1ra-699/2016 — art. 196 alin. 4 CP

1ra-699/2016 — art. 196 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-699/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 mai 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de avocatul

Mazniuc Victor în numele inculpatului, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei

Botanica, mun. Chișinău din 17 septembrie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 22 decembrie 2015, în cauza penală în privința lui

Ursu Vera Vasile, născută la 10 iulie 1979,

originară or. Tiraspol, domiciliată s. Tîrnova, r-nul

Dondușeni.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 09.04.2015 – 17.09.2015;

Instanța de apel: 16.10.2015 – 22.12.2015;

Instanța de recurs: 12.02.2016 – 25.05.2016.

A C O N S T A T A T:

Ursu Vera a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 196 alin. (4) Cod penal,

la pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 2000 (două mii) unități convenționale,

echivalentul a 40000 (patruzeci mii) lei.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată SC „King Spedition” SRL cu privire

la repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune a fost admisă, fiind dispusă încasarea

din contul inculpatului Ursu Vera în beneficiul părții vătămate SC „King Spedition” SRL

suma de 6800 (șase mii opt sute) euro, cu titlu de prejudiciu material și cheltuieli

judiciare suportate pentru transport în sumă de 4951,49 (patru mii nouă sute cincizeci și

unu, 49) lei.

10 septembrie 2013, SC „Avner Grup” SRL, prin intermediul administratorului său

Ursu Vera, a transmis comanda nr. 87 către SC „King Spedition” SRL, cu sediul în

localitatea Uriu, str. Principală nr. 320 A, Județul Bistrița Năsăud, România, prin care a

solicitat efectuarea transportării internaționale de mărfuri pe ruta Verdun „Franța” -

Văleni „Moldova”, comandă care a fost acceptată de SC „King Spedition” SRL și au

convenit că valoarea serviciilor de transport este de 7300 euro, iar termenul de plată fiind

stabilit pentru 13 septembrie 2013.

Astfel, Ursu Vera, la 13 septembrie 2013, prin intermediul BC „BRD Groupe

Société Generale” a transferat pe contul SC „King Spedition” SRL suma de 500 euro,

iar pentru a determina pe SC „King Spedition” SRL de a duce la bun sfârșit transportul

și a descărca marfa la destinație conform înțelegerii cu SC „King Spedition” SRL, la

1

25 septembrie 2013 ora 16:32, a transmis un email în conținutul căruia era încărcat

ordinul de plată nr. 37 în format PDF, prin care a ținut să confirme că a efectuat plata

diferenței de preț în sumă de 6800 euro, din prețul total al serviciilor de transport, prin

filiala nr. 14 a BC „Moldova Agroindbank” SA, amplasată pe adresa str. Cuza Vodă

28/1, mun. Chișinău.

Concomitent administratorul SC „Avner Grup” SRL, Ursu Vera, a telefonat

SC „King Spedition” SRL și a confirmat că plata este efectuată în sistemul banking și

careva probleme cu încasarea valorii transportului nu sunt, însă de facto suma de 6800

euro, nu a ajuns nici până în prezent în contul SC „King Spediton” SRL, deși

întreprinderea a sesizat de mai multe ori SC „Avner Grup” SRL.

Prin urmare, administratorul SC „Avner Grup” SRL, Ursu Vera, urmărind scopul

de a înșela SC „King Spedition” SRL și a determina ca întreprinderea să dispună

descărcarea mărfurilor la destinație, a prezentat un document de plată ca fiind real și

executat, cunoscând de fapt că acea operațiune de plată bancară nu a fost autorizată și

efectuată către conturile SC „King Spedition” SRL, fapt pentru care SC „King

Spedition” SRL, reprezentată de Lechințan Ioan - Vlăduț, i-a fost cauzată o pagubă

materială în sumă totală de 6800 euro, care la data săvârșirii infracțiunii

- 25 septembrie 2013, conform cursului oficial al BNM, constituia suma de 118406,36

lei, ceea ce constituie proporții deosebit de mari.

contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei hotărâri de

achitare, din motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele infracțiunii; aplicarea art.

1 din Protocolul nr. 4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale; lăsarea fără soluționare a acțiunii civile înaintate în procesul penal.

În motivarea cererii de apel s-a invocat, că în cadrul cercetării judecătorești

acuzațiile aduse nu au fost confirmate prin probe pertinente, concludente, utile, veridice

și care să coroboreze în ansamblul lor.

Probatoriul administrat la caz, nu confirmă prezența elementelor constitutive ale

infracțiunii incriminate inculpatului Ursu Vera.

Sentința este neîntemeiată, nemotivată și ilegală, vinovăția inculpatului nefiind

stabilită în mod legal, hotărârea contravine art. 1 din Protocolul nr. 4 la Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

La aspectul neîntrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii, apelanții au

evidențiat, că obiectul infracțiunii incriminate constituie costul serviciilor potrivit

tranzacției încheiate între 2 agenți economici, iar comanda nr. 87 din 10 septembrie 2013

adresată de SC „Avner Grup” SRL către SC „King Spedition” SRL, denotă existența

relațiilor civile între acestea, care sunt reglementate de prevederile art. art. 666-703,

970-992, 993-1028 Cod civil.

În opinia apelanților partea acuzării nu a rezolvat sarcina probațiunii, substituind

acțiunile și responsabilitatea persoanei juridice cu acțiunile persoanei fizice, confundând

noțiunile de daune materiale cu restanță debitoare, identificând locul presupusei fapte cu

datele incluse în proiectul ordinului de plata nr. 37, expediat la 25 septembrie 2013, ora

16:32, prin rețeaua internet.

Procurorul nu a demonstrat cauzarea și proporțiile pretinsei daune materiale în

raport cu prevederile art. 126 Cod penal, eronat afirmând despre cauzarea daunei

materiale pe care o egalează la costul serviciilor de transport, convenit liber între părțile

contractante și care include atât cheltuielile pe care persoana le-a suportat la prestarea

acestora, cât și beneficiul ratat.

2

De asemenea, acuzarea nu a dovedit săvârșirea înșelăciunii de către inculpatul

Ursu Vera, nu a identificat persoana fizică care ar fi fost înșelată, destinatarul

recepționării mesajului e-mail sau a convorbirii telefonice privind intențiile de plată,

data, locul aflării acestuia și a inculpatei, nu a demonstrat legătura cauzală între

presupusa înșelăciune și cauzarea pretinsei daune.

Acuzarea a indicat, că inculpatul ar fi prezentat SRL „King Spedition” prin

mesajul electronic din 25 septembrie 2013, ordinul de plată nr. 37 ca fiind unul real

executat, pentru a determina transportatorul să dispună descărcarea mărfurilor la

destinație, însă a fost demonstrat că la acel moment serviciile de transport deja au fost

prestate, iar marfa descărcată destinatarului SRL „Agro Profi”.

De rând cu existența litigiului și relațiilor contractuale între SRL „Avner Grup” și

SRL „King Spedition”, pretinsa cauzare de daune în ordinea legii penale, nu există, iar

acuzațiile împotriva administratorului SRL „Avner Grup”, Ursu Vera se întemeiază pe

dreptul obligațional și rapoarte civile determinate exclusiv de legea civilă.

Înscrisurile prezentate de inculpat și de specialist demonstrează că SRL „King

Spedition” a întârziat executarea obligațiilor, a prezentat pentru achitare 2 conturi

bancare diferite, la 25 septembrie 2013 destinatarul SRL „Agro Profi” nu achitase pe

contul SRL „Avner Grup” costul serviciilor de transport, proiectul ordinului de plată

nr. 37 din 25 septembrie 2013 nu corespundea cerințelor de formă și de conținut unui

document real de plată, iar SRL „Avner Grup” nu este în măsură să execute obligațiile

sale contractuale.

De asemenea apelanții au relevat că, hotărârea primei instanțe este motivată

sumar, fără examinarea efectivă a problemelor esențiale invocate, fără asigurarea

procedurii contradictorii în care pozițiile părților sunt ascultate egal și acestea sunt

plasate în atenția instanței judiciare într-un mod echitabil.

Prima instanță nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate de partea apărării,

limitându-se la simpla lor respingere fără suficientă claritate, nu a dat eficiență

principiului prezumției nevinovăției, nu a respectat prevederile art. 385 Cod de

procedură penală, existând dubii care nu au fost înlăturate.

Probele prezentate au fost interpretate nejustificat în favoarea părții acuzării,

vinovăția persoanei în săvârșirea faptei nefiind dovedită, fiind încălcat dreptul la un

proces echitabil, la o instanță imparțială și la o hotărâre motivată, justă și echitabilă.

În cererea de apel s-a mai evidențiat, că existența relațiilor contractuale între

SRL „Agro Profi”, SRL „Avner Grup” și SRL „King Spedition” exclude existența faptei

de săvârșirea căreia este învinuită inculpatul; SRL „Avner Grup” avea suficiente

posibilități de a executa obligațiile asumate; dauna incriminată reprezintă de fapt o

restanță debitoare cu caracter civil; SRL „King Spedition” a livrat marfa cu întârziere,

prejudiciind interesele SRL „Avner Grup”; proiectul ordinului de plată nr. 37 din

25 septembrie 2013 nu conține semnăturile și ștampilele plătitorului sau ale băncii, fapt

ce exclude reprezentarea acestuia ca fiind unul real; proiectul ordinului de plată nr. 37

din 25 septembrie 2013 nu a condiționat descărcarea mărfurilor și acordarea serviciilor

de transport, deoarece în dimineața zilei de 25 septembrie 2013, încărcătura a fost livrată

destinatarului SRL „Agro Profi”; nu este probat faptul că SRL „Avner Grup” nu a avut

intenții să îndeplinească angajamentele, aceasta fiind în dificultate de plată nu este în

măsură să execute o obligație contractuală; datoria SRL „Avner Grup” nu poate fi

încasată din contul inculpatului Ursu Vera; locul formării datoriei nu se află sub

jurisdicția instanței de judecată a sect. Botanica, mun. Chișinău.

3

Cu referire la prevederile art. 7 Cod de procedură penală, apelanții au evidențiat,

că despre existența ordonanței procurorului în Procuratura Dondușeni din

10 octombrie 2014 privind transmiterea cauzei penale contrar competenței, inculpatul a

aflat doar la momentul terminării urmăririi penale, fapt despre care a invocat prin cererea

din 31 martie 2015, care însă a fost respinsă prin ordonanța procurorului.

În opinia apelanților, procurorul în Procuratura Dondușeni nejustificat și ilegal

și-a declinat competența, transmițând cauza organului de urmărire penală al

sect. Botanica, mun. Chișinău care nu a fost competent de a efectua urmărirea, iar o

decizie a procurorului ierarhic superior de a retrage și a transmite cauza unui alt organ

de urmărire penală, nu există.

După ce a luat cunoștință cu materialele acumulate în cadrul urmăririi penale, prin

cererea motivată din 31 martie 2015, partea apărării a solicitat: completarea urmăririi

penale prin ridicarea, examinarea și anexarea la materialele cauzei în calitate de corp

delict a documentului - comandă nr. 87 din 10 septembrie, 2013 SRL „Avner Grup”

către SRL „King Spedition” privind prestarea serviciilor de transport; efectuarea

confruntării cu martorii acuzării; constatarea încălcărilor privind stabilirea competenței

teritoriale care atrag nulitatea actelor de procedură efectuate de organul de urmărire

penală al sect. Botanica, mun. Chișinău; încetarea urmăririi penale din motivul

inexistenței faptului infracțiunii în acțiunile lui Ursu Vera.

Au mai relatat apelanții, că inculpatul a fost privat de dreptul de a înainta întrebări

martorilor acuzării; vinovăția inculpatului nu a fost stabilită în mod legal, dar cu

încălcarea prevederilor art. 11 din Declarația universală a drepturilor omului, art. 6

alin. (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

art. 14 alin. (2) al Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice din

16 decembrie 1966, art. 21 din Constituția Republicii Moldova, art. 8 Cod de procedură

penală.

În scopul constatării unor circumstanțe importante soluționării cauzei, partea

apărării a solicitat la 08 iulie 2015, audierea și confruntarea lui Ursu Vera cu martorii

acuzării Lechințan Diana Adina, însă instanța de judecată a respins cererea apărării

privind audierea martorului respectiv și a șoferului care a efectuat transportarea, or

conform art. 384 Cod de procedură penală, circumstanțele indicate în plângerea lui

Lechințan Diana Adina și preluate în rechizitoriu nu au fost verificate în ședințele de

judecată și nu pot fi puse la baza sentinței.

Conform art. 328 Cod de procedură penală, procurorul a renunțat la declarațiile

martorului Lechințan Ioan-Vlăduț, prin urmare datele menționate sunt inadmisibile ca

probe și urmează a fi excluse din dosar.

s-a dispus respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței.

4.1. Examinând cererea de apel, instanța de apel a constatat că prima instanță

judecând cauza a examinat materialul probator anexat la dosar cu respectarea

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, just ajungând la concluzia vinovăției

inculpatului Ursu Vera, care se dovedește prin următoarele probe: declarațiile

reprezentantului părții vătămate SC „King Spedition” SRL, Carcu Ioan-Caius (f. d.

98-103, vol. II), a martorilor Ghiliov Vladimir (f. d. 91-93, vol. II), Cațer Natalia (f. d.

94-97, vol. II), Mandraburcă Andrei (f. d. 89-90, vol. II) precum și prin următoarele

probe materiale: plângerea administrației întreprinderii SC „King Spedition” SRL

(f. d. 5-14, vol. I); ordinul de plată nr. 37 din 25 septembrie 2013 (f. d. 15, vol. I); extrasul

din poșta electronică nelu.roman@transporturi-agabaritice.ro prin care a fost indicat

4

mesajul la 25 septembrie 2013, ora 16:32 de pe adresa veraursu@list.ru cu un document

atașat în format pdf. (f. d. 16, vol. I); extrasul din poșta electronică

nelu.roman@transporturi-agabaritice.ro prin care a fost indicat mesajul la

09 septembrie 2009, ora 16:57 de pe adresa veraursu@list.ru din numele lui Vera Ursu

cu solicitarea transportării unei semănători model Vaderstard RDA800C (f. d. 17,

vol. I); extrasul din poșta electronică nelu.roman@transporturi-agabaritice.ro prin care

ultimul a expediat pe adresa electronică veraursu@list.ru somații de achitare a datoriei,

(f. d. 18-20, vol. I); procesul-verbal de ridicare a obiectului - act de verificare a

decontărilor între întreprinderi și anume WT „AgroProfi” SRL și SC „Avner Grup” SRL

prin care s-a constatat că la 25 septembrie 2013, în baza actului 176 din

26 septembrie 2013 și ulterior în baza actului nr. 182 din 02 octombrie 2013, au fost

achitate sumele de 30000 lei și respectiv 50000 lei (f. d. 57-58, vol. I); procesul-verbal

de ridicare a obiectului - notă informativă de la BC „Moldova Agroindbank” SA, prin

care se confirmă că la 13 februarie 2013, de către compania SC „Avner Grup” SRL a

fost efectuat transferul în sumă de 500 euro în favoarea SC „King Spedition” SRL, iar

alte transferuri în perioada 10 septembrie 2013 – 02 decembrie 2014 nu au fost efectuate

(f. d. 65-66, vol. I); procesul-verbal de ridicare a obiectului - extrasul din cont a

companiei SC „Avner Grup” SRL, prin care se constată că în perioada 11 octombrie

2013 - 31 octombrie 2013, aceasta a efectuat rulaj de 45700 lei pe contul deschis la

BC „Procredit Bank” SA (f. d. 71-85, vol. I); procesul-verbal de ridicare și examinare a

obiectului - extrasul din contul nr. 22511780481 a întreprinderii SC „Avner Grup” SRL

deschis în lei și extrasul din contul nr. 22511815730 a întreprinderii SC „Avner Grup”

SRL deschis în euro, din care rezultă că SC „Avner Grup” SRL avea mijloace suficiente

pentru achitarea datoriei (f. d. 89-171, vol. I).

Așadar, analizând declarațiile inculpatului Ursu Vera date în ședințele primei

instanțe, instanța de apel a constatat, că de facto acesta își recunoaște vina în săvârșirea

infracțiunii imputate, iar declarațiile precum că, nu a cauzat, prin înșelăciune daune

materiale în proporții deosebit de mari părții vătămate SC „King Spedition” SRL, au fost

apreciate ca declarative, deoarece se combat cu celelalte probe și au fost date în scop de

apărare.

4.2. Instanța de apel a reținut, că prima instanță corect a încadrat acțiunile

inculpatului în baza art. 196 Cod penal, totodată indicând că Ursu Vera a confirmat, că

a întocmit ordinul de plată nr. 37 din 25 septembrie 2015, pe care l-a expediat SC „King

Spedition” SRL de pe adresa sa electronică veraursu@list.ru., însă deoarece a greșit

ordinul de plată, achitarea nu a avut loc, pe când conform informației oferite de bancă,

Ursu Vera nici nu a efectuat operațiuni la acea dată prin sistemul internet banking.

Declarațiile inculpatului precum că a greșit contul bancar, au fost respinse de către

instanța de apel, deoarece contul din factura anexată la f. d. 8, vol. I este identic cu cel

din ordinul de plată nr. 37 din 25 septembrie 2015 de la f. d. 15, vol. I, iar potrivit

extrasului din cont SC „Avner Grup” SRL dispunea ulterior de mijloace bănești achitate

chiar de beneficiarul SC „WT Agroprofi” SRL, însă aceasta nu a achitat suma restantă.

Mai mult, instanța de apel a subliniat, că Ursu Vera inițial, la 13 septembrie 2013,

prin intermediul BC „BRD Groupe Societe Generale” a transferat pe contul SC „King

Spedition” SRL suma de 500 euro, iar pentru a determina societatea respectivă să ducă

la bun sfârșit transportarea și să descarce marfa la destinație conform înțelegerii, la

25 septembrie 2013, ora 16:32 a transmis un mesaj electronic în conținutul căruia era

încărcat ordinul de plată nr. 37 în format PDF, prin care a ținut să confirme că a efectuat

plata diferenței de preț în sumă de 6800 euro, din prețul total al serviciilor de transport,

5

prin filiala nr. 14 a BC „Moldova Agroindbank” SA, amplasată pe adresa str. Cuza Vodă

28/1, mun. Chișinău.

Concomitent, Ursu Vera a telefonat la SC „King Spedition” SRL și le-a confirmat

că plata este efectuată în sistemul banking și careva probleme cu încasarea valorii

transportului nu sunt, însă de facto suma de 6800 euro, nu a ajuns în contul SC „King

Spedition” SRL, deși ultima a sesizat de mai multe ori SC „Avner Grup” SRL.

Prin urmare, Ursu Vera, urmărind scopul de a înșela SC „King Spedition” SRL și

a determina ca ultima să dispună descărcarea mărfurilor la destinație, a prezentat un

document de plată ca fiind real și executat, cunoscând de fapt că acea operațiune de plată

bancară nu a fost autorizată și efectuată către conturile SC „King Spedition” SRL, fapt

pentru care SC „King Spedition” SRL, reprezentată de Lechințan Ioan - Vlăduț, i-a fost

cauzată o pagubă materială în sumă totală de 6800 euro, care la 25 septembrie 2013,

conform cursului oficial al BNM, constituia suma de 118406,36 lei, ceea ce constituie

proporții deosebit de mari.

Reieșind din circumstanțele relatate, instanța de apel a conchis, că inculpatul

Ursu Vera își dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, a prevăzut

urmările ei prejudiciabile și a dorit în mod conștient survenirea unor asemenea urmări.

Cu referire la versiunea inculpatului precum că, SC „King Spedition” SRL ar fi

încălcat termenul de livrare, instanța de apel a menționat, că acest argument nu este

întemeiat, deoarece careva pretenții în scris nu au fost înaintate față de SC „King

Spedition” SRL, iar marfa a ajuns la destinație cu două zile mai înainte decât data de

25 septembrie 2013 și anume la 23 septembrie 2013, dar a fost reținută în vamă două

zile din cauza neîntocmirii actelor vamale.

În ceea ce ține de argumentele inculpatului precum că SC „King Spedition” SRL

nu avea actele mărfii, instanța de apel a specificat, că nici acestea nu pot fi luate în

considerație, întrucât orice încărcătură este însoțită de actele confirmative, iar România

este limitată în frontiere cu Ungaria, Ucraina, Bulgaria, respectiv marfa nu putea intra în

țară în cazul lipsei actelor confirmative.

Ca urmare, au fost respinse și argumentele apelanților precum că în cazul dat nu

au fost întrunite elementele infracțiunii și că partea acuzării nu a rezolvat sarcina

probațiunii.

De asemenea, a fost apreciată ca nefondată și solicitarea apelanților privind lăsarea

fără soluționare a acțiunii civile în procesul penal, fiind menționat că prin ordonanța de

recunoaștere în calitate de reprezentant al victimei și părții civile din 13 martie 2015,

s-a dispus recunoașterea în calitate de reprezentant al victimei și părții civile SC „King

Spedition” SRL, în cadrul cauzei penale nr. 2014110307, cet. Lechințan Ioan-Vlăduț.

Prin ordonanța de recunoaștere ca parte vătămată din 13 martie 2015, s-a dispus

recunoașterea SC „King Spedition” SRL în calitate de parte vătămată pe cauza dată.

La 15 mai 2015, partea civilă a depus o cerere de chemare în judecată privind

încasarea prejudiciului cauzat prin infracțiune, solicitând dispunerea încasării din averea

mobilă și imobilă inclusiv conturile bancare ce aparțin inculpatului, a sumei de 6800

euro care constituie prejudiciul material cauzat ca rezultat direct al acțiunilor acestuia,

iar la 18 mai 2015, partea civilă a mai solicitat să fie încasat de la inculpat și cheltuielile

judiciare suportate pentru transport România-Moldova pe parcursul examinării cauzei

penale, în sumă de 4951,49 lei.

Cu referire la argumentele apelanților, că organul de urmărire penală a încălcat

dreptul învinuitului la apărare, instanța de apel a menționat, că potrivit procesului-verbal

din 30 martie 2015, de prezentare învinuitului și apărătorului său a materialelor de

6

urmărire penală (f. d. 199, vol. I), după luarea cunoștinței cu materialele urmăririi penale,

ultimii au solicitat un termen suplimentar pentru prezentarea probelor apărării.

La 31 martie 2015, învinuitul Ursu Vera și apărătorul său Mazniuc Victor au

înaintat o cerere prin care au solicitat: completarea urmăririi penale prin ridicarea,

examinarea și anexarea la materialele cauzei în calitate de corp delict a documentului -

comandă nr. 87 din 10 septembrie 2013, SRL „Avner Grup” către SRL „King Spedition”

privind prestarea serviciilor de transport; efectuarea confruntării cu martorii acuzării;

constatarea încălcărilor privind stabilirea competenței teritoriale care atrag nulitatea

actelor de procedură efectuate de organul de urmărire penală al sect. Botanica,

mun. Chișinău; încetarea urmăririi penale din motivul inexistenței faptului infracțiunii

în acțiunile lui Ursu Vera, iar prin ordonanța procurorului în procuratura sect. Botanica,

mun. Chișinău din 31 martie 2015 (f. d. 203-204, vol. I) a fost respinsă ca fiind

neîntemeiată această cerere.

Cu referire la alegațiile apelanților privind încălcarea competenței teritoriale atât

la etapa urmăririi penale, cât și în cadrul examinării cauzei în instanța de judecată,

instanța de apel a specificat, că prin ordonanța de transmitere a cauzei penale după

competență din 10 octombrie 2014, a fost dispusă transmiterea cauzei nr. 201411306

procurorului sect. Botanica, mun. Chișinău pentru organizarea efectuării în continuare a

urmăririi penale potrivit competenței teritoriale, această ordonanță nefiind atacată, iar

conform adeverințelor Primăriei din teritoriu, familia Ursu nu locuiește în s. Tîrnova,

r-nul Dondușeni și nici întreprinderea SC „Avner Grup” SRL nu activează pe teritoriul

satului.

Conform informației de investigații, Ursu Vera locuiește cu familia în

mun. Chișinău, str. Valea Crucii, iar locul săvârșii infracțiunii a fost prin intermediul

filialei nr. 14 a BC „Moldova Agroindbank” SA, amplasată pe adresa str. Cuza Vodă

28/1, mun. Chișinău, fapt ce denotă că examinarea cauzei penale respective ține de

competența sect. Botanica, mun. Chișinău.

Față de considerentele menționate, instanța de apel a constatat, că probele

acumulate dovedesc vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 196 alin. (4) Cod penal, iar prima instanță, a pronunțat o sentință legală, fiind în

corespundere cu exigențele art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale.

4.3. La capitolul individualizării pedepsei penale, instanța de apel a remarcat că

prima instanță, în corespundere cu prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal, a ținut cont

de faptul, că inculpatul este la prima abatere a legii penale, a săvârșit o infracțiune mai

puțin gravă, nu a restituit prejudiciul cauzat, corect aplicând lui Ursu Vera o pedeapsă

sub formă de amendă în folosul statului, în mărime de 2000 (două mii) unități

convenționale, echivalentul a 40000 (patruzeci mii) lei.

Totodată, instanța de apel a reținut temeinicia admiterii de către prima instanță a

acțiunii civile înaintată de SC „King Spedition” SRL, cu dispunerea încasării de la

Ursu Vera în beneficiul SC „King Spedition” SRL a prejudiciului material cauzat în

sumă de 6800 (șase mii opt sute) euro și a 4951,49 (patru mii nouă sute cincizeci și unu,

49) lei cu titlu de cheltuieli judiciare suportate pentru transport pe parcursul examinării

cauzei penale.

art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, a contestat decizia instanței de apel

cu recurs ordinar, solicitând casarea hotărârilor judecătorești adoptate la caz cu

pronunțarea unei hotărâri de achitare, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește

7

elementele infracțiunii; aplicarea art. 1 din Protocolul nr. 4 la Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale; lăsarea fără soluționare a acțiunii civile

înaintate în procesul penal; constatarea încălcărilor prevederilor legale referitoare la

sesizarea instanței și recunoașterea nulității sentinței în temeiul art. art. 7, 251 alin. (2),

(3) Cod de procedură penală.

5.1. În argumentarea recursului, avocatul a menționat că instanța de apel a

examinat superficial cauza, fără a fi supusă controlului temeinicia și corectitudinea

soluției primei instanțe; vinovăția inculpatului nu a fost stabilită în mod legal, acestuia

nu i-au fost asigurate toate garanțiile dreptului la apărare; hotărârile judecătorești

contravin prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 4 la Convenția pentru apărarea drepturilor

omului și a libertăților fundamentale „Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa pentru

singurul motiv că nu este în măsură să execute o obligație contractuală”.

La fel, apărarea menționează că acuzațiile aduse sunt nefondate, bazate pe

presupuneri, vinovăția inculpatului nu se dovedește prin probele administrate, instanțele

judecătorești nu au acordat deplină eficiență prevederilor art. 6 din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

5.2. Sub aspectul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, recurentul

menționează, că instanța de apel nu s-a referit în decizia adoptată la argumentele

apelanților privind existența relațiilor contractuale între SRL „Agro Profi”, SRL „Avner

Grup” și SRL „King Spedition”; SRL „Avner Grup” avea suficiente posibilități de a

executa obligațiile asumate; dauna incriminată reprezintă de fapt o restanță debitoare cu

caracter civil; SRL „King Spedition” a livrat marfa cu întârziere, prejudiciind interesele

SRL „Avner Grup”; SRL „King Spedition” a prezentat pentru achitare 2 conturi bancare

diferite; proiectul ordinului de plată nr. 37 din 25 septembrie 2013 nu conține

semnăturile și ștampilele plătitorului sau ale băncii, fapt ce exclude prezentarea acestuia

ca fiind unul real; totodată proiectul ordinului de plată nr. 37 din 25 septembrie 2013 nu

a condiționat descărcarea mărfurilor și acordarea serviciilor de transport din moment ce

la 25 septembrie 2013, dimineața, încărcătura a fost livrată destinatarului SRL „Agro

Profi”; nu este probat faptul că SRL „Avner Grup” nu a avut intenții să îndeplinească

angajamentele, aceasta fiind în dificultate de plată nu este în măsură să execute o

obligație contractuală; datoria SRL „Avner Grup” nu poate fi încasată din contul

inculpatului Ursu Vera; locul formării datoriei nu se află sub jurisdicția instanței de

judecată a sect. Botanica, mun. Chișinău.

La fel, recurentul reiterează, că organul de urmărire penală a încălcat dreptul

învinuitului la apărare, deoarece inculpatul a aflat doar la momentul terminării urmăririi

penale, despre existența ordonanței procurorului în Procuratura Dondușeni din

10 octombrie 2014 privind transmiterea cauzei penale contrar competenței, fapt despre

care a invocat prin cererea din 31 martie 2015, care însă a fost respinsă prin ordonanța

procurorului.

În opinia recurentului, procurorul în Procuratura Dondușeni nejustificat și ilegal

și-a declinat competența, transmițând cauza organului de urmărire penală al

sect. Botanica, mun. Chișinău, care nu a fost competent de a efectua urmărirea, iar o

decizie a procurorului ierarhic superior de a retrage și a transmite cauza unui alt organ

de urmărire penală, nu există.

După ce a luat cunoștință cu materialele urmăririi penale, în legătură cu

desfășurarea procesului prin cererea motivată din 31 martie 2015, partea apărării a

solicitat: completarea urmăririi prin ridicarea, examinarea și anexarea la materialele

8

cauzei în calitate de corp delict a documentului - comandă nr. 87 din 10 septembrie 2013

SRL „Avner Grup” către SRL „King Spedition” privind prestarea serviciilor de

transport; efectuarea confruntării cu martorii acuzării; constatarea încălcării stabilirii

competenței teritoriale care atrage nulitatea actelor de procedură efectuate de organul de

urmărire penală al sect. Botanica, mun. Chișinău; încetarea urmăririi penale din motivul

inexistenței faptului infracțiunii în acțiunile lui Ursu Vera.

Însă cererea respectivă, a fost respinsă prin ordonanța procurorului din

31 martie 2015, fără explicarea inculpatului a termenului și modului de atac, aflând

despre hotărârea menționată în cadrul ședinței de judecată din 23 aprilie 2015.

Consideră, că acțiunile descrise denotă încălcarea prevederilor art. art. 7, 279, 295

Cod de procedură penală, art. art. 21, 26 din Constituția R. Moldova și încălcarea

prevederilor legale referitoare la sesizarea instanței privind competența teritorială care

atrage nulitatea actului procedural, fiind greșit identificat locul presupusei fapte în datele

incluse de inculpată în proiectul ordinului de plată nr. 37 din 25 septembrie 2013.

Se mai invocă în cererea de recurs, că vinovăția inculpatului nu a fost stabilită în

mod legal, dar cu încălcarea prevederilor art. 11 din Declarația universală a drepturilor

omului, art. 6 alin. (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, art. 14 alin. (2) al Pactului internațional cu privire la drepturile civile și

politice din 16 decembrie 1966, art. 21 din Constituția Republicii Moldova, art. 8 Cod

de procedură penală.

Susține recurentul, că inculpatului nu i-au fost asigurate toate garanțiile necesare

apărării, deoarece contrar prevederilor art. 257 Cod de procedură penală, procurorul în

Procuratura Dondușeni ilegal și-a declinat competența în favoarea organului de urmărire

penală al sect. Botanica, mun. Chișinău, aceste acțiuni fiind invocate atât la etapa

urmăririi penale cât și la judecarea cauzei și urmau prin prisma art. 251 Cod de procedură

penală, a fi declarate nule. Inculpatul a fost privat de dreptul de a înainta întrebări

martorilor acuzării, contrar prevederilor art. 6 § 3 lit. d) din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 14 § 3 lit. e) al Pactului internațional

cu privire la drepturile civile și politice din 16 decembrie 1966, art. 66 alin. (1) pct. 17)

Cod de procedură penală.

Remarcă avocatul, că în scopul constatării unor circumstanțe importante

soluționării cauzei, partea apărării a solicitat la 08 iulie 2015, audierea și confruntarea

lui Ursu Vera cu martorii acuzării Lechințan Diana Adina, însă instanța de judecată a

respins cererea apărării privind audierea martorului respectiv și a șoferului care a

efectuat transportarea, or conform art. 384 Cod de procedură penală, circumstanțele

indicate în plângerea lui Lechințan Diana Adina și preluate în rechizitoriu nu au fost

verificate în ședințele de judecată și nu pot fi luate la baza sentinței.

Conform art. 328 Cod de procedură penală, procurorul a renunțat la declarațiile

martorului Lechințan Ioan-Vlăduț, prin urmare datele menționate sunt inadmisibile ca

probe și urmează a fi excluse din dosar.

5.3. Sub aspectul art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, în sensul că

nu au fost întrunite elementele infracțiunii, recurentul invocă, că probatoriul

administrat nu confirmă săvârșirea de către Ursu Vera a infracțiunii incriminate.

Or, în cadrul cercetării judecătorești au fost constatate următoarele circumstanțe:

obiectul infracțiunii incriminate constituie costul serviciilor potrivit tranzacției încheiate

între 2 agenți economici, iar comanda nr. 87 din 10 septembrie 2013 adresată de SC

„Avner Grup” SRL către SC „King Spedition” SRL, denotă existența relațiilor civile

9

între acestea, care sunt reglementate de prevederile art. art. 666-703, 970-992, 993-1028

Cod civil.

Lipsa faptului infracțiunii este dovedit prin următoarele probe: declarațiile

reprezentantului părții vătămate Carcu Ioan, a martorilor Mandraburcă Andrei,

Ghiliov Vladimir, Natalia Cațer, a inculpatului Ursu Vera, prin comanda nr. 87 din

10 septembrie 2013, actul de verificare a decontărilor între SC „Avner Grup” SRL și

SC „King Spedition” SRL din 25 septembrie 2013, ordinul de plată nr. 30 din

13 septembrie 2013, proiectul documentului de plată nr. 37 din 25 septembrie 2013,

dovada transmiterii spre verificare prin intermediul poștei electronice a proiectului

ordinului de plată valutară cu rechizite bancare greșite, dovada transmiterii spre

verificare prin intermediul poștei electronice a proiectului ordinului de plată valutară cu

rechizite bancare corecte, extrasul din cont în moneda națională la 25 septembrie 2013,

extrasul din cont în valută (euro) la 25 septembrie 2013.

Reiterează avocatul, că partea acuzării nu a rezolvat sarcina probațiunii,

substituind acțiunile și responsabilitatea persoanei juridice cu acțiunile persoanei fizice,

confundând noțiunile de daune materiale cu restanță debitoare, identificând locul

presupusei fapte cu datele incluse în proiectul ordinului de plata nr. 37, expediat la

25 septembrie 2013, ora 16:32, prin rețeaua internet.

Procurorul nu a demonstrat cauzarea și proporțiile pretinsei daune materiale în

raport cu prevederile art. 126 Cod penal, eronat afirmând despre cauzarea daunei

materiale pe care o egalează la costul serviciilor de transport, convenit liber între părțile

contractante și care include atât cheltuielile pe care persoana le-a suportat la prestarea

acestora, cât și beneficiul ratat.

De asemenea, acuzarea nu a dovedit înfăptuirea înșelăciunii de către inculpatul

Ursu Vera, nu a identificat persoana fizică care ar fi fost înșelată, destinatarul

recepționării mesajului electronic sau convorbirii telefonice privind intențiile de plată,

data, locul aflării acestuia și a inculpatului, nu a demonstrat legătura cauzală între

presupusa înșelăciune și cauzarea pretinsei daune.

Acuzarea a indicat, că inculpatul ar fi prezentat SRL „King Spedition” prin

mesajul electronic din 25 septembrie 2013, ordinul de plată nr. 37 ca fiind unul real

executat, pentru a determina transportatorul să dispună descărcarea mărfurilor la

destinație, însă a fost demonstrat că la acel moment serviciile de transport deja au fost

prestate, iar marfa descărcată destinatarului SRL „Agro Profi”.

De rând cu existența litigiului și relațiilor contractuale între SRL „Avner Grup” și

SRL „King Spedition”, pretinsa cauzare de daune în ordinea legii penale, nu există, iar

acuzațiile împotriva administratorului SRL „Avner Grup”, Ursu Vera se întemeiază pe

dreptul obligațional și rapoarte civile determinate exclusiv de legea civilă.

Înscrisurile prezentate de inculpat și de specialist demonstrează că SRL „King

Spedition” a întârziat executarea obligațiilor, a prezentat pentru achitare 2 conturi

bancare diferite, la 25 septembrie 2013, destinatarul SRL „Agro Profi” nu achitase pe

contul SRL „Avner Grup” costul serviciilor de transport, proiectul ordinului de plată

nr. 37 din 25 septembrie 2013 nu corespundea cerințelor de formă și de conținut unui

document real de plată, iar SRL „Avner Grup” nu este în măsură să execute obligațiile

sale contractuale.

Consideră apărarea, că înaintarea acțiunii civile în procesul penal are un caracter

neîntemeiat, deoarece existența și întinderea prejudiciului urmau a fi dovedite conform

prevederilor art. 118 Cod de procedură penală, Ursu Vera nefiind în măsură să răspundă

pentru obligațiile contractuale a doi agenți economici și restituirea datoriilor.

10

Totodată, în cauza menționată urmează a fi elucidată o problemă de drept de

importanță generală, și anume dacă obiectul material al infracțiunii prevăzute de art. 196

Cod penal, încorporează și beneficiul ratat.

penală, a prezentat referință la cererea de recurs, solicitând respingerea acestuia din

motiv că argumentele la care face referire recurentul, au constituit obiect de examinare

în instanța de apel, care în concordanță cu prevederile art. art. 414, 417 Cod de procedură

penală, s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor.

6.1. SC „King Spedition” SRL, a prezentat referință pe marginea recursului

declarat, solicitând respingerea acestuia ca inadmisibil, din motiv că la judecarea cauzei,

în baza probelor administrate s-a constatat indubitabil, că Ursu Vera se face vinovată de

săvârșirea faptelor incriminate.

Evidențiază reprezentanții părții vătămate, că latura obiectivă a infracțiunii se

realizează prin cauzarea daunelor materiale prin înșelăciune, or, în lipsa faptelor

imputate inculpatului, SC „King Spedition” SRL nu ar fi predat bunurile transportate

până nu ar fi primit contravaloarea serviciilor de transport.

De altfel, la materialele cauzei se probează că SRL „Avner Grup” a deținut

fondurile necesare achitării obligațiilor de plată, însă inculpatul cu rea credință nu a

achitat până în prezent sumele datorate.

materialele cauzei și motivele invocate, ținând cont de argumentele expuse în referințe,

Colegiul penal concluzionează asupra inadmisibilității acestuia din următoarele

considerente.

Pornind de la expunerea argumentelor cu privire la soluția inadmisibilității

recursului ordinar declarat de apărare, Colegiul penal amintește că potrivit art. 432

alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea

în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

După cum rezultă din conținutul recursului, titularul acestuia invocă dezacordul

cu soluția instanței de apel sub aspectul temeiurilor pentru declararea recursului

prevăzute la pct. 6), 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează, că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, ori când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Cu referire la criticele invocate de recurent sub aspectul pct. 6) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală.

În conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel, sau cercetează suplimentar probele administrate

de prima instanță, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Așa cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul penal reține, că instanța de

apel a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, iar decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la

respingerea apelului declarat de avocatul Mazniuc Victor în numele inculpatului și de

inculpatul Ursu Vera cu menținerea sentinței primei instanțe, prin care inculpatul a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 196 alin. (4) Cod penal.

11

Cu referire la cele invocate de recurent precum că, instanța de apel nu s-a expus

punctat asupra tuturor motivelor invocate în apel, Colegiul penal menționează că

motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului,

care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor de amănunt, atâta timp

cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt

menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, așa cum s-a

procedat, de altfel, în cauza de față.

Investită cu o situație de fapt, instanța de fond și cea de apel, ca urmare a efectuării

cercetării judecătorești, a expus situația de fapt reținută pe baza probatoriului administrat

și a concluzionat corect ca aceasta se circumscrie încadrării juridice în baza art. 196

alin. (4) Cod penal.

Totodată, din materialele dosarului rezultă că instanța de apel, la examinarea

cauzei, a ținut seama în deplină măsură de prevederile art. art. 27, 99-101 Cod de

procedură penală, cercetând sub toate aspectele probele administrate, verificându-le

minuțios, iar în final le-a dat o apreciere corespunzătoare prin prisma pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, care coroborate în ansamblu, confirmă

vinovăția inculpatului Ursu Vera în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. (4)

Cod penal, iar careva temeiuri de a dispune achitarea inculpatului nu au fost stabilite.

Astfel, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, fiind legală și întemeiată.

Cu referire la argumentul recurentului, că relațiile între SRL „Agro Profi”, SRL

„Avner Grup” și SC „King Spedition” SRL sunt de natură civilă, iar acest fapt exclude

posibilitatea atragerii la răspundere penală a inculpatului, precum și că dauna incriminată

reprezintă o restanță debitoare a SRL „Avner Grup” pasibilă de a fi obiectul unui litigiu

civil, Colegiul penal evidențiază, că instanțele de fond au descris detaliat întrunirea în

acțiunile inculpatului a componenței infracțiunii imputate, anume cauzarea prin

înșelăciune a daunelor materiale în proporții deosebit de mari părții vătămate SC „King

Spedition” SRL, acțiune manifestată prin prezentarea unui document de plată neveridic

ca fiind unul real și executat, operațiune bancară despre care inculpatul Ursu Vera

cunoștea cu certitudine că nu a fost autorizată spre executare.

Mai mult, în scopul obținerii credibilității SC „King Spedition” SRL,

administratorul SRL „Avner Grup”, Ursu Vera a telefonat personal părții vătămate,

confirmând că plata a fost efectuată prin intermediului sistemului banking și careva

probleme nu sunt, acțiune care exclude versiunea apărării precum că de fapt ea a întocmit

doar un proiect al ordinului de plată, trimițându-l spre verificare.

Așadar, nu poate fi reținută la caz poziția recurentului privind prezența la caz a

relațiilor civile, întrucât faptele imputate de facto au fost recunoscute de inculpată prin

depozițiile date pe parcursul judecării cauzei, ceea ce instanța de apel a și menționat în

contextul deciziei atacate, specificând că din probatoriul administrat denotă cu

certitudine, că în perioada de după săvârșirea infracțiunii, SRL „Avner Grup” dispunea

pe conturile bancare de suficiente resurse financiare pentru achitarea datoriei

contractuale în raporturile cu transportatorul SC „King Spedition” SRL, însă ultima nu

a efectuat transferul în pofida somațiilor înaintate de SC „King Spedition” SRL.

Prin urmare, susținerile inculpatului cu privire la lipsa în acțiunile sale a intenției

cauzării daunelor materiale în proporții deosebit de mari părții vătămate SC „King

Spedition” SRL, corect au fost apreciate de către instanța de apel ca o metodă de apărare,

în acțiunile descrise supra fiind certă prezența scopului de cupiditate

12

Argumentele părții apărării susținute pe parcursul examinării cauzei precum că

SC „King Spedition” SRL a livrat marfa cu întârziere și a prejudiciat interesele SRL

„Avner Grup”, nu au nici o acoperire probantă, or instanța de apel la acest capitol a

specificat, că marfa a ajuns la destinație încă la 23 septembrie 2013, fiind reținută în

vamă în legătură cu necesitatea perfectării actelor vamale.

Așadar, sub aspectul dat se va evidenția, că de fapt, sub pretextul întârzierii livrării

mărfii se încearcă o camuflare a acțiunilor infracționale ale inculpatului, însă după cum

rezultă din contextul deciziei recurate, instanța de apel a subliniat, că SRL „Avner Grup”

nu a înaintat careva pretenții transportatorului sub acest aspect, la materialele dosarului

nu sunt prezente careva probe care ar confirma sistarea relațiilor contractuale între SRL

„Avner Grup” și SC „King Spedition” SRL.

Totodată, prezentarea către achitare a 2 conturi bancare diferite de către SC „King

Spedition” SRL, nu îndreptățește acțiunile inculpatului de prezentare a unui document

de plată neveridic.

Cu referire la alegațiile recurentului, că partea acuzării nu a probat intenția SRL

„Avner Grup” de a nu-și îndeplini angajamentele asumate, instanța de recurs relevă, că

acestea poartă un caracter declarativ, deoarece instanța de apel reținând extrasele bancare

de pe conturile SRL „Avner Grup” a constatat că întreprinderea dispunea de mijloace

bănești suficiente pentru achitarea datoriei, surse financiare care proveneau chiar de la

beneficiarul nemijlocit al transportului importat - SRL „Agro Profi”, însă SRL „Avner

Grup” în persoana administratorului Ursu Vera nu a efectuat plățile necesare pentru

stingerea datoriei (f. d. 89-171, vol. I).

Față de aspectele descrise, Colegiul penal apreciază ca fiind lipsite de orice suport

juridic afirmațiile recurentului privind imposibilitatea încasării din contul inculpatului a

sumelor datorate părții vătămate, or, prejudiciul cauzat se datorează anume acțiunilor

ilicite ale ultimului și nu pot fi pretinse de la entitatea juridică respectivă.

Cu referire la cerința recurentului privind necesitatea aplicării la caz a prevederilor

art. 1 din Protocolul nr. 4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, care statuează, că „Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa pentru

singurul motiv că nu este în măsură să execute o obligație contractuală”, Colegiul penal

opinează asupra faptului că elementul material al infracțiunii de cauzare de daune

materiale prin înșelăciune are drept premisă o acțiune și, respectiv, o omisiune, care

induce cocontractantul într-o eroare determinantă la încheierea ori executarea actului.

Dacă eroarea nu ar fi existat, contractul nu s-ar fi încheiat sau executat în condițiile

respective. Prin urmare, nu poate fi confundată infracțiunea de cauzare de daune

materiale prin înșelăciune, cu neexecutarea unei obligații contractuale.

De aceea, invocarea dispozițiilor art. 1 din Protocolul adițional nr. 4 la Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privitoare la

interzicerea privării de libertate pentru datorii, este nepertinentă.

Sub aspectul prin care se invocă încălcarea competenței teritoriale la examinarea

cauzei penale nominalizate, instanța de recurs însușește opinia instanței de apel, care

argumentat a menționat, că prin ordonanța de transmitere a cauzei penale după

competență din 10 octombrie 2014, a fost dispusă transmiterea cauzei penale

nr. 201411306 procurorului sect. Botanica, mun. Chișinău pentru organizarea efectuării

în continuare a urmăririi penale, din motiv că potrivit datelor prezentate de administrația

publică locală, familia Ursu nu locuia în s. Tîrnova, r-nul Dondușeni și nici

întreprinderea SC „Avner Grup” SRL nu activa pe teritoriul satului respectiv, locul

săvârșii infracțiunii fiind stabilit potrivit amplasării instituției financiare prin intermediul

13

căreia inculpatul a săvârșit infracțiunea și anume filiala nr. 14 a BC „Moldova

Agroindbank” SA, situată pe adresa str. Cuza Vodă 28/1, mun. Chișinău, care se află sub

jurisdicția sect. Botanica, mun. Chișinău.

Mai mult, instanța de apel la segmentul dat, corect a specificat, că ordonanța din

10 octombrie 2014 privind transmiterea cauzei penale nr. 201411306 după competență,

nu a fost contestată.

La fel, nu poate fi admisă nici solicitarea privind lăsarea fără soluționare a acțiunii

civile, or, instanța de apel corect a reținut în speță că partea vătămată a prezentat probe

privind cauzarea prejudiciului material și suportarea cheltuielilor de judecată, iar prin

prisma prevederilor art. art. 219 - 221 Cod de procedură penală, aceste pretenții just au

fost admise.

În continuare, referitor la criticele recurentului sub aspectul greșitei aprecieri a

materialului probator administrat, Colegiul penal amintește că, la etapa judecării

recursului nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere

materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de

instanțele de fond.

Deci, Colegiul penal nu examinează criticele referitoare la presupusa greșită

reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci verifică,

prin raportare la situația de fapt stabilită de instanța de fond și cea de apel, corectitudinea

stabilirii vinovăției inculpatului Ursu Vera privind săvârșirea infracțiunii imputate prin

rechizitoriu.

Prin urmare, opozabil celor enunțate de recurent, Colegiul penal, verificând

suplimentar materialele dosarului, specifică că, judecând apelul, instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă, care

este argumentată și corespunzătoare cumulului de probe administrate și nemijlocit

verificate în ședințele de judecată în condițiile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală

și, totodată, care au fost just apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, în

baza cărora s-a stabilit cu certitudine că inculpatul a săvârșit infracțiunea nominalizată

supra în circumstanțele descrise în rechizitoriu.

Reieșind din cele expuse, instanța de recurs apreciază drept vădit neîntemeiate

criticele recurentului privitor la încălcarea dreptului la apărare al inculpatului de către

organul de urmărire penală, cât și referitor la adoptarea unei decizii ilegale de către

instanța de apel în privința lui Ursu Vera, cu atât mai mult că aceste argumente au

constituit obiect de discuție și la judecarea cauzei penale în prima instanță și în instanța

de apel și, cărora instanțele de judecată le-au dat o motivare corespunzătoare,

argumentată și pe larg expusă în hotărârile adoptate, soluție pe care instanța de recurs o

însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul că

verificând hotărârea atacată în raport cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură

penală, temeiuri de casare a acesteia, nu s-au stabilit, or concluzionând asupra celor

expuse, instanța de recurs consideră, că în prezenta cauză nu se constată erorile de drept

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Față de cele enunțate, verificând probatoriul administrat în cauză, prin prisma

argumentelor invocate de recurent, Colegiul penal le consideră ca nefondate, în sensul

că vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate se dovedește indubitabil

din probele acumulate, iar de către instanțele de fond la judecarea cauzei nu a fost comisă

eroarea gravă de fapt, care ar duce la casarea hotărârii atacate și adoptarea unei alte

soluții.

14

Cu referire la criticele invocate de recurent sub aspectul pct. 8) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, Colegiul penal menționează, că temeiul invocat de avocatul

Mazniuc Victor în numele inculpatului - „nu sunt întrunite elementele infracțiunii” este

prezent atunci, când instanța ce a judecat cauza a comis în această parte o eroare de drept,

cum ar fi situația prin care în hotărârea judecătorească s-a făcut referire la săvârșirea

infracțiunii, dar nu au fost stabilite faptele sau împrejurările de fapt care corespund

elementelor constitutive ale infracțiunii respective.

Totodată, temeiul invocat include cazurile când nu au fost stabilite mijloacele de

probă prin intermediul căror s-au constatat elementele constitutive ale infracțiunii, ori

când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale

infracțiunii.

La caz însă, conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată detaliat și

multiaspectual în textul deciziei instanței de apel, iar careva temeiuri de a pune la

îndoială veridicitatea acestor probe nu s-au stabilit, deoarece ele au fost obținute cu

respectarea normelor de procedură penală.

Prin urmare, instanța de recurs conchide, că situația de fapt a fost just stabilită de

către instanța de apel în urma analizei coroborate a întregului ansamblu probator

administrat și expus în pct. 4 al prezentei decizii, încadrarea juridică dată faptelor este

corectă și corespunde situației de fapt reținute, la caz, corect instanța de apel ajungând

la concluzia că sunt îndeplinite în prezenta speță condițiile tragerii la răspundere penală

a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. (4) Cod penal.

În continuare, referitor la criticele recurentului în ceea ce privește existența

componenței de infracțiune în acțiunile inculpatului Ursu Vera în baza art. 196 alin. (4)

Cod penal, instanța de recurs explică următoarele.

Potrivit literaturii de specialitate în domeniu, obiectul juridic special al infracțiunii

analizate are un caracter complex, fiind constituit din obiectul juridic principal, ce

vizează relațiile sociale cu privire la patrimoniu și obiectul juridic secundar, care este

format din relațiile sociale cu privire la libertatea manifestării de voință și la minimul

necesar de încredere.

Obiectul material al infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. (4) Cod penal, în cazul

eschivării de la plata pentru prestarea serviciilor, ca în situația examinată în speță, îl

reprezintă sumele bănești pe care făptuitorul le reține și nu le transmite către victimă în

schimbul bunurilor, serviciilor sau lucrărilor de care a beneficiat.

În acest context, dezacordul recurentului privind aprecierea în speță a daunei

materiale ca fiind echivalent costului serviciilor de transport convenit între părțile

contractante, urmează a fi apreciat ca unul neîntemeiat, or tranzacția efectuată în sumă

de 6800 euro, constituie obiectul material al infracțiunii spre care au fost îndreptate

acțiunile inculpatului Ursu Vera, care prin prisma prevederilor art. 126 Cod penal,

constituie proporții deosebit de mari.

Latura obiectivă a infracțiunii specificate la art. 196 alin. (4) Cod penal, se

caracterizează prin următoarea structură:

1) fapta prejudiciabilă care este alcătuită din două acțiuni:

- acțiunea principală de cauzare a daunelor materiale;

- acțiunea adiacentă, care se exprimă prin înșelăciune sau abuz de încredere;

2) urmările prejudiciabile sub formă de daune materiale în proporții deosebit de

mari;

3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile

4) circumstanțele săvârșirii infracțiunii, dacă fapta nu constituie o sustragere.

15

Așadar în speță, atât prima instanță cât și instanța de apel, corect au stabilit că

acțiunile inculpatului se circumscriu componenței de infracțiune - cauzarea de daune

materiale în proporții deosebit de mari proprietarului prin înșelăciune, dacă fapta nu

constituie o însușire, reținând că, Ursu Vera a confirmat că a întocmit ordinul de plată

nr. 37 din 25 septembrie 2015, pe care l-a expediat prin intermediul poștei electronice

către SC „King Spedition” SRL, iar argumentul că dânsa a greșit datele în ordinul de

plată și din acest motiv plata nu a fost efectuată, corect au fost respinse, întrucât potrivit

informațiilor prezentate de bancă, Ursu Vera în ziua respectivă nu a efectuat careva

operațiuni prin intermediul sistemului internet banking în legătură cu SC „King

Spedition” SRL.

Latura subiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. (4) Cod penal, se

caracterizează prin vinovăție sub forma intenției directe, fiind specific ca făptuitorul să

urmărească scopul de cupiditate, care nu cuprinde scopul sustragerii.

Așa fiind, Colegiul penal conchide că, în prezenta cauză, nu se constată admiterea

erorii de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, la etapa

judecării apelului.

Prin urmare, argumentele invocate de către avocatul Mazniuc Victor în cererea de

recurs, nu și-au găsit confirmare și nu pot servi temei de casare a deciziei contestate, iar

instanța de recurs conchide că în speță se impune soluția inadmisibilității recursului

ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Mazniuc Victor în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

22 decembrie 2015, în cauza penală în privința lui Ursu Vera Vasile, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 23 iunie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

16