 17.08.2016.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

a fost achitată de sub învinuirea de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011

alin. (1) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracționale.

faptul că, în perioada de timp începînd cu luna octombrie 2011 și pînă în luna

mai 2013, data precisă în cadrul urmăririi penale nu a fost posibil de stabilit, l-a

maltratat sistematic pe nepotul său Starîș C., născut la 21.06.2003, care se afla la

ea la întreținere, aplicîndu-i lovituri cu palma și cu o nuia pe diverse părți ale

corpului, provocîndu-i, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 143

”D”, din 06.12.2013, vătămări neînsemnate.

acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri de încetare a procesului penal în

privința lui Covalenco E., cu tragerea acesteia la răspundere contravențională în

baza art. 78 alin. (2) Cod contravențional și în legătură cu faptul că de la

momentul comiterii contravenției a expirat mai mult de un an, a o libera de

răspunderea contravențională în temeiul intervenirii termenului de prescripție.

1

Totodată procurorul a mai solicitat casarea încheierii din 19.11.2014, prin

care instanța de judecată a declarat nulă audierea părții vătămate minore Starîș

C. petrecută în condițiile art. 1101 Cod de procedură penală și efectuată în cadrul

urmăririi penale, precum și casarea încheierii din 11.12.2015, prin care instanța

de judecată a respins demersul procurorului înaintat în condițiile art. 326 Cod de

procedură penală, prin care s-a solicitat termen pentru modificarea învinuirii

aduse inculpatei în sensul agravării ei.

În motivarea apelului declarat, procurorul a indicat următoarele

argumente:

- instanța de judecată a dat o apreciere subiectivă probelor prezentate de

acuzatorul de stat;

- încheierea judecătorului Nașco I. din 19.11.2014, este ilegală, deoarece

judecătorul nu a fost în drept a se pronunța asupra unei acțiuni de urmărire

penală petrecută cu autorizarea judecătorului de instrucție și instanța de judecată

urma să se pronunțe asupra acestei probe, doar la adoptarea sentinței;

- prin respingerea demersului privind modificarea acuzării în sensul

agravării lui Covalenco E., instanța a încălcat un drept acordat prin lege

acuzatorului de stat;

- instanța de fond eronat a apreciat ca fiind ilegal dobîndit raportul de

expertiză medico-legală nr. 143 ”D”, din 19.12.2013.

2016, apelul declarat a fost respins ca nefondat, fiind menținută fără modificări

sentința.

de fond a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și

coroborării și just a adoptat o sentință de achitare în privința inculpatei

Covalenco E. în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal.

Astfel, instanța de apela a conchis că, instanța de fond corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept și just a concluzionat că inculpata Covalenco E.

urmează a fi achitată, deoarece nu s-a constatat existența faptei infracționale.

Instanța de apel a reiterat că, învinuirea adusă inculpatei este una

abstractă, iar organul de urmărire penală a încălcat principiile generale care au

menirea de a asigura dreptul la un proces echitabil în sensul art. 6 § 1 din

CoEDO.

Instanța de apel a respins ca fiind nefondată și declarativă afirmația

acuzării precum că, încheierea judecătorului Nașco I. din 19.11.2014, este ilegală,

or proba audierii părții vătămate minore în condiții speciale a fost efectuată cu

încălcări procedurale și nu poate fi acceptată, astfel, demersul a fost înaintat de

procurorul Trofimov S. care nu a avut nici o împuternicire pe dosarul în cauză,

2

nefiind emisă dispoziția procurorului ierarhic superior și reprezentantul părții

vătămate Cevdari V. nu a avut împuternicirile legale de a participa la audierea

părții vătămate minore.

Drept urmare a încheierii în cauză, instanța de apel a menționat că, de

către instanța de fond a fost emisă o încheiere de admitere a demersului acuzării

cu privire la audierea repetată a părții vătămate minore Starîș C., în condițiile art.

1101 Cod de procedură penală, pe motiv că proba dată a fost inclusă în

rechizitoriu, în acest sens încheierea fiind legală și întemeiată.

Cu referire la respingerea demersului procurorului cu privire la

modificarea acuzării în sensul agravării, formulat în condițiile art. 326 Cod de

procedură penală, instanța de apel a menționat că, în condițiile în care

reprezentantul învinuirii de stat, a înaintat un demers prin care a solicitat

înaintarea unei noi învinuiri de concretizare și agravare, aceste împrejurări nu

pot fi evaluate decît ca refuz al procurorului de la învinuirea inițial adusă, în

atare condiții, instanța de judecată în conformitate cu prevederile art. 325 Cod de

procedură penală, nu poate agrava situația inculpatului în raport cu acuzarea

susținută de procuror în cadrul ședinței de judecată.

Cu referire la alt argument al acuzării, precum instanța de fond eronat a

apreciat ca fiind ilegal dobîndit raportul de expertiză medico-legală nr. 143 ”D”,

din 19.12.2013, instanța de apel a menționat că, raportul menționat a fost emis de

către medicul legist Ciocoi S., însă conform raportului în cauză (f.d. 63), se vede

cert că medicului legist i-a fost pus la dispoziție ”actul nr. 92” emis de ”Secția

Clinică or. Rîbnița”, în persoana ”medicului legist”, Perevozniuc I., care evident

nu este acreditat ca medic legist de Centrul de Medicină Legală a RM. La fel, din

fila dosarului 16, vol. I, unde este anexat actul în cauză, se vede cert că este

aplicată ștampila ”Republicii Moldovenești Nistrene” - adică a unei republici

care nu este recunoscută, în situația dată este evident că raportul de expertiză

medico-legală menționat a fost întocmit în baza unui act emis de către niște

autorități neconstituționale și nerecunoscute. Prin urmare, raportul respectiv nu

poate fi pus la baza unei sentințe de condamnare.

Totodată, instanța de apel a reținut că, instanța de fond corect a apreciat

învinuirea formulată inculpatei, aceasta nefiind probată nici în baza art. 78 alin.

(2) Cod contravențional și a conchis că, în ședința de judecată n-au fost

prezentate probe ce ar dovedi, că inculpata Covalenco E. ar fi comis această

contravenție.

stat, care, învocînd temei de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în

instanța de apel, în alt complet de judecată.

3

În motivarea recursului ordinar, acuzatorul invocă argumente similare cu

cele indicate anterior în apel și descrise la pct. 3. al prezentei decizii, suplimentar

menționînd că, vina inculpatei în comiterea infracțiunii imputate, este

demonstrată prin probele administrate de partea acuzării, care au fost cercetate

în conformitate cu legea procesual penală, dar nu au fost corect apreciate, prin

prisma coroborării lor.

În contextul celor invocate, ținînd cont de faptul că hotărîrile instanțelor

judecătorești sunt nefondate, bazate pe aprecierea unilaterală și eronată a

circumstanțelor constatate, instanța de apel contrar prevederilor art. 24 alin. (2),

101 alin. (3) Cod de procedură penală, a pus la baza deciziei declarațiile

inculpatei și a martorilor apărării, fără a se expune asupra tuturor probelor

prezentate de către acuzare, apreciind critic declarațiile părții vătămate minore și

a martorilor acuzării, deci hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, fapt care a dus la achitarea inculpatei, cu toate că vina acesteia în

comiterea infracțiunii imputate este dovedită pe deplin prin probele prezentate

de acuzare.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

În conforminate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Precum a fost menționat supra, acuzatorul de stat își întemeiază recursul

său în baza pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că,

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Raportînd norma nominalizată la situația în cauză, Colegiul penal

conchide că acest temei nu și-a găsit confirmare, iar reieșind din textul

recursului, recurentul de fapt critică procedura de apreciere a probelor, care ține

de starea de fapt a cauzei și care a fost deja statuată de către instanțele de fond,

de competența căreia este stabilirea acesteia.

Colegiul penal reține că instanțele de fond, în baza probelor administrate

în cauză și verificate în ședința de judecată, prin prisma art. 100 Cod de

procedură penală, le-au dat o apreciere justă din punct de vedere al coroborării,

stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept și, astfel ajungînd la

concluzia corectă de achitare a lui Covalenco E. în baza art. 2011 alin. (1) Cod

penal.

4

Temeiurile invocate de recurent referitor la vinovăția inculpatei, nu pot fi

reținute, deoarece atît prima instanță, cît și instanța de apel au motivat achitarea

acesteia prin faptul că, de către partea acuzării nu au fost prezentate probe ce ar

dovedi că Covalenco E. a comis infracțiunea imputată, or, învinuirea adusă

inculpatei este una abstractă, iar organul de urmărire penală a încălcat principiile

generale care au menirea de a asigura dreptul la un proces echitabil în sensul art.

6 § 1 din CoEDO.

În acest context urmează de menționat că, conform prevederilor art. 13 din

Legea nr. 45 din 01.03.2007, cu privire la prevenirea și combaterea violenței în familie,

se prezumă că, urmărirea penală se pornește doar în baza plîngerii victimei,

astfel, plîngerea din 07.05.2013, depusă de către Starîș M., care este

reprezentantul legal al părții vătămate Starîș C., la ”Comisariatul de Poliție al

raionului Rîbnița”, regiunea Transnistreană (f.d. 11, vol. I), urma a fi adresată

autorităților constituționale, adică Inspectoratului de Poliție Ștefan Vodă, însă

prezența unui asemenea denunț la materialele cauzei lipsește.

Mai mult, organul de urmărire penală și-a bazat învinuirea pe raportul de

expertiză medico-legală nr. 143 ”D” din 06.12.2013 (f.d. 63, vol. I), care a fost emis

în baza ”actului nr. 92”, emis de ”Secția Clinică or. Rîbnița”, în persoana

”medicului legist” Perevozniuc I. (f.d. 16, vol. I), care nu este acreditat ca medic

legist de Centrul de Medicină Legală al RM (f.d. 141, vol. I), fiind emis astfel de

către o autoritate neconstituțională și prin urmare raportul menționat nu poate fi

pus la baza unei sentințe de condamnare.

Colegiul penal va respinge ca fiind neîntemeiată afirmația acuzării precum

că, instanțele de fond au dat o apreciere subiectivă probelor prezentate, or făcînd

trimitere la raportul de evaluare psihologică a minorului Starîș C. nr. 166 din

22.04.2014, eliberat de către CNPAC (f.d. 111-113, vo. I), instanțele inferioare i-au

dat o apreciere obiectivă, corect reținînd în acest sens că nu poate servi drept

probă pertinentă, deoarece minorul fiind audiat în condiții speciale conform art.

1101 Cod de procedură penală, nu a fost sincer. Astfel, minorul a declarat că a

dormit jos la podele, că în casă locuiesc 13 membri a-i familiei, că nu era hrănit,

însă declarațiile acestuia au fost combătute prin probele anexate la dosar și

anume: - certificatul privind componența familiei, eliberat la 19.02.2014, de

Primăria com. Răscăieți, r-nul Ștefan Vodă (f.d. 90, vol. I); - caracteristica

eliberată de la locul de trai cet. Covalenco E. (f.d. 91, vol. I); - adeverințele cu

privire la faptul că Covalenco P., Covalenco I., Covalenco A., Covalenco N.,

Covalenco A. nu au locuit în acel moment în domiciliul din com. Răscăieți, r-nul

Ștefan Vodă (f.d. 92-96, vol. I); - certificatul cu privire la componența familiei, de

unde se vede că Covalenco E. locuiește cu soțul, fiicele Ana, Cristina și nepotul

Corneliu (f.d. 97, vol. I), precum și actul de inventariere a bunurilor în casa

învinuitei, potrivit căruia, imobilul este mobilat și dispune de toate dependențele

5

necesare unui trai decent, în casă fiind 6 paturi (f.d. 101, vol. I), prin urmare

minorul Starîș C. nu avea cum să doarmă la podele.

Totodată, Colegiul penal reține că în cadrul audierii martorilor: Marin Z.,

primarul com. Răscăieți, r-nul Ștefan Vodă, Pușca A., asistentul social și Andreev

T., profesoara de clase primare a lui Starîș C., au relatat că, cunosc familia

Covalenco ca una de gospodari, unde nu persistă violență domestică asupra

copiilor, nepotul Corneliu fiind îngrijit, regulat frecventa școala, avea toate

condițiile de trai. La școală era pregătit de lecții și nu s-a plîns precum că ar fi fost

agresat fizic de către bunică.

Cu referire la declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate minore

Starîș M., la care face trimitere acuzatorul de stat, Colegiul penal menționează că

nu pot fi reținute ca întemeiate, or, acestea sunt subiective, fiind depuse

împotriva inculpatei cu scopul de a îndreptăți acțiunile sale și anume faptul

răpirii minorului Starîș C. de la domiciliul fostei concubine Gherasimenco

(Covalenco) Sv., care a fost stabilit prin hotărîrea instanței de judecată (f.d. 180,

vol. I) și l-a dus în regiunea Transnistreană și refuză să-l întoarcă, iar în sensul

dat în privința lui Starîș M. există o sentință de condamnare în baza art. 1641 Cod

penal, emisă de către Judecătoria Ștefan Vodă la 25.02.2016 (f.d. 88, vol. II), iar la

01.03.2016, de către IP Ștefan Vodă, a fost intentat dosar de căutare (f.d. 87, vol.

II).

Afirmațiile invocate de recurent ce ține de starea de fapt, precum că

incorect au fost apreciate probele administrate în cauză, Colegiul penal le

respinge ca fiind inadmisibile, de vreme ce în cursul judecării cauzei au fost

administrate suficiente probe care confirmă cu certitudine nevinovăția inculpatei

în comiterea infracțiunii incriminate.

Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și

de drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării

soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

Prin urmare, toate probele administrate au primit o apreciere la justa lor

valoare, iar concluziile privind nevinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii

imputate rezultă din circumstanțele de fapt stabilite în cauză.

Dezacordul autorului recursului cu aprecierea acestora de către instanța de

apel, nu se încadrează în temeiurile de recurs, prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală.

Generalizînd cele menționate mai sus, instanța de recurs conchide că

concluziile la care a ajuns instanța de apel privitor la menținerea sentinței de

achitare a inculpatei Covalenco E., sunt obiective și întemeiate, nefiind

identificată prezența vreunei erori judiciare invocate de recurent, care ar putea

servi drept temei de casare a deciziei contestate.

6

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat pe motiv că acesta este

vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura

de nivelul Curții de Apel Chișinău, Miron Constantin, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 martie 2016, în cauza penală

în privința lui Covalenco Elena Arhip, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 august 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecătorii Constantin Alerguș

Ion Guzun

7