1ra-548/2015 — art. 190 alin. 4 CP

1ra-548/2015 — art. 190 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-548/2015

C U R T E A S U P R E M Ă DE J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

02 iunie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Petru Ursache,

Judecătorii - Constantin Alerguș, Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti,

Nadejda Toma,

a judecat fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Constantin Miron, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30

ianuarie 2015 în cauza penală în privința lui

Vicol Constantin Constantin,

născut la 25.09.1967, originar din satul Colibaș r-

nul Vulcănești, domiciliat în or. Orhei str. V. Lupu,

15/7.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

2015 (instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar)

Procedura prevăzută de art. 431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C ON S T A T Ă :

prevăzută de art. 364/1 Cod de procedură penală, Vicol C. a fost condamnat în

baza art. 190 alin. (4) Cod penal, la 4 ani și 8 luni închisoare în penitenciar de

tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniul gestionării

valorilor materiale pe un termen de 1 an.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisoarii a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an.

Vicol C., urmărind scop de profit și dobîndirea ilicită a bunurilor altei

persoane, abuzînd de încrederea ce i-a fost acordată de cet. Machidon A. și

1

Fiodorov A. ducîndu-i în eroare că le va perfecta contra plată actele necesare

pentru plecarea la muncă în Italia, prin înșelăciune, la 01.09.2006, în s. Mitoc,

r. Orhei, sub pretextul acordării serviciilor menționate, a solicitat și a primit

prin intermediul cet. Arapan N., sora cet. Machidon A., suma de 5500 Euro,

echivalentul a 93 882, 25 lei, dintre care 3 000 de Euro, echivalentul a 51 208, 5

lei, din partea cet. Machidon A. și 2 500 Euro, echivalentul a 42 673, 75 lei, din

partea cet. Feodorov A., mijloace bănești pe care le-a trecut ilegal în folosul

său, adică le-a însușit, cauzînd pătimiților o daună materială în proporții mari

în sumă totală de 93 882, 25 lei.

acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Vicol C. să fie condamnat în baza articolului 190 alin.

(4) Cod penal la 5 ani și 6 luni, închisoare în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniul gestionării valorilor

materiale pe un termen de 3 ani.

În argumentarea apelului, a invocat că, la aplicarea pedepsei prima

instanță nu a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, precum și de

toate circumstanțele cauzei, astfel ilegal și neîntemeiat a aplicat prevederile

art. 90 Cod penal.

ianuarie 2015, a fost respins, ca nefondat apelul declarat, cu menținerea

sentinței.

eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 și 90 Cod penal și art. 364/1 alin. (8) Cod de

procedură penală, astfel, pedeapsa penală a fost aplicată în limitele prevăzute

de lege.

Instanța de fond, conform art. 394 alin. (2), pct. 3) Cod de procedură

penală, motivat a stabilit categoria și măsura de pedeapsă, relevînd în

cuprinsul sentinței circumstanțele cauzei, persoana inculpatului, gravitatea

infracțiunii săvârșite și, în așa mod, corect a concluzionat că atingerea

scopului pedepsei se v-a asigura prin aplicarea închisorii cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă.

Interpretarea judiciară a prevederilor articolului 90 Cod penal, care

constituie sediul instituției suspendarea condiționată a executării pedepsei, în

raport cu circumstanțele cauzei și persoana inculpatului, a determinat

concluzia, că în speță existau temei legali pentru aplicarea acestora.

2

În speță, cu certitudine s-a constatat, că există temei legal pentru

beneficierea de posibilitatea corectării și reeducării în condiții non-privative

de libertate a inculpatului.

ordinar procurorul, care invocînd temeiurile de drept prevăzute la art. 427

alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, a solicitat casarea parțială a

deciziei instanței de apel, în partea stabilirii pedepsei în privința inculpatului

Vicol C., cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, de către un alt

complet de judecată.

În argumentarea recursului, recurentul a menționat că, decizia instanței

de apel este neîntemeiată și pasibilă de a fi casată cu menținerea sentinței

instanței de fond din următoarele motive:

- inculpatul Vicol C. nu este angajat în cîmpul muncii, nu are o ocupație

social utilă, avînd antecedente penale;

- inculpatul Vicol C. nu a încetat activitatea sa infracțională, nu a pășit

pe calea corijării și reintegrării sociale, fără a face vreo concluzie asupra

valorilor sociale, prin urmare nu a demonstrat posibilitatea reeducării sale

fără executarea pedepsei sub formă de închisoare, iar suspendarea

condiționată a executării pedepsei în privința acestuia este contrară scopului

pedepsei penale, deoarece nu va contribui la corectarea și prevenirea comiterii

de către acesta a unor noi infracțiuni;

- instanța nu a ținut cont de prevederile art. 7, 75 și 90 Cod penal,

nefiind stabilit în ședința de judecată careva circumstanțe care ar servi drept

temei pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei sub formă de

închisoare pentru infracțiunea incriminată, care face parte din categoria celor

grave;

- inculpatul formal și-a recunoscut vina, doar la faza examinării cauzei

în instanța de fond, însă pe tot parcursul urmăririi penale a negat însușirea

mijloacelor bănești ale părților vătămate, declarînd că la momentul săvîrșirii

infracțiunii se afla peste hotarele Republicii Moldova, totodată nu s-a căit de

cele comise, reparînd prejudiciul cauzat doar la momentul cînd cauza penală

a fost expediată în instanța de judecată, adică după expirarea a 8 ani de la

momentul săvîrșirii infracțiunii;

- prin sentință inculpatului i-a fost stabilit penitenciarul de tip închis,

greșeală menținută și de către instanța de apel.

motivele invocate, Colegiul conchide că acesta urmează a fi admis, din

următoarele considerente.

3

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecînd recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea

totală a hotărîrii atacate și cu pronunțarea unei noi hotărîri, în cazul în care nu

se agravează situația condamnatului.

Or, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept,

care a dus la adoptarea unei hotărîri ilegale, totodată, instanța de recurs

verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrile atacate și

dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept

formal și material.

Prin urmare, Colegiul lărgit menționează că declanșînd o continuare a

judecării cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de

drept, întrucît odată exercitat produce un efect devolutiv complet în sensul că

provoacă un control integral atît în fapt, cît și în drept în privința persoanelor

care l-au declarat.

De asemenea, se reține că conform art. 414 Cod de procedură penală,

instanța de apel judecînd apelul, este obligată să verifice legalitatea și

temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de

apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond.

Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar, fiind obligată

să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au

dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelurilor, precum și motivele

adoptării soluției respective.

În recursul declarat de procuror, se invocă temeiurile stipulate în pct. 6),

10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevăd că hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și apel, atunci cînd instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivului hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, precum și în

cazul aplicării pedepselor individualizate contrar prevederilor legale.

Din conținutul recursului declarat, rezultă că procurorul critică decizia

instanței de apel privitor la aplicarea în privința inculpatului a prevederilor

art. 90 Cod penal, din considerentul că concluziile instanței de apel în această

4

parte sunt greșite și în contradicție cu probatoriul administrat la etapa

urmăririi penale și cercetării judiciare, neconforme scopului legii penale și

principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale.

La fel, recurentul opinează că instanța de apel nu a ținut cont de gradul

de pericol social al infracțiunii comise de inculpat și nu a luat în considerație

faptul că acesta a săvîrșit o infracțiune gravă prevăzută de art. 190 alin. (4)

Cod penal.

Analizînd hotărîrile judecătorești sub aspectul menționat, în raport cu

circumstanțele cauzei, în prezenta speță, Colegiul lărgit consideră că, soluțiile

instanțelor de fond și apel în partea stabilirii modului de executare a pedepsei

sînt neîntemeiate, la adoptarea cărora nu s-a ținut cont în deplină măsură de

norma prevăzută de art. 75 Cod penal, ce prevede că persoanei recunoscute

vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în strictă conformitate cu

dispozițiile Părții Generale a Codului penal.

În continuarea concluziilor sale, instanța de recurs remarcă că, prin

criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele stabilite de

lege, de care sînt obligate să se conducă instanțele de judecată la aplicarea

fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte. Instanțelor de

judecată, legea penală le acordă o posibilitate largă de aplicare în practică a

principiului individualizării pedepsei penale, luînd în considerație caracterul

și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, persoana celui vinovat,

circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, ținînd cont de

influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Totodată, Colegiul menționează că persoanei declarate vinovate trebuie

să i se aplice o pedeapsă, echitabilă, adică în limitele sancțiunii legii în baza

căreia persoana a fost condamnată, iar după caz, instanța este în drept de a

aplica și prevederile Părții Generale a Codului penal, inclusiv și ale art. 90

Cod penal, în cazul în care nu sunt careva impedimente.

Conform art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și

se aplică persoanelor care au săvîrșit infracțiuni, cauzînd anumite lipsuri și

restricții drepturilor lor.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia,

precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, atît din partea

condamnaților, cît și din partea altor persoane.

5

Categoria și termenul pedepsei ce urmează a fi stabilit este în

dependență de circumstanțele atenuante și agravante, prevăzute de art. 76-77

Cod penal, precum și efectele acestora prescrise în art. 78 Cod penal.

În prezenta cauză supusă judecării, sancțiunea infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin. (4) Cod penal, imputată inculpatului prevede pedeapsa cu

închisoare de la 7 la 10 ani, care conform art. 16 alin. (4) Cod penal, se

consideră ca infracțiune gravă.

Din conținutul sentinței, la capitolul stabilirii tipului pedepsei

inculpatului, instanța de fond și de apel a menționat că au ținut cont de

personalitatea inculpatului, gravitatea faptei comise care se califică ca gravă,

stabilindu-i inculpatului pedeapsa cu închisoare de 4 ani și 8 luni.

În speța dată, instanța de apel, a menționat că: ,,Inculpatul la locul de trai se

caracterizează pozitiv,are la întreținere și educație un copil minor, nu dispune de

antecedente penale, se căiește sincer, nu se află la evidență la medicul narcolog și

psihiatru, a reparat prejudiciul produs prin infracțiune și părțile vătămate nu au

pretenții la el, în speță circumstanțe agravante nu s-au constatat.”;

,,În speță, cu certitudine s-a constatat, că există temei legal pentru ca inculpatul

să beneficieze de posibilitatea corectării și reeducării în condiții non-privative de

libertate.”

Colegiul penal lărgit consideră că instanța de apel greșit și-a motivat

soluția de individualizare a executării pedepsei în privința inculpatului,

susținînd o poziție pripită în ce privește aplicarea față de inculpați a

dispoziției art. 90 Cod penal. Discordanța între cele reținute de instanță și

conținutul real al circumstanțelor cauzei, precum și ignorarea unor aspecte

evidente, au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii premature și

greșit motivate în privința aplicării pedepsei cu executarea suspendată în

privința lui Vicol C.

Instanțele de fond și apel insuficient au abordat condițiile ce vizează

circumstanțele cauzei și persoana celui vinovat.

Circumstanțele cauzei, potrivit art. 75 Cod penal, se referă atît la cele

care atenuează răspunderea, cît și la cele care agravează răspunderea, de care

instanța este obligată să țină cont la individualizarea pedepsei.

Din materialele cauzei rezultă că, inculpatul și-a recunoscut vina la faza

examinării cauzei în instanța de fond, însă pe tot parcursul urmăririi penale,

inculpatul a negat însușirea mijloacelor bănești ale părților vătămate.

Mai mult, potrivit pct. 35 al Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție

a RM nr. 13 din 16.12.2013 ,,Cu privire la aplicarea prevederilor art. 3641 CPP de

către instanțele judecătorești”, recunoașterea vinovăției care atrage incidența

6

procedurii simplificate, nu poate valorifica ca o circumstanță atenuantă

judiciară prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. f) CP, deoarece ar însemna că

aceleiași situații de drept să i se acorde o dublă valență juridică.

De asemenea, potrivit pct. 10 al Hotărîrii Plenului Curții Supreme de

Justiție a RM nr. 8 din 11.11.2013 ,,Cu privire la unele chestiuni ce vizează

individualizarea pedepsei penale”, în cazul în care instanța de judecată a constatat

circumstanțe atenuante și a redus pedeapsa, după caz pînă la minim, aceste

circumstanțe nu mai pot servi temei de aplicare a prevederilor art. 90 Cod

penal, deoarece ar însemna că aceleiași situații de drept i se acordă o dublă

valență juridică.

La capitolul persoana celui vinovat – instanțele trebuiau să efectueze o

analiză amplă a personalității infractorului, să dispună de date referitoare la

calitățile fizice și psihice ale făptuitorului manifestat prin fapta comisă, în

perioada premergătoare săvîrșirii faptei prejudiciabile și după săvîrșirea

acesteia, în timpul judecății etc.

Sub acest aspect, Colegiul consideră că instanțele de fond și apel

neîntemeiat au reținut că inculpatul anterior n-a fost judecat, deoarece din

conținutul materialelor dosarului (f.d. 33), inculpatul nu este la prima abatere

de la legea penală, fiind anterior condamnat, deși antecedentele penale ale

acestuia sunt stinse, instanțele de judecată oferindu-i anterior posibilitatea

corectării prin aplicarea pedepsei cu munca neremunerată în folosul

comunității, însă concluzii respective pentru evitarea comiterii pe viitor a

faptelor infracționale, nu și-a făcut și a săvîrșit o infracțiune gravă.

Astfel, instanța de recurs, în speța dată, găsește întemeiate argumentele

recursului declarat de procuror și constată că concluzia instanțelor de fond și

apel, precum că scopul legii penale poate fi atins și fără executarea pedepsei

reale cu închisoare, aplicînd prevederile art. 90 Cod penal, ca fiind

neîntemeiată și din acest motiv o exclude, nefiind considerat faptul că, prin

această soluție se înrăutățește situația condamnatului.

Ca agravare a situației condamnatului se subînțelege situațiile de

schimbare a soluției din achitare în condamnare, de încadrare juridică la o

infracțiune mai gravă, sau un alt aliniat nou, literă, de înlocuire a sancțiunii

cum ar fi a măsurii educative în pedeapsa prevăzută de sancțiune, din

amendă în închisoare, prin mărirea cuantumului aceleiași pedepse ori

adăugarea la pedeapsa principală a pedepsei complementare, de aplicarea

unor măsuri de siguranță la care nu fusese inițial condamnat, de reținere în

recurs a stării de recidivă, a concursului de infracțiuni în loc de infracțiune

continuă; situații de învinuire care esențial, după circumstanțe reale, diferă de

7

cea de la început sau orice altă modificare a învinuirii, ce afectează dreptul

inculpatului la apărare.

În temeiul celor expuse, Colegiul lărgit conchide că, recursul declarat de

procuror urmează a fi admis, casate parțial hotărîrile instanțelor de fond și

apel în partea stabilirii pedepsei inculpatului, cu excluderea aplicării

prevederilor art. 90 Cod penal.

de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău Constantin Miron, casează parțial sentința

Judecătoriei Orhei din 24 noiembrie 2014, și decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 30 ianuarie 2015, în cauza penală în privința lui Vicol

Constantin Constantin, și pronunță o nouă hotărîre conform căreia exclude

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Vicol Constantin Constantin se consideră condamnat în baza art. 190

alin. (4) Cod penal, la 4 ani și 8 luni închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

Termenul de executare a pedepsei lui Vicol Constantin Constantin se

calculează din momentul reținerii acestuia.

În rest, celelalte dispoziții ale hotărîrilor contestate se mențin.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 01 iulie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

8