1ra-803/2016 — art.190 alin.2 lit.c CP

Dosarul nr. 1ra- 803/2016

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

11 mai 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Ursache Petru

Judecători: Toma Nadejda, Timofti Vladimir

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Snegur Anatoli în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 09 decembrie 2015, în

cauza penală în privința lui

Jitaru Alexandru Anatolie, născut la

22.10.1987, originar și domiciliat

în or. Ungheni, str. Plămădeală, 48.

Termenul de examinare a cauzei:

Instanța de fond: 19.01.2015 – 13.08.2015;

Instanța de apel: 08.09.2015 – 09.12.2015;

Instanța de recurs: 04.03.2016 – 11.05.2016.

A C O N S T A T A T :

Alexandru a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.190 alin.(2)

lit.c) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de amendă în mărime de

500 unități convenționale, adică 10000 lei.

A fost admisă acțiunea civilă depusă de partea vătămată Starosta

Dumitru, și dispusă încasarea din contul inculpatului Jitaru A. în beneficiul

părții vătămate prejudiciului material în sumă de 7990 lei.

Măsura preventivă – obligațiunea de a nu părăsi locul de trai în privința

inculpatului, a fost menținută pînă la intrarea sentinței în vigoare.

14.07.2014 aflând despre deplasarea timp de două zile a cunoscutului său

Starosta Dumitru în mun. Chișinău pe probleme de serviciu, urmărind scopul

dobândirii prin înșelăciune a bunurilor lui, sub pretextul dorinței de a viziona

filme din internet, a obținut transmiterea de către acesta a laptopului de

1

model „Acer” la preț de 7 990 lei, pe care l-a însușit și în scurt timp, fără

acordul și înștiințarea proprietarului l-a amanetat, nerestituindu-i nici bunul

și nici costul lui, fapt prin care i-a cauzat daună materială în proporții

considerabile.

Anatoli în numele inculpatului.

3.1. Procurorul, prin apelul declarat a solicitat casarea sentinței în latura

stabilirii pedepsei penale, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care a-l

condamna pe inculpat în baza art.190 alin. (2) lit. c) Cod penal, și a-i stabili o

pedeapsă în mărime de 1000 unități convenționale, cu privarea de dreptul de

a deține funcții de răspundere în instituții, organizațiile și întreprinderile de

stat pe un termen de 3 ani.

A aplica în privința inculpatului măsura preventivă-obligațiunea de a nu

părăsi țara.

Admiterea acțiunii civile și încasarea din contul inculpatului în beneficiul

părții vătămate Starosta Dumitru, prejudiciul material în sumă de 7990 lei.

În motivarea apelului declarat, procurorul a invocat următoarele

argumente:

- instanța de judecată nu a ținut cont de faptul că inculpatul nu și-a

recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate și nu a conștientizat

faptul că a comis o infracțiune;

- instanța nu i-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară care este

obligatorie. Totodată greșit a indicat faptul că inculpatul poate achita jumătate

din suma amenzii în decurs de 72 ore din momentul cînd hotărîrea va deveni

executorie, deoarece de acest drept beneficiază persoanele care au comis

infracțiuni ușoare sau mai puțin grave.

3.2. Avocatul, prin apelul declarat a solicitat casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care inculpatul să fie achitat de sub învinuirea în

comiterea infracțiunii incriminate, din motiv că fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii incriminate.

În motivarea apelului declarat, avocatul a indicat:

- la materialele dosarului, nu au fost anexate probe care să demonstreze

că inculpatul a solicitat laptopul de la partea vătămată cu scopul dobîndirii

ilicite prin înșelăciune sau abuz de încredere.

A menționat că, de fapt, în acțiunile inculpatului sunt relații de natură

civilă, deoarece ulterior obținerii bunului de la partea vătămată, inculpatul

avînd necesitate de bani a vîndut laptopul.

2

decembrie 2015, apelul avocatului a fost respins ca nefondat, iar apelul

procurorului a fost admis, casată sentința în latura stabilirii pedepsei penale

cu pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care inculpatul Jitaru Alexandru a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 600 u. c. ce constituie 12 000 lei

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere în instituțiile,

organizațiile și întreprinderile de stat pe un termen de 3 ani.

În rest, dispozițiile sentinței cu privire la acțiunea civilă au fost menținute

fără modificări.

instanță corect a stabilit faptul că inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de

art.190 alin.(2) lit. c) Cod penal reieșind din cercetarea următoarelor probe în

acest sens, verificate și în instanța de apel: declarațiile părții vătămate

Starosta Dumitru; declarațiile martorului Rotari Sergiu și Vascan Dumitru;

sesizarea din 18.08.2014 de către partea vătămată a IP privind investigarea

cazului de însușire de către inculpat a laptopului său de model „Acer", pe care

refuză să-l restituie (f.d.13); cererea lui Starosta D., din 27.10.2014 privind

recunoașterea în calitate de parte civilă în cauza penală (f.d.20); procesul

verbal de confruntare dintre partea vătămată și bănuit, din 25.11.2014, prin

care primul pretinde însușirea prin escrocherie a bunului său (f.d.31); date

caracteristice în privința lui Jitaru A. (f.d.40-45); proces verbal de audiere a

învinuitului din 13.01.2015 (f.d.61).

Instanța de apel a menționat că argumentele apărării potrivit cărora între

inculpat și partea vătămată, de fapt, există un raport juridic cu caracter civil,

sunt neîntemeiate, deoarece probele administrate pe caz, denotă în acțiunile

inculpatului acțiuni de escrocherie în vederea însușirii prin înșelăciune a

bunului altei persoane, deoarece în momentul transmiterii laptopului către

inculpat, partea vătămată cunoscându-i problemele cu caracter material,

inclusiv și tendința de a procura în împrumut un laptop pentru a-l amaneta în

vederea soluționării lor, l-a avertizat pe inculpat de a nu-i înstrăina bunul pe

perioada lipsei sale. Împrejurare care denotă faptul, că la data primirii

bunului, inculpatul deja urmărea tendința de a-l înstrăina, pentru a-și

soluționa întrebările cu caracter material, ceea ce de altfel a și făcut chiar în

ziua următoare, aflându-se pe teritoriul României. Totodată, datoriile pe care

inculpatul le avea față de alte persoane, inclusiv in ziua primirii laptopului, la

fel îi denotă intenția de a-l obține cu orice preț în vederea amanetării lui,

pentru a-și putea soluționa problemele existente. Totodată instanța de apel a

3

precizat că în prezenta cauză penală lipsesc careva date obiective care ar

confirma atragerea inculpatului la răspundere pentru comiterea accidentului,

ce ar fi avut loc pe teritoriul României.

În opinia instanței de apel, circumstanțele cauzei dovedesc caracterul

infracțional al acțiunilor inculpatului, care intrând în posesia bunului altei

persoane și anume a laptopului, de la bun început a urmărit intenția

nerestituirii lui, fapt confirmat și prin nerecuperarea daunei materiale cauzată

prin infracțiune.

În contextul celor menționate, instanța de apel a ajuns la concluzia de a

înăspri pedeapsa inculpatului, deoarece acesta atît în cadrul urmăririi penale

cît și pe parcursul cercetării judecătorești, a dat dovadă de lipsă de căință și

regret pentru acțiunile infracționale, precum și nu a întreprins careva măsuri

în vederea recuperării daunelor de ordin material, chiar dacă de la momentul

producerii faptei a trecut o perioadă îndelungată de timp, circumstanțe care

denotă, că pedeapsa numită inculpatului de către instanță nu-și va atinge

scopul în vederea restabilirii echității sociale și corectării ei, întru prevenirea

comiterii pe viitor atât de către el, cât și de alte persoane a faptelor penale.

Totodată, instanța de apel a considerat necesar de a aplica în privința

inculpatului și pedeapsa complimentară obligatorie, în formă de privarea de

dreptul de a ocupa funcții de răspundere în instituțiile, organizațiile și

întreprinderile de stat pe un termen de 3 ani.

ordinar în numele inculpatului, împotriva deciziei instanței de apel, prin care

invocînd temei de drept prevederile art.427 alin.(1) pct.8) Cod de procedură

penală, a solicitat casarea deciziei atacate cu adoptarea unei hotărîri privind

achitarea inculpatului din motiv că acțiunile acestuia nu întrunesc elementele

infracțiunii.

În motivarea recursului declarat, avocatul a indicat argumente similare

celor invocate în apel și anume:

- inculpatul nu a avut intenția de a dobîndi laptopul prin înșelăciune sau

abuz de încredere.

În acest sens a menționat, că intenția de a amaneta laptopul a apărut la

inculpat peste cîteva zile după ce l-a primit de la partea vătămată, deoarece

fiind într-o situație grea avea nevoie de bani pentru a achita amenda, în caz

contrar putea primi interdicția de a intra în Romania.

Menționează că, de fapt, între inculpat și partea vătămată erau relații

prietenești, iar la 14.07.2014 partea vătămată i-a transmis inculpatului

laptopul pentru a viziona filme.

4

deoarece hotărîrea atacată este legală și întemeiată iar careva erori la

examinarea cauzei nu au fost admise.

cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia

din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că

este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal menționează că potrivit practicii judiciare constante,

erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Cu referire la argumentele recursului privind prezența în speță a erorii de

drept prevăzută de pct. 8) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul

penal atestă că astfel de eroare în cauză nu se constată reieșind din

următoarele considerente.

Instanța de recurs menționează că potrivit art. 113 alin.(1) Cod de

procedură penală, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și

constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile

săvîrșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală.

Colegiul constată că, criticile formulate de recurent sub aspectul art. 427

alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, au format obiect de examinare la

judecarea cauzei în instanța de apel și asupra lor aceasta s-a pronunțat,

dîndu-le o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în pct. 5

al prezentei decizii, concluzii pe care instanța de recurs le însușește și nu

consideră necesar repetarea acestora.

Astfel, instanța de apel, apreciind probele din dosar potrivit prevederilor

art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, a stabilit toate

aspectele de fapt și de drept, ajungînd la concluzia corectă privind

condamnarea inculpatului Jitaru Alexandru în baza art. 190 alin.(2) lit. c) Cod

penal.

5

Colegiul penal consideră neîntemeiat argumentul invocat de recurent

potrivit căruia între inculpat și partea vătămată au existat raporturi juridice

civile, deoarece aceștia se cunoșteau fiind prieteni, iar partea vătămată i-a

transmis laptopul inculpatului la solicitarea ultimului pentru a viziona filme,

ulterior peste două zile inculpatul l-a amanetat, deoarece avea nevoie de bani

pentru a achita o amendă.

În acest sens Colegiul penal menționează că relațiile civile existente la

momentul transmiterii bunului nu exclud faptul că, pe parcurs acestea au

trecut în sfera penală, cînd se constată că inculpatul a acționat prin înșelăciune

și abuz de încredere, avînd intenția de a nu restitui laptopul părții vătămate,

circumstanțe care au fost stabilite de către instanța de apel și au servit drept

temei pentru condamnarea inculpatului Jitaru A., în baza art. 190 alin. (2 ) lit.

c) Cod penal.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiul invocat de

recurent prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, nu și-a

găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de eroare de drept în speța

examinată nu s-a comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și

întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Snegur Anatoli

în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 09 decembrie 2015, în cauza penală privindu-l pe Jitaru Alexandru

Anatolie, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 10 iunie 2016.

Președinte (semnătura) Ursache Petru

Judecător (semnătura) Toma Nadejda

Judecător (semnătura) Timofti Vladimir

6