1ra-733/13 — art.151 al.4 Cod penal

Dosarul nr. 1ra-733/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

10 iulie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență :

Președinte Constantin Gurschi,

Judecători Iurie Diaconu, Ion Arhiliuc,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva sentinței

Judecătoriei Căușeni din 12 septembrie 2012 și deciziei Curții de Apel Bender din 06

noiembrie 2012 declarat de avocatul Stela Sochircă, în numele inculpatului

Burlac Andrei Valeriu, născut

la 04 iulie 1984, originar și locuitor al s. Hagimus, r-

nul Căușeni, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale,

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 20 februarie – 12 septembrie 2012,

în instanța de apel: 18 octombrie – 06 noiembrie2013,

în instanța de recurs: 04 iunie – 10 iulie 2013.

C O N S T A T Ă :

fost condamnat pe art. 151 alin. (4) Cod penal la 8 ani închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis, începînd cu 12 septembrie 2012, deducîndu-se

perioada arestării preventive de la 08 septembrie pînă la 08 octombrie 2011.

inculpatul Burlac Andrei, aflîndu-se pe una din străzile s. Hagimus, r-nul Căușeni,

fiind în stare de ebrietate și urmărind scopul cauzării leziunilor corporale părții

vătămate Istrati Roman, în cadrul unui conflict cu ultimul, i-a aplicat multiple lovituri

cu pumnul în regiunea capului și corpului, cauzîndu-i leziuni corporale grave sub

formă de traumă cranio-cerebrală închisă, plăgi contuze, echimoza feții și capului,

hemoragii în sclerotica ochiului stîng, fractura oaselor nazale, hemoragii în țesuturile

moi pericraniene, hemoragii subdurale 70 ml, hemoragii subarahnoidene 30 ml,

fractura liniară lamelei interne a osului occipital din dreapta, traumă închisă a

toracelui, fracturi costale pe stînga, fară lezarea pleurei cu hemoragii roș-închise în

țesuturi moi limitrofe, în rezultatul cărora a survenit decesul victimei.

Inculpatul a recunoscut vina parțial și a declarat că partea vătămată l-a împuns

cu un fusar, iar el 1-a lovit cu pumnul în cap și acesta a căzut jos în ogradă. Peste 20

1

minute, după ce a mai servit băuturi spirtoase, pe drum s-a întîlnit din nou cu partea

vătămată și ultimul încă o dată l-a înfipt cu fusarul în regiunea ficatului. El, apărîndu-

se a lovit victima cu pumnul în cap de vre-o cîteva ori și acesta căzut jos. Nu putea

victima să moară din loviturile aplicate. De cele comise regretă și se căiește.

Instanța a concluzionat că vina inculpatului este dovedită prin probele

administrate, că inculpatul, aplicînd lovituri în toate regiunile corpului părții

vătămate, știiind despre vîrsta înaintată a victimei, înțelegea și își dădea seama sau

era obligat să conștientizeze despre consecințele loviturilor sale. Mai mult, după

aplicarea loviturilor victima nu era în stare ridice de la pămînt cerînd ajutorul

inculpatului, însă ultimul i-a refuzat. Faptul că victima a decedat în rezultatul asfixiei

mecanice prin aspirare cu sînge, dar nu în urma leziunilor corporale nu este relevant

pentru instanță în calificarea acțiunilor inculpatului. Sîngele în căile aspiratorii a

victimei au apărut în rezultatul traumei cranio-cerebrale și sunt în legătură cauzală cu

loviturile aplicate de inculpat în regiunea capului.

Acțiunile inculpatul nu pot fi calificate ca legitimă apărare, deoarece înțeparea

inculpatului cu un fusar la umăr și în burtă nu poate fi considerat ca un atac real, care

ar pune în pericol viața, ori persoana atacată cu ușurință a respins acțiunile

atacatorului.

Astfel, inculpatul a comis o vătămare corporală gravă, periculoasă pentru

viață, care a dus la decesul victimei, adică a săvîrșit o infracțiune prevăzută de art.

151 alin. (4) Cod penal.

La stabilirea pedepsei instanța a ținut cont că inculpatul și-a recunoscut

vinovăția, se căiește de cele comise, are la întreținere 2 copii minori, la locul de trai

este caracterizat pozitiv, cît și de acțiunile ilegale și provocatoare ale victimei.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care acțiunile inculpatului să

fie recalificate la art. 149 alin. (1) Cod penal.

Apelantul a invocat că partea vătămată a lovit de 2 ori inculpatul cu fusarul

peste corp, iar ultimul l-a împins și partea vătămată a căzut peste pragul din cement a

casei. Posibil că atunci și s-a frînt. Instanța de fond în sentință neîntemeiat afirmă că

toate leziunile corporale stabilite de expertiză medico-legală la Istrati Roman, le-a

provocat inculpatul. Acțiunile inculpatului urmează a fi reîncadrate în baza art.149

Cod penal, deoarece cauza decesului a fost asfixia care a survenit nu numai de la

loviturile aplicate cu pumnii dar și din alte împrejurări. Partea vătămată era în stare

de ebrietate, nu este exclus că mergînd pe drum putea să cadă și să se lovească cu

capul de vre-o piatră sau de alte obiect contodent. Toate cele întîmplate, în cumul, au

dus la lipsirea victimei de viață din imprudență.

respins ca fiind nefondat.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de

fapt și de drept și just a tras concluzia că, inculpatul a săvîrșit infracțiunea prevăzută

de art. 151 alin. (4) Cod penal.

Multiplele leziuni cauzate victimei, cît și localizarea lor confirmă intenția și

dorința inculpatului de a pricinui părții vătămate anume leziuni corporale grave.

2

La stabilirea genului și a măsurii de pedeapsă inculpatului, instanța de fond a

ținut cont de toate circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei,

aplicîndu-i o pedeapsă corectă, echitabilă și legală,

solicită casarea hotărîrilor judecătorești și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care

inculpatul să fie achitat, pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de el.

Recurenta a menționat că expertiza medico-legală nu concluzionează faptul, că

leziunile provocate anume de loviturile inculpatului au determinat moartea victimei.

Expertiza medico-legală nu a constatat legătura de cauzalitate între traumatismul

cranio-cerebral și asfixia mecanică.

Totodată, verificarea și consemnarea probelor din prima instanță în instanța de

apel, conform procesului verbal, nu a avut loc.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Însă, conform art. 422, 418 alin. (1), 338 alin. (2)-(4), 231 alin. (3) Cod de

procedură penală, termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Deliberarea și adoptarea deciziei de către instanța de apel se efectuează conform

prevederilor art. 338 Cod de procedură penală. Pronunțarea dispozitivului hotărîrii

este publică, fapt despre care se consemnează în procesul-verbal. Hotărîrea motivată

se pronunță în termen de pînă la 30 de zile. Copia de pe hotărîrea motivată se

înmînează participanților prezenți la ședința de judecată. Participanților care nu s-au

prezentat în ședința de judecată li se expediază, în termen de 3 zile, copia de pe

hotărîrea motivată. La calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care

începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește.

Din procesul-verbal al ședinței de judecată rezultă că instanța de apel a

pronunțat dispozitivul deciziei la 06 noiembrie 2012, în prezența inculpatului,

explicîndu-i mod și termenul de atac (f.d. 232-verso).

Copia de pe decizia motivat a fost expediată inculpatului prin scrisoarea din

26 noiembrie 2012 (f.d. 238).

Deci, decizia contestată a fost pronunțată în condițiile legii la 26 noiembrie

2012, iar termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar urma să expire la

sfîrșitul zilei de 26 decembrie 2012.

Totodată, potrivit datei de pe recursul ordinar și ștampila de înregistrare a

recursului în cancelaria Curții Supreme de Justiție, acesta a fost întocmit, declarat și

înregistrat la Curtea Supremă de Justiție pe 29 aprilie 2013, adică peste termenul

prevăzut de lege (f. d. 270).

Inculpatul a încheiat un contract de asistență juridică cu avocatul Stela

Sochircă după expirarea termenul de atac, adică la 13 martie 2013. Ultima a făcut

3

cunoștință cu materiale cauzei la 18 martie 2013 și a declarat recurs ordinar, în

numele inculpatului, la 29 aprilie 2013, adică peste 52 de zile (f. d. 252, 253, 270).

Alte informații cu privire la data depunerii recursului respectiv în instanța de

recurs nu există nici în dosar și nici în recursul nominalizat.

Este de menționat că alin. (2) din art. 230 Cod de procedură penală prevede

expres că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un

anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și

nulitatea actului efectuat peste termen.

Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. El nu poate fi

prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut, are un caracter imperativ

și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de

atac.

Conform art. 432 alin. (1), (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs va decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că

acesta este declarat peste termen.

Circumstanțele enunțate relevă că, odată ce recursul de pe rol a fost declarat

peste termenul legal, el urmează a fi declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Stela Sochircă

împotriva sentinței Judecătoriei Căușeni din 12 septembrie 2012 și deciziei Curții de

Apel Bender din 06 noiembrie 2012, în privința inculpatului Burlac Andrei Valeriu,

ca fiind declarat peste termenul prevăzut de lege.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 12 iulie 2013.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Iurie Diaconu

Ion Arhiliuc

Copia corespunde originalului

Judecător Iurie Diaconu

4

Dosarul nr. 1ra-733/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

DISPOZITIV

10 iulie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență :

Președinte Constantin Gurschi,

Judecători Iurie Diaconu, Ion Arhiliuc,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva sentinței

Judecătoriei Căușeni din 12 septembrie 2012 și deciziei Curții de Apel Bender din 06

noiembrie 2012, declarat de avocatul Stela Sochircă, în numele inculpatului

Burlac Andrei Valeriu, născut

la 04 iulie 1984, originar și locuitor al s. Hagimus, r-

nul Căușeni, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 09 februarie – 06 aprilie 2012,

în instanța de apel: 01 iunie 2012 – 12 februarie 2013,

în instanța de recurs: 04 iunie – 10 iulie 2013.

Conform art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 2), alin. (3) Cod de procedură

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Stela Sochircă

împotriva sentinței Judecătoriei Căușeni din 12 septembrie 2012 și deciziei Curții de

Apel Bender din 06 noiembrie 2012, în privința inculpatului Burlac Andrei Valeriu,

ca fiind declarat peste termenul prevăzut de lege.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunța la 12 iulie 2013

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Iurie Diaconu

5

Ion Arhiliuc

6