1ra-1168/2016 — 191 al. 4, 361 al. 2 lit. d CP

1ra-1168/2016 — 191 al. 4, 361 al. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1168/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte: Petru Ursache

Judecători: Vladimir Timofti, Constantin Alerguș

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Roșca Vladislav în numele inculpatei Fulga Svetlana, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 februarie 2016,

în cauza penală în privința lui

Fulga Svetlana Ivan, născută la 25 august

1966, originară și domiciliată în or. Ștefan

Vodă, str. Vasile Lupu, nr. 29

Datele referitoare la examinarea cauzei:

C O N S T A T Ă :

a fost condamnată în baza art. 191 alin. (4) Cod penal, la 7 (șapte) ani închisoare,

cu executare în penitenciar pentru femei de tip semiînchis și a fost achitată de sub

învinuirea în baza art. 361 alin. (2) lit. d) Cod penal, din motiv că acțiunile ei nu

întrunesc elementele infracțiunii.

contabil-șef și de casier la Întreprinderea de Stat Publicația Periodică ,,Prier"

situată în or. Ștefan Vodă, deținând în conformitate cu prevederile art. 123 alin. (1)

Cod penal statut de persoană cu funcție de răspundere, căreia i-au fost acordate

permanent drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor administrative de

dispoziție și organizatorico-economice în domeniul contabilității, în perioada de

timp a anilor 2010-2011, cu scopul însușirii prin delapidare a averii străine,

folosindu-se de situația de serviciu, în interes material, a săvârșit delapidarea averii

străine cu cauzarea de daune în proporții deosebit de mari, în următoarele

circumstanțe:

1

În perioada de la 31.01.2010 până la 02.09.2011, cet. Fulga Svetlana Ivan

acționând intenționat, în mod sistematic, urmărind scopul însușirii banilor ce nu i

se cuvin, contrar prevederilor pct. 13, 19-21 ale Normelor pentru efectuarea

operațiunilor de casă în economia națională a Republicii Moldova, aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 764 din 25.11.1992 și a prevederilor art. 19 alin. (14) din

Legea contabilității nr. 113-XVI din 27.04.2007, a întocmit 13 dispoziții de plată,

fără a fi semnate de conducătorul Întreprinderii de Stat Publicația Periodică

„Prier”, și anume dispozițiile de plată cu nr. 13 din 31.01.2010, nr. 37 din

24.02.2010, nr. 58 din 30.03.2010, nr. 19 din 21.05.2010, nr. 114 din 30.06.2010,

nr. 235 din 29.12.2010, nr. 28 din 28.02.2011, nr. 46 din 30.03.2011, nr. 90 din

27.05.2011, nr. 114 din 22.08.2011, nr. 130 din 28.08.2011, nr. 141 din 02.08.2011

și nr. 152 din 02.09.2011, în sumă totală de 95000 lei, în care la capitolele

persoana ce eliberează și destinatarul plății a indicat numele dumneaei, bani pe

care i-a însușit în numerar din casieria întreprinderii, cu folosirea situației de

serviciu.

În cadrul inspectării activității economico-financiare la întreprinderea de Stat

Publicația Periodică „Prier” de către Inspecția financiară din subordinea

Ministerului Finanțelor s-a constatat, că cet. Fulga Svetlana Ivan a indicat

destinația sumei de bani însușită de 95000 lei, cu excepția salariului primit, în

Registrul de evidență a retribuțiilor angajaților Întreprinderii de Stat Publicația

Periodică „Prier” după depistarea de către revizor a necorespunderii datelor în

evidența contabilă a întreprinderii.

De asemenea, în cadrul inspectării activității economico-financiare la

Întreprinderea de Stat Publicația Periodică „Prier” de către Inspecția financiară din

subordinea Ministerului Finanțelor s-a constatat, că cet. Fulga Svetlana Ivan în

perioada anului 2011, în baza dispoziției fără număr de înregistrare din 27.12.2011,

în lipsa semnăturii conducătorului întreprinderii de Stat Publicația Periodică

„Prier” a primit îndemnizația pentru concediul anual în mărime de 3598 lei.

Ulterior acesteia, cet. Fulga Svetlana Ivan, activând în luna ianuarie 2012, 22

de zile lucrătoare și cu scopul însușirii banilor ce nu i se cuvin, contrar atribuțiilor

de serviciu prevăzute în pct. 13, 19-21 ale Normelor pentru efectuarea

operațiunilor de casă în economia națională a Republicii Moldova, aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 764 din 25.11.1992 și prevederilor art. 19 alin. (14) din

Legea contabilității nr. 113-XVI din 27.04.2007, în baza dispoziției de plată cu nr.

5 din 10.01.2012, în lipsa semnăturii conducătorului Întreprinderii de Stat

Publicația Periodică „Prier”, a însușit suma de 3598 lei, sumă de bani pe care a

indicat-o în Registrul de evidență a retribuțiilor angajaților, ca îndemnizație pentru

concediul de odihnă folosit în luna ianuarie 2012.

În rezultatul acțiunilor intenționate ale cet. Fulga Svetlana Ivan, care exercita

funcțiile de contabil-șef și de casier la întreprinderea de Stat Publicația Periodică

„Prier” din or. Ștefan Vodă, acesteia i s-a cauzat un prejudiciu material în sumă

totală de 98598 lei, care constituie 4929,9 unități convenționale de amendă, care

conform art. 126 alin. (1) Cod Penal, constituie proporții mari.

Tot Fulga Svetlana Ivan, a fost învinuită în aceea că, exercitând funcția de

contabil-șef și de casier la Întreprinderea de Stat Publicația Periodică „Prier”

situată în or. Ștefan Vodă, deținând în conformitate cu prevederile art. 123 alin. (1)

2

Cod penal, statut de persoană cu funcție de răspundere, căreia i-au fost acordate

permanent drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor administrative de

dispoziție și organizatorico-economice în domeniul contabilității, în perioada de

timp a anilor 2010-2011, cu scopul însușirii averii străine, folosindu-se de situația

de serviciu, în perioada de la 31.01.2010 până la 02.09.2011, acționând intenționat,

în mod sistematic, contrar prevederilor pct. 13, 19-21 ale Normelor pentru

efectuarea operațiunilor de casă în economia națională a Republicii Moldova,

aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 764 din 25.11.1992 și a prevederilor art 19

alin. (14) din Legea contabilității nr. 113-XVI din 27.04.2007, a falsificat 13

dispoziții de plată, fără a fi semnate de conducătorul Întreprinderii de Stat

Publicația Periodică ,,Trier” și anume, dispozițiile de plată cu nr. 13 din

31.01.2010, nr. 37 din 24.02.2010, nr. 58 din 30.03.2010, nr. 19 din 21.05.2010,

nr. 114 din 30.06.2010, nr. 235 din 29.12.2010, nr. 28 din 28.02.2011, nr. 46 din

30.03.2011, nr. 90 din 27.05.2011, nr. 114 din 22.08.2011, nr. 130 din 28.08.2011,

nr. 141 din 02.08.2011 și nr. 152 din 02.09.2011, în sumă totală de 95000 lei, în

care, la capitolele persoana ce eliberează și destinatarul plății a indicat numele

dumneaei. De asemenea, în cadrul inspectării activității economico-financiare la

întreprinderea de Stat Publicația Periodică „Prier” de către Inspecția financiară din

subordinea Ministerului Finanțelor s-a constatat, că cet. Fulga Svetlana Ivan în

perioada anului 2011, în baza dispoziției fără număr de înregistrare din 27.12.2011,

în lipsa semnăturii conducătorului Întreprinderii de Stat Publicația Periodică

,,Prier”, a primit îndemnizația pentru concediul anual în mărime de 3598 lei.

Ulterior acesteia, cet. Fulga Svetlana Ivan, activând în luna ianuarie 2012, 22

de zile lucrătoare și cu scopul însușirii banilor ce nu i se cuvin, contrar atribuțiilor

de serviciu prevăzute în pct. 13, 19-21 ale Normelor pentru efectuarea

operațiunilor de casă în economia națională a Republicii Moldova, aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 764 din 25.11.1992 și prevederilor art. 19 alin. (14) din

Legea contabilității nr. 113-XVI din 27.04.2007, în baza dispoziției de plată falsă

cu nr. 5 din 10.01.2012, în lipsa semnăturii conducătorului întreprinderii de Stat

Publicația Periodică „Prier”, a însușit suma de 3598 lei, sumă de bani pe care i-a

indicat în Registrul de evidență a retribuțiilor angajaților, ca îndemnizație pentru

concediul de odihnă folosit în luna ianuarie 2012.

În rezultatul acțiunilor intenționate ale cet. Fulga Svetlana Ivan, care exercita

funcțiile de contabil-șef și de casier la Întreprinderea de Stat Publicația Periodică

„Prier” din or. Ștefan Vodă, acesteia i s-a cauzat un prejudiciu material în sumă

totală de 98598 lei, care constituie 4929,9 unități convenționale de amendă, care

conform art. 126 alin. (1) Cod penal, constituie proporții mari.

parțială a acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit ordinii stabilite pentru

prima instanță, prin care inculpata să fie condamnată în baza art. 191 alin. (4) Cod

penal la 7 ani închisoare, iar în baza art. 361 alin. (2) lit. d) Cod penal, la 2 ani

închisoare. În baza art. 84 Cod penal, să fie stabilită pedeapsa definitivă de 8 ani

închisoare, cu executare în penitenciar pentru femei de tip semiînchis.

În motivarea cerințelor sale acuzatorul de stat a indicat următoarele:

- inculpata, cunoscând că dispozițiile de plată urmează a fi semnate și de

conducătorul întreprinderii, a pus semnătura sa în rubrica dispozițiilor de plată,

3

prevăzută pentru semnătura conducătorului și ca rezultat al falsificării dispozițiilor

de plată a însușit suma de bani de 98 598 lei. Respectiv fapta inculpatei constă în

introducerea în dispozițiile de plată a unor date denaturate și anume semnarea de

către ea a acestora în rubrica conducătorul întreprinderii, deși ultimul nu le-a

semnat. Denaturarea respectivă a dispozițiilor de plată nu este altceva decât o

metodă de confecționare a unui document oficial fals;

- dispozițiile de plată confecționate și folosite de inculpată la primirea

banilor sunt documente oficiale;

- falsificarea unor documente, urmată de folosirea lor de către falsificator în

vederea sustragerii bunurilor, trebuie calificată conform art. 191 și art. 361 Cod

penal.

3.1. Sentința a mai fost atacată și de către inculpată, care a solicitat casarea

parțială a acesteia, în latura stabilirii pedepsei, cu rejudecarea cauzei și stabilirea

unei pedepse mai blînde, cu suspendarea condiționată a executării acesteia.

În motivarea cerințelor sale ultima a invocat următoarele:

- semnarea dispozițiilor de plată doar de către inculpată, prin care a ridicat

bani cu titlu de împrumut, constituia o practică greșită în întreprindere;

- la baza acțiunilor inculpatei au stat circumstanțe excepționale precum

necesitatea achitării unui tratament costisitor pentru mama sa;

- banii de fapt au fost împrumutați, iar faptul restituirii acestora după

inițierea inspecției economico-financiare a întreprinderii nu demonstrau lipsa

acestei intenții din start.

4. Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 februarie

2016, care a fost pronunțată integral la 22 martie 2016, apelurile declarate au fost

respinse ca nefondate, fiind menținută sentința.

a stabilit circumstanțele de fapt ale infracțiunii comise, a făcut o apreciere corectă a

probelor prezentate, a făcut o justă încadrare juridică a acțiunilor inculpatei,

întemeiat a ajuns la concluzia că inculpata a săvârșit infracțiunea imputată ei,

prevăzută de art. 191 alin. (4) Cod penal și întemeiat a achitat-o pe inculpată pe art.

361 alin. (2) Cod penal, din motiv că acțiunile ei nu întrunesc elementele

infracțiunii și a aplicat în privința acesteia o pedeapsă echitabilă.

În susținerea concluziei date s-a reținut că infracțiunea prevăzută de art. 361

Cod penal, atentează la ordinea stabilită a autentificării documentale a faptelor ce

au importanță juridică. În calitate de obiect material al infracțiunii servesc

documentele oficiale, imprimatele, ștampilele sau sigiliile.

Latură obiectivă constă din confecționarea, deținerea, vânzarea sau folosirea

documentelor oficiale false, care conferă drepturi sau scutesc de obligațiuni,

precum și confecționarea sau vânzarea imprimatelor, ștampilelor, sigiliilor false.

Înțelesul noțiunii de falsificare constă atât în modificarea totală a

documentelor oficiale, cât și în introducerea în document a unor informații

falsificate. Aceasta se poate realiza prin următoarele modalități: ștergerea,

adăugarea, corectarea conținutului textului, schimbarea datei, falsificarea

semnăturii persoanei cu funcții de răspundere etc.

Prin posesie în cazul dat se înțelege deținerea activă a documentelor oficiale

false care conferă drepturi sau scutesc de obligațiuni.

4

Folosirea documentelor falsificate, a ștampilelor, imprimatelor, sigiliilor

desemnează acțiunile de vânzare, dăruire, schimb și alte forme de transmitere spre

folosire de către alte persoane contra plată sau gratis.

Componența de infracțiune este formală. Ea se consideră consumată din

momentul falsificării, confecționării, sau vînzării obiectelor indicate în dispoziția

articolului.

Latura subiectivă se realizează prin intenție directă. Este necesar ca

falsificarea să fie efectuată în scopul folosirii documentelor, ștampilelor,

imprimatelor, sigiliilor de către infractori sau de către alte persoane.

Confecționarea sau falsificarea care nu urmează scopul de a fi folosite sau vândute

nu formează componența de infracțiune.

Astfel, instanța de apel a considerat că nici o dispoziție de plată nu a fost

falsificată deoarece au fost folosite formularele speciale, fiind completate de către

inculpată. Prin urmare, nu s-a constatat falsificarea dispozițiilor de plată nici după

formă, nici după conținut, deoarece întocmirea dispozițiilor de plată fără semnătura

conducătorului întreprinderii de fapt prezintă modalitatea sustragerii banilor și nu

se egalează cu un fals penal.

Mai mult, din conținutul învinuirii înaintate de către procuror în rechizitoriu,

nu era posibil de a deduce ce anume a falsificat inculpata în dispozițiile de plată în

cauză, nefiind indicată nici modalitatea falsificării acestora.

Instanța de apel a considerat neîntemeiate și argumentele apelului declarat de

inculpată deoarece instanța de fond, la examinarea cauzei, a ținut cont de toate

circumstanțele cauzei penale, și-a motivat soluția adoptată, nu a comis careva

omisiuni, erori sau viciu fundamental, a pronunțat o sentință legală și întemeiată în

ce privește vinovăția inculpatei, ținând seama de toate circumstanțele pricinii și a

aplicat în privința acesteia o pedeapsă echitabilă.

Cu privire la stabilirea pedepsei în privința inculpatei instanța de apel a

reținut că întemeiat instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor art art.

61, 75 Cod penal, ținând cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, care conform art.

16 Cod penal este gravă, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează și agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, de personalitatea

inculpatei, care anterior nu a fost condamnată (f.d. 143), la evidența medicului

narcolog sau psihiatru nu se află (f.d. 142), de către administrația ÎS ,,Trier” se

caracterizează pozitiv (f.d. 141), este căsătorită, fără copii minori la întreținere (f.d.

140).

Potrivit rechizitoriului circumstanțe care atenuează răspunderea penală a

inculpatei prevăzute de art. 76 Cod penal, nu au fost reținute. Instanța de fond a

reținut drept circumstanțe atenuante în conformitate cu prevederile art. 76 Cod

penal în privința inculpatei: restituirea prejudiciului.

Potrivit rechizitoriului și de către instanța de fond circumstanțe care

agravează răspunderea penală a inculpatei prevăzute de art. 77 Cod penal, nu s-au

reținut.

Din considerentele menționate instanța de apel a considerat că just instanța

de fond a concluzionat că corectarea și reeducarea inculpatei este posibilă și

rațională prin aplicarea sancțiunii cu închisoare în limita stabilită de prevederile

5

art. 191 alin. (4) Code penal, fapt determinat de circumstanțele cauzei. Astfel,

corect instanța de fond a numit inculpatei pedeapsa în limita stabilită de

prevederile art. 191 alin. (4) Cod penal, sub formă de închisoare pe un termen de 7

(șapte) ani, cu ispășirea pedepsei într-un penitenciar pentru femei de tip semiînchis,

având în vedere că sancțiunea legii prevede pedeapsa cu închisoare de la 7 la 12

ani.

În concluzie, instanța de apel a apreciat că argumentele apelului acuzatorului

de stat și ale inculpatei erau neîntemeiate, motiv pentru care apelurile declarate au

fost considerate nefondate și au fost respinse.

numele inculpatei, care a fost depus la 20 aprilie 2016 și care solicită casarea

parțială a acesteia, în partea ce se referă la respingerea apelului inculpatei, cu

remiterea cauzei la rejudecare în scopul înlăturării erorii judiciare de ordin

procedural.

În motivarea cerințelor avocatul invocă următoarele:

- instanța de apel nu a examinat și nu s-a pronunțat asupra circumstanțelor

invocate în apel de inculpată care justificau stabilirea unei pedepse mai blînde și

nici asupra cerinței acesteia de a fi aplicate în privința ei prevederile art. art. 79 și

90 Cod penal, luînd în considerație faptul că banii au fost luați de la întreprindere

de către inculpată pentru tratamentul necesar mamei acesteia, care suferea de

cancer;

- instanța de apel nu s-a expus asupra argumentului inculpatei privind

împrumutul banilor de la întreprindere, în astfel de situație lipsind intenția directă

de a delapida sumele respective de bani;

- s-a omis expunerea și asupra argumentului precum că pentru nerespectarea

regulilor stabilite de legislație privind reflectarea în conturi și în registrele

contabile a faptelor economice, precum și pentru nerespectarea cerințelor de

perfectare a documentelor primare inculpata a fost sancționată în baza art. 295 alin.

(2) și (3) Cod contravențional, iar practica vicioasă de a semna dispozițiile de plată

doar de către inculpată, prin care ridica bani cu titlu de împrumut, era susținută de

conducerea întreprinderii, fapt ce putea fi apreciat drept circumstanță atenuantă.

6.1. Pe cauză este depusă referință de către procuror, care se pronunță pentru

inadmisibilitatea recursului declarat, din motiv că argumentele invocate de recurent

nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței unei erori de drept prevăzute de

art. 427 Cod de procedură penală, iar pedeapsa stabilită este în dependență de

circumstanțele atenuante și agravante prevăzute de art. 76-77 Cod penal, precum și

de efectele acestora, prescrise de art. 78 Cod penal, astfel lipsind temeiuri de casare

a hotărîrii atacate.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi

declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs decide asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se

constată că recursul este vădit neîntemeiat.

6

Potrivit prevederilor alin. (2) art. 424 Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod de

procedură penală.

În conținutul recursului ordinar declarat este invocat temeiul de recurs

prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală – instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, aceste temei negăsindu-și

confirmare din următoarele considerente.

Analizînd argumentele recursului, în raport cu materialele cauzei, Colegiul

penal consideră neîntemeiate argumentele recurentului privind omisiunea instanței

de apel de a lua în considerație motivele inculpatei ce țin de soluția de

individualizare a pedepsei. Astfel, persoanei declarate vinovate trebuie să i se

stabilească o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii prevăzute de lege, în baza

căreia persoana se declară vinovată.

Reieșind din sensul legislației în vigoare cu privire la aplicarea în practica

judiciară a principiului individualizării pedepsei penale, la examinarea cauzelor

penale în ordine de recurs este necesar de verificat respectarea de către instanțele

ierarhic inferioare a cerințelor legii la aplicarea pedepselor și de a lichida la timp

erorile comise.

Limitele termenelor de pedeapsă, prevăzute în partea specială a Codului

penal, sînt determinate de încadrarea juridică a faptei și reflectă gravitatea

infracțiunii săvîrșite. Gravitatea acesteia constă în modul și mijloacele de săvîrșire

a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmările

produse sau care s-ar fi putut produce.

Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvîrșite, se stabilește

avînd în vedere persoana celui vinovat, care include date privind gradul de

dezvoltare psihică, situația materială, familială sau socială, prezența sau lipsa

antecedentelor penale, comportamentul inculpatului pînă sau după săvîrșirea

infracțiunii, fiind vorba de personalitatea infractorului.

Categoria și termenul (limita) de pedeapsă ce urmează a fi stabilite sunt în

dependență de circumstanțele atenuante și agravante, prevăzute de art. art. 76 – 77

Cod penal, precum și de efectele acestora prescrise în art. 78 Cod penal.

Colegiul penal constată, că aceste criterii generale și speciale privind

individualizarea pedepsei, s-au valorificat de către instanțele de fond și apel anume

în această ordine, fiind stabilit inculpatei termenul de pedeapsă, prevăzut de art.

191 alin. (4) Cod penal, în limitele sancțiunii. Mai mult ca atît, din materialele

cauzei rezultă, că totalitatea motivelor invocate în apelul apărării au stat la baza

stabilirii față de inculpată a pedepsei anume în cuantumul cel mai mic, astfel fiind

neîntemeiată critica recurentului privind omisiunea instanței de apel de a se

pronunța asupra lor.

Nu în ultimul rînd, Colegiul penal remarcă și faptul că argumentele invocate

de către recurent sunt contradictorii, deoarece pe de o parte se prezintă argumente

7

în sensul atenuării pedepsei inculpatei, iar pe de alta, se indică asupra faptului că

inculpata nu a avut intenția de a delapida banii însușiți, aceștia fiind luați cu titlu de

împrumut. Această situație Colegiul penal o apreciază ca o metodă a avocatului de

susținere a poziției inculpatei, pe care aceasta a prezentat-o în instanțele de fond și

apel, deoarece pozițiile membrilor aceluiași grup procesual nu pot fi divergente, în

caz contrar ar fi lezat dreptul inculpatei la un proces echitabil.

Raportînd actele cauzei la circumstanțele expuse supra, Colegiul penal

consideră că hotărîrea atacată nu este afectată de erori de drept prevăzute de art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală, urmînd a fi dispusă inadmisibilitatea

recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Roșca

Vladislav în numele inculpatei Fulga Svetlana împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 23 februarie 2016, în cauza penală în privința lui

Fulga Svetlana Ivan, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 08 iulie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Vladimir Timofti

Constantin Alerguș

8