1re-55/16 — art.313 CPP

Dosarul nr.1re-55/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 mai 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de

petiționarul Mițcul Alexandru prin care se solicită casarea încheierii Judecătoriei

Dubăsari din 19 august 2015 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 29 septembrie 2015,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.06. - 19.08.2015;

Instanța de recurs: 07.09. - 29.09.2015.

A C O N S T A T A T :

A. Mițcul, împotriva acțiunilor procurorului r-nul Dubăsari, S. Russu, privind refuzul

de a supune unei cercetări penale suplimentare acțiunile cet. S. Popa în raport cu

obținerea dreptului de proprietate asupra bunurilor ÎS „Padex”.

plîngerea petiționarului de A. Mițcul a fost respinsă integral.

În motivarea încheierii adoptate, judecătorul de instrucție a indicat, că

petiționarul A. Mițcul criticînd actele și acțiunile procurorului, nu a invocat norme

legale care să prevadă drepturi și libertăți pretinse a fi esențial încălcate de către

procuror, denumirea acestor drepturi și libertăți, esența încălcărilor respective

raportate la normele procesuale penale și la alte legi naționale, convenții și tratate

internaționale, modul și măsura în care încălcările presupuse ar fi afectat actele

atacate, omițînd argumentarea ilegalității actelor contestate în acest sens.

Astfel, prima instanță a atestat netemeinicia argumentelor petiționarului privind

refuzul neîntemeiat al procurorului de a dispune investigații suplimentare, ori,

conform materialelor cauzei rezultă, că procurorul a apreciat probele administrate din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate

probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării și a ajuns la concluzia legală,

că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, dispunînd în baza art. 275 pct. 3)

Cod de procedură penală, neînceperea urmăririi penale.

solicitînd anularea acesteia precum și ordonanțele procurorului V. Gherb și S. Russu,

cu obligarea procurorului să efectueze un control suplimentar, examinînd toate

probele și circumstanțele care anterior nu au fost examinate, invocînd că hotărîrea

atacată nu corespunde motivelor pe care se întemeiază soluția, mai mult, în opinia

petiționarului, la examinarea plîngerii, nu au fost întreprinse toate măsurile prevăzute

1

de lege, pentru cercetarea sub toate aspectele, completă și obiectivă a circumstanțelor

cauzei.

2015, recursul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea încheierii contestate.

La adoptarea soluției date, instanța de recurs a concluzionat, că prima instanță a

făcut o analiză minuțioasă materialelor cauzei, dîndu-le o apreciere cuvenită și

întemeiat a ajuns la concluzia, că plîngerea petiționarului A. Mițcul, urmează a fi

respinsă, ori, organul de urmărire penală și procurorul au asigurat caracterul complet

și obiectiv al cercetării plîngerii înaintate, au întreprins toate acțiunile necesare pentru

cercetarea sub toate aspectele a circumstanțelor cauzei pentru stabilirea adevărului,

pentru constatarea faptei penale și a tuturor persoanelor vinovate, iar probele care au

fost administrate au fost apreciate sub toate aspectele, corect și obiectiv.

solicită casarea deciziei instanței de recurs, cu obligarea Procuraturii r-nul Dubăsari să

supună controlului suplimentar ordonanța procurorului r-nul Dubăsari, V. Gherb din

31 decembrie 2014, susținînd că instanțele de judecată nu au examinat în mod

obiectiv plîngerea înaintată de către el și nu s-au pronunțat asupra tuturor motivelor

indicate.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia

din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul

General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), și în

numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea

Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrilor judecătorești după

epuizarea căilor ordinare de atac.

În corespundere cu prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală

cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu

menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărîrii

atacate.

Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se

menționează că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul

reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată, inclusiv cînd

Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova

despre depunerea cererii.

Prin urmare, instanța de recurs remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în

anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărîrilor judecătorești prin care a fost

judecată cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare

sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac,

reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură

penală - adică calea apelului și recursului ordinar.

În contextul celor expuse, Colegiul penal conchide că, în ordinea recursului în

anulare, potrivit modificărilor din Codul de procedură penală din 27 octombrie 2012,

poate fi atacată doar sentința, legalitatea căreia a fost verificată pe căile ordinare de

atac - în apel și în recurs și a devenit irevocabilă.

Astfel, împotriva încheierilor judecătorești, prin care s-au soluționat alte

chestiuni decît vinovăția sau nevinovăția persoanei, acestea au numai un dublu grad

2

de jurisdicție, instanța de fond și de recurs, cale de atac, prevăzută de lege prin

dispoziții imperative, de la care nu se permite nici o derogare, iar recursul declarat de

condamnat este inadmisibil, deoarece o atare hotărâre nu este susceptibilă de a fi

atacată în ordinea recursului în anulare.

Reieșind din dispozițiile legale expuse mai sus, raportîndu-le la speța dată

rezultă că, decizia instanței de recurs prin care a fost menținută încheierea

judecătorului de instrucție adoptată în baza art. 313 Cod de procedură penală, nu cade

sub incidența categoriilor de hotărîri irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452 Cod de

procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de

Justiție, iar recursul în anulare declarat împotriva deciziei instanței de recurs este

inadmisibil, deoarece o asemenea hotărîre nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu

recurs în anulare.

Așadar, avînd ca reper prevederile art. art. 455 alin. (2) pct. 7), 453 Cod de

procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat, întrucît acesta

nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art. 455 Cod de procedură

penală.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de petiționarul

Mițcul Alexandru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

29 septembrie 2015, deoarece nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute

la art. 455 Cod de procedură penală.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 23 iunie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

3