1ra-816/16 — art.187 alin.2 lit.b, f Cod penal

Dosarul nr.1ra-816/16

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 aprilie 2016 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău din 04 mai 2015 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 16 decembrie 2015, declarat de avocatul Cazacu Veaceslav în

numele inculpatului

Covalenco Ion Mircea, născut la 21 mai

1994, originar și domiciliat în

mun.Chișinău, str.Independenței 10/2, ap.9.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.187 alin.(2) lit.b), f) Cod penal la 3 ani

închisoare, fără amendă.

În temeiul art.90 Cod penal, pedeapsa aplicată a fost suspendată condiționat pe un

termen de probă de 3 ani.

Prin aceeași sentință a fost condamnat și Bodrug Alexandru, în privința căruia

hotărîrile judecătorești nu se contestă.

acționînd de comun acord cu minorul Bodrug Alexandru, aflîndu-se în mun.Chișinău,

str.Teilor 4, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, în mod deschis au

sustras de la Popescu Mihaela portmoneul în valoare de 300 lei, în care se afla

telefonul mobil de model „Nokia” în valoare de 400 lei, bani în sumă de 60 lei și 50

euro, echivalentul a 815,50 lei, cardul bancar „ComerțBank”, cardurile de reduceri

„Green Hills”, „Zolușca” și cheile de la apartament, cauzîndu-i părții vătămate o

daună materială în proporții considerabile, în sumă totală de 1575,5 lei.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe motiv că pe

parcursul examinării cauzei nu s-a demonstrat cu certitudine vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii imputate; prima instanță nu a analizat sub toate aspectele probele

prezentate și cercetate în ședința de judecată, învinuirea fiind bazată pe presupunerile

martorilor I.Briceag, G.Diaconu, D.Vieru și a părții vătămate M.Popescu; nu a fost

demonstrată înțelegerea prealabilă a lui I.Covalenco cu inculpatul A.Bodrug în comiterea

infracțiunii imputate.

fost respins, ca nefondat, apelul avocatului V.Cazacu în numele inculpatului.

1

Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că, probele cercetate de prima instanță,

cu respectarea prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, confirmă vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, iar acțiunile lui corect au fost încadrate în

prevederile art.187 alin.(2) lit.b), f) Cod penal, ca jaf, adică sustragerea deschisă a bunurilor

altei persoane săvîrșită de două sau mai multe persoane, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

Concluziile date au fost bazate pe declarațiile părții vătămate M.Popescu, a martorilor

D.Vieru, E.Mihăilă, I.Vieru, M.Diaconu și actele cauzei - procesele-verbale de ridicare din

12.08.2011, 13.09.2011, de recunoaștere a bunurilor din 13.09.2011, de examinare a

obiectului din 13.09.2011, 14.09.2011, de confruntare între I.Covalenco și partea vătămată

M.Popescu, martorul D.Vieru, inculpatul A.Bodrug.

De asemenea, instanța de apel a conchis că prima instanță corect a apreciat critic

declarațiile inculpatului, precum că nu a avut nici o înțelegere prealabilă cu inculpatul

A.Bodrugla săvîrșirea jafului, deoarece prima instanță cert a stabilit că inculpatul a acționat

împreună și de comun acord cu A.Bodrug la săvîrșirea jafului, fapt ce se confirmă prin

probele sus menționate, iar nerecunoașterea vinei de către acesta nu echivalează cu achitarea

lui, fiind o încercare de a se eschiva de la răspunderea penală.

Instanța de apel a conchis că, prima instanță, la stabilirea pedepsei inculpatului

I.Covalenco, a acordat deplină eficiență prevederilor art.6, 7, 61, 75-77 Cod penal, a ținut

cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează sau agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra

corijării și reeducării inculpatului.

invocînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală, a

solicitat casarea acestora, rejudecarea cauzei șipronunțarea unei hotărîri de achitare a

inculpatului, pe motiv că nu s-a constatat înțelegerea prealabilă între I.Covalenco și A.Bodrug

la săvîrșirea jafului; - instanța nu a apreciat fiecare probă din punct de vedere al pertinenței și

concludenței, iar în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și a dat o apreciere

greșită acestora; - declarațiile părții vătămate, a inculpatului A.Bodrug și a martorilor

I.Briceag, G.Diaconu, D.Vieru urmau a fi apreciate critic, deoarece sînt bazate pe

presupuneri; - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.

cauzei și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care a

solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibil, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Recurentul în recurs a invocat ca temeiuri de casare a hotărîrilor judecătorești art.427

alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazul cîndinstanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, sau nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

Analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recursul declarat, Colegiul

penal constată că nici unul din ele nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului.

După cum rezultă din conținutul recursului, autorul acestuia nu este de acord cu

condamnarea lui I.Covalenco în baza art.187 alin.(2) lit.b), f) Cod penal, considerînd că

lipsesc probe certe ce ar confirma vinovăția lui în săvîrșirea infracțiunii imputate, solicitînd

ca acesta să fie achitat.

La acest capitol, Colegiul constată că prima instanță, conform prevederilor art.314 Cod

de procedură penală, judecînd cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele

prezentate de părți, a audiat inculpații I.Covalenco și A.Bodrug, partea vătămată M.Popescu,

2

martorii I.Briceag, G.Diaconu, D.Vieru, a cercetat actele cauzei, inclusiv, procesele-verbale

de ridicare din 12.08.2011, 13.09.2011, de recunoaștere a bunurilor din 13.09.2011, de

examinare a obiectului din 13.09.2011, 14.09.2011, de confruntare între I.Covalenco și partea

vătămată M.Popescu, martorul D.Vieru, cît și inculpatul A.Bodrug, pe care le-a apreciat în

mod obiectiv, ce au format convingerea instanței că vinovăția inculpatului în săvîrșirea

infracțiunii imputate integral a fost dovedită.

Instanța de apel, respectînd prevederile art.414 Cod de procedură penală, a supus unei

verificări minuțioase toate probele administrate în cauză, le-a dat o apreciere justă, din punct

de vedere al pertinenței și concludenței, și a conchis asupra temeiniciei soluției pronunțate de

prima instanță privind vinovăția lui I.Covalenco în comiterea infracțiunii prevăzute de art.187

alin.(2) lit.b), f) Cod penal, încadrarea juridică a acțiunile acestuia fiind justă.

Din conținutul deciziei rezultă că această concluzie s-a tras avînd în vedere depozițiile

inculpatului, a părții vătămate, a martorilor și actele cauzei sus menționate, care sînt descrise

detaliat în decizia instanței de apel, probe care corect au fost apreciate de instanță și care

direct indică la coordonarea de către inculpații I.Covalenco și A.Bodrug a acțiunilor sale în

scopul săvîrșirii infracțiunii de jaf.

Colegiul penal atestă că, prezența în acțiunile inculpatului atît a elementelor care

caracterizează latura obiectivă a infracțiunii imputate, cît și a celor care caracterizează latura

subiectivă a acestei infracțiuni, a fost dovedită prin materialele cauzei acumulate în cadrul

urmăririi penale și examinate în cadrul ședințelor judecătorești, descrise supra.

Din acest motiv, instanțele de fond just au apreciat critic declarațiile inculpatului, care

a negat comiterea faptei incriminate și întemeiat au conchis că inculpatul I.Covalenco în

participație cu A.Bodrug, avînd înțelegerea prealabilă au comis jaful, dar nu inculpatul

A.Bodrug de sine stătător a săvîrșit infracțiunea, după cum susține partea apărării. Astfel,

apreciind acțiunile fiecărui inculpat, cert se constată că I.Covalenco, apropiindu-se de partea

vătămată M.Popescu și solicitînd o țigară, a avut scopul de a distrage atenția acesteia, în timp

ce A.Bodrug a sustras de la ea portmoneul în care erau banii și alte bunuri în sumă de 1575,5

lei, cauzîndu-i o daună materială considerabilă.

Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale

infracțiunii imputate lui I.Covalenco, inclusiv vinovăția acestuia, după cum rezultă din

sentința primei instanțe și decizia instanței de apel, care s-au pronunțat asupra circumstanțelor

de fapt și-au motivat concluzia prin cumulul de probe pertinente și concludente, administrate

pe parcursul judecării cauzei și ulterior apreciate în conformitate cu prevederile art.101 Cod

de procedură penală, în mod obiectiv.

Prin urmare, argumentele recurentului, precum că inculpatul nu este vinovat de

comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat, sînt neîntemeiate și contravin

materialelor din dosar, iar nerecunoașterea vinovăției de către acesta nu echivalează cu

achitarea lui, de vreme ce în cursul judecării cauzei au fost administrate suficiente probe care

confirmă cu certitudine vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii imputate.

Totodată, Colegiul penal atestă că, conform art.27 și art.414 alin.(2) Cod de procedură

penală, aprecierea probelor șicircumstanțelor de fapt ale cauzei ține de competența instanțelor

de fond și de apel. Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și s-o caseze, doar atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept.

Prin urmare, motivele invocate de recurent ce țin de starea de fapt, de afirmațiile,

precum că incorect au fost apreciate probele administrate în cauză, nu pot fi reținute ca temei

de admitere a recursului, deoarece, ca probe, acestea sînt adunate cu respectarea procedurii

penale, verificate și apreciate de instanțe conform legislației în vigoare. Mai mult că, critica

referitor la procedura de apreciere a probelor ține de starea de fapt a cauzei și care deja a fost

efectuată de două instanțe de judecată.

Totodată, Colegiul penal ține să enunțe că argumentele invocate de recurent privind

adoptarea unei hotărîri de achitare a lui I.Covalenco, pe motiv că lipsesc probe certe în

3

confirmarea vinovăției acestuia, constituie în sine un dezacord cu modul de apreciere a

probelor administrate în dosar și nu poate servi drept temei de rejudecare a cauzei și casare a

unei hotărîri judecătorești definitive. Mai mult, temeiurile invocate de recurent la lipsa

motivelor pe care se întemeiază soluția, se combat prin materialele cauzei și nu se

semnalizează în esență presupusele erori de drept, astfel încît, hotărîrea atacată cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, fiind descrise detaliat și argumentat în decizia

instanței de apel, acceptate și de către instanța de recurs, care în totalitatea lor resping

argumentele apărării că inculpatul nu ar fi săvîrșit infracțiunea imputată.

Neîntemeiate sînt afirmațiile părții apărării, precum că instanța nu a cercetat actele

cauzei și nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, deoarece, potrivit

procesului-verbal a ședinței instanței de apel, probele care au fost cercetate de instanță au fost

consemnate în procesul-verbal, acesta fiind întocmit în corespundere cu prevederile art.336

Cod de procedură penală, fiind respectate întocmai prevederile art.414 alin.(6), (f.d.36-37,

v.3). La fel, instanța de apel, conform art.414 alin.(3) Cod de procedură penală, s-a pronunțat

detaliat asupra tuturor motivelor invocate de partea apărării în apel, pe care le-a considerat

neîntemeiate. Mai mult, recurentul în recurs nici nu specifică asupra căror anume motive

invocate în apel nu s-a pronunțat instanța.

Astfel, Colegiul penal constată că decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și

temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării

soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Pedeapsa este stabilită inculpatului cu respectarea prevederilor art.7, 61, 75-77, 90 Cod

penal, în limita sancțiunii normei penale în baza căreia acesta a fost declarat vinovat, ținîndu-

se seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gradul pericolului social al

infracțiunii comise, de persoana acestuia și de toate circumstanțele atenuante și agravante

prezente în cauză, fiindu-i aplicată o pedeapsă echitabilă în coraport cu fapta săvîrșită.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului

ordinar declarat de avocatul V.Cazacu în numele inculpatului I.Covalenco, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Cazacu Veaceslav în numele

inculpatului Covalenco Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 16 decembrie 2015, în cauza penală în privința lui Covalenco Ion, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 27 aprilie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

4