1ra-803/2016 — art.190 alin.2 lit.c CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.190 alin.2 lit.c CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.8 CPP
1ra-803/2016 — art.190 alin.2 lit.c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1ra- 803/2016
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E
11 mai 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte: Ursache Petru
Judecători: Toma Nadejda, Timofti Vladimir
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
avocatul Snegur Anatoli în numele inculpatului, prin care se solicită casarea
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 09 decembrie 2015, în
cauza penală în privința lui
Jitaru Alexandru Anatolie, născut la
22.10.1987, originar și domiciliat
în or. Ungheni, str. Plămădeală, 48.
Termenul de examinare a cauzei:
Instanța de fond: 19.01.2015 – 13.08.2015;
Instanța de apel: 08.09.2015 – 09.12.2015;
Instanța de recurs: 04.03.2016 – 11.05.2016.
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Ungheni din 13 august 2015, Jitaru
Alexandru a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.190 alin.(2)
lit.c) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de amendă în mărime de
500 unități convenționale, adică 10000 lei.
A fost admisă acțiunea civilă depusă de partea vătămată Starosta
Dumitru, și dispusă încasarea din contul inculpatului Jitaru A. în beneficiul
părții vătămate prejudiciului material în sumă de 7990 lei.
Măsura preventivă – obligațiunea de a nu părăsi locul de trai în privința
inculpatului, a fost menținută pînă la intrarea sentinței în vigoare.
În fapt, instanța de fond a stabilit că, Jitaru Alexandru la data de
14.07.2014 aflând despre deplasarea timp de două zile a cunoscutului său
Starosta Dumitru în mun. Chișinău pe probleme de serviciu, urmărind scopul
dobândirii prin înșelăciune a bunurilor lui, sub pretextul dorinței de a viziona
filme din internet, a obținut transmiterea de către acesta a laptopului de
1
model „Acer” la preț de 7 990 lei, pe care l-a însușit și în scurt timp, fără
acordul și înștiințarea proprietarului l-a amanetat, nerestituindu-i nici bunul
și nici costul lui, fapt prin care i-a cauzat daună materială în proporții
considerabile.
Împotriva sentinței au declarat apel, procurorul și avocatul Snegur
Anatoli în numele inculpatului.
3.1. Procurorul, prin apelul declarat a solicitat casarea sentinței în latura
stabilirii pedepsei penale, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care a-l
condamna pe inculpat în baza art.190 alin. (2) lit. c) Cod penal, și a-i stabili o
pedeapsă în mărime de 1000 unități convenționale, cu privarea de dreptul de
a deține funcții de răspundere în instituții, organizațiile și întreprinderile de
stat pe un termen de 3 ani.
A aplica în privința inculpatului măsura preventivă-obligațiunea de a nu
părăsi țara.
Admiterea acțiunii civile și încasarea din contul inculpatului în beneficiul
părții vătămate Starosta Dumitru, prejudiciul material în sumă de 7990 lei.
În motivarea apelului declarat, procurorul a invocat următoarele
argumente:
- instanța de judecată nu a ținut cont de faptul că inculpatul nu și-a
recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate și nu a conștientizat
faptul că a comis o infracțiune;
- instanța nu i-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară care este
obligatorie. Totodată greșit a indicat faptul că inculpatul poate achita jumătate
din suma amenzii în decurs de 72 ore din momentul cînd hotărîrea va deveni
executorie, deoarece de acest drept beneficiază persoanele care au comis
infracțiuni ușoare sau mai puțin grave.
3.2. Avocatul, prin apelul declarat a solicitat casarea sentinței,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit
pentru prima instanță prin care inculpatul să fie achitat de sub învinuirea în
comiterea infracțiunii incriminate, din motiv că fapta inculpatului nu
întrunește elementele infracțiunii incriminate.
În motivarea apelului declarat, avocatul a indicat:
- la materialele dosarului, nu au fost anexate probe care să demonstreze
că inculpatul a solicitat laptopul de la partea vătămată cu scopul dobîndirii
ilicite prin înșelăciune sau abuz de încredere.
A menționat că, de fapt, în acțiunile inculpatului sunt relații de natură
civilă, deoarece ulterior obținerii bunului de la partea vătămată, inculpatul
avînd necesitate de bani a vîndut laptopul.
2
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09
decembrie 2015, apelul avocatului a fost respins ca nefondat, iar apelul
procurorului a fost admis, casată sentința în latura stabilirii pedepsei penale
cu pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima
instanță prin care inculpatul Jitaru Alexandru a fost recunoscut vinovat și
condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, fiindu-i stabilită
pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 600 u. c. ce constituie 12 000 lei
cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere în instituțiile,
organizațiile și întreprinderile de stat pe un termen de 3 ani.
În rest, dispozițiile sentinței cu privire la acțiunea civilă au fost menținute
fără modificări.
În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că, prima
instanță corect a stabilit faptul că inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de
art.190 alin.(2) lit. c) Cod penal reieșind din cercetarea următoarelor probe în
acest sens, verificate și în instanța de apel: declarațiile părții vătămate
Starosta Dumitru; declarațiile martorului Rotari Sergiu și Vascan Dumitru;
sesizarea din 18.08.2014 de către partea vătămată a IP privind investigarea
cazului de însușire de către inculpat a laptopului său de model „Acer", pe care
refuză să-l restituie (f.d.13); cererea lui Starosta D., din 27.10.2014 privind
recunoașterea în calitate de parte civilă în cauza penală (f.d.20); procesul
verbal de confruntare dintre partea vătămată și bănuit, din 25.11.2014, prin
care primul pretinde însușirea prin escrocherie a bunului său (f.d.31); date
caracteristice în privința lui Jitaru A. (f.d.40-45); proces verbal de audiere a
învinuitului din 13.01.2015 (f.d.61).
Instanța de apel a menționat că argumentele apărării potrivit cărora între
inculpat și partea vătămată, de fapt, există un raport juridic cu caracter civil,
sunt neîntemeiate, deoarece probele administrate pe caz, denotă în acțiunile
inculpatului acțiuni de escrocherie în vederea însușirii prin înșelăciune a
bunului altei persoane, deoarece în momentul transmiterii laptopului către
inculpat, partea vătămată cunoscându-i problemele cu caracter material,
inclusiv și tendința de a procura în împrumut un laptop pentru a-l amaneta în
vederea soluționării lor, l-a avertizat pe inculpat de a nu-i înstrăina bunul pe
perioada lipsei sale. Împrejurare care denotă faptul, că la data primirii
bunului, inculpatul deja urmărea tendința de a-l înstrăina, pentru a-și
soluționa întrebările cu caracter material, ceea ce de altfel a și făcut chiar în
ziua următoare, aflându-se pe teritoriul României. Totodată, datoriile pe care
inculpatul le avea față de alte persoane, inclusiv in ziua primirii laptopului, la
fel îi denotă intenția de a-l obține cu orice preț în vederea amanetării lui,
pentru a-și putea soluționa problemele existente. Totodată instanța de apel a
3
precizat că în prezenta cauză penală lipsesc careva date obiective care ar
confirma atragerea inculpatului la răspundere pentru comiterea accidentului,
ce ar fi avut loc pe teritoriul României.
În opinia instanței de apel, circumstanțele cauzei dovedesc caracterul
infracțional al acțiunilor inculpatului, care intrând în posesia bunului altei
persoane și anume a laptopului, de la bun început a urmărit intenția
nerestituirii lui, fapt confirmat și prin nerecuperarea daunei materiale cauzată
prin infracțiune.
În contextul celor menționate, instanța de apel a ajuns la concluzia de a
înăspri pedeapsa inculpatului, deoarece acesta atît în cadrul urmăririi penale
cît și pe parcursul cercetării judecătorești, a dat dovadă de lipsă de căință și
regret pentru acțiunile infracționale, precum și nu a întreprins careva măsuri
în vederea recuperării daunelor de ordin material, chiar dacă de la momentul
producerii faptei a trecut o perioadă îndelungată de timp, circumstanțe care
denotă, că pedeapsa numită inculpatului de către instanță nu-și va atinge
scopul în vederea restabilirii echității sociale și corectării ei, întru prevenirea
comiterii pe viitor atât de către el, cât și de alte persoane a faptelor penale.
Totodată, instanța de apel a considerat necesar de a aplica în privința
inculpatului și pedeapsa complimentară obligatorie, în formă de privarea de
dreptul de a ocupa funcții de răspundere în instituțiile, organizațiile și
întreprinderile de stat pe un termen de 3 ani.
Avocatul Snegur Anatoli, la 22.01.2016, în termen, a declarat recurs
ordinar în numele inculpatului, împotriva deciziei instanței de apel, prin care
invocînd temei de drept prevederile art.427 alin.(1) pct.8) Cod de procedură
penală, a solicitat casarea deciziei atacate cu adoptarea unei hotărîri privind
achitarea inculpatului din motiv că acțiunile acestuia nu întrunesc elementele
infracțiunii.
În motivarea recursului declarat, avocatul a indicat argumente similare
celor invocate în apel și anume:
- inculpatul nu a avut intenția de a dobîndi laptopul prin înșelăciune sau
abuz de încredere.
În acest sens a menționat, că intenția de a amaneta laptopul a apărut la
inculpat peste cîteva zile după ce l-a primit de la partea vătămată, deoarece
fiind într-o situație grea avea nevoie de bani pentru a achita amenda, în caz
contrar putea primi interdicția de a intra în Romania.
Menționează că, de fapt, între inculpat și partea vătămată erau relații
prietenești, iar la 14.07.2014 partea vătămată i-a transmis inculpatului
laptopul pentru a viziona filme.
4
Procurorul prin referința depusă a solicitat respingerea recursului,
deoarece hotărîrea atacată este legală și întemeiată iar careva erori la
examinarea cauzei nu au fost admise.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport
cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia
din următoarele considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului
declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în
drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că
este vădit neîntemeiat.
Colegiul penal menționează că potrivit practicii judiciare constante,
erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept
material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect
legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost
constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
Cu referire la argumentele recursului privind prezența în speță a erorii de
drept prevăzută de pct. 8) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul
penal atestă că astfel de eroare în cauză nu se constată reieșind din
următoarele considerente.
Instanța de recurs menționează că potrivit art. 113 alin.(1) Cod de
procedură penală, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și
constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile
săvîrșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală.
Colegiul constată că, criticile formulate de recurent sub aspectul art. 427
alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, au format obiect de examinare la
judecarea cauzei în instanța de apel și asupra lor aceasta s-a pronunțat,
dîndu-le o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în pct. 5
al prezentei decizii, concluzii pe care instanța de recurs le însușește și nu
consideră necesar repetarea acestora.
Astfel, instanța de apel, apreciind probele din dosar potrivit prevederilor
art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,
concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, a stabilit toate
aspectele de fapt și de drept, ajungînd la concluzia corectă privind
condamnarea inculpatului Jitaru Alexandru în baza art. 190 alin.(2) lit. c) Cod
penal.
5
Colegiul penal consideră neîntemeiat argumentul invocat de recurent
potrivit căruia între inculpat și partea vătămată au existat raporturi juridice
civile, deoarece aceștia se cunoșteau fiind prieteni, iar partea vătămată i-a
transmis laptopul inculpatului la solicitarea ultimului pentru a viziona filme,
ulterior peste două zile inculpatul l-a amanetat, deoarece avea nevoie de bani
pentru a achita o amendă.
În acest sens Colegiul penal menționează că relațiile civile existente la
momentul transmiterii bunului nu exclud faptul că, pe parcurs acestea au
trecut în sfera penală, cînd se constată că inculpatul a acționat prin înșelăciune
și abuz de încredere, avînd intenția de a nu restitui laptopul părții vătămate,
circumstanțe care au fost stabilite de către instanța de apel și au servit drept
temei pentru condamnarea inculpatului Jitaru A., în baza art. 190 alin. (2 ) lit.
c) Cod penal.
Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiul invocat de
recurent prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, nu și-a
găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de eroare de drept în speța
examinată nu s-a comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și
întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit
neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin.(1), (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Snegur Anatoli
în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Bălți din 09 decembrie 2015, în cauza penală privindu-l pe Jitaru Alexandru
Anatolie, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 10 iunie 2016.
Președinte (semnătura) Ursache Petru
Judecător (semnătura) Toma Nadejda
Judecător (semnătura) Timofti Vladimir
6