1ra-140/2018 — art. 186 alin. 4 CP

1ra-140/2018 — art. 186 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-140/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

07 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circdumscripție Chișinău, Vitalie Călugăreanu,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 04 iulie 2017, în cauza penală în privința lui

Sciastlivîi Anton XXXXX,

născut la xxxx, originar și domiciliat în mun. Xxxx, str-la Xxxx.

Date referitoare la termenul de examinare a cauzei:

fond);

de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală legal

executată.

C O N S T A T Ă :

Sciastlivîi Anton a fost condamnat în baza art.186 alin.(4) Cod penal, la 5 ani

închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate a fost

suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 5 ani.

Anton la data de 15 august 2015, aproximativ la ora 0410, prin înțelegere

prealabilă și de comun acord cu Boldescu S. și Ivanov A., împărțindu-și

rolurile, având scopul sustragerii bunurilor altei persoane, au sustras din

biroul de serviciu a administratorului stației peco „Xxxx”, amplasată pe str.

Xxxx, mijloace bănești în sumă de xxxx lei, după care s-au ascuns de la locul

comiterii infracțiunii, astfel cauzând părții vătămate o pagubă materială în

proporții mari.

numele inculpatului, care au solicitat:

- procurorul, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri de

1

condamnare a inculpatului în baza învinuirii aduse la 8 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis. În argumentarea apelului a indicat

că instanța nu a luat în considerație toate circumstanțele cauzei și anume de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii comise, care face parte din

categoria celor grave, de motivul comiterii acesteia și modul de viață al

inculpatului care nu este implicat în vre-o activitate stabilă și utilă societății.

La fel, instanța nu a ținut cont că inculpatul nu a recunoscut vina și nu a

restituit întreprinderii SRL „Xxxx” prejudiciul cauzat în urma acțiunilor

criminale comise.

Totodată, la individualizarea pedepsei nu a luat în considerare

prevederile art.75 Cod penal, precum și de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării făptuitorului, suspendându-i neîntemeiat executarea

pedepsei în baza art. 90 CP.

- avocatul Prodan L. în numele inculpatului, casarea sentinței și

pronunțarea unei hotărâri de achitare, pe motiv că fapta nu a fost comisă de

inculpat.

În motivarea apelului avocatul a invocat că din probele cercetate în

cadrul cercetării judecătorești se confirmă că inculpatul nu este vinovat de

infracțiunea incriminată, inclusiv și faptul că nu a participat la savârsirea

acesteia. Cele relatate se demonstrează prin depozițiile martorilor Roșca M. și

Malihatca A., care au declarat fapte cunoscute de ei cu participarea lui

inculpatului. Prin procesele-verbale de examinare a descifrărilor telefonice

prezentate drept probe nu denota participarea lui Sciastlivîi A. la savârsirea

infracțiunii, aceste procese-verbale doar sunt niște acțiuni de urmărire penala

care erau necesare de efectuat în cadrul anchetei penale.

Declarațiile lui Triboi V. la fel nu demonstrează participarea

inculpatului la infracțiune, mai mult ca atât acesta nu este parte vătămată în

cazul dat, deoarece conform materialelor prezentate și cercetate a dat

declarații în calitate de martor, iar alte procese-verbale din cadrul urmăririi

penale nu au fost prezentate.

Cât privește prezentarea probei cu martorii Ivanov A. și Boldesu A.

aceasta este una inadmisibila, deoarece conform art.63 alin.(7) CPP-

interogarea în calitate de martor a persoanei față de care exista anumite probe

că a savârsit o infracțiune se interzice, iar în cazul dat ultimii au avut calitate

de bănuiți, învinuiti, inculpați, deja fiind și condamnați. În astfel de situație

probele enumerate urmeaza a fi excluse.

2

Nici un document, probă sau mijloc de probațiune nu demonstrează

intenția si participarea lui Sciastlivîi A. la furt. Mai mult, nu s-a demonstrat

întelegerea prealabila între participanți.

Astfel, în cazul incriminării lui Sciastlivîi A. a infracțiunii de furt, în

proporții mari, era necesar de a stabili precis suma fixă care a fost sustrasă,

acest element fiind principal la calificarea infracțiunii. Însă, în cadrul cercetării

judecătorești suma de bani care a fost sustrasă nu a fost stabilită cu

certitudine. Prin urmare, lipsa elementului ”proporții mari” face imposibilă

calificarea corecta pe cazul dat.

Mai mult reiesind din faptul, ca suma banească diferă în materialele

prezentate și în declarațiile martorului Triboi V., aceasta urmeaza a fi tratat ca

element nestabilit, ce afectează la calificarea învinuirii.

2017, au fost respinse, ca nefondate apelurile declarate.

aspectele prin prisma art. 101 Cod de procedură penală a examinat și apreciat

probele administrate în cauză, care dovedesc cu certitudine vinovăția lui

Sciastlivîi A. în săvârșirea infracțiunii imputate, corect a stabilit

circumstanțele de drept și vinovăția inculpatului, just a încadrat în drept

acțiunile lui în baza art. 186 alin.(4) Cod penal.

Prin urmare instanța de apel a respins argumentele apărătorului

precum că Sciastlivîi A. nu a comis infracțiunea incriminată, ceea ce se

confirmă prin declarațiile martorilor Malihatca A. și Roșca M., sau ultimii au

indicat că anume inculpatul a propus să fie jefuită stația peco la care era

angajat, care cunoștea cu certitudine amplasarea camerelor de supraveghere,

inclusiv și faptul că banii nu sunt supravegheați.

De asemenea, s-a menționat că nu pot fi reținute argumentele

avocatului că declarațiile lui Boldescu S. și Ivanov A. nu pot fi puse la baza

învinuirii, deoarece aceștia au calitatea de învinuiți, deja condamnați, sau

inculpații judecați în procedura simplificată pot fi audiați ca martori în cauza

dispusă cu privire la ceilalți inculpați. În speță, cauza penală de învinuire a lui

Sciastlivîi A. a fost disjunsă de cauza penală în privința lui Boldescu S., Ivanov

A., învinuiți de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.(4) CP. Prin

urmare, declarațiile lor sunt veridice, consecvente care demonstrează pe

deplin vina lui Sciastlivîi A. Mai mult, prin stenograma convorbirilor

telefonice dintre Boldescu S. cu Ivanov A., Sciastlivîi A. și Boldescu S., rezultă

3

participarea inculpatului la comiterea furtului.

Referitor la apelului declarat de procuror, instanța a menționat că acesta

a contestat sentința doar sub aspectul individualizării pedepsei penale,

considerând că pedeapsa aplicată lui Sciastlivîi A. este una prea blândă, însă

instanța analizând toate circumstanțele cauzei a conchis că în speță nu sunt

temeiuri de a exclude suspendarea condiționată a executării pedepsei, precum

și de a stabili o pedeapsă mai aspră potrivit solicitărilor acuzatorului de stat (8

ani închisoare), deoarece pedeapsa aplicată de 5 ani închisoare, cu aplicarea

art. 90 CP, este corectă, obiectivă, în raport cu criteriile de individualizare a

pedepsei prevăzute de art. 61,75,76 CP, respectiv de gradul pericolului social

al faptei săvârșite, de persoana inculpatului, care este la o vârstă tânără,

anterior nu a fost judecat, este caracterizat pozitiv, având reușite bune la

școală.

Prin urmare, argumentele procurorului sunt neîntemeiate, din care

motiv apelul declarat urmează a fi respins.

care, invocând temeiul de drept prevăzut la art. 427 alin.(1) pct.6) și 10) CPP,

a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri cu excluderea

prevederilor art. 90 CP.

În argumentarea recursului a indicat că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra motivelor invocate de către procuror în apel, ignorându-le.

Astfel, potrivit art. 61 CP, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectate și reeducare a inculpatului. Or,

pedeapsa penală are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din

partea acestuia, cât și a altor persoane.

Consideră, că pronunțând decizia de condamnare cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei pentru comiterea unei infracțiuni cu un

grad de prejudiciabilitate sporit, nu a fost atins scopul principal și anume

prevenirea de comitere de noi infracțiuni din partea inculpatului.

Prin urmare, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra prevederilor art.

7,61,75,76 Cod penal, adică nu a efectuat procedura de individualizare și

stabilirea duratei și cuantumului pedepsei, în cazul aplicării art. 90 Cod penal.

Dispoziția art. 90 Cod penal obligă instanțele să indice în hotărâre

motivele condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Astfel, aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, se admite numai luând

4

în considerație personalitatea vinovatului în cazul existenței circumstanțelor

atenuante, legate de scopul, motivele, rolul vinovatului și comportamentul

acestuia până la săvârșirea infracțiunii, în timpul și după săvârșirea acesteia.

Însă instanța este obligată să indice care anume circumstanțe ale cauzei sunt

considerate atenuante și în corelație cu care date despre persoana vinovatului

servesc temei pentru aplicarea art.90 CP, în situația în care inculpatul nu a

recunoscut vina în săvârșirea infracțiunii incriminate și nu a restituit

întreprinderii SRL „Xxxx”, prejudiciul cauzat în urma acțiunilor sale

criminale.

În acest sens, a menționat că concluziile instanței de apel în partea

individualizării pedepsei stabilite lui Sciastlivîi A., este greșită și în

contradicție cu probele administrate, neconforme scopului legii penale și

principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale, deoarece

infracțiunea prevăzută de art. 186 alin.(4) CP face parte din categoria celor

grave, pentru care este prevăzută pedeapsa închisorii de la 5 la 10 ani.

Inculpatul a admis un șir de acțiuni intenționate, negjilând cerințele legii, prin

organizare și participare la comiterea infracțiunii. Toate circumstanțele

indicate dovedesc că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă doar

stabilindu-i pedeapsa închisorii.

solicitat inadmisibilitatea recursului declarat de procuror, ca fiind

neîntemeiat.

în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct.4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit textului recursului, procurorul invocă temei de casare a deciziei

instanței de apel pct. 6) și 10) alin. (1) art.427 Cod de procedură penală, care

stipulează că hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și s-

au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

5

Colegiul penal constată că, motivele invocate de autor nu sunt aplicabile

din punct de vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

Totodată, Colegiul reține că acuzatorul de stat este de acord cu starea de

fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a

acțiunilor făptuitorului, însă critică hotărârile contestate în partea pedepsei

principale aplicate inculpatului, considerând că neîntemeiat a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă.

Motivele recurentului, precum că instanța de apel, menținând soluția

primei instanțe în partea stabilirii pedepsei, neîntemeiat a considerat că

pedeapsa este individualizată conform prevederilor legale și greșit a ajuns la

concluzia că în privința lui Sciastlivîi A. pot fi aplicate prevederile art. 90 Cod

penal, Colegiul penal le consideră neîntemeiate.

În acest sens, instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

La acest capitol, Colegiul remarcă că, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni, urmează a-i fi aplicată o pedeapsă echitabilă, în

limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Totodată, pedeapsa se aplică în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a Codului Penal.

Așadar, lui Sciastlivîi A. în baza art. 186 alin. (4) Cod penal, i-a fost

stabilită pedeapsa închisorii pe un termen de 5 ani, executarea acesteia fiind

suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 5 ani.

Prin urmare, Colegiul penal consideră neîntemeiat motivul

recurentului, precum că pedeapsa principală a fost greșit individualizată la

care instanțele nu au ținut cont de gravitatea și impactul definitiv al

infracțiunii săvârșite.

Colegiul penal atestă că, pedeapsa penală se aplică numai de către

instanțele judecătorești. Legiuitorul stabilește prin lege pedepsele pentru

infracțiuni și criteriile de individualizare a lor. Călăuzindu-se de aceste

criterii, instanța de judecată, la stabilirea și aplicarea pedepsei infractorului,

realizează voința legiuitorului, și nu a sa.

Potrivit dispozițiilor art. 7, 75 Cod penal, prin criterii generale de

individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care

este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse,

6

pentru fiecare persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de

judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a principiului

individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia,

de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială, corectarea și

resocializarea condamnatului și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei

penale, potrivit art.61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții

generale penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială a

Codului penal.

Categoria și termenul (limita) de pedeapsă ce urmează a fi stabilit este

în dependență de circumstanțele atenuante și agravante, prevăzute de art.76-

77 Cod penal.

Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvârșite, se

stabilește având în vedere persoana celui vinovat, iar limitele termenelor de

pedeapsă, prevăzute în partea specială, sunt determinate de încadrarea

juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii săvârșite, care constă în

modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările

în care fapta a fost comisă, de urmările produse sau care s-ar fi putut produce.

Aceste criterii generale și speciale privind individualizarea pedepsei, s-

au valorificat anume în această ordine, deoarece instanțele de fond la

stabilirea pedepsei principale lui Sciastlivîi A. de 5 ani închisoare, cu

suspendarea pe un termen de probațiune de 5 ani, au dat deplină eficiență

împrejurărilor cauzei, numindu-i acestuia o pedeapsă corect individualizată,

care este în limitele prevăzute de sancțiunea normei penale în baza căreia a

fost condamnat, luând în considerație gradul de pericol social al infracțiunii

comise, care face parte din categoria celor grave, de persoana inculpatului,

care este caracterizat pozitiv, având o reușită la școală bună, fiind decorat cu

diplome pentru reușite sale, precum și ținând cont de vârsta tânără a acestuia

de 20 de ani, de lipsa circumstanțelor atenuante și agravante, astfel pedeapsa

fiind într-un raport rezonabil cu fapta comisă și scopul sancțiunii penale.

Cât privește argumentul autorului, precum că instanțele nu au

individualizat pedeapsa în corespundere cu prevederile art. 61, 75 Cod penal

7

și că decizia instanței nu cuprinde motivele de aplicare a pedepsei stabilite, nu

pot reținute, deoarece din conținutul deciziei instanței de apel, se observă că

aceasta și-a motivat soluția adoptată în sensul oferirii răspunsurilor la

motivele invocate de recurent în acest sens, precum și se constată că hotărârea

atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și aceasta nu

contravine prevederilor art. 394 Cod de procedură penală.

În continuare, după efectuarea procedurii de individualizare și stabilire

a duratei și cuantumului pedepsei, în cazul stabilirii închisorii, continuă

operațiunea de individualizare a acesteia, dar în aspectul de executare a

pedepsei deja stabilite, prin numirea tipului de penitenciar și soluționare a

chestiunii dacă pedeapsa aplicată inculpatului, acesta trebuie să o execute real

ori sub raportul personalității acestuia de a se corecta și reeduca, poate fi trasă

concluzia că scopul pedepsei poate fi atins prin suspendarea executării ei

aplicate vinovatului pe un termen de probațiune.

În acest aspect, Colegiul remarcă că instanțele judecătorești sub raportul

personalității inculpatului, au ajuns la concluzia că scopul pedepsei va fi atins

prin suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite lui Sciastlivîi A.,

pe un termen de probațiune de 5 ani.

Astfel, Colegiul penal conchide că pedeapsa stabilită inculpatului de

instanța de fond și menținută de instanța de apel este în corespundere cu

prevederile art.7, 61, 75 Cod penal, fiind în limitele prevăzute de sancțiunea

normei penale de care a fost recunoscut vinovat, iar aplicarea art.90 Cod penal

în privința lui Sciastlivîi A. s-a efectuat în limitele legii, considerând că

stabilirea pedepsei cu suspendarea condiționată a executării acestuia va

atinge scopul pedepsei penale de corectare și reeducare, nefiind absolut

necesară izolarea lui de societate. Anume această pedeapsă va contribui la

corectarea inculpatului, precum și la prevenirea săvârșirii de către acesta a

altor acțiuni infracționale sau de alt ordin, dânsul fiind sub supravegherea

organelor competente și sub pericolul de a executa pedeapsa cu închisoare

real stabilită, în caz dacă va mai admite acțiuni ce sunt incompatibile cu

ordinea stabilită de lege.

Prin urmare, în speță, au fost respectate principiile generale de stabilire

a pedepsei, aceasta fiind individualizată conform prevederilor legale.

Nu pot fi reținute argumentele recurentului, precum că prin

comportamentul inculpatului, și anume de nerecunoaștere a vinei în cele

comise se sfidează prevederile legii penale și scopul pedepsei penale, fapt se

8

demonstrează că inculpatul nu realizează consecințele faptei sale, deoarece,

potrivit art. 66 Cod penal, recunoașterea vinovăției este un drept al

vinovatului, dar nu o obligație și prin aceasta nu se poate deduce că

inculpatul nu a realizat consecințele faptei sale.

Mai mult, urmează de menționat că argumentele invocate de partea

acuzării în recurs referitor la gravitatea faptei comise și persoana inculpatului,

au fost deja obiect de judecare în instanța de apel, iar aceasta, respectând

prevederile art.414 Cod de procedură penală, minuțios le-a examinat și,

apreciind toate probele din dosar, examinându-le în ansamblu, s-a pronunțat

argumentat și detaliat asupra lor, corect considerându-le neîntemeiate, soluție

expusă în textul deciziei instanței de apel (f.d.32-54, v.IV), pe care instanța de

recurs, fără a le reitera, le va susține integral.

Analizând materialele cauzei în raport cu motivele invocate în

prezentul recurs, Colegiul penal nu constată vre-o eroare de drept ce ar afecta

legalitatea hotărârii judecătorești contestate de către procuror, impunându-se

în consecință inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Vitalie Călugăreanu, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 iulie 2017, în cauza

penală în privința lui Sciastlivîi Anton, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 martie 2018.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

9