1ra-1271/2015 — art.190 alin.4 CP

1ra-1271/2015 — art.190 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul 1ra-1271/15

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

25 noiembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate

de inculpata Ivanova Vera, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 25 noiembrie 2014 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 05 martie 2015, în cauza penală în privința lui

Ivanova Vera Vasile,

născută la 14 noiembrie 1960, originară și domiciliată

pînă la reținere în mun. Chișinău, str. Tatarbunar 6.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

2014, Ivanova Vera a fost condamnată în baza art. 190 alin. (4) Cod penal la 7

ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea

de dreptul de a ocupa funcții și exercita activități ce țin de gestionarea

bunurilor materiale în organizații de stat, comerciale, obștești, de turism sau

alte organizații nestatale pe un termen de 3 ani.

În temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs cu infracțiuni, la

pedeapsa aplicată i-a fost inclusă parțial pedeapsa neexecutată în baza

sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 29 decembrie 2010 și

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 21 octombrie 2011, definitiv fiindu-i

stabilită pedeapsa de 9 ani 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar pentru femei de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții și exercita activități ce țin de gestionarea bunurilor materiale în

1

organizații de stat, comerciale, obștești, de turism sau alte organizații nestatale

pe un termen de 5 ani.

S-a încasat de la Ivanova Vera în beneficiul lui Botnari A. prejudiciul

material în sumă de 585 Euro, iar lui Rusica A. în sumă de 2 750 Euro sau

echivalentul în lei conform cursului BNM la data încasării.

Vera, activînd în calitate de director al SRL „Etolix-Prim”, neavînd dreptul de

a presta servicii în domeniul încadrării cetățenilor R. Moldova în cîmpul

muncii peste hotarele țării, sub pretextul perfectării vizelor „șenghen” și

angajării la muncă în țările Europene, în perioada 2004-2006, prin înșelăciune

și abuz de încredere, a însușit de la mai mulți cetățeni ai R. Moldova mijloace

financiare în proporții mari, în următoarele circumstanțe:

În luna martie 2006, Botnari Alina dorind să plece la muncă peste

hotarele Republicii Moldova și anume în Bulgaria, s-a adresat către SRL

„Etolix-Prim”, despre care aflase prin intermediul surselor mass media, că

aceasta acordă astfel de servicii. Deplasîndu-se la oficiul SRL „Etolix-Prim”, a

făcut cunoștință cu directorul firmei Ivanova V., care prezentînd vădit fals

realitatea, imitînd prin diverse căi îndeplinirea unor promisiuni ce nu țin de

competența sa, susținînd că are posibilitatea legală de a perfecta pașaport de

cetățean al Bulgariei, în scopul îndeplinirii intențiilor sale criminale de

dobîndire ilicită a bunurilor altei persoane, i-a propus lui Botnari A.

organizarea obținerii pașaportului de cetățean al Bulgariei contra sumei de

650 Euro.

La solicitarea lui Botnari A. de a-i transmite suma dată în rate, Ivanova

V. a refuzat și sub pretextul perfectării unui pașaport de cetățean al Bulgariei

a convins-o pe Botnari A. să-i transmită inițial suma de 585 Euro, iar după

perfectarea pașaportului restul sumei de 65 euro. Astfel, Botnari A., la

insistența lui Ivanova V., la 03 mai 2004, i-a transmis ultimei suma totală de

585 Euro. În scopul mascării intențiilor sale și redării acțiunilor sale un

caracter civil, Ivanova V. i-a eliberat lui Botnari A. chitanțele nr. 87 din

03.05.2004, nr. 81 din 11.05.2004 și nr. 86 din 18.05.2004 privind încasarea în

rate a mijloacelor bănești, însă, fără a reflecta faptul dat în evidența contabilă a

firmei.

Realizîndu-și intenția sa criminală, intrînd prin înșelăciune în posesia

ilicită a mijloacelor bănești care aparțin lui Botnari A., în continuare Ivanova

2

V. sub diferite pretexte motiva tergiversarea perfectării pașaportului de

cetățean al Bulgariei.

Faptul tergiversării nemotivate a perfectării pașaportului de cetățean al

Bulgariei denotă imposibilitatea inițială a lui Ivanova V. de a-și exercita

obligațiunile asumate în scopul însușirii banilor. În consecință, Botnari A. nu a

plecat în Irlanda, iar banii în sumă de 585 euro au fost însușiți de către

Ivanova V.

În luna februarie 2006, Goncear Veaceslav, dorind să plece la muncă

peste hotarele R. Moldova și anume în Grecia, iar ruda acestuia Rusica Aliona

în Spania, s-a adresat către SRL „Etolix-Prim”, despre care aflase prin

intermediul surselor mass-media că aceasta acordă astfel de servicii.

Deplasîndu-se la oficiul SRL „Etolix-Prim”, a făcut cunoștință cu directorul

firmei Ivanova V., care prezentînd vădit fals realitatea, imitînd prin diverse

căi îndeplinirea unor promisiuni ce nu țin de competența sa, susținînd că are

posibilitatea de a deschide viză legală în Grecia, și pentru ruda lui Rusica

Aliona în Spania, în scopul îndeplinirii intențiilor sale criminale de dobîndire

ilicită a bunurilor altei persoane, i-a propus lui Goncear V. organizarea

plecării în Grecia contra sumei de 5400 Euro și lui Rusica A. organizarea

plecarii în Spania pentru suma de 3500 Euro.

Ulterior, Ivanova V. prin înșelăciune, sub pretextul perfectării vizei,

rezervarea hotelului și biletului de plecare, a convins pe Goncear V. și Rusica

A. de a-i transmite sumele de 5400 Euro și 3500 Euro respectiv. În scopul

mascării intențiilor sale criminale și redării acțiunilor sale un caracter civil,

Ivanova V. a încheiat cu Rusica A. contractul referitor la oferirea serviciilor

turistice din 24.07.2006 și i-a eliberat chitanța nr. 87 din 24.02.2006 privind

încasarea sumei de 2000 euro, fără a fi reflectat faptul dat în contabilitatea

firmei.

Realizîndu-și intenția sa criminală, intrînd, prin înșelăciune în posesia

ilicită a mijloacelor bănești care aparțin lui Goncear A. și Rusica A., în

continuare Ivanova V. sub diferite pretexte amîna plecarea acestora. Ca

rezultat, Goncear V., realizînd că intențiile lui Ivanova V. sunt înșelătoare, s-a

adresat către ultima de a-i fi restituiți banii.

Faptul amînării nemotivate a plecării denotă imposibilitatea inițială a

lui Ivanova V. de a deschide viză și intenții înșelătoare în scopul însușirii

banilor. În consecință, Goncear V. nu a plecat în Grecia, iar Rusica A. nu a

3

plecat în Spania. Banii în sumă de 5400 Euro însușiți de către Ivanova V. i-au

fost restituiți lui Goncear V., iar lui Rusica A. din suma de 3500 Euro i-a fost

restituită doar suma de 750 Euro. Astfel, cet. Rusica A. fiindu-i adus un

prejudiciu în sumă de 2750 euro.

În așa mod, Ivanova V., a însușit prin înșelăciune și abuz de încredere

mijloace bănești în sumă totală de 50 577 lei, ceia ce constituie proporții mari.

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri potrivit căreia

acțiunile sale să fie reîncadrate din prevederile art. 190 alin. (4) Cod penal în

cele ale art. 190 alin. (2) lit. d) Cod penal.

A menționat că avocatul său în timpul examinării cauzei a ales o poziție

diferită de a sa, solicitînd pronunțarea unei sentințe de achitare, ceia ce nu era

acceptabil în situația sa. Ea își recunoaște vina, căindu-se de cele săvîrșite,

invocînd că s-a folosit de situația sa de serviciu, de încrederea clienților și

fiind în calitate de director al agenției de turism „Etolix-Prim”, prin acțiunile

sale a adus prejudicii materiale clienților agenției. Transferînd sumele bănești

partenerului său de rea-credință, care se ascunde, ea a comis faptele date în

calitate de persoană juridică licențiată, dar nu ca persoană fizică. Din an. 1999

pînă în 2006 cînd au avut loc acțiunile, agenția a achitat la timp toate

impozitele și nu a avut loc o careva sustragere.

Ea își execută sentința în penitenciar timp de 4 ani, din care 4 ani în

arest la domiciliu și 78 de zile în izolator, perioadă în care a avut o

caracteristică pozitivă, fiind inclusă în viața socială a Penitenciarului 13,

recunoaște să a adus familiei un prejudiciu moral, avînd un soț bolnav. Ea

este persoană cu dizabilitate medie, cu o boală grea din copilărie, diabet

zaharat, fiind dependentă de insulină, care în fiecare zi îi afectează vasele

sanguine, are vîrsta de 54 ani, ceia ce îngreunează executarea sentinței. Mai

mult ca atît, întoarcerea sumelor bănești în condițiile în care se află într-o

instituție privativă de libertate unde își execută pedeapsa este imposibilă.

2015, a fost respins, ca nefondat apelul declarat de inculpată.

corectă probelor și circumstanțelor pe dosar, a apreciat probele cauzei din

punctul de vedere a utilității și veridicității lor, corect ajungînd la concluzia de

vinovăție a inculpatei Ivanova V. în săvârșirea infracțiunii de escrocherie

4

săvîrșită în proporții mari.

Astfel, s-a constatat cu certitudine că Ivanova V. a comis o infracțiune

împotriva relațiilor sociale cu privire la posesia asupra bunurilor mobile și

împotriva relațiilor sociale cu privire la libertatea manifestării de voință și

minimul necesar de încredere.

În acțiunile inculpatei sunt prezente semnele constitutive ale infracțiunii

de escrocherie.

În acest sens, instanța de apel a menționat că prin intermediul

înșelăciunii sau abuzului de încredere, făptuitorul a exercitat o influențare

psihică asupra conștiinței și voinței victimelor care, ca și cum cedînd bunurile

sale făptuitorului, presupun în mod eronat că ultimul este în drept de a le lua.

Prin urmare, inculpata a dezinformat conștient victimele, prezentînd

vădit fals realitatea, fiind ascunse faptele și circumstanțele care trebuie

comunicate în cazul săvîrșirii cu bună-credință și în conformitate cu legea

tranzacției patrimoniale, a exploatat raporturile de încredere care s-au stabilit

între ea și victime.

Totodată, a fost demonstrat cu certitudine și latura subiectivă a

infracțiunii de escrocherie, care a fost manifestată de inculpată prin intenție

directă, avînd scopul de cupiditate, demonstrată prin atitudinea de

transmitere a bunurilor și prezența disponibilității efective a făptuitorului de

a-și executa angajamentele.

Cît privește argumentele inculpatei ca acțiunile sale urmează să fie

reîncadrate în baza art. 190 alin. (2) lit. d) Cod penal, instanța de apel le-a

considerat ca lipsite de temei, deoarece suma prejudiciului cauzat de

inculpată constituie 50 577 lei, ceea ce potrivit art. 126 Cod penal, reprezintă

proporții mari.

La fel, instanța a invocat că pentru comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin. (4) Cod penal, legea penală stabilește pedeapsa sub formă de

închisoare de la 7 la 10 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții

sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

Instanța de fond a stabilit inculpatei pedeapsa minimă sub formă de 7

ani închisoare, în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții și exercita activități ce țin de gestionarea bunurilor materiale în

organizații de stat, comerciale, obștești, de turism sau alte organizații nestatale

pe un termen de 3 ani. În baza art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de

5

infracțiuni, la pedeapsa aplicată i-a fost inclusă parțial pedeapsa neexecutată

în baza sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 29 decembrie 2010 și

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 21 octombrie 2011, definitiv fiindu-i

stabilită pedeapsa de 9 ani 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar pentru femei de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții și exercita activități ce țin de gestionarea bunurilor materiale în

organizații de stat, comerciale, obștești, de turism sau alte organizații nestatale

pe un termen de 5 ani.

Astfel, instanța a respins ca nejustificate argumentele inculpatei, precum

că pedeapsa aplicată este inechitabilă și prea dură, deoarece instanța de fond a

stabilit o pedeapsă minimă și echitabilă în limitele fixate în Partea specială a

Codului penal și în strictă conformitate cu legea penală.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de faptul că Ivanova V. a

comis o infracțiune gravă, fiind predispusă de a comite infracțiuni îndreptate

spre însușirea ilicită a bunurilor altei persoane, fapt confirmat prin sentințele

anterioare de condamnare.

Potrivit art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce

se aplică de instanțele de judecată persoanelor care au săvîrșit infracțiuni,

cauzînd anumite lipsuri și restricții drepturilor lor. Pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvîrșirii de noi infracțiuni, atît din partea condamnaților, cît și a altor

persoane.

Reieșind din circumstanțele cauzei, instanța de apel a conchis că prima

instanță a stabilit o pedeapsă corectă și echitabilă inculpatei, care va atinge

scopul de corectare și reeducare a acesteia. Analizînd circumstanțele cauzei și

personalitatea inculpatei, aceasta a săvîrșit anterior fapte prejudiciabile

similare, recunoscînd parțial vina, nu a recuperat prejudiciul, astfel neexistînd

nici un temei pentru a aplica inculpatei o pedeapsă mai blîndă.

inculpata, care solicită casarea hotărîrilor contestate cu pronunțarea unei noi

hotărîri și stabilirea unei pedepse mai blînde, cu aplicarea art. 79 Cod penal.

În argumentarea recursurilor a invocat că a recunoscut vina pe deplin,

însă în sentință este greșit indicat că a recunoscut parțial, fapt pe care îl

consideră o eroare a instanței. A solicitat stabilirea unei pedepse mai blînde

6

din motiv că este bolnavă de diabet zaharat, fiind dependentă de insulină, în

locurile de detenție este caracterizată pozitiv, are o vîrstă înaintată și a

executat jumătate din pedeapsă.

Totodată, a menționat că ea executînd pedeapsa mai mult de 5 ani, pe

perioada nominalizată a informat instanțele judecătorești despre erorile

comise de organul de urmărire penală, procuror și instanțele de judecată și

anume: în decembrie 2006 a fost pronunțată sentința de condamnare în

privința sa în baza art. 361 alin. (2) Cod penal privind confecționarea

documentelor oficiale false în privința cet. Colac S. și Colac V. fiindu-i aplicată

amendă, care a fost achitată. Ulterior, în an. 2009, în privința sa a fost înaintată

învinuirea și potrivit deciziei Curții de Apel din 13.06.2012, a fost condamnată

pe episodul cet. Colac S. și Colac N. în interesele lui Colac V. Astfel, ea a fost

pedepsită de două ori în privința unora și acelorași părți vătămate.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor

ordinare declarate de inculpată, considerîndu-le inadmisibile, deoarece nu

îndeplinesc cerințele de conținut prevăzute de art. 430 pct. 5) Cod de procedură

penală.

declarate, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal

dispune inadmisibilitatea acestora, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Reieșind din textul recursurilor, autorul acestora nu a făcut trimitere la

vreun temei de drept concret din cele stipulate în art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, însă Colegiul reține că, din textul recursurilor, argumentele

invocate se cuprind în temeiul pentru recurs prevăzut de pct. 10) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală - cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale”.

Colegiul penal constată că, motivele invocate de recurentă nu sunt

aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi temei de

7

implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

După cum rezultă din textul recursurilor, inculpata este de acord cu

starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea

juridică a acțiunilor sale în baza art. 190 alin. (4) Cod penal și, critică decizia

instanței de apel numai referitor la stabilirea pedepsei, considerînd că

instanțele judecătorești urmau să aplice o pedeapsă mai blîndă decît cea

prevăzută de lege, potrivit art. 79 Cod penal.

În corespundere cu criteriile generale de individualizare a pedepsei

prevăzute de art. 75 Cod penal, instanța de judecată îi stabilește persoanei

recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni o pedeapsă echitabilă în

limitele fixate în articolul corespunzător din partea specială a Codului penal și

în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

Totodată, conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină seama de

gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea,

de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Colegiul penal atestă că, sancțiunea art. 190 alin. (4) Cod penal, în baza

căruia a fost condamnată Ivanova V., prevede o pedeapsă sub formă de

închisoare de la 7 la 10 de ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

Prin urmare, în cazul săvîrșirii unei infracțiuni instanța de judecată este

singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit opera de individualizare a

pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, avînd deplina

libertate de acțiune în vederea realizării acestei operațiuni, ținînd seama de

regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei

ori a cuantumului pedepsei în cadrul operațiunii de individualizare a acesteia.

Prin sentința instanței de fond, lui Ivanova V. în baza art. 190 alin. (4)

Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa de 7 ani închisoare, iar conform art. 84

alin. (4) Cod penal, pentru concurs cu infracțiuni, la pedeapsa aplicată i-a fost

inclusă parțial pedeapsa neexecutată în baza sentinței Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău din 29 decembrie 2010 și Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău

din 21 octombrie 2011, definitiv fiindu-i stabilită pedeapsa de 9 ani 6 luni

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei de tip închis,

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și exercita activități ce țin de

8

gestionarea bunurilor materiale în organizații de stat, comerciale, obștești, de

turism sau alte organizații nestatale pe un termen de 5 ani, soluție menținută

prin decizia instanței de apel.

La baza acestei concluzii, instanțele judecătorești au acordat deplină

eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, au ținut cont de circumstanțele

cauzei, legate de scopul și motivele faptei, gravitatea infracțiunii săvîrșite,

care face parte din categoria celor grave, de faptul că inculpata a recunoscut

parțial vina, nu a recuperat prejudiciul cauzat părților vătămate, precum și de

persoana inculpatei care este predispusă de a comite infracțiuni îndreptate

spre însușirea ilicită a bunurilor altor persoane, fapt confirmat prin sentințele

anterioare de condamnare, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de prevenirea de săvîrșire a noi infracțiuni.

Colegiul penal menționează că argumentele recurentei, precum că la

stabilirea pedepsei instanțele de judecată, nu au ținut cont de circumstanțele

atenuante prezente în cauză, că a recunoscut vina și de faptul că ea este

bolnavă de diabet zaharat, în locurile de detenție fiind caracterizată pozitiv,

are o vîrstă înaintată și urmează a fi aplicată o pedeapsă mai blîndă decît cea

prevăzută de lege, potrivit art. 79 Cod penal, nu poate fi reținut, deoarece la

judecarea cauzei careva circumstanțe excepționale instanțele nu au constatat,

iar recunoașterea vinei este o circumstanță atenuantă, mai mult că această

circumstanță este un drept al inculpatei, care deja au fost luate în considerație

de instanțe la aplicarea pedepsei minime sub formă de închisoare, astfel

celelalte circumstanțe nominalizate de inculpată la fel nu pot fi considerate ca

excepționale care să determine aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal.

Mai mult ca atît, instanța de recurs conchide că temeiul invocat de

inculpată referitor la faptul că ea a informat instanțele ierarhic inferioare

despre erorile comise de către organul de urmărire penală, procuror și

instanțele de judecată că în privința sa în decembrie 2006 a fost pronunțată

sentința de condamnare în baza art. 361 alin. (2) Cod penal pe episodul cet.

Colac S., Colac V. fiindu-i aplicată amendă, care a fost achitată, iar ulterior, în

an. 2009 i-a fost înaintată învinuirea și condamnată prin decizia Curții de Apel

din 13.06.2012, repetat, pe episodul acelorași părți vătămate, astfel a fost

pedepsită de două ori în privința unora și acelorași părți vătămate, Colegiul

penal menționează, că cele nominalizate de recurentă nu pot fi reținute,

deoarece acestea nu au nici o tangență cu cauza penală din speță, prin urmare

sunt declarative și inadmisibile.

9

Din cele nominalizate, instanța de recurs statuează că pedeapsa

închisorii și modalitatea de executare a acesteia aplicată lui Ivanova V. de

către instanța de fond, menținută de cea de apel, a fost stabilită corespunzător

gravității faptei, în raport cu pericolul social, atitudinea inculpatei față de cele

comise, proporțională prejudiciului cauzat și individualizată corect, în așa fel

încît aceasta să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în

viitor a săvîrșirii unor fapte similare, iar aplicarea unei pedepse mai blînde,

poate încuraja pe viitor săvîrșirea altor infracțiuni.

Prin urmare, recurenta critică măsura de pedeapsă aplicată ca fiind una

prea aspră, astfel, în opinia acesteia, s-a comis o eroare de drept ce ar genera

casarea hotărîrii atacate, însă eroarea stipulată în pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, la care se face referire în recurs, nu persistă în speță,

deoarece instanța de apel just a apreciat circumstanțele de fapt și de drept sub

toate aspectele, precum și a făcut o individualizare a pedepsei în concordanță

cu prevederile legii.

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

concluzioneze asupra inadmisibilității recursurilor declarate, pe motiv că sunt

vădit neîntemeiate.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de inculpata Ivanova

Vera, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05

martie 2015, în cauza penală în privința lui Ivanova Vera Vasile, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 24 decembrie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

10