1ra-49/2016 — art.190, alin.5 CP

1ra-49/2016 — art.190, alin.5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-49/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 martie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte: Ursache Petru,

Judecători: Toma Nadejda, Timofti Vladimir

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Manolache Adrian în numele inculpatului Rubțov Alexandr, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31 martie

2015, în cauza penală în privința lui

Rubțov Alexandr Vladimir, născut la

08.09.1992, originar din or. Tiraspol,

domiciliat în mun. Chișinău, str. Matei

Basarab 6, ap. 28.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 18.03.2014-06.01.2015

Instanța de apel: 30.01.2015-31.03.2015

Instanța de recurs: 02.09.2015-09.03.2016

A C O N S T A T A T :

a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, la 10

ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de

dreptul de a deține funcții care presupun răspundere materială pe un termen de

3 ani.

A fost dispusă încasarea de la Rubțov Alexandr, prejudiciul material în

beneficiul părților vătămate, după cum urmează: Iuroș A. – 52800 lei;

Ustiujaninov S. – 12081,80 lei.

1

Acțiunile civile înaintate de Iuroș A., Ustiujaninov S. cu privire la repararea

prejudiciului moral au fost respinse ca inadmisibile.

Acțiunea civilă înaintată de A.Rossiiskii, a fost admisă în principiu, urmând

ca asupra cuantumului acesteia să se expună instanța în ordinea procedurii

civile.

în mun. Tiraspol, str. Șevcenco 76, prin înșelăciune și abuz de încredere, sub

pretextul transportării unui automobil din Europa, a primit de la Iuroș A. suma

de 4000 dolari SUA și cu banii primiți s-a ascuns, cauzându-i ultimului un

prejudiciu considerabil în sumă de 49076 lei.

Tot el, în luna februarie 2013, aflându-se în or. Dnestrovsc, prin înșelăciune

și abuz de încredere, sub pretextul vămuirii automobilului, a dobândit ilegal de la

Ustiujaninov S. suma de 1000 dolari SUA, care conform cursului valutar al BNM

constituie 12081,80 lei, prin acțiunile sale cauzându-i ultimului un prejudiciu în

proporții considerabile.

Tot el, la data de 15 decembrie 2012, în incinta cafenelei “Andy’s Pizza”

situată în mun. Tiraspol, str. 25 Octombrie, și ulterior a doua zi, în apropierea

hotelului “Rusia” din mun. Tiraspol, prin înșelăciune și abuz de încredere, sub

pretextul efectuării unei investiții financiare a dobândit ilegal de la Rossiiskii

Alexandr 10000 dolari SUA, care conform cursului valutar al BNM constituie

121997 lei, ceea ce constituie proporții deosebit de mari.

numele inculpatului, solicitând casarea totală a acesteia și pronunțarea unei noi

hotărâri prin care inculpatul să fie achitat, din motiv că fapta inculpatului nu

întrunește elementelor infracțiunii.

În motivarea cererii depuse, apelantul a invocat că probele puse la baza

sentinței de condamnare, și anume declarațiile părților vătămate, ale martorilor

și recipisele de împrumut nu dovedesc vinovăția inculpatului, ci confirmă

existența relațiilor civile dintre acesta și părțile vătămate. În acest sens apelantul

a indicat că prima instanță a dat o apreciere greșită probelor în cauză și a

considerat necesară reaprecierea acestora și achitarea inculpatului.

În particular, apelantul a invocat că au fost încheiate 3 contracte de

împrumut, sub forma de recipise, prin care se confirmă instituirea între subiecți

a raporturilor sau relațiilor civile, care urmează a fi guvernate de prevederile

legislației civile.

2

2015, apelul declarat a fost respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței atacate.

puse la baza sentinței de condamnare au fost apreciate în mod corespunzător, și

nu există temei de a da probelor o nouă apreciere. Colegiul a menționat că este

justă concluzia primei instanțe, conform probatoriului administrat și apreciat,

privind determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între

semnele faptei prejudiciabile săvârșite de inculpat și semnele componenței de

infracțiune, prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal.

Colegiul a reținut ca fiind relevante constatările primei instanțe, și anume

faptul că inculpatul făcea promisiuni părților vătămate despre acordarea unor

servicii pe care nu avea posibilitatea reală să le acorde.

Astfel, a fost apreciat critic argumentul precum că în acțiunile inculpatului

lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii incriminate, deoarece însăși

inculpatul în ședința de judecată a confirmat faptul, că el nu dispunea de

posibilitatea de a transporta automobile din alt stat, din motiv că nu deținea un

act valabil sau viză de tip Schengen pentru deplasare.

De asemenea inculpatul a confirmat și faptul, că nu dispune de cunoscuți sau

rude care ar putea vămui un automobil în organele neconstituționalei republici

nistrene, precum și că nu a efectuat vreodată afaceri cu transferuri bănești în

firmele off-shore sau prin investirea în afaceri cu imobile.

Instanța de apel a respins argumentul apelantului privitor la lipsa în

acțiunile inculpatului a înșelăciunii sau abuzului de încredere, deoarece din

probele acumulate s-a constatat că părțile vătămate Iuroș A. și Ustiujaninov S.

erau ferm convinși, că unuia îi va fi transportat un automobil, iar altuia îi va fi

vămuit un automobil, iar partea vătămată Rossiiskii A. era sigur că în urma

transmiterii banilor către inculpat va primi un profit lunar de 15%, părțile

vătămate erau convinse, că banii le vor fi returnați în baza recipiselor eliberate,

dacă inculpatul nu-și va onora obligațiile.

Instanța de apel a stabilit că ambele modalități de comitere a escrocheriei

erau prezente în speță, deoarece inculpatul anterior a împrumutat de două ori

bani de la partea vătămată Ustiujaninov S., pe care i-a returnat la timp, inclusiv

cu dobândă, câștingându-i încrederea, astfel că ultimul era ferm convins că

inculpatul este o persoană de bună-credință și îi va returna banii dacă nu-și va

onora obligația, de aceea în aceste circumstanțe, a dat acordul său la propunerii

inculpatului de vămuire a automobilului. Înșelăciunea inculpatului a fost probată

3

prin faptul că acesta, conform declarațiilor martorului Danici V., crea impresia

unei persoane înstărite, plasând anunțuri despre transportarea sau vămuirea

automobilelor.

Instanța de apel a conchis că acțiunile inculpatului au depășit sfera

raporturilor civile, trecând în sfera penalului, deoarece acesta, acționând cu rea-

credință, abuzând de încrederea părților vătămate și creând, prin înșelăciune,

impresia unei persoane înstărite, de la bun început a avut intenția de a însuși

banii primiți de la părțile vătămate, fapt confirmat de însuși inculpatul, care pe

parcursul cercetării judecătorești a declarat că era în imposibilitate de a restitui

banii împrumutați în termen, venitul său lunar fiind unul mic.

Manolache Adrian în numele inculpatului, care solicită casarea totală a acesteia și

dispunerea achitării inculpatului.

În motivarea cererii recurentul menționează, că relațiile dintre inculpat și

părțile vătămate sunt de natură civilă, criticând modul în care probele au fost

apreciate, indicând asupra faptului, că învinuirea adusă inculpatului se bazează

pe declarațiile părților vătămate și ale martorilor acuzării, care sunt persoane

cointeresate, iar alte probe concludente, pertinente și fapte incontestabile în

susținerea învinuirii aduse nu au fost prezentate de către procuror și nici nu

există în materialele dosarului.

motiv că erorile de drept invocate de recurent nu au fost comise în prezenta

cauză penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal menționează că potrivit practicii judiciare constante, erorile

de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

4

substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit motivelor recursului, recurentul invocă temei de drept prevederile

art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală și anume că „nu au fost

întrunite elementele infracțiunii”, deoarece consideră că între inculpat și părțile

vătămate există raporturi juridice civile.

Colegiul penal conchide că astfel de eroare în speța dată nu se constată,

reieșind din următoarele considerente.

Instanța de recurs menționează că potrivit art. 113 alin.(1) Cod de

procedură penală, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și

constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile

săvîrșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală.

Colegiul constată că, criticile formulate de recurent sub aspectul art. 427

alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, au format obiect de examinare la

judecarea cauzei în instanța de apel și asupra lor aceasta s-a pronunțat, dîndu-le

o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în pct. 5 al prezentei

decizii, concluzii pe care instanța de recurs le însușește și nu consideră necesar

repetarea acestora.

Instanța de apel a conchis că, prima instanță corect a stabilit circumstanțele

de fapt în prezenta cauză penală, reieșind din cercetarea următoarelor probe:

declarațiile părților vătămate Iuroș A., Ustiujaninov S., Rosiiski A.; declarațiile

martorilor Danici V., Litinchii V., Rubțova G., Zanasieva R.; procesul-verbal de

sesizare despre săvîrșirea sau pregătirea pentru săvârșirea infracțiunii din 16

ianuarie 2013, potrivit căruia Iuroș Andrei, roagă organele de poliție să-l atragă

la răspundere pe Rubțov Alexandr, care la 23 aprilie 2013, în jurul orei 17:00,

aflându-se în mun. Tiraspol, str. 25 Octombrie, 76, prin înșelăciune și abuz de

încredere a primit de la el suma de 4000 Dolari SUA, sub pretextul de a-i

transporta un automobil din Lituania, prin ce i-a cauzat un prejudiciu în sumă de

49076 lei (f.d. 12, Vol. I); recipisa din 23 aprilie 2013, eliberată de Rubțov

Alexandr lui Iuroș Andrei, privind faptul primirii sumei de 4000 dolari SUA, în

prezența a doi martori, unul dintre care este Litinschii Vădim, în conținutul

căreia este indicat că suma de bani a fost transmisă cu titlu de împrumut, fără

dobîndă, cu termenul de rambursare la data de 01 mai 2013 (f.d. 23, Vol. I);

procesul-verbal de sesizare despre săvîrșirea sau pregătirea pentru săvîrșirea

infracțiunii din 17 ianuarie 2014, potrivit căruia Ustiujaninov Serghei, roagă

5

organele de poliție să-l atragă la răspundere pe Rubțov Alexandr, care în

februarie 2013, aflîndu-se în or. Dnestrovsc, prin înșelăciune și abuz de încredere

a primit de la el suma de 1000 Dolari SUA, sub pretextul de a-i vămui

automobilul de model Mitsubishi Galant, anul fabricării 1999, la un preț redus,

însă pînă în prezent nu și-a onorat obligația asumată și nu a restituit banii, prin

ce i-a cauzat un prejudiciu considerabil (f.d. 26, Vol. I); ordonanța și procesul

verbal de ridicare din data de 17 ianuarie 2014, potrivit cărora de la Ustiujaninov

Serghei a fost ridicată recipisa din 03 mai 2013 privind primirea sumei de 1000

dolari SUA de Rubțov Alexandr de la Ustiujaninov Serghei (f d. 38-39, Vol. I);

recipisa din 03 mai 2013, eliberată de Rubțov Alexandr lui Ustiujaninov Serghei,

privind faptul primirii sumei de 1000 dolari SUA, în prezența a doi martori, unul

dintre care este Daniei Veniamin, asumându-și obligația de a restitui suma pînă

la data de 20 iulie 2013 (f.d.40, Vol. I); procesul-verbal de sesizare despre

săvârșirea sau pregătirea pentru săvârșirea infracțiunii din 17 ianuarie 2013,

potrivit căruia Rosiischii Alexandru, roagă organele de poliție să-l atragă la

răspundere pe Rubțov Alexandr, care la 15 decembrie 2012, în mun. Tiraspol,

prin înșelăciune și abuz de încredere a primit de la el suma de 10 000 Dolari SUA,

pentru un termen de 3 luni, cu condiția că-i va achita lunar o dobîndă în mărime

de 15%, însă pînă în prezent nu i-a restituit nimic (f.d. 42, Vol. I); ordonanța și

procesul verbal de ridicare din data de 17 ianuarie 2014, potrivit cărora de la

Rosiiskii Alexandru a fost ridicată recipisa din 11 ianuarie 2013 privind primirea

sumei de 10 000 dolari SUA de Rubțov Alexandr de la Rosiiskii Alexandru (f. d.

56-57, Vol. I); recipisa din 11 ianuarie 2013, eliberată de Rubțov Alexandr lui

Rosiiskii Alexandru, privind faptul primirii sumei de 10000 dolari SUA, în

prezența a doi martori, în conținutul căreia este indicat că suma de bani a fost

transmisă cu titlu de împrumut pentru necesități personale, fără dobîndă, cu

termenul de rambursare la data de 20 februarie 2013, iar în cazul neonorării

obligației în termen se obligă să-i achite o penalitate în sumă de 0,1% pentru

fiecare zi de întârziere (f.d. 23, Vol. I).

Astfel, instanța de apel, apreciind probele din dosar potrivit prevederilor art.

101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate

aspectele de fapt și de drept, ajungînd la concluzia corectă privind condamnarea

inculpatului Rubțov A. în baza art. 190 alin.(5) Cod penal.

Colegiul constată că sunt neîntemeiate argumentele invocate de recurent că:

între inculpat și părțile vătămate există raporturi juridice civile în baza

6

contractelor de împrumut, fapt care exclude componența infracțiunii prevăzută

de art. 190 alin.(5) Cod penal, deoarece potrivit practici judiciare constante,

primirea bunurilor cu condiția îndeplinirii unui angajament poate fi calificată ca

escrocherie numai în cazul în care se constată că făptuitorul la momentul intrării

în posesie a acestor bunuri, urmărea scopul sustragerii lor și nu avea intenția să-

și execute angajamentul asumat.

În acest sens instanța de apel a respins versiunea părții apărării că între

inculpat și părțile vătămate, de fapt, ar exista raporturi juridice civile, deoarece a

constatat că pe parcurs acestea au trecut în sfera penală, cînd se constată că

inculpatul a acționat prin înșelăciune și abuz de încredere, avînd intenția de a nu

restitui sumele datorate, totodată fiind stabilit cu certitudine că, inculpatul era în

imposibilitate să restituie banii în termenii indicați în recipise, deoarece nu

dispunea de așa o posibilitate, venitul său lunar fiind unul mic, circumstanțe care

au fost stabilite de către instanța de apel și au servit drept temei pentru

condamnarea inculpatului Rubțov A. în baza art. 190 alin. (5) Cod penal.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiurile invocate

de recurent prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, nu și-

au găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de erori de drept în speța

examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și

întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Manolache Adrian

în numele inculpatului Rubțov Alexandr, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 31 martie 2015, în cauza penală privindu-l pe Rubțov

Alexandr Vladimir, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 07 aprilie 2016.

Președinte Ursache Petru

Judecător Toma Nadejda

Judecător Timofti Vladimir

7