1ra-295/2016 — art.186 al.2 lit.c CP

1ra-295/2016 — art.186 al.2 lit.c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-295/2016

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

24 mai 2016 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

Președinte: Nicolaev Ghenadie

Judecători: Toma Nadejda, Timofti Vladimir, Alerguș Constantin, Moraru Petru

judecînd, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Cahul, Calendari Dumitru, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 21 iulie

2015, în cauza penală privindu-l pe:

Belocurenco Iurie Simion, născut

la 17.11.1982, originar și domiciliat

în or. Cahul, str. C. Negruzzi, nr.43.

Termenul de examinare a cauzei:

Instanța de fond: 17.02.2014 – 12.05.2014;

Instanța de apel: 02.06.2014 – 02.12.2014;

27.04.2015 – 21.07.2015;

Instanța de recurs: 20.02.2015 – 31.03.2015;

18.12.2015 - 24.05.2016;

A CONSTATAT:

privința inculpatului Belocurenco Iurie învinuit de comiterea infracțiunilor în

baza art. 186 alin. (2) lit. c) Cod penal și art. 186 alin. (2) lit. c) Cod penal, a

fost încetat, în legătură cu împăcarea părților.

Belocurenco Iurie la 25 ianuarie 2014, în jurul orelor 08.00 – 08.30, urmărind

scopul de a sustrage pe ascuns bunurile altei persoane, a pătruns pe ascuns în

biroul de serviciu al Centrului de Sonorizare a Secției cultură al Sanatoriului

„Nufărul Alb", amplasat în or. Cahul str. Nucilor, 1, de unde a sustras pe ascuns

o geantă cu un Notebook de model „Lenovo B560", cauzîndu-i întreprinderii

1

daune în proporții de 7.200 lei.

Tot el, Belocurenco Iurie la 28 ianuarie 2014, în jurul orelor 14.30,

urmărind scopul de a sustrage pe ascuns bunurile altei persoane, a pătruns pe

ascuns într-o odaie de locuit de la etajul 3 al restaurantului „Codreanu",

amplasat în or. Cahul, Prospectul Republicii, 15, de unde a sustras pe ascuns o

geantă, cu valoarea de 500 lei, care-i aparține cet. Coteț Alina Gheorghe, în

care se aflau acte personale: pașaport, buletin de identitate, permis de

conducere, permis de mic trafic, carnetul de student, un card bancar de la

„Mobiasbanca" SA, mănuși cu valoarea 250 lei, un portmoneu cu valoarea 450

lei, în care erau bani în sumă de 1000 lei, cauzîndu-i Alinei Coteț daune în

proporții considerabile, în sumă de 2.200 lei, însă fiind depistat la ieșire din

odaie de Coteț Maria, Belocurenco Iurie n-a ținut cont de faptul că a fost

depistat cu geanta sustrasă în procesul comiterii infracțiunii de furt, și,

aplicînd violența nepericuloasă pentru viața victimei, a împins-o într-o parte

și și-a prelungit acțiunile sale infracționale, cu scopul sustragerii deschise a

bunurilor.

procurorul, solicitînd casarea parțială a sentinței, în partea recalificării

acțiunilor inculpatului Belocurenco Iurie de la art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod

penal la art. 186 alin. (2) lit. c) Cod penal și încetarea procesului, și

pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Belocurenco Iurie să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin.(2) lit. e), f) Cod penal, și condamnat la 7 ani

închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis cu amendă în mărime

de 500 unități convenționale.

Conform art. 85 Cod penal prin cumul de sentințe, a adăuga parțial la

pedeapsa stabilită prin noua sentință, partea neexecutată a pedepsei stabilită

prin sentința Judecătoriei Cahul din 31.10.2013, stabilindu-i inculpatului

definitiv 7 ani și 6 luni închisoare cu executare în penitenciar de tip

semiînchis cu amendă în mărime de 500 unități convenționale.

În argumentarea apelului declarat, procurorul a invocat următoarele

motive:

- instanța de judecată neîntemeiat a recalificat acțiunile lui Belocurenco

Iurie din art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal în baza art. 186 alin. (2) lit. c) Cod

penal, și a încetat procesul penal, în temeiul art. 109 Cod penal, în legătură cu

împăcarea părților, deoarece în cadrul cercetării judecătorești, prin probele

prezentate de către acuzare, a fost stabilit incontestabil că, acțiunile inițiate de

Belocurenco Iurie ca furt, n-au fost duse pînă la capăt din cauza că a fost

descoperit de către cet. Coteț Maria, însă inculpatul Belocurenco Iurie a

2

prelungit acțiunile sale cu scopul de a însuși bunurile sustrase.

2014, a fost respins ca nefondat apelul declarat de procuror, cu menținerea

sentinței fără modificări.

instanță corect a stabilit situația de fapt și de drept, și întemeiat a stabilit

circumstanțele cauzei, și anume, că fapta imputată lui Belocurenco I. se

încadrează în prevederile art. 186 alin. (2) lit. c) Cod penal, și întemeiat a

ajuns la concluzia de a înceta procesul penal pe infracțiunile prevăzute de art.

186 alin. (2) lit. c) și art. 186 alin. (2) lit. c) Cod penal, în legătură cu împăcarea

părților, fiind administrate și verificate în mod corespunzător de către prima

instanță toate probele prezentate, cît și probele cercetate direct și în instanța

de apel.

Totodată, instanța de apel a constatat că, în calitate de temei de calificare

a acțiunilor inculpatului începute ca sustragere pe ascuns a bunurilor părții

vătămate Coteț A. în jaf, organul de urmărire penală a indicat că, după

sustragerea ascunsă din apartament a unei genți, inculpatul, fiind depistat la

ieșire din odaie de Coteț M., nu a ținut cont de faptul că a fost depistat cu

geanta sustrasă în procesul comiterii infracțiunii de furt și aplicând violența

nepericuloasă pentru viața victimei, a împins-o într-o parte și și-a prelungit

acțiunile sale infracționale, cu scopul sustragerii deschise a bunurilor.

Însă, în viziunea instanței de apel nu și-a găsit confirmare faptul că

inculpatul a fost depistat (observat) în timpul luării bunurilor; nu s-a

confirmat faptul că inculpatul a aplicat violență cu scopul reținerii bunurilor

sustrase, cît și faptul că martorul Coteț M. a întreprins măsuri în vederea

împiedicării sustragerii.

Mai mult, nu este constatat, în opinia instanței de apel, că inculpatul a

conștientizat faptul depistării acțiunilor sale infracționale, dat fiind că

afirmațiile acestuia despre săvîrșirea sustragerii pe ascuns, nu au fost

infirmate prin alte probe.

Astfel, instanța de apel în urma analizei probelor prezentate de către

procuror și cercetarea ce a avut loc în cadrul ședinței de judecată, a ajuns la

concluzia că vina inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 186

alin. (2) lit. c) Cod penal și-a găsit confirmare, însă din considerentul că au fost

înaintate cereri cu privire la împăcarea părților în baza prevederilor art. 109

Cod penal, concluzia primei instanțe cu privire la încetarea procesului penal în

privința inculpatului, este justă.

procurorul a declarat recurs ordinar solicitînd casarea acesteia, în partea

3

recalificării acțiunilor inculpatului de la art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, la

art. 186 alin. (2) lit. c) Cod penal, cu dispunerea rejudecării cauzei în această

parte pe motiv că s-a făcut o încadrare juridică greșită. La fel nu s-a dat

răspuns la toate argumentele invocate în apel.

31.03.2015, a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată decizia

instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

instanța de apel, constatînd divergențele apărute în declarațiile depuse de

martorul Colța M. la diferite etape a procesului penal, nu s-a expus asupra

faptului contradictorialității acestora, nu a efectuat nicio analiză a acestora, cu

argumentarea concluziilor sale de apreciere, ca urmare, nu a elucidat motivul

schimbării declarațiilor.

Instanța de apel, ignorînd declarațiile depuse de martor la etapa

urmăririi penale, a admis și a apreciat prioritar numai declarațiile date de ea

la etapa instanței de fond și de apel, precum și declarațiile inculpatului, care

are dreptul de a nu se autoincrimina, declarații care au și fost puse la baza

soluției de recalificare a acțiunilor inculpatului.

Colegiul penal a atras atenția asupra faptului că potrivit raportului

procurorului Procuraturii de nivelul Curții de Apel Cahul, Calendari D. din

02.12.2014 (f.d. 232-verso) și ordonanța procurorului în Procuratura r-lui

Cahul, Țurcan Alexandru din 31.12.2014 (f.d.233), conform cărora la

08.12.2014 a fost începută urmărirea penală în baza art. 312 alin. (2) lit. a)

Cod penal în privința lui Coteț M. iar la 31.12.2014 a fost încetată urmărirea

penală, clasat procesul penal, cu pornirea procesului contravențional, pentru

declarațiile false depuse de ea în cadrul ședințelor de judecată în instanța de

fond și de apel, pe cazul supus judecării. Fiind audiată în cadrul acestui proces,

Coteț M. a recunoscut integral vinovăția sa în cele imputate, comunicînd că

dînsa, a depus declarații mincinoase în instanțele judecătorești din motivul că

i s-a făcut milă de mama inculpatului Belocurenco I., care permanent plîngea.

Colegiul a constatat că, instanța de apel urma să cerceteze amănunțit

aspectele învinuirii înaintate, încadrarea juridică corectă a acțiunilor lui

Belocurenco I. să aprecieze conform prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității

și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor și în concluziile sale să motiveze admiterea unor probe sau

respingerea altora (art. 394 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală). Contrar

acestor stricte prevederi legale instanța de apel selectiv a apreciat cîteva

4

probe, ignorînd celelalte, fără să le aprecieze pe fiecare în parte și să se

expună asupra admisibilității sau inadmisibilității lor, expunînd temeiul

respectiv și argumentînd clar concluziile sale în decizia adoptată.

Colegiul penal a statuat că instanța de apel, la rejudecarea cauzei

urmează să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în apel;

să verifice și să aprecieze profund probele administrate și examinate în

instanță în strictă conformitate cu cerințele legii; să le dea apreciere cuvenită

în ansamblu, cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei

probe examinate; să verifice motivul schimbării declarațiilor de către

martorul Coteț M., ținînd cont de ordonanța de încetare a urmăririi penale cu

tragere la răspundere contravențională din 31.12.2014; să elucideze faptele

importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date; să cerceteze

amănunțit aspectele învinuirii înaintate; să-și argumenteze clar concluziile

sale în decizia adoptată, ținînd cont de motivele casării deciziei atacate și de

practica unitară în acest domeniu.

fost respins ca nefondat apelul declarat de procuror, cu menținerea sentinței

fără modificări.

solicitarea procurorului, au fost verificate probele administrate în ședința

instanței de fond, și anume: declarațiile părții vătămate Coteț Alina;

declarațiile martorului Coteț Maria, fiind date citirii și declarațiile martorului

de la urmărirea penală (f.d.37); declarațiile inculpatului Belocurenco Iurie;

procesul-verbal de interceptare a plîngerii de la partea vătămată Coteț Alina

din 28.01.2014 (f.d.30 vol. I); procesul-verbal de cercetare la fața locului din

28.01.2014 (f.d.31-33 vol. I); procesul-verbal de ridicare și examinare a

obiectelor din 29.01.2014, prin care de la partea vătămată Coteț Alina au fost

ridicate și examinate următoarele bunuri: geantă de piele, pașaport pe numele

Coteț Alina, și carnetul de student la ASEM pe numele Coteț Alina (f.d.39-42

vol. I); procesul-verbal de reținere a inculpatului Belocurenco Iurie din

28.01.2014, în cadrul căreia de la el au fost ridicate următoarele bunuri:

portmoneu de piele, buletin de identitate, permisul de conducere, permisul de

mic trafic pe numele Coteț Alina (f.d.59 vol. I); procesul-verbal de examinare a

obiectelor din 29.01.2014, prin care au fost examinate bunurile ridicate la

percheziția corporală a inculpatului Belocurenco Iurie: portmoneu de piele,

buletin de identitate, permisul de conducere, permisul de mic trafic pe numele

Coteț Alina (f.d.44-46 vol. I); cererea părții vătămate SRL „Nufărul Alb” cu

privire la încetarea procesului în temeiul împăcării părților, depusă în ședința

5

primei instanțe la 28.03.2014 (f.d.118 vol. I); cererea părții vătămate Coteț

Alina cu privire la încetarea procesului în temeiul împăcării părților, depusă

în ședința primei instanțe la 22.04.2014 (f.d.120 vol. I). Totodată la solicitarea

procurorului a fost audiat martorul Coteț Maria.

La examinarea cauzei în instanța de apel, la cererea procurorului au fost

administrate noi probe și anume ordonanța procurorului în Procuratura

raionului Cahul, Alexandru Țurcanu, din 31.12.2014, prin care s-a dispus

încetarea urmăririi penale și clasarea procesului penal în privința lui Coteț

Maria și tragerea acesteia la răspundere contravențională. Administrarea

altor probe noi părțile nu au solicitat.

Astfel, verificînd în ansamblu declarațiile fiecărui martor și ale

inculpatului, în coroborare cu celelalte probe administrate, instanța de apel a

conchis la pronunțarea sentinței instanța de fond corect a determinat

circumstanțele de fapt și de drept și just a făcut concluzia că fapta penală

privind sustragerea de la partea vătămată Coteț Alina, reținută în culpa

inculpatului Belocurenco Iurie, a avut loc și a fost săvîrșită de către inculpatul

Belocurenco Iurie, în circumstanțele descrise și pe larg argumentate în

sentință. La momentul judecării cauzei și pronunțării sentinței instanța de

fond corect a calificat această faptă ca fiind o infracțiune prevăzută la art. 186

alin. (2) lit. c) Cod penal, conform indiciilor calificativi: furtul, adică

sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvîrșit prin pătrundere în

încăpere, împrejurări care au fost constatate din totalitatea de probe

administrate în cauza penală de instanța de fond, și care au fost corect

apreciate prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar

în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, respectîndu-se

prevederile art. 101 Cod de procedură penală.

Instanța de apel a statuat că, unica probă a părții acuzării prin care este

posibil de a stabili modalitatea, sustragerii bunurilor de la Coteț Alina, pe

ascuns sau deschis, sunt declarațiile martorului Coteț Maria, însă aceasta

doar la urmărirea penală a făcut declarații în sensul că l-a surprins pe

inculpatul Belocurenco Iurie în momentul cînd el a ieșit din apartament cu

geanta fiicei, a încercat să-l rețină însă a fost înlăturată cu forța de către

inculpatul Belocurenco Iurie, care a plecat de la fața locului. Ulterior însă

martorul Coteț Maria nu a confirmat aceste declarații, nici la urmărirea

penală, nici în ședințele instanțelor de fond și de apel. Dimpotrivă martorul

Coteț Maria, audiată de repetate ori în ședințele instanțelor de fond și de apel,

a declarat că nu l-a văzut pe inculpatul Belocurenco Iurie cînd a ieșit din

apartament, ci l-a văzut cînd acesta cobora scările de la etajul 3 la etajul 2, fără

a vedea la el bunuri sustrase și nu a înțeles că Belocurenco a săvîrșit

6

sustragere. A aflat despre infracțiune doar cînd a urcat la etajul 3 și a văzut

ușa deschisă de la apartament. La fel Coteț Maria a declarat că nu a fost

înlăturată cu forța din calea inculpatului Belocurenco, ci s-au atins unul de

altul cînd treceau pe alături pe scările înguste.

Instanța de apel a stabilit că, la urmărirea penală martorul Coteț Maria a

fost audiată fără aplicarea mijloacelor tehnice de înregistrare audio sau video,

din care motiv declarațiile menționate nu pot fi apreciate ca fiind certe și în

afara oricăror dubii, în situația cînd martorul Coteț Maria în fața instanțelor

judecătorești a negat aceste declarații. Mai mult, martorul Coteț Maria în

declarațiile sale nu-l dezvinovățește pe inculpatul Belocurenco Iurie, ci

relatează circumstanțe care plasează fapta inculpatului Belocurenco Iurie la o

altă încadrare juridică - în baza art.186 alin.(2) lit. c) Cod penal.

Referitor la argumentul procurorului, precum că martorul Coteț Maria nu

a dat o explicație plauzibilă motivului schimbării declarațiilor sale în raport cu

cele de la urmărirea penală, instanța de apel a menționat, că martorul Coteț

Maria a expus viziunea sa asupra modului în care s-a ajuns că declarațiile

consemnate în procesul-verbal de audiere a sa de la urmărirea penală să nu

fie menținute în fața instanțelor judecătorești, și anume că răspunsurile sale la

întrebări au fost eronat și incorect consemnate în procesul-verbal de către

ofițerul de poliție, iar dînsa nu a avut posibilitate de a citi procesul-verbal,

deoarece nu avea asupra sa ochelari. Procurorul nu a combătut cu probe

această versiune a martorului Coteț Maria, respectiv instanța de apel a reținut

că, potrivit art. 8 alin.(2) Cod de procedură penală, toate dubiile urmează a fi

interpretate în favoarea inculpatului Belocurenco Iurie.

Instanța de apel a considerat neîntemeiată și poziția procurorului, că

vinovăția martorului Coteț Maria în depunerea declarațiilor mincinoase în

fața instanței de judecată, ar fi fost constatată, datorită faptului că Coteț Maria

nu a contestat ordonanța procurorului de încetare a urmăririi penale și

aplicarea sancțiunii contravenționale, deoarece partea acuzării prezentînd

instanței de apel ordonanța procurorului în procuratura raionului Cahul,

Alexandru Țurcanu, din 31.12.2014, prin care s-a dispus încetarea urmăririi

penale și clasarea procesului penal în privința lui Coteț Maria Constantin, cu

pornirea în privința ei a procesului contravențional, și aplicarea în calitate de

sancțiune contravențională - amenda în mărime de 100 unități convenționale,

însă din textul acestei ordonanțe se mai desprinde, că urmărirea penală a fost

pornită la 08.12.2014, în baza art.312 alin.(2) lit. a) Cod penal, pe faptul

prezentării cu bună-știință a declarațiilor mincinoase, și că Coteț Maria a

recunoscut integral vinovăția. Însăși actul de învinuire și declarațiile lui Coteț

Maria în calitate de învinuit, în cadrul acestui proces penal nu au fost

7

prezentate instanței de apel, motiv din care argumentul procurorului, instanța

de apel le-a apreciat ca fiind neîntemeiate și care au anticipat aprecierea

declarațiilor martorului menționat de către instanța de apel.

Astfel, instanța de apel a constatat că, la materialele cauzei penale lipsesc

probe care ar confirma cu certitudine săvîrșirea de către Belocurenco Iurie a

infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit. e), f) Cod penal, prin urmare, în

opinia instanței de apel, prima instanță just a recalificat acțiunile inculpatului

Belocurenco Iurie în baza art.186 alin.(2) lit. c) Cod penal, iar sentința în acest

sens corespunde prevederilor legale.

declarat recurs ordinar, solicitînd casarea deciziei contestate, cu remiterea

cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului declarat, procurorul invocînd temei de drept

prevederile art. 427 alin.(1) pct.6), 12) și 16) Cod penal, a indicat următoarele

motive:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

- faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită;

- norma de drept aplicată în hotărîrea atacată contravine unei hotărîri de

aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție.

Menționează că, în cadrul cercetărilor judecătorești, vinovăția

inculpatului Belocurenco Iurie în comiterea infracțiunii prevăzute de art.187

alin.(2) lit. e), f) Cod penal, a fost dovedită pe deplin prin următoarele probe:

procesul-verbal de cercetare la fața locului a scărilor și a antreului din

apartamentul situat la et. 3 de la restaurantul „Codreanu" or. Cahul, din 28

ianuarie 2014 (f.d.31-33); procesul-verbal de ridicare și examinare din

29.01.2014 a genții, pașaportului, permisului de conducere și a mănușilor de

la partea vătămată Coteț Alina (f.d.39-42); procesul-verbal de examinare a

portmoneului, buletinului de identitate, permisului de conducere depistate și

ridicate de la Belocurenco Iurie în procesul percheziției corporale, în

momentul reținerii le 28 ianuarie 2014 (f.d.44-46); depozițiile părții vătămate

Coteț Alina Gheorghe la urmărire penală (f.d.35) și cele depuse în cadrul

ședințelor de judecată în instanța de fond, potrivit căror, mama i-a comunicat

că, când se urca pe scări la apartament s-a întâlnit cu o persoană care fugea pe

scări jos la ieșire. Prin sustragerea i-a fost cauzată o daună considerabilă în

sumă totală de 2200 lei; declarațiile martorului Coteț Maria, care a declarat, că

la 28 ianuarie 2014, în jurul orelor 14.30, se urca pe scări la apartamentul

unde locuiește fiica Grădinaru Aurelia, care se afla la et.3, deasupra

8

complexului „Codreanu" or. Cahul. Urcând pe scări ajungând la ușa

apartamentului fiicei Grădinaru Aurelia, din apartament brusc a ieșit o

persoană care mai apoi a aflat că se numește Belocurenco Iurie, care avea pe

umăr o geantă neagră mare și în mână ținea o geantă pentru femei pe care a

recunoscut-o ca fiind a fiicei sale Alina Coteț care în acel moment se afla în

apartament. A mai declarat că și-a dat seama că se petrece o crimă când la

văzut pe Belocurenco Iurie cu geanta fiicei pe lângă ea și Belocurenco Iurie a

văzut-o fiindcă a trecut pe lângă ea și a coborât scările grăbit.

La urmărirea penală (f. d. 37) martorul Coteț Maria a declarat că a

încercat să-l rețină pe Belocurenco Iurie, însă acesta a împins-o în perete și a

fugit pe scări în jos, a fugit după el și a observat cum Belocurenco Iurie

ajungând la etaj a scos portmoneul din geantă și a aruncat geanta pe geamul

de la scară. A fugit după el afară și nu l-a mai văzut în cadrul cercetărilor

judecătorești a declarat că n-a împins-o dar numai s-au atins cu umerii și

Belocurenco Iurie a coborât scările grăbit.

Consideră că, martorul Coteț M., și-a modificat în instanța de judecată

declarațiile pentru a-l absolvi pe Belocurenco Iurie de răspunderea penală,

deoarece martorul menționat a declarat că o rudă de a ei este prieten bun cu

inculpatul Belocurenco Iurie și a rugat-o să-l ierte. După aceea, a declarat, că a

plecat înapoi în apartament unde le-a comunicat fiicelor despre cele

întâmplate. Tot în aceeași zi, în jurul orelor 15.30, l-a observat pe Belocurenco

Iurie cum a coborât dintr-un taxi și a intrat în sala cu jocuri de noroc, care se

afla lângă farmacia veterinară. Tot atunci l-a telefonat pe Grădinari Vasile,

care se afla cu colaboratorii de poliție. Tot ea a mai comunicat, că fiica Coteț

Alina este studentă și ea, i-a dat 1000 de lei, fiindcă trebuia să plece pe data de

30 ianuarie 2014 la universitate în mun. Chișinău.

Procurorul susține că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestui

argument invocate în apel.

Totodată, menționează că după pronunțarea deciziei instanței de apel, în

adresa Procuraturii r-lui Cahul a fost remis un raport privind examinarea

conform art.274 CPP a declarațiilor martorului Coteț Maria, deoarece rezulta

o bănuială rezonabilă că în cadrul procesului penal, și anume la instanța de

fond și la instanța de apel, de către martora Coteț Maria au fost depuse

declarații false, și a fost comisă o infracțiune prevăzută de art.312 alin. (1) Cod

penal, conform indicilor: prezentarea, cu bună-știință, a declarației

mincinoase de către martor, dacă această acțiune a fost săvîrșită în cadrul

judecării cauzei în instanța de judecată națională.

La 08.12.2014 a fost începută urmărirea penală nr.2014151092, în baza

indicilor infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal. În cadrul

9

urmăririi penale Coteț Maria a recunoscut vinovăția adusă integral, a declarat

că dînsa la judecarea cauzei penale a depus declarații mincinoase în instanțele

de judecată din motivul că i-a stat jele de mama inculpatului, care fiind

prezentă în ședințele de judecată permanent plîngea.

Astfel, procurorul menționează că Coteț Maria a recunoscut faptul că a

depus declarații false în cadrul cercetării judecătorești în prima instanță și în

cadrul ședinței instanței de apel. Mai mult Coteț M. a depus și o cerere privind

liberarea de la răspunderea penală cu tragerea la răspundere

contravențională în baza art. 55 Cod penal. La 31 decembrie 2014 a fost

încetată urmărirea penală în baza art.55 Cod penal cu aplicarea sancțiunii

contravenționale sub formă de amendă în mărime de 100, unități

convenționale, echivalentul sumei de 2000 lei, achitată în aceeași zi. Copia

ordonanței definitive a procurorului a fost anexată la dosar.

Reieșind din cele menționate, procurorul indică că, s-a constatat motivul

schimbării declarațiilor din cele veridice în cele false depuse la instanța de

fond și la instanța de apel.

Mai indică că, pe declarațiile depuse la instanța de apel la 20.07.2015, de

către organul de urmărire penală al SUP IP Cahul la 03.08.2015 a fost începută

urmărirea penală nr.2O1515O605 pe art.312 alin.(1) Cod penal, care în

prezent se află în curs de examinare.

Menționează, că instanța de apel neîntemeiat a pus la îndoială faptul că

martorul Coteț M. a depus mărturii mincinoase, deoarece în acest sens există

o hotărîre definitivă de sancționare a martorului Coteț M., pentru depunerea

declarațiilor false în instanțele judecătorești, care nu a fost contestată de către

Coteț M. și nu a fost anulată. De asemenea, legea procesual penală nu prevede

folosirea obligatorie la audierea martorului a mijloacelor tehnice de

înregistrare audio sau video.

În opinia recurentului, instanța de apel, nu a ținut cont de faptul că

inculpatul Belocurenco Iurie a declarat că la 28 ianuarie 2014, a intrat în

complexul „Codreanu" or. Cahul, a urcat la etajul 3, a văzut ușa unui

apartament întredeschisă, a intrat în locuință și a luat o geantă pentru femei, a

scos un portmoneu, iar după ce a ieșit în coridor a aruncat geanta într-o parte

și numai după aceea s-a întâlnit cu Coteț Maria, cu care s-a lovit cu umărul

întâmplător, aceste declarații fiind date de inculpat, în opinia procurorului, cu

scopul de a se eschiva de la răspunderea penală, pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, deoarece martorul Coteț

Maria declară, că în momentul când s-a întâlnit cu Belocurenco Iurie la

intrarea în apartament, acesta avea geanta fiicei sale în mâini și deși a fost

depistat în momentul comiterii infracțiunii, acesta a prelungit acțiunile sale cu

10

scopul însușirii bunurilor sustrase.

cu motivele invocate, Colegiul lărgit consideră că recursul urmează a fi

respins, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în

textul normei vizate.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecînd

recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii

atacate.

Potrivit conținutului recursului, recurentul invocă temei de drept pct. 6),

12) și 16) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevăd, că hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel atunci cînd: instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă

de fapt, care a afectat soluția instanței; faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită; norma de drept aplicată în hotărîrea atacată contravine unei

hotărîri de aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de

Justiție.

Analizînd motivele invocate în recursul ordinar, în raport cu soluția

adoptată de către prima instanță menținută prin decizia instanței de apel,

precum și din analiza materialelor cauzei, instanța de recurs conchide că în

speță, nu se constată erori de drept, ce se încadrează în cele prevăzute de art.

427 alin.(1) pct. 6), 12) și 16) Cod de procedură penală.

Colegiul lărgit menționează că potrivit practicii judiciare constante,

erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele

faptei prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute

de norma penală.

Colegiul penal constată că, instanța de apel la examinarea cauzei a

respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură

penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

11

invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază

soluția pronunțată.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că

instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Colegiul lărgit consideră, că argumentele invocate de recurent în

susținerea solicitărilor sale și anume faptul că, acțiunile inculpatului

Belocurenco Iurie greșit au fost încadrate de către instanțele ierarhic

inferioare în baza art. 186 alin. (2) lit. c) Cod penal, acțiuni care în opinia

recurentului urmau a fi încadrate în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal,

au constituit obiect de examinare în instanța de apel, și asupra acestora

instanța s-a expus în mod întemeiat, așa cum este indicat în pct.5 al prezentei

decizii, dînd o apreciere probelor conform prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității, iar tuturor probelor în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor, ajungând la o concluzie corectă privind calificarea infracțiunii

săvîrșite de către Belocurenco Iurie în baza art. 186 alin. (2) lit. c) Cod penal,

concluzii pe care instanța de recurs și le însușește, iar în susținerea acestora

va statua asupra următoarelor circumstanțe.

Potrivit conținutului recursului declarat, argumentul recurentului cu

privire la faptul că inculpatul Belocurenco Iurie a săvîrșit infracțiunea de jaf

dar nu furt, este bazat pe declarațiile martorului Coteț Maria, depuse în cadrul

urmăririi penale, potrivit cărora, aceasta l-a văzut pe inculpat în momentul

sustragerii bunurilor și anume cînd a ieșit din apartament cu geanta fiicei, a

încercat să-l rețină însă a fost înlăturată cu forța de către inculpatul

Belocurenco Iurie.

În acest sens, Colegiul lărgit menționează, că este întemeiată concluzia

instanței de apel cu privire la faptul că declarațiile martorului Coteț Maria,

menționate mai sus, depuse în cadrul urmăririi penale, nu constituie temei de

recalificare a acțiunilor din art. 186 alin. (2) lit. c) Cod penal în baza art. 187

alin. (2) lit. e), f) Cod penal, deoarece nu au fost confirmate de martor în

cadrul audierilor pe parcursul cercetării judecătorești, or, în ședința de

12

judecată, martorul Coteț M. a declarat că, nu l-a văzut pe inculpatul

Belocurenco Iurie cînd a ieșit din apartament, ci l-a văzut cînd acesta cobora

scările de la etajul 3 la etajul 2, fără a vedea la el bunuri sustrase și nu a înțeles

că Belocurenco Iurie a săvîrșit sustragere. A aflat despre infracțiune doar cînd

a urcat la etajul 3 și a văzut ușa deschisă de la apartament. La fel Coteț Maria a

declarat, că nu a fost înlăturată cu forța din calea inculpatului Belocurenco

Iurie, ci s-au atins unul de altul cînd treceau pe alături pe scările înguste.

Potrivit declarațiilor părții vătămate, Coteț Alina, depuse la faza urmăririi

penale (f. d. 35, vol. I), a menționat că: ”… a auzit zgomot la ușa de la antreu,

însă nu a atras atenția, nici peste un minut a intrat în apartament mama mea pe

nume Coteț Maria, care avea geanta mea în mînă și m-a întrebat ce caută

geanta mea afară în coridor pe scările care duc la ieșire în stradă …”. Fiind

audiată în instanța de judecată, partea vătămată Coteț Alina (f. d. 144, vol. I), a

declarat că: „…Mama revine în casă, de afară, găsindu-mi geanta pe holul

scărilor, mama se numește Coteț Maria. Ea m-a întrebat unde se află geanta, și

de ce geanta îmi stă acolo…”.

Astfel declarațiile părții vătămate, depuse din cuvintele martorului Coteț

Maria confirmă concluzia instanței de apel potrivit căreia declarațiile

martorului Coteț Maria depuse în cadrul urmăririi penale nu pot fi puse la

baza recalificării acțiunilor inculpatului din art. 186 alin. (2) lit. c) Cod penal

în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal.

Colegiul lărgit consideră neîntemeiat, argumentul recurentului potrivit

căruia, instanța de apel urma să pună la baza soluției adoptate declarațiile

martorului Coteț Maria, depuse în cadrul urmăririi penale, dar nu cele depuse în

cadrul cercetării judecătorești, deoarece prin ordonanța din 31.12.2014, s-a

dispus încetarea urmăririi penale în privința martorului Coteț Maria învinuită

în baza art.312 alin. (2) lit. a) Cod penal, cu atragerea acesteia la răspundere

contravențională în baza art. 55 Cod penal, pe faptul că martorul în cauză a

prezentat cu bună-știință instanței de judecată declarații mincinoase, fapt

recunoscut de martor în cadrul procesului penal menționat, deoarece instanța

de apel corect a statuat că, din conținutul ordonanței sus menționate nu este

clar care anume declarații mincinoase a depus instanței de judecată martorul

Coteț Maria.

Mai mult ca atît, potrivit declarațiilor depuse în instanța de apel la data

de 21.07.2015, adică după emiterea ordonanței sus indicate ( f.d.61-62, vol. II)

martorul Coteț M. și-a menținut declarațiile depuse în fața instanței de

judecată și a confirmat faptul că: ” ... Ajungînd la etajul 3 ușa la apartament era

deschisă. Cînd am văzut ușa deschisă, m-am coborît înapoi, cînd am ajuns la

etajul 2 am văzut gentuța fiicei pe pervazul geamului. Am luat geanta și m-am

13

dus la fiică … m-am întâlnit pe scară (cu Belocurenco) ... nu am încercat să-l

rețin pe Belocurenco … nu a fost așa ca Belocurenco să mă împingă … cînd l-am

întâlnit pe Belocurenco nu am înțeles că a ieșit din apartamentul fiicei … am

înțeles că a fost furt cînd am găsit ușa deschisă la fel și am găsit geanta … în

procesul verbal de la urmărire penală m-am semnat, dar nu am avut ochelari

să-l citesc și nu mi-a fost citit …”.

Totodată, Colegiul consideră necesar a menționa că potrivit prevederilor

art. 27, 414 alin. (1) și (2) Codului de procedură penală, judecătorul apreciază

probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării

tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecînd apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, că aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în alt sens decît

cel pe care îl propune recurentul este o competență și prerogativă legală a

instanțelor de fond și aceasta nu constituie un temei de drept separat din

numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală, astfel invocarea

acestei chestiuni drept temei de casare în recursul ordinar este lipsită de

suport legal.

Cu referire la eroarea de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 16) Cod

de procedură penală, invocată de recurent, Colegiul atestă că, în argumentarea

acestui temei, recurentul face referire la Hotărîrile Plenului Curții Supreme de

Justiție nr. 23 din 28.06.2004 și nr. 22 din 12.12.2005. Însă Colegiul lărgit

menționează că, prin noțiunea de hotărîre de aplicare a aceleiași norme date

anterior de către Curtea Supremă de Justiție, se are în vedere o hotărîre

adoptată anterior pe un caz concret de către Curtea Supremă de Justiție, unde

au fost aplicate și interpretate norme de drept, similare cu cele aplicate în

hotărîrea contestată, dar nu o hotărîre explicativă a Plenului Curții Supreme

de Justiție privind aplicarea prevederilor legale în practica judiciară, ce are un

caracter de recomandare.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul lărgit a ajuns la concluzia că,

temeiurile invocate de recurent, nu și-au găsit confirmare la examinarea

recursului. Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin

urmare, hotărîrea atacată este legală și întemeiată, deoarece la judecarea

cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante,

prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, considerente din care

Colegiul lărgit conchide că, recursul ordinar declarat de procuror, urmează a fi

respins ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate.

14

Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Cahul, Calendari Dumitru, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 21 iulie 2015, în cauza

penală privindu-l pe Belocurenco Iurie Simion cu menținerea hotărîrii

atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 08 iulie2016.

Președinte Nicolaev Ghenadie

Judecători Toma Nadejda

Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

Moraru Petru

15