1ra-926/2016 — art. 145 alin. 2 lit. j CP

1ra-926/2016 — art. 145 alin. 2 lit. j CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-926/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

29 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

Judecători - Timofti Vladimir, Toma Nadejda,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului Pînzari Gheorghe și de către

inculpat, prin care solicită casarea sentinței Judecătoriei Hîncești din 20 martie 2015

și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 ianuarie 2016, în

cauza penală privindu-l pe

Pînzari Gheorghe Andrei, născut la 17 martie

1996, originar și domiciliat în or. Ialoveni, str.

Moldova 2, ap.11.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. j)

Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 17

ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Gheorghe la data de 29.07.2014, aproximativ la orele 22:00, în apropierea unei fîșii

forestiere, situate între satele Anini și Lăpușna, r-nul Hîncești, la o distanță de 300

metri de la crama proprietarului Ciobanu Vasile, fiind în stare de ebrietate alcoolică,

acționînd în mod intenționat și avînd drept scop omorîrea lui Mircos Gheorghe (a.n.

1964), în baza relațiilor reciproc ostile, spontan apărute în urma unui conflict, i-a

aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului,

dîndu-și seama că prin aceste acțiuni provoacă chinuri și suferințe deosebite,

prelungite în timp, i-a aplicat trei lovituri cu un cuțit în regiunea toracelui și a

abdomenului, cauzîndu-i, conform concluziei raportului de expertiză, multiple

echimoze, excoriații și edeme posttraumatice pe cap, corp, membrele superioare și

1

inferioare, fracturi a coastelor IV, XI - pe dreapta și III, IV, IX - pe stînga cu revărsări

sangvine în țesuturile moi adiacente, plagă înțepat-tăiată a toracelui, penetrată cu

lezarea mușchilor intercostali, coastei IV din stînga, transfixiată a pulmonului stîng,

cu lezarea vaselor pulmonare, bronșiilor de calibrul mediu și mic, plagă cu lezarea

sternului, transfixiată a pericardului, hemopericard 100 ml, cu lezarea aortei

toracale, hemotorax bilateral, volum sumar 1100 ml, plagă înțepat - tăiată a

abdomenului, penetrată cu lezarea mușchilor abdominali, omentului, din care cauză,

în urma traumelor primite, a survenit decesul victimei.

Acțiunile inculpatului Pînzari Gheorghe au fost calificate de către prima

instanță în baza art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal, omorul intenționat, adică omorul

unei persoane, săvîrșit cu o deosebită cruzime.

3.1. Avocatul Lupașcu Larisa în numele inculpatului Pînzari Gheorghe, prin

care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul

să fie achitat, invocînd că:

- inculpatul a recunoscut vina parțial și a declarat că, cu victima se aflau în

relații ostile, deoarece în acea zi între ei a avut loc un conflict bazat pe

comportamentul nedemn al lui Mircos Gheorghe. Nu a avut intenția de a-l omorî. El

a fost atacat pe la spate de către Mircos Gheorghe, care avea în mînă un cuțit;

- inculpatul, la moment a simțit că viața îi este pusă în pericol, deoarece

victima îl sugruma și încerca să-l lovească cu cuțitul. Nu putea scăpa de acțiunile

victimei și în scop de apărare, l-a lovit pe Mircos Gheorghe cu acel cuțit;

- declarațiile inculpatului se confirmă și prin raportul de expertiză medico -

legală Nr. 510 din 31.07.2014, în care se indică, că la inculpatul Pînzari Gheorghe

au fost depistate leziuni corporale, care se întîlnesc în cazuri de luptă și autoapărare.

3.2. Inculpatul Pînzari Gheorghe, prin care a solicitat casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă,

invocînd că:

- la adoptarea sentinței de condamnare, instanța nu a luat în considerație

prevederile art. 384 și 385 Cod de procedură penală;

- la adoptarea sentinței, instanța nu a luat în considerație faptul că inculpatul

are o vîrstă relativ tînără, a crescut în condiții grele de viață, într-o familie social-

vulnerabilă, nu are antecedente penale, a recunoscut vina în cele comise, se căiește

sincer, nu a avut intenția de a săvîrși infracțiunea dată.

2016, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate și menținută sentința fără

modificări.

la cauza penală confirmă că prima instanță a făcut o justă încadrare juridică a

acțiunilor inculpatului Pînzari Gheorghe, încadrîndu-le în baza art. 145 alin. (2) lit.

2

j) CP al RM - ”omorul unei persoane, săvîrșit cu o deosebită cruzime ” și just a decis

în privința sancționării inculpatului Pînzari Gheorghe, stabilindu-i pedeapsă cu

închisoare pe un termen de 17 ani.

Instanța de apel, a conchis că soluția primei instanțe este corect bazată pe

probele administrate în prima instanță și verificate în ședința instanței de apel, cum

ar fi:

- declarațiile martorului Ciobanu Vasile, care a declarat, că Mircos

Gheorghe a lucrat la el la cramă împreună cu inculpatul Pînzari Gheorghe. În ziua

de marți, data exactă nu-și amintește, Mircos Gheorghe a plecat de la el. În acea zi

el a fost plecat în Chișinău, a revenit în jurul orelor 17-18:00 și din cauză că se simțea

obosit, a hotărât să se odihnească puțin la cramă, iar pe Pînzari Gheorghe și

Palanciuc Sergiu i-a lăsat să descarce lucrurile. În acel moment Mircos Gheorghe nu

se afla pe teritoriu. De la Palanciuc a înțeles, că Mircos Gheorghe nu a venit la lucru.

Dimineața a observat, că din cele trei cuțite care erau la cramă, unul lipsea. În luna

august anul 2014, de ziua crucii, în jurul orelor 06:00 a ieșit să lucreze, în timp ce se

deplasa prin iarbă l-a depistat pe Mircos Gheorghe însîngerat. Atunci l-a întrebat pe

Palanciuc Sergiu cine a comis fapta și ultimul i-a spus că nu el este făptașul. L-a

trezit din somn pe Pînzari Gheorghe și acesta i-a comunicat, că s-a bătut cu Mircos

Gheorghe, însă nu l-a ucis. De la Palanciuc Sergiu a înțeles, că la poliție inculpatul

a recunoscut, că el este cel care a comis infracțiunea. Poate comunica cu certitudine,

că inculpatul se împăca foarte bine cu Mircos Gheorghe, care a lucrat la el în jur de

7 luni și jumătate. Referitor la partea vătămată, Mircos Gheorghe comunică că acesta

era o fire închisă, nu prea comunica cu lumea, însă cînd servea băuturi spirtoase

devenea agresiv și scandalagiu. În ziua cînd el a fost plecat, Mircos Gheorghe era

servit. Acesta, putea de unul singur, în timpul cînd nu se afla cineva prin prejmă, să

consume alcool din bordei. Referitor la inculpatul Pînzari Gheorghe poate comunica,

că acesta este o persoană sârguincioasă, mereu ajuta pe persoanele care solicitau

ajutorul acestuia. Față de inculpat el are numai cuvinte de laudă, ultimul a mai lucrat

la el și vara trecută. Pînzari Gheorghe a arătat unde se afla cuțitul. Cu toate că el

personal nu l-a văzut, inculpatul la fața locului a povestit circumstanțe în care a avut

loc infracțiunea. A văzut cum acesta față de polițiști gesticula cu mâinele arătînd în

direcția unde a fost depistat cadavrul;

- declarațiile martorului Palanciuc Sergiu, care a declarat că inculpatul

Pînzari Gheorghe este vecinul său, iar victima Mircos Gheorghe l-a cunoscut la

șantier. El a venit la cramă împreună cu Pînzari Gheorghe seara, însă Mircos

Gheorghe nu se afla la cramă. Victima a venit dimineața în jurul orelor 07:00 în stare

de ebrietate. A discutat cu Ciobanu Vasile privind majorarea salariului și procurarea

unui telefon. În acea dimineață în jurul orelor 08:00, Ciobanu Vasile, împreună cu o

persoană pe nume Nicolae, au plecat în mun. Chișinău. El, împreună cu Pînzari

Gheorghe, după ce au luat prînzul la orele 14:00, au servit cîte 2 – ă pahare cu vin.

3

În acel moment pe Mircos Gheorghe prin preajmă nu l-a văzut. Peste o perioadă de

timp a revenit Ciobanu Vasile și ei au descărcat materialele din vehicul. Moraru

Nicolae atunci a comunicat, că Mircos Gheorghe doarme în încăpere și este în stare

de ebrietate. Pe la orele 18:00, Pînzari Gheorghe s-a certat cu Mircos Gheorghe, i-a

văzut pe aceștia discutînd într-o parte pe un ton puțin ridicat, după care Mircos

Gheorghe a plecat. A început cu Pînzari Gheorghe să lucreze în continuare. Puțin

mai tîrziu Pînzari Gheorghe a plecat pe deal pentru a alimenta animalele cu apă. La

orele 20 - 21:00, cînd Pînzari Gheorghe a revenit, el deja dormea, însă l-a simțit pe

acesta cînd a intrat în odaie. Prin somn a înțeles de la Pînzari Gheorghe, că s-a certat

cu Mircos Gheorghe, din cauză, că partea vătămată avea ceva în mînă și a încercat

să-l lovească și atunci Pînzari Gheorghe s-a apărat. Cu toate că el dormea, a auzit

cum Pînzari Gheorghe vorbea, că a lovit cu cuțitul în victimă. În ziua următoare, dis

de dimineață a observat că Mircos Gheorghe lipsea. În jurul orelor 07:00, dimineața,

Ciobanu Vasile a plecat pe deal să alimenteze animalele cu apă. Respectiv, a revenit

schimbat la față, comunicîndu-i că în apropierea lor se află un cadavru și presupune,

că este Mircos Gheorghe. Tot în acel moment Ciobanu Vasile i-a întrebat dacă

cunosc cine a făcut. După ce l-au trezit pe Pînzari Gheorghe, acesta i-a comunicat

că el doar s-a certat cu Mircos Gheorghe. La comisariatul de poliție, polițiștii i-au

comunicat, că Pînzari Gheorghe a recunoscut, că el este cel care l-a omorît pe Mircos

Gheorghe. A concretizat, că între inculpat și victimă careva conflicte nu au fost, el

i-a explicat părții vătămate doar că nu e frumos să întrebuințeze în mod abuziv

băuturi alcoolice. Tot el i-a comunicat lui Pînzari Gheorghe, că Mircos Gheorghe s-

a urinat în locuință, atunci pentru prima dată l-a văzut pe acesta să urineze în

locuință. Mircos Gheorghe în ziua de marți dimineața se afla în stare de ebrietate cu

un grad avansat. Atunci Mircos Gheorghe împreună cu Pînzari Gheorghe au intrat

în locuință, iar peste cinci minute a ieșit primul Pînzari Gheorghe, apoi din urmă

Mircos Gheorghe la care îi curgea sînge din regiunea nasului. Pînzari Gheorghe i-a

comunicat, că l-a lovit pe Mircos Gheorghe și i-a solicitat acestuia să plece de la

cramă. Victima seara a ieșit, însă a revenit înapoi și și-a luat încălțămintea. Atunci a

mai discutat cu inculpatul Pînzari Gheorghe. A concretizat că pe masă permanent

aveau 3 cuțite, însă dimineața unul pe masă lipsea. A înțeles, că Pînzari Gheorghe a

arătat locul unde se afla cuțitul, acesta a fost depistat într-un lan de porumb. A

concretizat, că el nu a văzut careva conflicte dintre victimă și inculpat. În ziua

următoare au fost reprezentanții de la poliție, împreună cu Pînzari Gheorghe au

căutat ceva, iar a doua zi a fost găsit cuțitul;

- declarațiile martorului Moraru Nicolae, care a declarat că, atît inculpatul

cît și victima îi sunt cunoscuți - ei lucrau la cramă. Data exactă nu o ține minte, dar

în anul 2014 el, împreună cu Ciobanu Vasile, au plecat în mun. Chișinău. S-au întors

la cramă seara, în jurul orelor 17-18:00. Pe Pînzari Gheorghe și Palanciuc Sergiu i-

a rugat să descarece materialele din camion. El a văzut, că ambele persoane erau

4

servite. Tot acolo și Mircos Gheorghe dormea. După ce au descărcat materialele din

automobil, Mircos Gheorghe a plecat mai departe la culcare. A doua zi de la Ciobanu

Vasile a înțeles, că a fost găsit în iarbă Mircos Gheorghe mort. Concretizează, că în

acea perioadă cînd au revenit din Chișinău, a văzut că Mircos Gheorghe se afla în

stare de ebrietate.

Precum și probele administrate la materialele dosarului:

- procesul - verbal de cercetare la fața locului din data de 30.07.2014, cu anexă

plan schemă și foto-tabel, conform căruia a fost cercetat locul comiterii infracțiunii

și examinat cadavrul victimei, unde a fost depistat cadavrul lui Mircos Gheorghe, cu

semne de moarte violentă (f.d.7-13, vol. I);

- procesul - verbal de cercetare la fața locului din data de 30.07.2014, cu anexă

foto-tabel, conform căruia a fost cercetat crama ce aparține lui Ciobanu Vasile,

situată între satele Anini și Lăpușna din r-nul Hîncești (f.d.14-18, vol. I);

- procesul - verbal de verificare a declarațiilor lui Pînzari Gheorghe la locul

comiterii infracțiunii din 31.07.2014, care a arătat locul comiterii infracțiunii și a

descris împrejurările în care a avut loc infracțiunea (f.d.37-39, vol. I);

- procesul - verbal de examinare a obiectului cu anexă foto-tabele din

31.07.2014, conform căruia a fost examinat cuțitul folosit la comiterea infracțiunii

(f.d.40-41, vol. I);

- procesul - verbal de confruntare din 07.08.2014, dintre martorul Ciobanu

Vasile și Pînzari Gheorghe, martorul a comunicat, că după ce l-a trezit din somn pe

Pînzari Gheorghe i-a comunicat, că nu el l-a omorît pe Mircos Gheorghe, ei doar s-

au certat (f.d.43, vol .I);

- procesul - verbal de confruntare din 07.08.2014, dintre martorul Palanciuc

Sergiu și Pînzari Gheorghe, martorul a comunicat, că după ce a revenit seara la

culcare Pînzari Gheorghe, i-a comunicat, că l-a înjunghiat pe Mircos Gheorghe cu

cuțitul de două ori și posibil că a decedat, a doua zi el i-a comunicat, că este adevărat

de cele invocate seara (f.d.44, vol. I);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 157 din 18.08.2014, conform căruia

pe cadavrul lui Mircos Gheorghe au fost depistate leziuni corporale sub formă de

multiple echimoze, excoriații și edeme posttraumatice pe cap, corp, membre

superioare și inferioare, fracturi a coastelor IV, XI - pe drepata și III, IV, IX - pe

stînga cu revărsate sangvine în țesuturile moi adiacente, plagă-înțepat-tăiată a

toracelului, penetrată cu lezarea mușchilor intercostali, coastei IV din stînga,

transfixiată a pulmonului stîng, cu lezarea vaselor pulmonare, bronșiilor de calibrul

mediu și mic, plagă cu lezarea sternului, transfixiată a pericardului, hemopericard

100 ml, cu lezarea aortei toracale, hemotorax bilateral, volum sumar 1100 ml, plagă

înțepat - tăiată a abdomenului, penetrată cu lezarea mușchilor abdominali,

omentului, în urma traumelor primite a survenit decesul victimei (f.d.48-52, vol. I);

5

- raportul nr. 10 s-2015 de expertiză psihiatrico-psihologică legală staționară

din 03.02.2015, efectuată lui Pînzari Gheorghe, prin care a fost recunoscut

responsabil, la acesta nu au fost stabilite careva tulburări (f.d.144-148, vol. I);

La fel, instanța de apel din textul apelului inculpatului a reținut că inculpatul

și-a recunoscut vina și a solicitat aplicarea unei pedepse mai blînde.

Apărătorul său însă, a înaintat o versiune, rezultată din declarațiile divergente

ale inculpatului și a solicitat achitarea inculpatului pe motiv că el a acționat în stare

de legitimă apărare.

Însă, instanța de apel a respins această versiune, deoarece probele expuse nu

confirmat declarațiile inculpatului, care, întru apărarea sa și evitarea răspunderii

meritate, a relatat că victima l-a atacat și el a fost nevoit să respingă atacul direct

asupra lui. Însăși inculpatul, în cadrul verificării declarațiilor sale la urmărirea

penală, a relatat că mai întîi i-a aplicat mai multe lovituri victimei și cînd victima era

la pămînt, el s-a împiedicat de victimă și a căzut jos, observînd că victima avea în

mâini un cuțit. Astfel, instanța de apel a atestat că în poziția în care se afla victima,

nicidecum nu putea să-l atace pe inculpat.

În afară de aceasta, după comportamentul ulterior al inculpatului, instanța de

apel a constatat faptul că nu victima l-a atacat, ci invers. După cele întîmplate,

inculpatul nu s-a dus să anunțe organele de resort, că a fost atacat și că a fost nevoit

să se apere. Tot el a șters urmele de pe cuțit și a aruncat cuțitul în scopul ascunderii

urmelor infracțiunii.

Totodată, instanța de apel a statuat că toate aceste circumstanțe stabilite în

cadrul examinării cauzei în prima instanță, confirmă, că un atac din partea victimei

asupra inculpatului nu a avut loc, iar conflictul apărut între inculpat și victima, a

servit drept temei pentru întețirea altercației. În rezultat, inculpatul i-a aplicat mai

multe lovituri cu mâinile și picioarele, la ce victima a căzut la pămînt. În acel

moment, pericolul unui nou atac, în cazul dacă el ar fi existat după cum indică

inculpatul, nu există și inculpatul a avut posibilitate să se ducă din acel loc, deoarece

nu era nici un obstacol material, sau să solicite ajutor.

Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că inculpatul a comis infracțiunea

dată și temei pentru achitarea lui, nu este.

În același context, instanța de apel a conchis că nu este prezent nici un temei

pentru aplicarea în privința inculpatului a unei pedepse mai ușoare, decît cea

prevăzută de lege. Inculpatul nu s-a căit sincer în comiterea omorului intenționat,

adică nu a conștientizat pericolul infracțiunii comise și prima instanță i-a aplicat

anume acel tip și mărime de pedeapsă care vor fi cele mai eficiente pentru atingerea

scopului legii.

6.1. Avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului Pînzari Gheorghe, care

indicînd temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

6

solicită casarea sentinței primei instanțe și a deciziei instanței de apel, invocînd în

argumentare că:

- în acțiunile inculpatului nu se întrunesc elementele infracțiunii;

- instanța de apel nu s-a expus motivat asupra argumentelor inculpatului și nu

a respectat principiile generale ce reglementează desfășurarea procesului penal la

capitolul administrării și prezentării probelor de către părți;

- sentința primei instanțe și decizia instanței de apel sunt absolut ilegale și

neîntemeiate, bazate pe aprecierea eronată a tuturor probelor anexate la dosar, mai

mult ca atît ambele instanțe au examinat cauza unilateral;

- atît la urmărirea penală cît și în cadrul examinării cauzei în prima instanță și

în apel, inculpatul nu și-a recunoscut vinovăția, invocînd doar că a fost în legitimă

apărare în raport cu acțiunile părții vătămate;

- vinovăția lui Pînzari Gheorghe în comiterea infracțiunii incriminate, prin

prisma art. 101 Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare;

- inculpatul a declarat că era în relații ostile cu victima, deoarece în ziua

respectivă între ei a avut loc un conflict bazat pe comportamentul nedemn a lui

Mircos Gheorghe. Urmare inculpatul nu a avut intenții de a-1 omorî pe Mircos

Gheorghe. Ducîndu-se cu o căldare cu apă pentru a adăpa animalele, inculpatul a

fost atacat de victimă pe la spate, care avea un cuțit în mână. Simțind că viața la acel

moment îi este în pericol, deoarece victima îl sugruma și încerca să-l lovească cu

cuțitul, a reușit să-l deposedeze de cuțit pe Mircos Gheorghe, însă totuși nu putea

scăpa de acțiunile violente a acestuia și în scop de apărare l-a lovit cu acel cuțit.

Declarațiile inculpatului se confirmă prin raportul de expertiză medico-legală nr. 510

din 31.07.2014, potrivit căruia la Pînzari Gheorghe au fost depistate leziuni

corporale, care se întâlnesc în cazuri de luptă și autoapărare;

- inculpatul se afla în pericol și fiind atacat de Mircos Gheorghe, a acționat în

legitimă apărare, conform art. 36 Cod penal;

- argumentele privind prezența legitimei apărări nu au fost reținute nici de

instanța de fond și nici de instanța de apel, și verificând probele administrate de

organul de urmărire penală și cercetate în prima instanță, instanța de apel nu le-a dat

o apreciere cuvenită;

- careva probe prezentate de partea acuzării care ar confirma vinovăția lui

Pînzari Gheorghe în comiterea infracțiunii imputate nu au fost identificate, iar toate

dubiile conform art. 8 Cod de procedură penală se interpretează în favoarea

inculpatului.

6.2. Inculpatul Pînzari Gheorghe, care fără a indica nici un temei de recurs

prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod penal, a solicitat casarea sentinței primei instanțe

și a deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin

care acțiunile sale să fie reîncadrate din art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal, în baza art.

146 Cod penal și să fie aplicată o pedeapsă mai blîndă, invocînd în acest sens că:

7

- la adoptarea sentinței nu s-a ținut cont de prevederile art. 3641, 384, 385 Cod

de procedură penală;

- la adoptarea sentinței de condamnare, instanța de judecată nu a luat în

considerare vîrsta sa relativ fragedă, avînd la momentul săvîrșirii faptei 18 ani,

provine dintr-o familie social vulnerabilă, a crescut în condiții grele de viață, este

fără antecedente penale, acasă au rămas mama în vîrstă și sora minoră care au nevoie

de ajutorul lui, în cele comise se căiește sincer, nu a avut intenția de a săvîrși fapta,

acționînd în legitimă apărare;

- fapta trebuie să fie reîncadrată din art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal, în baza

art. 146 Cod penal – omorul săvîrșit în stare de afect, deoarece cînd a fost atacat de

victimă și a început a acționa în legitimă apărare, intrînd în stare de șoc, după ce

victima i-a aplicat două plăgi de cuțit în regiunea inimii și abdomenului, neînțelegînd

ce se întîmplă s-a încăierat cu victima și a început să-l lovească cu pumnii și

picioarele, după care i-a dezbătut cuțitul din mînă și i-a aplicat trei lovituri de cuțit,

fiind în stare de afect.

alin. (1) pct. 11 Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care a pledat

pentru inadmisibilitatea recursurilor, din considerentul că recurentul potrivit art. 430

Cod de procedură penală, este obligat să indice temeiurile prevăzute de art. 427 Cod

de procedură penală și în ce constă problema de drept de importanță generală

abordată în cauză, care este eroarea de drept comisă de instanță ce duce la casarea

hotărârii. Astfel, recurenții solicită reaprecierea probelor, considerînd că nu au fost

respectate prevederile art. 101 Cod de procedură penală.

Din materialele cauzei rezultă că la examinarea cauzei în instanța de apel s-a

dat eficiență prevederilor art. 93-101, 26-27 Cod de procedură penală și în baza

probelor acumulate s-a reținut starea de fapt și de drept, fiind încadrate acțiunile

inculpatului în baza art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal.

raport cu materialele cauzei, ținînd seama de opinia procurorului expusă în referință,

Colegiul penal conchide că acestea sunt inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate din

următoarele considerente.

În speță se constată că recurenții s-au conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și au declarat recursuri ordinare în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

8

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz se reține, că avocatul în numele inculpatului invocă ca temei de recurs,

art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, și anume că „nu au fost întrunite

elementele infracțiunii”, iar din contextul recursului declarat de acesta se mai

identifică faptul că acesta critică decizia instanței de apel sub aspecte ce cad sub

incidența art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, că „instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția”.

La fel, din conținutul recursului declarat de inculpat, rezultă că acesta critică

decizia instanței de apel sub aspectul că hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, s-a individualizat greșit pedeapsa aplicată inculpatului și

fapta a fost încadrată juridic greșit, aspecte ce cad sub incidența temeiurilor de recurs

prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), 12) Cod de procedură penală.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

reține că alegațiile recurenților nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor

cauzei, argumentînd în acest context următoarele.

8.1. Cu referire la recursul ordinar declarat de avocat în numele

inculpatului:

În privința criticilor recurentului, precum că „instanța de apel nu s-a expus

motivat asupra argumentelor inculpatului și nu a respectat principiile generale ce

reglementează desfășurarea procesului penal la capitolul administrării și

prezentării probelor de către părți”, Colegiul penal atestă, că sunt declarative și

nefundamentate pe careva suport factologic, deoarece din conținutul deciziei

instanței de apel (f.d. 245, vol. I), se deduce că instanța de apel la examinarea cauzei

a respectat prevederile art. 414, 417 Cod de procedură penală și prin hotărîrea

adoptată a menținut corect sentința primei instanțe, de condamnare a lui Pînzari

Gheorghe în baza art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal, totodată pronunțîndu-se asupra

tuturor motivelor relevante invocate în apeluri, bazîndu-și corect soluția pe probele

administrate la urmărirea penală, cercetate în prima instanță și verificate în instanța

de apel, descrise și în pct. 5 a prezentei decizii, fiecare probă fiind administrată

conform cerințelor art. 100 Cod de procedură penală și apreciată corect prin prisma

101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor.

Totodată, ce ține de argumentele recurentului, precum că „sentința primei

instanțe și decizia instanței de apel sunt absolut ilegale și neîntemeiate, bazate pe

apreciere eronată a tuturor probelor anexate la dosar, mai mult ca atît ambele

9

instanțe au examinat cauza unilateral; argumentele privind prezența legitimei

apărări nu au fost reținute nici de instanța de fond și nici de instanța de apel, și

verificând probele administrate de organul de urmărire penală și cercetate în prima

instanță, instanța de apel nu le-a dat o apreciere cuvenită”, Colegiul penal

menționează că nu pot fi acceptate, deoarece recurentul critică aprecierea probelor

de către instanța de apel, ceia ce nu constituie un temei de recurs, or, conform

prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept esențiale comise de instanțele

de fond și de apel. Astfel, instanța de recurs nu consideră necesar de a da o nouă

apreciere probelor administrate la speța dată, ce este de competența exclusivă a

primei instanțe și a instanței de apel, iar instanța de recurs ca instanță ierarhic

superioară, examinează cauza doar sub aspectul prezenței erorilor de drept comise

de prima instanță și cea de apel la judecarea cauzei.

Cu referire la motivele invocate de recurent, precum că „în acțiunile

inculpatului nu se întrunesc elementele infracțiunii; atît la urmărirea penală cît și

în cadrul examinării cauzei în prima instanță și în apel, inculpatul nu și-a

recunoscut vinovăția, invocînd doar că a fost în legitimă apărare în raport cu

acțiunile părții vătămate; vinovăția lui Pînzari Gheorghe în comiterea infracțiunii

incriminate, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, nu și-a găsit

confirmare; inculpatul a declarat că era în relații ostile cu victima, deoarece în ziua

respectivă între ei a avut loc un conflict bazat pe comportamentul nedemn a lui

Mircos Gheorghe. Urmare inculpatul nu a avut intenții de a-l omorî pe Mircos

Gheorghe. Ducîndu-se cu o căldare cu apă pentru a adăpa animalele, inculpatul a

fost atacat de victimă pe la spate, care avea un cuțit în mână. Simțind că viața la

acel moment îi este în pericol, deoarece victima îl sugruma și încerca să-1 lovească

cu cuțitul, a reușit să-l deposedeze de cuțit pe Mircos Gheorghe, însă totuși nu putea

scăpa de acțiunile violente a acestuia și în scop de apărare l-a lovit cu acel cuțit.

Declarațiile inculpatului se confirmă prin raportul de expertiză medico-legală

nr.510 din 31.07.2014, potrivit căruia la Pînzari Gheorghe au fost depistate leziuni

corporale, care se întâlnesc în cazuri de luptă și autoapărare; inculpatul se afla în

pericol și fiind atacat de Mircos Gheorghe, a acționat în legitimă apărare, conform

art. 36 Cod penal”, Colegiul penal conchide că sunt neîntemeiate și reprezintă opinia

subiectivă a recurentului, or acțiunile inculpatului nu pot fi considerate săvîrșite în

condițiile legitimei apărări, deoarece din materialele cauzei reiese că nu au fost

realizate condițiile obligatorii necesare (existența unui atac direct, imediat, real,

material) pentru a fi prezentă această cauză de înlăturare a caracterului penal al

faptei.

Astfel, din conținutul sentinței primei instanțe (f.d. 177-184, vol. I) și a

deciziei instanței de apel (f.d. 242-245, vol. I), rezultă că ambele instanțe ierarhic

inferioare, analizînd argumentele invocate de inculpat în apărarea sa, stabilind

10

circumstanțele cauzei, în baza probelor descrise și în pct. 5 a prezentei decizii, au

constatat just că în temeiul relațiilor ostile avute anterior cu victima Mircos

Gheorghe, inculpatul a intrat în conflict violent cu victima și i-a aplicat mai multe

lovituri cu pumnii și picioarele, după care, cum declară și inculpatul Pînzari

Gheorghe în prima instanță (f.d.117, 117-verso, vol. I) „…l-am stopat și i-am întors

lovitura, nu m-am controlat și am început să-l bat și a căzut jos. Am văzut cuțitul și

m-am speriat, l-am lovit de 3 ori și am fugit. Am ajuns la cramă, am spălat cuțitul și

l-am aruncat în porumb…”, i-a aplicat victimei 3 lovituri cu cuțitul în momentul în

care aceasta se afla jos la pămînt, iar instanța de apel just în baza procesului verbal

de verificare a declarațiilor la fața locului (f.d. 38, vol. I), a reținut și a menționat că

„însăși inculpatul, în cadrul verificării declarațiilor sale la locul infracțiunii, a

relatat că mai întîi a aplicat mai multe lovituri victimei și cînd victima era la pămînt,

el s-a împiedicat de victimă și a căzut jos, obervând că victima avea în mâini un

cuțit”. În aceste condiții, după ce s-a consumat atacul invocat de inculpat, acesta a

avut posibilitatea să părăsească locul faptei pentru a solicita ajutor, însă a continuat

acțiunile violente și a aplicat 3 lovituri cu cuțitul, victimei ce se afla la pămînt, în

aceste circumstanțe acțiunile inculpatului au fost vădit disproporționale, fapt

confirmat și prin numărul mare de leziuni de diferită gravitate și 3 plăgi-tăiate

depistate pe cadavrul părții vătămate, conform raportului de expertiză medico-legală

nr. 157 din 18.08.2014, în urma cărora a survenit decesul victimei (f.d. 48-52, vol.

I), iar vătămările corporale neînsemnate depistate pe corpul inculpatului Pînzari

Gheorghe, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 510 din 31.07.2014

(f.d. 56, vol. I), confirmă existența conflictului violent dintre cei doi, dar nu explică

motivul intensității și numărului mare de lovituri aplicate de inculpat victimei, iar

instanța de apel corect a menționat că comportamentul ulterior a inculpatului,

vorbește despre faptul că nu victima l-a atacat, ci invers. După cele întîmplate,

inculpatul nu s-a adresat la organele de drept pentru a denunța atacul împotriva sa și

că a fost nevoit să se apere, dar a șters urmele de cuțit și a aruncat cuțitul, în scopul

ascunderii urmelor infracțiunii, argumente pe care instanța de recurs ordinar le

acceptă și le însușește.

Ce ține de motivul indicat de recurent, precum că „careva probe prezentate

de partea acuzării care ar confirma vinovăția lui Pînzari Gheorghe în comiterea

infracțiunilor imputate nu au fost identificate, iar toate dubiile conform art. 8 Cod

de procedură penală se interpretează în favoarea inculpatului”, Colegiul penal

atestă că este neîntemeiat, or din materialele cauzei și din conținutul sentinței primei

instanțe (f.d. 177-184, vol. I) și a deciziei instanței de apel (f.d. 242-245, vol. I), se

deduce că ambele instanțe și-au întemeiat soluția de condamnare a inculpatului

Pînzari Gheorghe pe probe incontestabile și suficiente, care fiind apreciate corect

conform art. 100, 101 Cod de procedură penală, au dovedit cu certitudine și

indubitabil vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin.

11

(2) lit. j) Cod penal, iar temeiuri de a pune la dubiu veridicitatea acestor probe nu

sunt identificate de către instanța de recurs ordinar.

8.2. Cu referire la recursul ordinar declarat de inculpat:

În privința motivului invocat de recurent „la adoptarea deciziei nu s-a ținut

cont de prevederile art. 3641, 384, 385 Cod de procedură penală”, ce cade sub

incidența art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal atestă că

este declarativ, din moment ce acesta contravine materialelor cauzei, or în urma

cercetării acestora nu s-a depistat prezența unui înscris autentic prin care inculpatul

să fi solicitat examinarea cauzei în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală, cauza fiind examinată în procedură generală.

Totodată, se conchide că prima instanță a respectat cerințele privind

examinarea cauzei în prima instanță și adoptarea sentinței de condamnare, prevăzute

la art. 314-381, 384, 385 Cod de procedură penală, fapt constatat corect și veridic și

de instanța de apel în decizia sa.

Ce ține de critica individualizării pedepsei, specificate de recurent prin

motivul - „la adoptarea sentinței de condamnare, instanța de judecată nu a luat în

considerare vîrsta sa relativ fragedă, avînd la momentul săvîrșirii faptei 18 ani,

provine dintr-o familie social vulnerabilă, a crescut în condiții grele de viață, este

fără antecedente penale, acasă au rămas mama în vîrstă și sora minoră care au

nevoie de ajutorul lui, în cele comise se căiește sincer, nu a avut intenția de a săvîrși

fapta, acționînd în legitimă apărare”, ce cade sub incidența art. 427 alin. (1) pct. 10)

Cod de procedură penală, Colegiul penal menționează că este unul neîntemeiat, or

atît prima instanță în sentință (f.d. 177-184, vol. I) și instanța de apel în decizie (f.d.

242-245, vol. I), la aplicarea pedepsei inculpatului au ținut cont în deplină măsură

de prevederile art. 61, 75 Cod penal, luînd în considerare toate circumstanțele cauzei,

personalitatea inculpatului, că nu s-a căit de cele comise și de gravitatea infracțiunii,

care este una excepțional de gravă, aplicînd inculpatului o pedeapsă echitabilă de 17

ani închisoare, ce este în limita sancțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. j) Cod

penal, ce prevede pedeapsa cu închisoare pe un termen de la 15 la 20 de ani sau

detențiunea pe viață.

Cît privește, alegațiile recurentul privind încadrarea juridică a faptei, în care

acesta indică că „fapta trebuie să fie reîncadrată din art. 145 alin. (2) lit. j) Cod

penal, în baza art. 146 Cod penal – omorul săvîrșit în stare de afect, deoarece cînd

a fost atacat de victimă și a început a acționa în legitimă apărare, intrînd în stare

de șoc, după ce victima i-a aplicat două plăgi de cuțit în regiunea inimii și

abdomenului, neînțelegînd ce se întîmplă s-a încăierat cu victima și a început să-l

lovească cu pumnii și picioarele, după care i-a dezbătut cuțitul din mînă și i-a

aplicat trei lovituri de cuțit, fiind în stare de afect.”, nu pot fi acceptate de către

instanța de recurs ordinar, or atît prima instanța, cît și instanța de apel, în baza

probelor administrate la cauza penală, cercetate în prima instanță și verificate și în

12

instanța de apel, descrise și la pct. 5 a prezentei decizii, au constatat just vinovăția

inculpatului în săvîrșirea faptei incriminate în rechizitoriu, încadrînd corect acțiunile

inculpatului în baza art.145 alin. (2) lit. j) Cod penal.

Astfel, la alegațiile recurentului privind săvîrșirea infracțiunii în stare de afect

Colegiul penal menționează că prin stare de afect, se înțelege starea psihică ce se

caracterizează printr-o emoție intensă, de scurtă durată (de la cîteva secunde pînă la

cîteva minute), legată de activitatea instinctivă și de reflexele necondiționate. Este o

stare care nu depășește limitele normalității, fiind însoțită de modificări spontane

(dar nu și psihotice) ale activității psihice, în mod special observîndu-se îngustarea

conștiinței, este esențial ca intenția de a lipsi de viață victima să apară în perioada

cît persoana se afla în stare de afect, provocată de actele ilegale sau imorale ale

victimei, dacă intenția de a lipsi de viață victima, survenită în starea de afect, nu a

fost realizată imediat, dar după scurgerea unui interval de timp, după ce starea de

afect se consumase, nu este prezent omorul săvîrșit în stare de afect.

Totodată, se reține că săvîrșirea infracțiunii în stare de afect după cum invocă

recurentul, nu a fost prezentă în speța dată și contravine materialului probator,

administrat și cercetat la prezenta cauza penală, din care se evidențiază

comportamentul inculpatului de înainte și după săvîrșirea infracțiunii și confirmă

persistența relațiilor ostile anterioare dintre inculpat și victimă de durată, ce denotă

că intenția de omor nu a survenit subit în perioada unei eventuale stări de afect a

inculpatul, iar conform raportului nr. 10 s – 2015 de expertiză psihiatrico –

psihologică legală staționară (f.d. 146, verso, vol. I), s-a constatat că în perioada

comiterii infracțiunii, inculpatul careva tulburări psihice de intensitatea psihotică nu

a avut, inclusiv starea de afect patologic, nu a manifestat, a acționat cu discernămînt,

avînd capacitatea de prevedere și deliberare a acțiunilor sale păstrată, deci a fost

recunoscut responsabil, lipsa stării de afect fiind confirmată și prin declarațiile

martorului Palanciuc Sergiu, date în prima instanță (f.d. 124, vol. I) - „Mircos a

intrat cu Pînzari, pe urmă Pînzari a ieșit… Mircos a ieșit și curgea sînge de la nas…

Pînzari a mers după Mircos pe la 7-8 seara… Pînzari s-a întors cam peste jumătate

de oră”, la urmărirea penală (f.d.29, 29 verso, vol. I), unde a declarat că - „ Peste

puțin timp, Pînzari Gheorghe a ieșit afară și a spus că l-a lovit de cîteva ori cu

pumnul pe Mircos Gheorghe, care a ieșit afară și-i curgea sînge de la nas…Peste

puțin timp, Mircos Gheorghe cu Pînzari Gheorghe au ieșit la poartă, ceva au

discutat, Mircos Gheorghe s-a pornit înainte, iar Pînzari Gheorghe spunînd că se

duce după el să vadă ce o să facă și s-a pornit din urma lui Mircos Gheorghe, care

era la distanța de aproximativ 10-15 m.”, „…după aceasta Pînzari Gheorghe a spus

că văzînd că Gheorghe nu se mișcă, la lăsat acolo și a revenit la cramă, întrebîndu-

l ce a făcut cu cuțitul, Pînzari Gheorghe a spus că l-a aruncat în porumb, după care

s-a culcat. A mai menționat că Pînzari Gheorghe era în stare de ebrietate…” și în

timpul confruntării cu inculpatul (f.d. 44, verso, vol. I), a menținut declarațiile,

13

declarînd că -„Seara între orele 20-21, primul a ieșit de la cramă și a plecat înspre

s. Lăpușna, Mircos Gheorghe, iar Pînzari Gheorghe a ieșit de la cramă și s-a pornit

în direcția unde s-a dus și Mircos Gheorghe, la distanța de aproximativ 15-20 m.,

unul față de altul”, „…seara pe 29.07.2014, cînd Pînzari Gheorghe a revenit și s-a

culcat, i-a spus că l-a înjunghiat de două ori cu un cuțit pe Mircos Gheorghe și

posibil este mort, acesta nu a luat în serios cele povestite de Pînzari…”.

invocate de recurenți ce ar fi afectat hotărîrile atacate sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de către prima instanță și instanța de apel este legală și

întemeiată, iar recursurile ordinare declarate sunt inadmisibile fiind vădit

neîntemeiate.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Mîrzîncu

Aurelia în numele inculpatului Pînzari Gheorghe și de către inculpat, împotriva

sentinței Judecătoriei Hîncești din 20 martie 2015 și a deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 22 ianuarie 2016, în cauza penală privindu-l pe Pînzari

Gheorghe Andrei, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 08 iulie 2016.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Toma Nadejda

14