1ra-1483/2014 — art.145 alin.1 CP

Dosarul 1ra-1483/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 noiembrie 2014 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Nicolae Gordilă,

Judecători - Elena Covalenco, Liliana Catan,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva

sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău din 11 martie 2014 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 20 mai 2014 de către inculpatul

Moldovan Nicolae Vasile, născut la 09 februarie 1957,

originar din s.Gribova, r-nul Drochia, domiciliat în

mun.Chișinău, str.Spartacus 27.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

Moldovan Nicolae a fost condamnat în baza art.145 alin.(1) Cod penal la 9 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

procedură penală, a constatat că Moldovan Nicolae, în noaptea de 27 septembrie 2013,

în jurul orelor 02.30, aflîndu-se în curtea casei din str.Spartacus 27, mun.Chișinău,

fiind în stare de ebrietate alcoolică, i-a aplicat cet.Manic Efimia o lovitură cu un ciocan

în regiunea capului, cauzîndu-i acesteia o plagă contuză la nivelul urechii stîngi, care

conform raportului de expertiză medico-legală nr.1687 din 27 noiembrie 2013, se

califică ca vătămare corporală gravă periculoasă pentru viață, în rezultatul cărora a

survenit decesul victimei.

inculpatului și inculpat, care au solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului N.Moldovan să-i fie stabilită o

pedeapsă mai blîndă, cu aplicarea art.79 Cod penal, deoarece în cauză sînt prezente

circumstanțe excepționale, acesta fiind provocat la comiterea infracțiunii de către

victimă, se căiește sincer de cele întîmplate, singur a chemat poliția, a contribuit la

descoperirea infracțiunii, prin urmare prima instanță era în drept să rețină

circumstanțele menționate ca fiind excepționale și să-i aplice inculpatului pedeapsa sub

formă de închisoare sub limita minimă prevăzută de sancțiunea art.145 alin.(1) Cod

penal.

fost respinse, ca nefondate, apelurile avocatului A.Bogdan în numele inculpatului și a

inculpatului, cu menținerea sentinței.

1

Instanța de apel a conchis că vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

imputate a fost confirmată prin ansamblul de probe administrate la urmărirea penală și

recunoscute de inculpat în faza urmăririi penale, astfel că prima instanță corect a

stabilit starea de fapt și de drept, dînd o încadrare juridică justă acțiunilor acestuia în

baza art.145 alin.(1) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa închisorii de 9 ani, în limitele

prevăzute de sancțiunea normei penale în baza căreia N.Moldovan a fost condamnat.

Totodată, instanța a conchis că, la stabilirea pedepsei inculpatului, prima instanță

a ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, de

circumstanțele atenuante prezente în cauză, de persoana inculpatului, care a recunoscut

vina și de căința lui sinceră; că a comis infracțiunea în stare de ebrietate, astfel că

pedeapsa aplicată corespunde faptei comise de N.Moldovan, fiind respectate întocmai

prevederile art.7, 75 Cod penal și cele ale art.364/1 alin.(8) Cod de procedură penală.

La fel, instanța de apel a indicat că, argumentele apelanților în ce privește

aplicarea prevederilor art.79 Cod penal, sînt nefondate, deoarece nu pot fi recunoscute

circumstanțe excepționale ale cauzei, circumstanțele legate de scopul și motivele

faptei, de rolul vinovatului în săvîrșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și

după consumarea infracțiunii. În speță circumstanțe excepționale nu au fost constatate,

iar circumstanțele cum ar fi - recunoașterea vinei și căința sinceră pentru cele săvîrșite

sînt niște circumstanțe atenuante, care nu prevăd ceva excepțional și nu pot fi

considerate excepționale, iar faptul că inculpatul are o vîrsta apropiată celei de

pensionare, la fel nu constituie temei pentru aplicarea prevederilor art.79 Codul penal.

De asemenea, instanța a indicat că nu poate fi considerată ca circumstanță

excepțională motivul inculpatului, precum că a comis infracțiunea „într-un concurs de

împrejurări grele” cum ar fi faptul că „ambii erau în stare de ebrietate …pînă la

intoxicație alcoolică”, ci sînt circumstanțe agravante, care au fost indicate în sentință.

inculpatul N.Moldovan, care solicită casarea acestora, cu emiterea unei noi hotărîri,

prin care să-i fie aplicată o pedeapsă echitabilă, corespunzătoare vinovăției sale,

invocînd că instanța de apel a dat o apreciere greșită probelor administrate, starea de

ebrietate a fost apreciată ca circumstanță agravantă, pe cînd instanțele erau în drept să

nu rețină această stare ca agravantă; săvîrșirea infracțiunii a fost rezultatul unui afect

personal, deoarece pînă atunci cu victima și cu familia ei nu a avut conflicte și nici un

motiv pentru relații ostile, și nu a avut intenția de a omorî victima, astfel este

incontestabil caracterul spontan în stare de afect al acțiunii, ca urmare a unui cumul de

circumstanțe nefavorabile.

materialele dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în

referință, care a solicitat declararea inadmisibilă a recursului, Colegiul penal decide

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit textului recursului declarat de inculpat, ca temeiuri de casare a deciziei

instanței de apel se invocă art.427 alin.(1) pct.6), 8), 10) Cod de procedură penală, care

stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, sau cînd nu au fost întrunite

elementele infracțiunii, ori sau aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

2

Raportînd norma nominalizată la situația în cauză, Colegiul penal constată că

temeiurile la care se referă autorul recursului nu sînt aplicabile din punct de vedere al

prezenței erori de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul

casării deciziei instanței de apel.

Din textul recursului rezultă că, principalul motiv pe care recurentul îl invocă,

este faptul că instanțele neîntemeiat nu au aplicat în privința lui prevederile art.79 Cod

penal, deoarece, în opinia recurentului, în cauză au fost stabilite un șir de circumstanțe

excepționale, care nu au fost reținute la stabilirea pedepsei.

Colegiul penal menționează că, la stabilirea pedepsei lui N.Moldovan, atît prima

instanță, cît și cea de apel, au ținut seama pe deplin de principiile de aplicare a

pedepsei prevăzute de art.61 Cod penal, de criteriile generale de individualizare a ei

stipulate în art.75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei care atenuează

răspunderea, de persoana inculpatului, de influența pedepsei aplicate asupra corijării și

reeducării acestuia, numindu-i o pedeapsă în limitele prevăzute de sancțiunea

articolului în baza căruia a fost condamnat, fiind respectate și prevederile referitor la

stabilirea pedepsei în cazul cînd persoana vinovată a solicitat examinarea cauzei pe

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de

procedură penală.

Colegiul atestă că, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizată în așa fel, încît inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii

penale și evitarea în viitor a săvîrșirii unor fapte similare. Chestiunea de

individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor

circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele

prevăzute de lege.

Astfel, reieșind din faptul că inculpatul a comis omorul intenționat, care se

califică ca infracțiune deosebit de gravă, Colegiul penal conchide că pedeapsa aplicată

acestuia de prima instanță și menținută de instanța de apel, este stabilită corespunzător

gravității faptei, în raport cu pericolul social al acesteia, astfel că temeiul invocat

precum că instanța nu și-a motivat soluția referitor la iraționalitatea numirii pedepsei

inculpatului cu aplicarea prevederilor art.79 Cod penal, este neîntemeiat, deoarece în

cauză nu au fost stabilite careva circumstanțe care ar fi apreciate ca excepționale.

În același timp, Colegiul constată că instanțele incorect au reținut ca prezentă în

cauză circumstanța agravantă – săvîrșirea infracțiunii în stare de ebrietate, însă această

eroare nu influențează asupra pedepsei stabilite inculpatului, care este un echitabilă

faptei comise.

Colegiul remarcă că circumstanțele indicate în recurs de către inculpat - că

infracțiunea a fost săvîrșită în împrejurări grele, că ambii cu victima erau în stare de

ebrietate avansată și că omorul a fost săvîrșit în stare de afect, care în opinia lui, sînt

niște circumstanțe excepționale, nu pot fi reținute, deoarece potrivit legislației în

vigoare, drept elemente necesare ale omorului săvîrșit în stare de afect sînt survenirea

subită a emoției și condiționarea ei de acțiunile ilegale ale victimei – acte de violență

sau isulte grave ori de alte acte ilegale sau imorale ale victimei, fapt ce nu a fost

constatat în cauza data.

Din acest punct de vedere se constată că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea

de drept la care face referință recurentul și, deci, nu persistă temeiul de casare a

soluției adoptate, pedeapsa aplicată inculpatului este echitabilă faptelor comise.

3

Totodată, se evidențiază faptul că, argumentele expuse de recurent au fost

anterior invocate în apel, iar instanța de apel le-a verificat și cercetat minuțios,

apreciind toate probele din dosar, examinîndu-le în ansamblu, conform art.414 alin.(3)

Cod de procedură penală, pronunțîndu-se argumentat și detaliat asupra lor. Decizia

instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la

respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în

prevederile art.417 Cod de procedură penală. Alte probleme de drept care ar afecta

hotărîrile în cauză nu au fost invocate și nici nu se conțin în materialele dosarului.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal decide

inadmisibilitatea recursului declarat în cazul în care se constată că acesta este vădit

neîntemeiat.

În acest context, Colegiul conchide că nu există temei legal pentru admiterea

recursului ordinar declarat de inculpat și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea

recursului, fiind vădit neîntemeiat.

penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Moldovan Nicolae,

împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău din 11 martie 2014 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 mai 2014, în propria lui cauză

penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 03 decembrie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Liliana Catan

4