1ra-963/2015 — art. 186 al.2 CP

Dosarul nr. 1ra-963/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 august 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti, Constantin Alerguș, Petru

Moraru,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Constantin Miron, prin care se solicită

casarea parțială a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 aprilie

2015, în cauza penală în privința lui

Cheltuitor (Ganciu) Vladimir Ivan, născut la

24.12.1984 în sat. Sămănanca, r-nul Orhei,

domiciliat în sat. Ciopleni, r-nul Criuleni.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în temeiul art. 364/1 Cod de

procedură penală, Cheltuitor (Ganciu) Vladimir a fost condamnat în baza art. 186 alin.

(2) lit. b), c), d), 90 Cod penal la 2 ani și 4 luni închisoare, cu suspendarea condiționată

a executării pedepsei pe un termen de probă de 3 ani.

Prin aceiași sentință au fost condamnați Gh. Bruma și V. Bordieanu, în privința

cărora hotărîrile judecătorești nu se contestă.

la finele lunii octombrie 2013, avînd scopul sustragerii bunurilor altei persoane,

împreună și prin înțelegere prealabilă cu V. Bordieanu, aflîndu-se lîngă gospodăria lui

A. Vozian, situată în mun. Chișinău, com. Colonița, str. Vadul lui Vodă 3, a sărit gardul

pătrunzînd în interiorul gospodăriei, unde, prin deschiderea geamului din termopan cu

ajutorul unei șurubelnițe, a pătruns în interiorul casei, de unde pe ascuns a sustras

bunuri materiale în valoare totală de 15674 lei, cauzîndu-i părții vătămată о daună

materială considerabilă.

casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Vl. Cheltuitor (Ganciu) să

fie condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Codul penal la 2 ani și 4 luni

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului a indicat că, instanța la stabilirea pedepsei nu a ținut cont

de prevederile art. 75, 77 Cod penal, de personalitatea inculpatului, care se

caracterizează negativ, anterior a fost judecat pentru infracțiuni similare, ispășindu-și

1

pedepsele nu s-a corectat, fiind periculos pentru societate, de circumstanțele agravante,

de influența pedepsei aplicate asupra reeducării inculpatului. Inculpatul nu a recuperat

prejudiciul cauzat părții vătămate.

Pedeapsa stabilită inculpatului este contrară prevederilor art. 61 Cod penal, nu-

și va atinge scopul de corectare a acestuia, precum și prevenirea săvîrșirii de noi

infracțiuni atît din partea lui cît și din partea altor persoane, că corectarea și reeducarea

inculpatului este posibilă doar cu izolarea acestuia de societate.

pronunțată integral la 22 mai 2015, apelul declarat a fost respins, ca nefondat, cu

menținerea sentinței.

Instanța și-a motivat soluția prin aceea că prima instanță corect a stabilit starea

de fapt și de drept, corect a calificat acțiunile inculpatului conform învinuirii formulate,

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și la stabilirea pedepsei a ținut

cont de prevederile art. 16, 61, 75, 90 Cod penal, ajungînd la concluzia că corectarea

și reeducarea inculpatului este posibilă fără izolarea lui de societate.

Luînd în considerație circumstanțele cauzei și personalitatea inculpatului,

Colegiul penal a conchis că, stabilirea pedepsei sub formă de închisoare cu suspendarea

condiționată a executării acesteia pe un termen de probă, va asigura atingerea scopului

pedepsei penale de restabilire a echității sociale, corectarea inculpatului, precum și

prevenirea săvîrșirea de noi infracțiuni.

Colegiul penal a apreciat critic argumentele apelantului, privind caracterizarea

negativă a inculpatului, că acesta anterior a fost judecat de mai multe ori pentru

infracțiuni de furt și ispășindu-și pedepsele nu s-a corectat, că pedeapsa stabilită de

către instanța de fond nu v-a atinge scopul pedepsei penale, or, potrivit materialelor

cauzei antecedentele penale sunt stinse, ținîndu-se cont de prevederile art. 111 Cod

penal.

temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală și care, invocînd aceleași

motive ca și în apel, solicită casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei

inculpatului Vl. Cheltuitor (Ganciu), cu excluderea aplicării art. 90 Cod penal, din

motivul blîndeții pedepsei.

În motivarea cerințelor a invocat, că instanțele de judecată la individualizarea

pedepsei inculpatului, nu au ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal și

neîntemeiat s-a aplicat art. 90 Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă neechitabilă

pentru infracțiunea săvîrșită.

concluzionează că acesta urmează a fi admis, din următoarele considerente.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecînd recursul

instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală sau parțială a hotărîrii atacate

și să rejudece cauza, cu pronunțarea unei noi hotărîri, dacă nu se agravează situația

condamnatului.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, o hotărîre a instanței

de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul cînd

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar conform pct.

10) alin. (1) al aceluiași articol, în cazul cînd s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

În speța de referință, Colegiul penal susține că obiect al contestării hotărîrilor

judecătorești, atît în instanța de apel cît și în instanța de recurs, a constituit revocarea

2

aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, care reglementează suspendarea condiționată

a executării pedepsei la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5

ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție.

Deși la o primă vedere, în circumstanțele cauzei sunt întrunite condițiile necesare

pentru a fi aplicată instituția suspendării condiționate a executării pedepsei, pentru

acordarea suspendării executării pedepsei se mai cere ca instanța de judecată să

aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

Prin urmare, un aspect omis de către ambele instanțe în pronunțarea hotărîrilor

judecătorești îl constituie persoana inculpatului, care interesează sub raportul

periculozității sociale decurgînd, în primul rînd din fapta și din împrejurările în care

aceasta a fost comisă, iar în al doilea rînd din antecedentele sale penale.

Astfel, Colegiul reține că persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o

pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii legii în baza căreia persoana se declară

vinovată. În același rînd, după caz, instanța este în drept să aplice și prevederile Părții

generale a Codului penal, în special, cele prevăzute la art. 90 Cod penal.

Reieșind din sensul legislației în vigoare cu privire la aplicarea în practica

judiciară a principiului individualizării pedepsei penale, la examinarea cauzelor penale

în ordine de recurs este necesar de verificat minuțios respectarea de către instanțele

ierarhic inferioare a cerințelor legii la aplicarea pedepsei.

În cazul săvîrșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singura în măsură să

înfăptuiască nemijlocit opera de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a

comis acea infracțiune, avînd deplină libertate de acțiune în vederea realizării acestei

operațiuni.

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de judecată, într-

un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvîrșite și cu periculozitatea

infractorului.

Prin urmare, Colegiul conchide că instanțele judecătorești pripit au ajuns la

concluzia privind posibilitatea aplicării față de inculpat a prevederilor art. 90 Cod

penal.

Colegiul menționează că aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal – suspendarea

condiționată a executării pedepsei nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă ci o

măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra că infracțiunea comisă de ea este un

incident în viața acesteia.

Suspendarea condiționată a executării pedepsei este o măsură de politică penală

bazată pe încrederea în posibilitatea reeducării condamnatului pe durata suspendării

pedepsei. În literatura de specialitate, suspendarea condiționată a executării pedepsei

este expusă ca o măsură ce constă în dispoziția luată de instanța de judecată prin însăși

hotărîrea de condamnare, de a suspenda pe o anumită durată și în anumite condiții

executarea pedepsei stabilite.

Rezultatul principal al aplicării pedepsei constă în aceea că deși pedeapsa este

definitiv aplicată, aceasta nu este pusă în executare, astfel că instituția suspendării

condiționate a pedepsei ține de condițiile de executare a pedepsei închisorii deja

stabilite de către instanța de judecată pe întregul termen de probă.

Altfel spus, executarea pedepsei devine condiționată de conduita condamnatului,

iar în caz de nerespectare a condițiilor, ea poate fi revocată.

În cadrul instituției suspendării condiționate a executării pedepsei instanța, după

ce realizează individualizarea pedepsei prin determinarea concretă a acesteia în baza

criteriilor generale de individualizare, completează acest rezultat printr-un act de

3

individualizare a executării pedepsei.

Suspendarea condiționată este o măsură de individualizare a executării pedepsei

numită de către instanța de judecată prin hotărîre de condamnare de a se suspenda pe o

perioadă anumită durată de timp executarea pedepsei aplicate, dacă sunt îndeplinite

anumite condiții.

Astfel, urmează a fi delimitată noțiunea de individualizare a pedepsei de cea de

individualizare a executării pedepsei.

În această ordine de idei, suspendarea condiționată a executării pedepsei se

dovedește a fi o problemă privind executarea pedepsei, dat fiind faptul că obiectul

suspendării este executarea pedepsei. Se suspendă executarea pedepsei și nu aplicarea

acesteia.

Condițiile pentru acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei sunt

prevăzute în art. 90 Cod penal, care se împart în condiții obiective și subiective, primele

referindu-se la condamnare, iar celelalte la persoana condamnatului. Îndeplinirea

condițiilor prevăzute de lege nu atrage obligativitatea aplicării instituției, acordarea ei

rămînînd la opinia instanței de judecată, totodată, această normă poate fi aplicată sau

exclusă la orice etapă a procesului penal, întru înlăturarea erorii admise la etapa

anterioară.

Din materialele cauzei, instanța de recurs reiterează că, deși au fost îndeplinite

cerințele de iure ale instituției suspendării executării pedepsei, instanțele urmau să

efectueze o analiză completă și minuțioasă a personalității infractorului, urmărind în

acest sens comportarea sa în viața socială, înainte și după săvîrșirea infracțiunii și

numai în măsura în care se dovedește că săvîrșirea faptei se datorează unui concurs

accidental de împrejurări și că, pentru îndreptarea sa, nu este necesară executarea

efectivă a pedepsei.

Astfel, stările de fapt, dar și circumstanțele în care a fost comisă infracțiunea

incriminată inculpatului, pun în vizorul Colegiului penal incorectitudinea aplicării

instituției condamnării suspendării condiționate a executării pedepsei. Aceasta

deoarece inculpatul a comis cu intenție o infracțiune mai puțin gravă, prevăzută de art.

16 alin. (3) Cod penal, care atentează la patrimoniul persoanei, necătînd la faptul că

anterior a fost condamnat pentru infracțiuni similare (condamnat prin sentința

Judecătoriei Criuleni din 24.03.2003, în baza art. 120 alin. (1) CP, la amendă 1080

lei, prin sentința Judecătoriei Militare din 30.05.2005, în baza art. 186 alin. (2) lit. c),

d), 379 alin. (1), 84 CP, definitiv la 3 ani și 6 luni închisoare, conform art. 90 CP, pe

un termen de probă de 3 ani, prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din

30.01.2006, în baza art. 186 alin. (2) lit. d), 27, 186 alin. (2) lit. c), d) CP, la 3 ani și 6

luni închisoare), ispășindu-și pedepsele nu s-a corectat și reeducat, se caracterizează

negativ, circumstanțe, care nu puteau fi neglijate de instanțele judecătorești la

constatarea oportunității suspendării condiționate a executării pedepsei.

În prezenta cauză, instanța de recurs, găsește întemeiate motivele recursului

declarat de procuror și constată că concluzia instanțelor inferioare, precum că

corectarea inculpatului este posibilă prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal -

suspendarea condiționată a executării pedepsei și va asigura atingerea scopului

pedepsei penale, a fost una greșită, neîntemeiată și din aceste considerente o va

exclude, nefiind considerat faptul că, prin această soluție se înrăutățește situația

inculpatului, în raport cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, deoarece nu s-a efectuat o altă reîncadrare a faptei în sensul agravării și nici nu

s-a dat o altă individualizare a termenului pedepsei stabilite în același sens.

4

Ca agravare a situației inculpatului se subînțeleg situațiile de schimbare a soluției

din achitare în condamnare, de încadrare juridică la o infracțiune mai gravă, sau un alt

alineat nou, literă, de înlocuire a sancțiunii cum ar fi a măsurii educative în pedeapsă

prevăzută de sancțiune, din amendă în închisoare, prin mărirea cuantumului aceleiași

pedepse ori adăugarea la pedeapsa principală a pedepsei complementare, de aplicare a

unor măsuri de siguranță la care nu fusese inițial condamnat, de reținere în recurs a

stării de recidivă, a concursului de infracțiuni în loc de infracțiune continuă, situații de

învinuire care esențial, după circumstanțele reale, diferă de cea de la început ori orice

altă modificare a învinuirii (imputarea altor acțiuni în locul celor imputate anterior,

imputarea infracțiunii care diferă de cea imputată după obiectul atentat, caracterul

faptei și acțiunii), care afectează dreptul inculpatului la apărare.

Cele menționate în alineatul precedent nu se referă la situația din speță, iar din

considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, recursul declarat de procuror

urmează a fi admis, cu casarea parțială a hotărîrilor judecătorești, în partea stabilirii

pedepsei inculpatului, cu excluderea aplicării art. 90 Cod penal.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții

de Apel Chișinău, Constantin Miron, casează parțial sentința Judecătoriei Ciocana,

mun. Chișinău din 30 ianuarie 2015 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 17 aprilie 2015, în partea stabilirii pedepsei, în cauza penală în privința

lui Cheltuitor (Ganciu) Vladimir Ivan, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărîre, prin

care:

Cheltuitor (Ganciu) Vladimir Ivan se consideră condamnat în baza art. 186 alin.

(2) lit. b), c), d) Cod penal și i se stabilește pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

Termenul de executare a pedepsei lui Cheltuitor (Ganciu) Vladimir Ivan se

calculează din momentul reținerii acestuia.

În rest, dispozițiile hotărîrilor judecătorești se mențin.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 august 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecători Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Constantin Alerguș

Petru Moraru

5