1ra-956/2016 — art. 213 lit. b CP

1ra-956/2016 — art. 213 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul 1ra-956/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

14 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

ALERGUȘ Constantin

TIMOFTI Vladimir

TOMA Nadejda

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în procuratura

de nivelul Curții de Apel Cahul, Dumitru Calendari, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 24 noiembrie 2015, în cauza penală

privind-o pe

CIOBU Ecaterina Gheorghe, născută la 19

decembrie 1959, domiciliată în com. Cania, r-nul

Cantemir.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 22.08.2014 – 18.03.2015;

Instanța de apel: 15.04.2015 – 24.11.2015;

Instanța de recurs: 08.04.2016 – 14.06.2016.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă:

recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 213 lit. b) Cod penal la 2 ani închisoare,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, fără privarea de dreptul de a

ocupa careva funcții în instituțiile medicale. În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa cu

închisoarea stabilită în privința lui Ciobu E. a fost suspendată condiționat pe un termen de

probațiune de 1 an.

Totodată, Ciobu E. a fost achitată în baza art. 332 alin. (1) Cod penal, deoarece nu

s-a constatat existența faptei infracțiunii.

deținând funcția de medic de familie la OMF Cania a Instituției Medico-Sanitară Publică

al Centrului Medicilor de Familie Cantemir, conform ordinului nr.02-p din 02.01.2008, la

data de 6 iulie 2010, fiind responsabilă de serviciu în cadrul secției de internare al

instituției medicale indicate mai sus, aflându-se în incinta Spitalului raional Cantemir,

efectuând examinarea pacientului Maidan Al. a.n. 1947, a manifestat o atitudine

neglijentă la îndeplinirea regulilor și metodelor de acordare a asistenței medicale,

1

nerespectând prevederile art. 17 lit. a), c), i), k) din Legea nr. 264 din 27.10.2005 cu

privire la exercitarea profesiunii de medic, la etapa prespitalicească, cît și în condiții de

staționar a pacientului sus indicat, care în consecință la data de 07 iulie 2010 a decedat în

urma insuficienței cardio-vasculare acute cauzate de infarct miocardic acut, pe fon de

cardiomiopatie ischemică și hipertensiune arterială gr. 3-4.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a

reținut că, în drept, faptele inculpatei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 213 lit. b) Cod penal, încălcarea din neglijență a regulilor și metodelor

de acordare a asistenței medicale, încălcare care a cauzat decesul pacientului.

faptul că, dînsa deținând funcția de medic de familie la OMF Cania a Instituției Medico-

Sanitară Publică al Centrului Medicilor de Familie Cantemir, conform ordinului nr.02-p

din 02.01.2008, fiind persoană publică, în atribuțiile de serviciu a căreia intra să presteze

servicii publice și să îndeplinească activități de interes public, în conformitate cu fișa de

post, prevederile ordinului comun încheiat între Ministerul Sănătății, Departamentul

Statistică și Sociologie și Departamentul Tehnologii Informaționale nr. 132/47/50 din

29.04.2004 cu privire la aprobarea certificatului constatator al decesului în perioada

perinatală (formular nr.l06-2e), a registrelor și a regulamentelor cu privire la modul de

completare și eliberare a acestora cu modificări ulterioare, precum și a Legii nr. 264 din

27.10.2005 cu privire la exercitarea profesiunii de medic, la 16.08.2013, ignorând

prevederile pct. 3.23 și 3.24 din ordinul comun încheiat între Ministerul Sănătății,

Departamentul Statistică și Sociologie și Departamentul Tehnologii Informaționale nr.

132/47/50 din 29.04.2004 cu privire la aprobarea certificatului constatator al decesului în

perioada perinatală (formular nr.l06-2e), a registrelor și a regulamentelor cu privire la

modul de completare și eliberare a acestora cu modificări ulterioare, în interes personal,

fără ca cadavrul cet. Profir P. să fie supus autopsiei, a eliberat certificatul medical

constatator al decesului, înregistrat cu nr. 278, care constituie un document oficial, în care

a înscris date vădit false despre faptul că cauza directă a decesului lui Profir P. este

„insuficiența cardio-respiratorie acută”, cauza antecedență este „ciroză hepatică

descompusă”, însă, de fapt, în urma raportului de expertiză medico-legală, pe corpul cet.

Profir P. au fost depistate prezența semnelor de moarte violentă.

Tot ea, a fost învinuită de către organul de urmărire penală precum că, deținând

funcția de medic de familie la OMF Cania a Instituției Medico-Sanitară Publică al

Centrului Medicilor de Familie Cantemir, conform ordinului nr.02-p din 02.01.2008,

fiind persoană publică, în atribuțiile de serviciu intrînd să presteze servicii publice și să

îndeplinească activități de interes public, în conformitate cu fișa de post, prevederile

ordinului comun încheiat între Ministerul Sănătății, Departamentul Statistică și

Sociologie și Departamentul Tehnologii Informaționale nr. 132/47/50 din 29.04.2004 cu

privire la aprobarea certificatului constatator al decesului în perioada perinatală (formular

nr.l06-2e), a registrelor și a regulamentelor cu privire la modul de completare și eliberare

a acestora cu modificări ulterioare, precum și a Legii nr. 264 din 27.10.2005 cu privire la

exercitarea profesiunii de medic la 25.11.2013, ignorând prevederile pct.3.23 și 3.24 din

2

ordinul comun încheiat între Ministerul Sănătății, Departamentul Statistică și Sociologie

și Departamentul Tehnologii Informaționale nr. 132/47/50 din 29.04.2004 cu privire la

aprobarea certificatului constatator al decesului în perioada perinatală, a registrelor și a

regulamentelor cu privire la modul de completare și eliberare a acestora cu modificări

ulterioare, în interes personal, fără ca cadavrul cet. Bagrin Gh. să fie supus autopsiei, a

eliberat certificatul medical constatator al decesului, înregistrat cu nr. 332, care constituie

un document oficial, în care a înscris date vădit false despre faptul că cauza directă a

decesului lui Bagrin Gh. este „insuficiența cardio-respiratorie acută”, cauza antecedență

este „idem pulmonar bronșită”, însă de fapt, în urma raportului de expertiză medico-

legală pe corpul cet. Profir P. a fost depistată prezența semnelor de moarte violentă.

De către organul de urmărire penală acțiunile inculpatei pe aceste epizoade au fost

încadrate juridic în baza art. 332 alin. (1) Cod penal, adică înscrierea de către o persoană

publică în documente oficiale a unor date vădit false, acțiuni săvârșite din alt interes

personal.

Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea

acesteia rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Ciobu E. să fie recunoscută culpabilă de săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 213 lit. b) Cod penal, cu stabilirea pedepsei de 2 ani

închisoare, fără privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții și tot ea să fie recunoscută

vinovată și condamnată în baza art. 332 alin. (1) Cod penal la 1 an închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții publice și a practica medicina în organele

Ministerului sănătății și alte instituții medicale pe un termen de 2 ani. În conformitate cu

art. 84 Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Ciobu E. să-i fie stabilită

pedeapsa definitivă de 2 ani 6 luni închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip

semiînchis pentru femei și cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice și a practica

medicina în organele Ministerului Sănătății și alte instituții medicale pe un termen de 2

ani, iar potrivit ar. 90 Cod penal executarea pedepsei să fie suspendată condiționat pe un

termen de probațiune de 1 an.

În motivarea apelului, procurorul a indicat că consideră achitarea inculpatei în baza

art. 332 alin. (1) Cod penal drept una ilegală și neîntemeiată, deoarece pe acest capăt de

învinuire au fost acumulate și prezentate suficiente probe ce confirmă indubitabil

vinovăția ultimei de cele incriminate prin actul de sesizare a instanței.

Un alt argument invocat de procuror s-a referit la aceea că, adoptând sentința de

achitare în privința lui E. Ciobu în baza art. 332 alin. (1) Cod penal pe motivul lipsei

faptei infracțiunii, instanța de judecată a invocat un unic argument, precum că, în cadrul

cercetării judecătorești încadrarea juridică a acțiunilor imputate inculpatei în baza acestei

norme nu și-au găsit confirmarea, deoarece probele prezentate de către partea acuzării nu

dovedesc faptul că inculpata ar fi săvârșit infracțiunea din alt interes personal. Intenția

falsului în actele publice este întotdeauna prezentă într-o strânsă corelație cu prezența

interesului material sau personal, pe cînd martorii Munteanu M. și Bagrin T. nu au indicat

la faptul acordării medicului Ciobu E. a unor acțiuni (favoruri) de interes personal.

3

Apelantul a specificat că nu este de acord cu argumentele instanței de fond, dat fiind

că acestea vin în contradicție cu probele acumulate în cadrul urmării penale și examinate

de instanță. Astfel, procurorul a menționat că instanța nu a luat în considerație declarațiile

martorului Bagrin T., care a specificat că soțul ei avea leziuni corporale vizibile, iar

angajații poliției cercetînd cadavrul i-au dat îndreptarea pentru autopsie, dânsa împreună

cu medicul Ciobu E. au mers la domiciliul unui băiat, care ulterior s-a stabilit că este rudă

apropiată a inculpatei, de la care a cumpărat sicriul și crucea achitând aproximativ 500 lei

pentru sicriu și 240 lei pentru cruce.

În urma celor menționate, s-a remarcat că inculpata Ciobu E., activând în calitate de

persoană publică aflată în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu știință, conștient și-a

îndeplinit în mod defectuos îndatoririle ce-i reveneau, adică cu scopul de a se eschiva de

la activitatea necesară de deplasare la fața locului pentru a participa la examinarea

externă a cadavrelor, precum și fără ca cadavrele ultimilor să fie supuse autopsiei, a

înscris în documente oficiale date vădit false despre decesul acestora.

apelul procurorului a fost respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței atacate, fără

modificări.

stabilit corect starea de fapt ce corespunde probelor din dosar încadrînd just acțiunile

inculpatei în baza art. 213 lit. b) Cod penal și corect stabilind că, reieșind din probele

acumulate, vinovăția lui Ciobu E. în baza art. 332 Cod penal nu s-a confirmat.

Colegiul judiciar a considerat neîntemeiate argumentele procurorului, care a invocat

dezacordul cu achitarea inculpatei, pe epizoadele privind acuzarea ultimei de fals în acte

publice (eliberarea certificatului medical constatator cu nr. 278 al decesului cet. Profir P.

și certificatul medical constatator al decesului înregistrat cu nr. 332 a cet. Bagrin Gh.),

procurorul a invocat că aceste acte au fost eliberate cu scopul de a se eschiva de la

activitatea necesară de deplasare la fața locului pentru a participa la examinarea externă a

cadavrului. Astfel, apelantul considerînd că neexecutarea obligațiunilor de serviciu,

prevăzute de lege, acte normative, ordine și instrucțiuni, indiferent de motivul

neexecutării - graba, lenea, superficialitatea, indiferența, neglijența, nedispunerea de

timp, pierderea de timp ș.a., săvîrșite conștient, reprezintă noțiunea de alte interese

personale.

Însă, în opinia Colegiului judiciar, aceste acțiuni de neexecutare a obligațiunilor de

serviciu nu constituie „alt interes personal”, deoarece, pentru răspunderea prevăzută de

legea penală în baza art. 332 Cod penal, alte interese personale pot fi favoruri

nepatrimoniale, dintre care: avansarea în carieră, camuflarea neajunsurile comise în

serviciu, sau a lipsei de profesionalism, sporirea prestațiilor, obținerea unor decorații etc.

În speță nu s-a constatat intenția directă privind înscrierea datelor vădit false,

deoarece inculpata în calitate de medic de familie cunoștea starea sănătății a decedaților

și a efectuat înscrieri în certificatele de constatare a decesului cu date din fișele medicale

ale defuncților privind cauza decesului.

4

Cu referire la argumentele invocate de procuror precum că în privința lui Ciobu E.

urmează a fi aplicată o pedeapsă complementară, instanța de apel a reținut că,

argumentele în cauză sunt neîntemeiate, declarative și lipsite de suport legal, precum și

de probe ce ar atesta vinovăția lui Ciobu E. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 332

alin. (1) Cod penal.

recurs ordinar solicitînd casarea acesteia, în partea achitării inculpatei în baza art. 332

Cod penal, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanța de apel, într-un alt

complet de judecată.

Recurentul menționează că instanța de apel, a încălcat prevederile art. 414 și 417

Cod de procedură penală, atunci cînd a dispus achitarea inculpatei pe capătul de învinuire

incriminat acesteia în baza art. 332 Cod penal, or, la caz, soluția dată contravine

circumstanțelor de fapt reținute în cauză și probelor administrate și cercetate de instanță.

Astfel, consultînd textul sentinței și a deciziei, se constată că instanța de fond și cea

de apel au cercetat probele prezentate de procuror, în vederea susținerii învinuirii în baza

art. 332 alin. (1) Cod penal și eronat au reținut că situația de fapt și de drept expusă în

rechizitoriu nu corespunde realității, fără a evalua în concret motivele invocate de

procuror și fără a analiza probele.

La fel, în decizia instanței de apel se conțin argumente că nu s-a constatat interesul

personal, precum și intenția directă privind înscrierea datelor vădit false în certificatele de

deces, pe cînd recurentul consideră nefondată o astfel de tălmăcire, deoarece conform

rechizitoriului inculpata Ciobu E. a fost învinuită de falsul în acte publice.

Prin urmare, instanța de apel a considerat că certificatele medicale constatatoare a

decesului emise de Ciobu E. au fost eliberate cu ignorarea prevederilor normative privind

examinarea cadavrelor, fapte care pot constitui abatere disciplinară sau neglijență în

serviciu, eliberate în urma neexecutării obligațiunilor de serviciu, prevăzute de lege, acte

normative, ordine și instrucții. În așa mod, instanța de apel a pronunțat două concluzii

care se exclud una pe alta, și anume pe de o parte a considerat corectă concluzia primei

instanțe referitor la achitarea lui Ciobu E. și lipsa faptei infracțiunii prevăzute de art. 332

alin. (l) Cod penal, dar în motivare a indicat că în acțiunile lui Ciobu E. lipsesc

elementele constitutive obligatorii ale laturii subiective prevăzute la art.332 alin.(l) Cod

penal - intenția directă și „alt interes personal”.

Prima instanța în genere a analizat doar prezența/lipsa interesului material și altor

interese personale în acțiunile lui Ciobu E., constatînd lipsa elementelor constitutive ale

infracțiunii și a adoptat o sentință de achitare pe temeiul - lipsa faptei infracțiunii, poziția

susținută și de instanța de apel.

Totodată, recurentul susține că instanța de apel nu a dat o apreciere corespunzătoare

declarațiilor inculpatei, din care rezultă că dînsa activa în calitate de medic de familie și

președinte al Consiliului medical consultativ al IMSP CMF Cantemir, a văzut dar nu a

examinat prin palpare cadavrul cet. Bagrin Gh., iar cadavrul cet. Profir P. nici nu 1-a

văzut și nu cunoaște despre prezența leziunilor corporale exterioare, mai mult nici nu a

dispus autopsia cadavrelor.

5

La fel, recurentul specifică că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra concluziilor

expuse în expertiza medico-legală nr. l7C din 24.03.2014 a cadavrului Bagrin Gh. și nici

asupra concluziilor din expertiza medico-legale nr. l09C din 20.12.2013 a cadavrului

Profir P., totodată nu s-a pronunțat și asupra declarațiilor martorului Bagrin T. care a

relatat că cadavrul soțului ei era îmbrăcat, iar Ciobu E. nu 1-a dezbrăcat, nu 1-a examinat,

nu 1-a întors, nu 1-a palpat cu degete și nici nu i-a dat o îndreptare la medicul legist și

nici asupra declarațiilor martorului Munteanu M., care a specificat că sora ei, Profir P.,

după deces nu a fost examinată de către nici un medic, adică nici de către Ciobu E.

În speță, motivul infracțiunii - eschivarea de la activitatea necesară de deplasare la

fața locului pentru a participa la examinarea externă a cadavrului, fără supunerea

cadavrelor la autopsie, prezumă neexecutarea obligațiunilor de serviciu, prevăzute de

lege, acte normative, ordine și instrucțiuni, indiferent de motivul neexecutării - graba,

lenea, superficialitatea, indiferența, neglijența, nedispunerea de timp, pierderea de timp,

camuflarea neajunsurilor admise în serviciu, lipsa de profesionalism ș.a., oare acestea nu

constituie „alte interese personale”. Procurorul consideră că, da, iar concluzia instanței

de apel în acest sens este vădit eronată.

În drept, recurentul își întemeiază cererea de recurs pe dispozițiile art. 427 alin. (1)

pct. 6) și 16) Cod de procedură penală.

la concluzia că acesta urmează a fi admis, cu casarea parțială a sentinței și deciziei

instanței de apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri în partea achitării

inculpatei în baza art. 332 Cod penal, pentru considerentele de fapt și de drept ce

urmează.

În baza art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecînd recursul

instanța este în drept să-l admită, cu casarea parțială a hotărîrii atacate, rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei noi hotărîri, atunci cînd eroarea judiciară poate fi corectată de către

instanța de recurs la etapa judecării acestuia, fără agravarea situației condamnatei.

Or, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o

caseze parțial, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, care a dus la

adoptarea unei hotărîri ilegale, totodată verificînd subsidiar dacă s-a aplicat corect legea

la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Astfel, Colegiul penal lărgit menționează că, declanșînd o continuare a judecării

cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucît odată

exercitat, produce un efect devolutiv complet în sensul că provoacă un control integral

atît în fapt, cît și în drept asupra sentinței. Conform art. 384 alin. (3), 410 alin. (1), 414

alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd

apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, iar decizia instanței de apel

trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului

declarat, precum și motivele adoptării unei atare soluții.

6

Relevante cauzei sunt și prevederile expuse de legiuitor în art. 390 alin. (1) pct. 3)

Cod de procedură penală, care stipulează că sentința de achitare se adoptă dacă fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii. Tot aici, Colegiul penal lărgit

menționează și despre reglementările conținute în art. 100 alin. (4) Cod de procedură

penală, conform cărora toate probele administrate în cauză trebuie să fie verificate sub

toate aspectele, complet și obiectiv, iar ulterior, analizate în coroborarea lor din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității informației ce o conțin.

Persoana fizică responsabilă este supusă răspunderii penale dacă, în acțiunile

acesteia sunt constatate toate cele patru elemente obligatorii ale infracțiunii: obiectul

infracțiunii, latura obiectivă, subiectul și latura subiectivă. În sensul art. 52 Cod penal, se

consideră componență a infracțiunii totalitatea semnelor obiective și subiective, stabilite

de legea penală, ce califică o faptă prejudiciabilă drept o infracțiune concretă.

Instanța de recurs constată că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu au

fost întocmai respectate la judecarea prezentei cauze de către instanțele ierarhic

inferioare, în partea dispunerii achitării lui Ciobu E. în baza art. 332 alin. (1) Cod penal,

deoarece nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, iar eroarea admisă urmează a fi

corectată în ordinea procedurii de judecarea a prezentului recurs ordinar.

Așadar, din analiza textuală a recursului declarat de procuror, Colegiul penal lărgit

conchide că, în esență, recurentul nu este de acord cu soluția adoptată de instanțele

ierarhic inferioare privitor la dispunerea achitării inculpatei în baza art. 332 alin. (1) Cod

penal invocînd că probatoriul administrat, la caz, demonstrează indubitabil vinovăția

acesteia de cele incriminate prin rechizitoriu, pe cînd instanțele eronat au ajuns la

concluzia că lipsesc elementele constitutive obligatorii ale infracțiunii nominalizate,

adică lipsește intenția directă și „alt interes personal” de a săvîrși infracțiunea.

Totodată, urmează a se menționa că recurentul consideră corectă soluția adoptată de

instanțele de fond pe marginea condamnării lui Ciobu E. în baza art. 213 lit. b) Cod penal

și în această parte hotărîrile nu se contestă.

Prin urmare, pornind de la criticele invocate de recurent și verificînd actele cauzei

în acest sens, Colegiul penal lărgit ajunge la conchiderea că acestea urmează a fi admise

parțial, și anume doar în partea achitării lui Ciobu E. în baza art. 332 alin. (1) Cod penal,

din lipsa faptei infracțiunii, întrucît corect s-a invocat de titularul recursului că, la caz,

instanțele deși în partea descriptivă au pledat pentru lipsa elementelor infracțiunii date,

iar în dispozitivul hotărîrilor au dispus achitarea inculpatei, deoarece lipsește fapta

infracțiunii.

Această eroare de drept se încadrează în pct. 6) din alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală și prevede că motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărîrii

adoptate, ceea ce s-a realizat și în cauza deferită judecății.

Deci, Colegiul penal lărgit consideră că, temeiul corect al achitării în privința lui

Ciobu E., învinuită de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 332 alin. (1) Cod penal,

urma să fie cel adoptat în baza art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală, adică

pentru că fapta inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii, dar nu cel reținut de

instanțe și prevăzut de art. 390 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, precum că nu s-a

7

constatat existența faptei infracțiunii.

Raționamentele Colegiului care au stat la baza acestei conchideri, se fundamentează

pe constatările instanței de fond, care în partea descriptivă a sentinței, ajungînd la

concluzia de a dispune achitarea inculpatei în baza art. 332 alin. (1) Cod penal a

specificat următoarele: „În cadrul cercetării judecătorești încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatei Ciobu E. în baza acestei norme legale nu și-a găsit confirmare,

deoarece probele prezentate de către partea acuzării nu confirmă faptul că inculpata ar

fi săvârșit infracțiunea imputată din alt interes personal. Când motivul intenției falsului

în actele publice este întotdeauna prezent într-o strânsă corelație cu prezența interesului

material sau personal.

Martorii epizoadelor imputate Munteanu M. și Bagrin T. nu au indicat la faptul

acordării medicului Ciobu E. a unor acțiuni (favoruri) de interes personal.”

După care, potrivit deciziei instanței de apel, pe aceiași linie de considerente s-a

consemnat că: „În urma celor menționate, precum și în urma examinării declarațiilor

martorilor, se evidențiază faptul că, prima instanță a considerat corect faptul că, în

privința lui Ciobu E. nu sunt constatate elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute

de art. 332 alin. (1) Cod penal. Astfel, în privința ultimei corect a fost dispusă achitarea

în partea respectivă de învinuire.

Acțiunile inculpatei Ciobu E. de ignorarea prevederilor actelor normative privind

examinarea cadavrelor, înainte de eliberare a certificatelor de deces, poate constitui

abatere disciplinară sau neglijență în serviciu.

Colegiul judiciar consideră neîntemeiate argumentele apelului procurorul, care a

invocat în calitate de dezacord cu achitarea inculpatei, pe epizoadele privind acuzarea

lui Ciobu E. în falsul în acte publice (eliberarea: certificatului medical constatator cu nr.

278 al decesului a cet. Profir P., și certificatul medical constatator al decesului,

înregistrat cu nr. 332 a cet. Bagrin Gh.), procurorul a invocat că aceste acte au fost

eliberate cu scopul de a se eschiva de la activitatea necesară de deplasare la fața locului

pentru a participa la examinarea externă a cadavrului. Apelantul a indicat că inculpata

Ciobu E., activând în calitate de persoană publică aflată în exercitarea atribuțiilor de

serviciu, cu știință, conștient și-a îndeplinit în mod defectuos îndatoririle ce-i reveneau,

adică cu scopul de a se eschiva de la activitatea necesară de deplasare la fața locului

pentru a participa la examinarea externă a cadavrelor, precum și fără ca cadavrele

ultimilor să fie supuse autopsiei, a înscris în documentele oficiale date vădit false.

Astfel, apelantul consideră că neexecutarea obligațiunilor de serviciu, prevăzute de

lege, acte normative, ordine și instrucțiuni, indiferent de motivul neexecutării - graba,

lene, superficialitate, indiferență, neglijență, nedispunere de timp, pierdere de timp ș.a.,

săvîrșite conștient, potrivit apelantului reprezintă noțiunea de interes personal.

Dar în opinia Colegiului judiciar, aceste acțiuni de neexecutare a obligațiunilor de

serviciu nu constituie „alt interes personal”, deoarece pentru răspunderea prevăzută de

legea penală - art. 332 Cod penal, alte interese personale pot fi favoruri nepatrimoniale,

din care pot fi, avansarea în carieră, camuflarea neajunsurile comise în serviciu sau a

lipsei de profesionalism, sporirea prestațiilor, obținerea unor decorații etc.

8

În speță nu s-a constatat și intenția directă privind înscrierea datelor vădit false,

deoarece inculpata în calitate de medic de familie cunoștea starea sănătății a decedaților

și a efectuat înscrieri în certificate de constatare a decesului date din fișele medicale

privind cauza decesului.”

Față de cele ce preced, instanța de recurs constată că instanțele de fond au ajuns

corect la concluzia că învinuirea incriminată lui Ciobu E. în baza art. 332 alin. (1) Cod

penal nu și-a găsit confirmarea prin probele prezentate de partea acuzării, nefiind

demonstrată latura subiectivă, intenția directă și interesul personal al inculpatei. Însă, cu

toate acestea, instanțele greșit au dispus achitarea în privința lui Ciobu E. în baza art. 390

alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, deoarece nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii, or aceste două temeiuri de achitare diferă esențial și nu pot fi confundate.

În vederea argumentării acestei concluzii, instanța de recurs, subsidiar celor reținute

de instanțele de fond, relevă că numai persoana vinovată de săvârșirea unei fapte

prevăzute de legea penală poate fi supusă răspunderii penale și pedepsei penale.

Elementele și semnele componenței de infracțiune sunt reglementate în art.17-22 Cod

penal (intenția, imprudența, subiectul infracțiunii, vârsta, responsabilitatea etc.) și în alte

articole ale părții generale și ale celei speciale ale Codului penal. În lipsa a cel puțin unui

element sau semn principal al componenței de infracțiune, temeiul juridic al răspunderii

penale lipsește.

Componența de infracțiune se formează din patru grupe de semne ce caracterizează

cele patru elemente ale infracțiunii, dintre care două obiective: obiectul și latura obiectivă

și două subiective: subiectul și latura subiectivă.

Latura subiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 332 alin. (1) Cod penal se

caracterizează prin intenție directă, motivul infracțiunii avînd un caracter special, care se

exprimă în interesul material sau alte interese personale.

Potrivit interpretărilor doctrinare relevante cauzei, prin alte interese materiale se are

în vedere interesele nemateriale ale făptuitorului, care rezultă din necesitățile sau

intențiile personale ale acestuia. În principal se are în vedere năzuința obținerii de către

făptuitor a unor avantaje nepatrimoniale.

Conform învinuirii sub care a fost pusă inculpata în baza art. 332 alin. (1) Cod

penal, se afirmă că ultima este persoană publică și a acționat din alte interese materiale,

însă aceste afirmații ale procurorului sunt vădit nefondate și nu au un careva suport

probator.

În primul rând, instanța de recurs ține să remarce că, după cum rezultă din textul

ordonanței de punere sub învinuire a inculpatei, acesteia i se impută că a „înscris în

documentele oficiale unele date vădit false din alte interese personale”.

Art. 281 alin. (2) Cod de procedură penală reglementează cerințele cărora trebuie să

corespundă ordonanța de punere sub învinuire, inter alia aceasta trebuie să cuprindă

descrierea mijloacelor, a modului de săvârșire a infracțiunii și consecințele ei, caracterul

vinei și motivele acesteia. Astfel, reieșind din cele stipulate de legislator, reiese că la

imputarea semnului calificativ de „alte interese personale”, organul de urmărire penală

trebuie să stabilească care este acel „alt interes personal” și să-l descrie în conținutul

9

ordonanței, ca învinuita să aibă posibilitate de a cunoaște și de a se apăra împotriva

învinuirii aduse prin prezentarea, după caz, a probelor apărării.

Din conținutul ordonanței de punere sub învinuire se vede că organul de urmărire

penală nu explică în detalii în ce constă acel „alt interes personal”, pe care l-ar fi dorit să-

l obțină sau la obținut inculpata.

Mai mult, corect a afirmat și instanța de apel, că sunt neîntemeiate argumentele

procurorului, care a invocat dezacordul cu achitarea inculpatei, pe epizoadele privind

acuzarea lui Ciobu E. de falsul în acte publice, pentru că aceste acte au fost eliberate cu

scopul de a se eschiva de la activitatea necesară de deplasare la fața locului pentru a

participa la examinarea externă a cadavrelor.

Prin alte cuvinte, procurorul a considerat greșit că neexecutarea obligațiunilor de

serviciu, prevăzute de lege, acte normative, ordine și instrucțiuni, indiferent de motivul

neexecutării acestora: graba, lenea, superficialitatea, indiferența, neglijența, nedispunerea

de timp, pierderea de timp ș.a., săvîrșite conștient, reprezintă noțiunea de interes

personal.

De altfel, materialele dosarului nu conțin nici o probă directă întru dovedirea

faptului că inculpata urmărind un careva interes personal, intenționat a admis falsul în

actele oficiale, mai mult că acest element constitutiv al infracțiunii nu s-a stabilit nici în

instanța de judecată.

Prin urmare, probele administrate dovedesc cu certitudine că inculpata nu a comis

infracțiunea prevăzută de art. 332 alin. (1) Cod penal.

În consecință, din considerentul că vinovăția inculpatei nu a fost confirmată prin

careva probe pertinente și concludente, lipsește latura subiectivă a infracțiunii în acțiunile

lui Ciobu E., iar o sentință de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri, dubiile în

probarea învinuirii urmând a fi interpretate în favoarea inculpatei, instanța de recurs

consideră corectă și legală soluția de achitare în privința lui Ciobu E. în baza art. 332 alin.

(1) Cod penal, însă motivul fiind cel că fapta inculpatei nu întrunește elementele

infracțiunii.

Totodată, bazîndu-se pe argumentele punctate mai sus, Colegiul penal lărgit

respinge alegațiile procurorului în partea ce țin de susținerea vinovăției inculpatei în baza

art. 332 alin. (1) Cod penal, pentru că acestea nu și-au găsit confirmarea nici la judecarea

recursului, astfel fiind menținută soluția de achitare pe acest capăt de acuzare, însă, fiind

corectat temeiul achitării, și anume cel prevăzut de art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de

procedură penală.

Cu referire la cele invocate de recurent precum că, instanța de apel nu s-a expus

argumentat asupra unor probe în decizia adoptată, Colegiul penal lărgit amintește că

motivarea hotărîrii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului,

care nu presupune în mod obligatoriu expunerea tuturor elementelor de amănunt, atîta

timp cît sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt

menționate componentele indispensabile unei hotărîri judecătorești motivate.

Mai mult, în afară de acestea, Colegiul penal lărgit statuează că, potrivit actelor

dosarului și părții descriptive a deciziei adoptate de instanța de apel, aceasta a analizat

10

corespunzător întregul probatoriu administrat în cauză și a dat răspuns la alegațiile

procurorului formulate de acesta în cererea de apel, iar criticele recurentului în această

parte sunt neîntemeiate.

de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în procuratura de nivelul Curții de

Apel Cahul, Dumitru Calendari, casează parțial sentința Judecătoriei Cantemir din 18

martie 2015 și decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 24 noiembrie 2015,

în partea achitării lui Ciobu Ecaterina Gheorghe în baza art. 332 alin. (1) Cod penal, cu

rejudecarea cauzei în această parte și pronunțarea unei noi hotărîri, după cum urmează.

Ciobu Ecaterina Gheorghe se consideră achitată în baza art. 332 alin. (1) Cod penal,

din motiv că fapta inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii.

Celelalte dispoziții ale hotărîrilor atacate se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 08 iulie 2016.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător ALERGUȘ Constantin

Judecător TIMOFTI Vladimir

Judecător TOMA Nadejda

11