1ra-1193/2016 — art. 186 alin. 2 lit. b, d CP

1ra-1193/2016 — art. 186 alin. 2 lit. b, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1193/2016

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

07 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului Nicolaev Nicolae, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 23 decembrie 2015 și a

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 martie 2016, în cauza penală

privindu-l pe

Nicolaev Nicolae Sergiu, născut la 18

ianuarie 1995, originar și domiciliat în r-nul Ștefan

Vodă, s. Volontiri.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 14.02.2014 – 23.12.2015;

Instanța de apel: 02.02.2016 – 21.03.2016;

Instanța de recurs: 16.05.2016 – 07.09.2016.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

Nicolaev N. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. b), d)

Cod penal, la 2 ani și 6 luni închisoare.

Potrivit prevederilor art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată pe o

perioadă de probațiune de 3 ani.

Acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Antoci V. a fost admisă, s-a

dispus încasarea de la Nicolaev N. în beneficiul părții vătămate a prejudiciului material

în mărime de 24 500 lei și a prejudiciului moral în mărime de 3 000 lei.

1

1.1. Tot prin aceeași sentință, a fost încetat procesul penal intentat în privința lui

Furdui G. pe motivul împăcării părților.

Nicolaev N. și Furdui G., la 11 aprilie 2013 urmărind scopul sustragerii bunurilor altei

persoane, acționînd împreună și prin înțelegere prealabilă cu o altă persoană, în privința

căreia cauza a fost disjungată într-o procedură separată, pe ascuns au sustras din fața

barului „Plan B”, amplasat pe str. Independenței, 21, mun. Chișinău, patru difuzoare de

model „Tornado”, un amplificator de model „Dodje”; un pupitru de model „Fonic”;

două suporturi pentru difuzoare; un microfon cu cablu; un microfon cu radio; un

notebook de model „Toshiba”; prelungitoare, prize, fire pentru conectarea difuzoarelor,

două baterii de rezervă pentru microfoane, cauzînd astfel părții vătămate Antoci V., o

daună materială în proporții considerabile, în mărime de 49 000 lei.

Acțiunile inculpatului Nicolaev N. au fost încadrate de către organul de urmărire

penală în baza art. 186 alin. (4) Cod penal.

către avocatul Mîrzîncu A. în numele inculpatului Nicolaev N.

3.1. Procurorul în cererea de apel a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit căreia inculpații Nicolaev N. și Furdui G. să fie

recunoscuți vinovați în baza art. 186 alin. (4) Cod penal, stabilindu-li-se pedeapsă după

cum urmează:

- Inculpatului Furdui G. a-i stabili pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen

de 6 ani, conform art. 85 Cod penal, la pedeapsa stabilită de adăugat prin cumul parțial

partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Ciocana din 13.07.2015

și a-i stabili pedeapsa definitivă sub formă de 6 ani și 6 luni închisoare cu executare în

penitenciar de tip închis;

- Inculpatului Nicolaev N. a-i stabili pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului, procurorul a indicat că hotărîrea primei instanțe nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția adoptată, motivarea acesteia este expusă

neclar, concluziile sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei, iar faptei săvîrșite de

către inculpați i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Prima instanța, a recalificat acțiunile comise de către inculpați în baza art. 186

alin. (2) lit. b), d) Cod penal, motivînd că nu s-a constatat infracțiunea prevăzută de art.

186 alin. (4) Cod penal.

Astfel, procurorul a indicat că nu este de acord cu concluziile primei instanței,

deoarece atît în cadrul urmăririi penale, cît și în cadrul ședinței de judecată partea

vătămată Antoci V. a declarat că suma prejudiciului material cauzat prin infracțiune

constituie suma de 3 510 Euro, care la momentul săvîrșirii infracțiunii, constituia suma

2

de 56 791,80 lei. Însă prima instanță nu a dat nicio apreciere declarațiilor părții

vătămate în partea ce se referă la valoarea bunurilor sustrase.

Apelantul a mai indicat că, prima instanță a menționat că cuantumul prejudiciului

material cauzat părții vătămate Antoci V. a fost modificat fără careva schimbări a listei

obiectelor sustrase și prețurilor acestora.

Așadar, procurorul a remarcat că concluzia menționată nu corespunde

circumstanțelor de fapt stabilite în cadrul examinării, și anume că valoarea bunurilor

incluse în învinuire, nu a fost pusă la îndoială din ce reiesă că au fost apreciate corect,

cu atît mai mult că, în instanța de judecată au fost prezentate documente ce dovedesc

sustragerea lor de către inculpați, cum ar fi certificatul de garanție, certificatul cu privire

la procurarea instrumentelor muzicale. Documentele date au fost examinate nemijlocit

în ședința de judecată în cadrul judecării cauzei în prima instanță.

De asemenea, acuzarea a indicat că nu a fost de acord cu motivarea dată de prima

instanță, deoarece conform prevederilor art. 325 Cod de procedură penală, judecarea

cauzei în prima instanță se efectuează numai în limitele învinuirii formulate în

rechizitoriu.

Instanța de judecată, motivînd sentința, a ignorat o parte din probele prezentate de

către acuzare și examinate în instanță, iar în sentință contrar prevederilor art.394 alin.

(1) p. 2) Cod de procedură penală, nu a indicat motivele pentru care le-a respins și nu le-

a dat apreciere juridică.

Astfel, din cererea părții vătămate, din declarațiile părții vătămate, Antoci V., date

la urmărirea penală și în ședința de judecată, declarațiile martorului Caldaram S.

conform cărora s-a dovedit că valoarea bunurilor sustrase constituia suma de 3 510 euro,

care la momentul săvîrșirii infracțiunii, conform ratei oficiale de schimb a Băncii

Naționale a Moldovei (un euro echivalent a 16,18 lei) constituia suma de 56 791,80 lei,

care conform legislației constituie un prejudiciu material în proporții mari.

3.2. Avocatul Mîrzîncu A. în numele inculpatului Nicolaev N. a solicitat

casarea parțială a sentinței în partea stabilirii pedepsei, cu rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit căreia inculpatului Nicolaev N. să-i fie aplicată o

pedeapsă sub formă de amendă în limita sancțiunii prevăzute la art. 186 alin. (2) lit. b),

d) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal.

În motivarea apelului, avocatul Mîrzîncu A. a indicat că prima instanță a

examinat cauza unilateral, punînd la baza sentinței doar probele acuzării.

Totodată, a menționat că instanța de judecată nu s-a expus motivat asupra

argumentelor inculpatului invocate în instanța de judecată și nu a respectat principiile

generale ce reglementează desfășurarea procesului penal la capitolul administrării și

prezentării probelor de către părți, circumstanțe ce constituie temei de casare a sentinței

pronunțate.

3

A mai indicat că, la stabilirea pedepsei prima instanță nu a luat în considerație

faptul că Nicolaev N. la momentul comiterii infracțiunii avea doar 19 ani, fiind o

persoană timidă și elev la o școală de meserii, avînd nevoie de surse financiare pentru a

se întreține. Urmare, ceilalți participanți s-au folosit de situația vulnerabilă a acestuia l-

au indus în eroare pe Nicolaev N. și l-au implicat în acțiuni infracționale.

Prima instanță la adoptarea sentinței, nu a ținut cont nici de declarațiile

inculpatului, Furdui G., care a menționat că Nicolaev N. trebuia tot timpul indus în

eroare ca să nu-și dea seama că se comite furtul aparatelor muzicale. De asemenea, a

menționat că prima instanță nu a reținut nici faptul că Damaschin A. și Furdui G. au

hotărît ca în genere lui Nicolaev N. să nu i se achite nimic din serviciul acordat lor,

respectiv rezultă că aceștia s-au folosit de naivitatea ultimului.

Referitor la acțiunea civilă, a indicat că prejudiciul părții vătămate să nu fie

perceput de la Nicolaev N., deoarece însuși inculpatul, Furdui G., a declarat că lui

Nicolaev N. nu i s-a dat nimic în urma realizării bunurilor sustrase.

Mai mult ca atît, a considerat că nu a fost stabilit concret cuantumul prejudiciului

material, or, inculpatul, Furdui G., i-a restituit părții vătămate suma de 20 000 lei și nu

este clar de ce de la inculpatul, Nicolaev N. urmează a fi încasat prejudiciul material în

mărime de 24 500 lei și prejudiciul moral în mărime de 3000 lei, dacă cauza în privința

lui Damaschin A. a fost disjungată într-o cauză separată.

Prin urmare, a solicitat ca acțiunea civilă depusă de partea vătămată să fie admisă

în principiu urmînd ca asupra ei să se expună instanța civilă. Or, prejudiciul cauzat

urmează a fi perceput solidar de la trei coparticipanți și nu numai de la doi în proporții

diferite.

apelul declarat de către avocatul Mîrzîncu A. în numele inculpatului Nicolaev N. a fost

respins, ca fiind nefondat.

Apelul declarat de către acuzatorul de stat a fost admis, sentința a fost casată

parțial, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, potrivit căreia, Nicolaev N. a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute la art. 186 alin. (4) Cod penal, și în baza acestei legi i s-a stabilit o

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de

tip semiînchis.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată pe o perioadă

de probațiune de 4 ani.

Tot prin aceeași decizie a fost condamnat și inculpatul Furdui G. în baza art. 186

alin. (4) Cod penal , însă în privința acestuia decizia nu se contestă.

4

constatat că prima instanță eronat a recalificat acțiunile inculpaților, fără a da o

apreciere probelor în virtutea art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală.

Astfel, instanța de apel a apreciat critic poziția primei instanțe, în privința

reîncadrării acțiunilor inculpaților din art. 186 alin. (4) Cod penal, în art. 186 alin. (2)

lit. b), d) Cod penal și încetării procesului în privința inculpatului Furdui G., pe motivul

împăcării părților, menționînd în acest sens că prima instanță nu a ținut cont de

declarațiile părții vătămate Antoci V., a martorilor Antoci V. și Caldararu S., dar și a

celorlalte înscrisuri anexate la materialele dosarului.

În contextul dat, instanța de apel a constatat că Nicolaev N. și Furdui G., la data

de 11 aprilie 2013 urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, acționînd

împreună și prin înțelegere prealabilă cu persoana, în privința căreia cauza a fost

disjungată într-o procedură separată, pe ascuns au sustras din fața barului „Plan B”,

amplasat pe str. Independenței, 21, mun. Chișinău, patru difuzoare de model „Tornado”,

un amplificator de model „Dodje”; un pupitru de model „Fonic”; două suporturi pentru

difuzoare; un microfon cu cablu; un microfon cu radio; un notebook de model

„Toshiba”; prelungitoare, prize, fire pentru conectarea difuzoarelor, două baterii de

rezervă pentru microfoane, cauzînd astfel părții vătămate Antoci V., o daună materială

în proporții mari în sumă totală de 3 510 euro, ceea ce constituie echivalentul a

56 791,80 lei.

Instanța de apel, a reținut ca întemeiate argumentele invocate de procuror în

cererea de apel, constatînd cu certitudine că acțiunile inculpatului Nicolaev N. se

încadrează în baza art. 186 alin. (4) Cod penal.

Astfel, în contextul dat, instanța de apel a menționat că prima instanță a pus la

baza reîncadrării acțiunilor inculpatului Nicolaev N. conținutul cererii depuse de către

partea vătămată la 09 noiembrie 2015, fără a o aprecia în raport cu celelalte probe

administrate pe cauza penală dată. Prima instanță nu a luat în considerație, nici

declarație părții vătămate Antoci V. depuse în cadrul ședinței din prima instanță din 14

decembrie 2015 (vol.II, f.d. 73(verso)-74).

La acest capitol, reieșind din declarațiile părții vătămate, instanța de apel a reținut

că acesta a indicat suma prejudiciului de 49 000 lei, la rugămintea avocatului

inculpatului Furdui G., afirmații susținute și în cadrul ședinței instanței de apel.

Tot aici, instanța de apel a accentuat că, din conținutul procesului verbal al

ședinței de judecată din prima instanță din 14 decembrie 2015, rezultă că, la întrebarea

instanței, partea vătămată a indicat că costul bunurilor sustrase este de 3 510 Euro,

acesta fiind audiată sub jurămînt și fiind avertizată de răspundere penală în cazul

declarațiilor false, ca ulterior la insistența avocatului inculpatului, partea vătămată să

declare că la momentul comiterii infracțiunii prejudiciul era de 49 000 lei, iar la

momentul procurării bunurilor sustrase acestea valorau 56 791, 80 lei.

5

Prin urmare, instanța de apel a ajuns la concluzia că învinuirea înaintată

inculpatului Nicolaev N. în baza art. 186 alin. (4) Cod penal, este confirmată prin întreg

ansamblu probator administrat la dosar, considerînd în acest sens aprecierile primei

instanțe ca fiind neîntemeiate.

În asemenea circumstanțe, instanța de apel remarcat că la caz nu sunt aplicabile

prevederile art. 109 Cod penal, deoarece instituția împăcării prevede că, împăcarea are

loc în cazurile în care a fost săvîrșită o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, iar în

cazul minorilor, și pentru o infracțiune gravă, pe cînd inculpații au săvîrșit o infracțiune

gravă, și la momentul săvîrșirii aceștia nu erau minori.

Referitor la solicitarea invocată în cadrul cererii de apel de către apărătorul

inculpatului Nicolaev N., privitor la aplicarea în privința acestuia prevederile art. 79

Cod Penal, argumentînd că acesta și-a recunoscut vina, a fost dus în eroare și astfel

pedeapsa aplicată este prea aspră în raport cu fapta comisă și consecințele acesteia,

instanța de apel a considerat-o ca fiind neîntemeiată, iar circumstanțe descrise pot fi

luate în considerație la individualizarea pedepsei, însă nu pot fi apreciate ca fiind

excepționale.

cu recurs ordinar, prin care solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărîri potrivit căreia, acțiunile inculpatului să fie reîncadrate în baza art. 186

alin. (2) lit. b), d) Cod penal, și în baza acestei norme să-i fie stabilită o pedeapsă sub

formă de amendă în limita sancțiunii art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, cu aplicarea

prevederilor art. 79 Cod penal.

Consideră, că nu a fost încadrate corect acțiunile inculpatului de către instanța de

apel, în baza art. 186 alin.(4) Cod penal, deoarece acuzarea nu a prezentate probe

pertinente și concludente, care ar fi dovedit că inculpatul Nicolaev N. a participat la

sustragerea bunurilor în proporții mari.

Menționează că unica probă pe care se bazează învinuirea adusă inculpatului sînt

numai declarațiile părții vătămate, care însă nu a confirmat declarațiile sale prin acte

confirmatoare referitor la prețul bunurilor sustrase, ori dacă acesta le-ar fi procurat noi

precum declară, atunci urma să dețină careva acte sau certificate de garanție ce

demonstrează acest fapt. Mai mult ca atît, în prima instanță partea vătămată a declarat că

i s-a cauzat un prejudiciu material în mărime de 49 000 lei, explicînd că a luat în calcul

uzura aparatajului muzical.

Totodată, indică că instanța de apel la pct. 33 neîntemeiat a ignorat cererea părții

vătămate din 09.11.2015 prin care arată că prejudiciul cauzat prin infracțiune este de 49

000 lei, or în prima instanță a fost prezentată și cererea autentică.

Potrivit art. 101 Cod de procedură penală fiecare probă urmează să fie apreciată

din punct de vedere al pertinenței, concludentei utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor.

6

Prin urmare, consideră că instanța de apel ilegal a reîncadrat acțiunile inculpatului

Nicolaev N. în baza art. 186 alin.(4) Cod penal, din motiv că nu a fost dovedit valoarea

prejudiciului cauzat.

Astfel, solicită ca instanța de recurs să ia în considerație faptul că inculpatul și-a

recunoscut parțial vinovăția, și anume în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186

alin.(2) Cod penal, se căiește de cele comise, a colaborat activ cu organele de urmărire

penală, a comis fapta fiind la o vîrstă destul de tînără.

În atarea situație, menționează că inculpatului urmează să-i fie aplicată o

pedeapsă sub formă de amendă, pedeapsă prevăzută de sancțiunea art. 186 alin.(2) Cod

penal.

Totodată, mai indică că în privința inculpatului pot fi aplicate și prevederile art.

79 Cod penal, deoarece în cadrul cercetării cauzei s-au stabilit circumstanțe care

generează aplicarea prevederilor acestui articol în privința lui, din care motiv solicită să-

i fie aplicată o pedeapsă sub formă de amendă mai mică decît cea prevăzută de

sancțiunea art. 186 alin. (2) Cod penal.

În drept, recurentul își întemeiază recursul pe temeiurile prevăzute la pct. 12) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală.

urmează a fi declarat inadmisibil, cu menținerea hotărîrii contestate.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat, or în vederea acestei statuări se expun următoarele considerente de fapt și

drept.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în

cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi

atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel la judecarea cauzei.

Analizînd textul deciziei contestate, instanța de recurs constată că, motivele

invocate de recurent nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii de drept,

care ar fi temei de casare a deciziei instanței de apel.

7

Prin urmare, instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de

apel, inclusiv să o caseze, atunci cînd constată comiterea unei erori de drept, dar va ține

cont de starea de fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească devenită definitivă.

Din conținutul recursului ordinar declarat de avocatul inculpatului rezultă că

recurentul critică încadrarea acțiunilor inculpatului în baza art. 186 alin. (4) Cod penal,

considerînd în cazul dat că atît organul de urmărire penală, cît și instanța de apel greșit

au estimat proporțiile daunei cauzate părții vătămate, iar acțiunile inculpatului urmînd a

fi corect încadrate în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal.

În atare împrejurări, instanța de recurs remarcă că instanța de apel judecînd

apelurile declarate, conform art. 414 Cod de procedură penală, verificînd temeinicia

hotărîrii primei instanțe, a ajuns la concluzia corectă că aceasta este neîntemeiată în

partea ce ține de încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului Nicolaev N. în baza art.

186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal.

Astfel, analizînd și cercetînd probele administrate în cauza penală, dîndu-le o

nouă apreciere și constatînd circumstanțele faptice săvîrșite de inculpat, instanța de apel

a reținut în sarcina acestuia elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 186

alin. (4) Cod penal.

În contextul dat, instanța de recurs reține, ca fiind întemeiate aprecierile instanței

de apel, care a indicat că prima instanță eronat a pus la baza încadrării acțiunilor

inculpatului Nicolaev N. în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, cererea înaintată

de către partea vătămată, prin care modifică mărimea prejudiciului cauzat, menționînd

suma de 49 000 lei cu titlu de prejudiciu cauzat, neluînd în considerație faptul că în

cadrul ședinței de judecată din prima instanță din 14 decembrie 2015, partea vătămată

Antoci V. a fost audiată sub jurmînt și prentîmpinată de tragerea la răspundere penală

pentru darea de declarații false, a susținut că suma prejudiciului cauzat este de 56 791,

80 lei, aceeași suma care a fost indicată și în învinuirea înaintată inculpatului Nicolaev

N. prin rechizitoriu.

Mai mult ca atît, instanța de apel corect a apreciat critic schimbarea poziției părții

vătămate în ceea ce privește mărimea prejudiciului cauzat, deoarece s-a datorat

influenței avocatului inculpatului Furdui G., precum a afirmat și însuși partea vătămată

și în cadrul ședinței prime instanțe, și în cea de apel.

Astfel, instanța de recurs susține concluzia instanței de apel privind încadrarea

acțiunilor inculpatului Nicolaev N. în baza art. 186 alin. (4) Cod penal, care a indicat că

prima instanță eronat a ajuns la concluzia, precum că inculpatul Nicolaev N. a săvîrșit

infracțiunea de furt, cauzînd prejudiciu în proporții considerabile, și nu în proporții

mari, așa cum a fost învinuit inculpatul Nicolaev N. prin rechizitoriu.

Tot aici, se indică faptul că, instanța de apel apreciind prejudiciu cauzat prin

prisma prevederilor art. 126 alin. (1) Cod penal, just a ajuns la concluzia că valoarea

8

bunurilor sustrase este de 56 791, 80 lei, această sumă depășește limita legală indicată

în norma citată, respectiv a fost considerată ca fiind proporții mari.

Așadar, instanța de recurs menționează că argumentele recurentului invocate în

recurs privitor la corectitudinea încadrării juridice a acțiunilor inculpatului Nicolaev N.

de către instanța de apel în baza art. 186 alin. (4) Cod penal, sunt considerate

neîntemeiate, din motivele expuse supra.

În continuarea, instanța de recurs referindu-se la argumentele recurentului în ceea

ce privește pedeapsa aplicată inculpatului Nicolaev N. și solicitările de a aplica în

privința acestuia prevederile art. 79 Cod penal, remarcă că norma legală menționată,

explică condițiile în care instanța de judecată poate aplica o pedeapsă mai blîndă, decît

cea prevăzută de lege, respectiv se constată ce acesta este un drept a instanței de

judecată, nici de cum o obligație, drept urmare le consideră ca fiind neîntemeiate,

reținînd în acest sens aprecierile instanței de apel, pe care și le însușește pe deplin.

Concluzionînd, instanța de recurs menționează că, considerentele expuse se

raliază celor constatate de instanța de apel privitor la situația de fapt și de drept reținută

în cauză și privitor la stabilirea vinovăției inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a

probelor administrate în cauză, dînd faptelor comise de acesta o încadrare juridică

corectă.

Prin urmare, se ajunge la concluzia că hotărîrea atacată este legală și întemeiată,

fiind adoptată în corespundere cu prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419

Cod de procedură penală și din atare considerente, recursul ordinar declarat de recurent

este inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Mîrzîncu Aurelia în

numele inculpatului Nicolaev Nicolae, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 21 martie 2016, în cauza penală privindu-l pe Nicolaev Nicolae

Sergiu, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 21 octombrie 2016.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

9