1ra-947/2019 — art. 264 al. 1 CP

1ra-947/2019 — art. 264 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-947/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, declarate de

avocatul Bîrcă Ludmila în numele părții vătămate Marețchi Vladimir și ultimul, de

avocatul Russu Ivan în numele inculpatului Scutari Alexandr, prin care solicită

casarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 01 august 2017 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 februarie 2018, în cauza penală, în

privința lui

Scutari Alexandr XXX, născut la XXX,

domiciliat în XXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 09.03.2017 pînă la 01.08.2017;

Instanța de apel de la 14.11.2017 pînă la 07.02.2018;

Instanța de recurs de la 29.03.2019 pînă la 05.06.2019.

Asupra recursului declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă

cauza fiind judecată în procedura prevăzută de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, Scutari Alexandr a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, în conformitate cu care a fost condamnat la

o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500 u.c..

S-a admis parțial acțiunea civilă și dispusă încasarea de la Scutari Alexandr în

beneficiul lui Marețchi Vladimir a prejudiciul moral în mărime de 25 000 lei, iar

acțiunea civilă privind încasarea prejudiciului material, a fost admisă în principiu.

S-a încasat de la Scutari Alexandr în beneficiul statului suma de 84 lei, cu titlu

de cheltuieli în legătură cu judecarea cauzei.

Alexandr la 29.12.2016, în perioada de timp cuprinsă între orele 20:30 până la 21:00,

treaz și cu permis de conducere, conducând automobilul de model „Opel Kadet” cu

n/î XXX, pe bd. Dacia, din direcția str. Burebista spre str. Grădina Botanică din mun.

Chișinău, nu a manifestat dexteritate în conducere care i-ar permite să prevadă

situațiile periculoase, nu a ținut cont de situația rutieră, precum și cea care determină

viteza de circulație, încălcând astfel prevederile normelor prevăzute la pct. 45 alin. 1)

lit. a), b) și d) și alin. 2) din Regulamentul circulației rutiere al R. Moldova, aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009, potrivit căruia: ,,1) Conducătorul

trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând

permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează

atenția și reacția b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă

situațiile periculoase și d) situația rutieră. 2) În cazul în care în limita vizibilității

apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau

1

chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului.” și în timpul

efectuării manevrei spre stânga nu a cedat trecerea pietonilor, care erau antrenați în

traversarea drumului pe trecerea de pietoni, la semnalul verde a semaforului pentru

pietoni, de la stânga spre dreapta, relativ deplasării mijlocului de transport condus de

către acesta, încălcând astfel și prevederile normei prevăzute la pct. pct.40 alin. 1) lit.

b) din același Regulament potrivit căruia: „1) înaintea virării la stânga sau întoarcerii,

conducătorul de vehicul trebuie: b) să cedeze trecerea vehiculelor care vin din sens

opus și urmează să se deplaseze înainte sau la dreapta, precum și pietonilor. ”,

urmare a căror fapte l-a tamponat frontal pe cet. Marețchi Vladimir Anatolie a. n.

07.12,1961, în consecință, în urma impactului produs, pietonului Marețchi Vladimir

Anatolie, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 234/D din 02.02.2017,

i-a fost cauzată o vătămare corporală medie sub formă de: „fractura osului tibial

drept cu hemoartoză la acest nivel; fractura bazei falangei proximale deget I mâna

dreaptă și edem cu exoreații a țesuturilor moi a feței.”

Vladimir și avocatul său Bîrcă Ludmila au declarat apel și apel suplimentar, prin

care au solicitat, casarea acesteia și pronunțarea unei noi decizii, prin care în privința

inculpatei Scutari Alexandr să fie aplicată o pedeapsă sub formă de închisoare cu

privarea de dreptul de a conduce unități de transport pe un termen de 2 ani și

încasarea de la ultimul în beneficiul părții vătămate Marețchi Vladimir a prejudiciul

moral în mărime de 50 000 lei și material în mărime de 36 521,51 lei.

În susținerea apelului declarat, partea vătămată și avocatul acesteia au reiterat

circumstanțele cauzei menționând că în urma accidentului rutier nominalizat părții

vătămate i-au fost cauzate leziuni corporale medii. Din cauza bolii ultimul mai

departe nu poate să activeze în cîmpul muncii, din care motiv a depus o cerere de

concediu din cont propriu. La moment partea vătămată nu primește careva

indemnizații și nu are surse pentru existență, fiind integral doar la întreținerea soției și

mamei sale care este pensionară.

Mai notează partea vătămată că a suportat o operație chirurgicală, a avut

suferințe fizice și psihice enorme. Considera că va fi invalid pe viață și în viitor nu va

putea să se deplaseze singur pe picioarele sale. Pierduseră interesul de a mai fi în

viață, deoarece era o abuza pentru familia sa. Toate celea indicate supra demonstrează

că a suferit un prejudiciu moral enorm care nu poate fi recuperat doar în echivalent

bănesc de 25 000 lei.

Totodată, partea vătămată face remarcă și la pedeapsa aplicată inculpatului

Scutari Alexandr indicând că este foarte blîndă.

Specificând că legislația prevede pedeapsă și cu închisoare până la trei ani și

totodată și aplicare pedepsei complimentare cu dreptul de a conduce mijloace de

transport, cu toate că legea prevede cele menționate instanța de fond nu a aplicat

prevederile indicate.

3.1. Nefiind de acord cu sentința primei instanțe, avocatul Andrușceac

Victor în numele inculpatului Scutari Alexandr, a declarat apel, prin care a solicitat

casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care în privința inculpatului să

se aplice pedeapsa sub formă de amendă la limita minimă iar acțiunea înaintată de

partea vătămată să fie admisă în principiu urmând că asupra cuantumului

despăgubirilor materiale și morale să se pronunțe instanța în ordine procedurii civile.

În motivarea apelului declarat avocatul a indicat că, instanța de fond incorect a

aplicat prevederile art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală și art. 61, 75 Cod

2

penal, deoarece executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau psihice

și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate, infracțiunea incriminată

inculpatului este mai puțin gravă, a fost comisă din imprudență, inculpatul a

manifestat un comportament corect, și-a recunoscut integral vina în comiterea

infracțiunii imputate, solicitând aplicarea prevederilor art. 364/1 Cod de procedură

penală, anterior aceasta nu a fost condamnat nici penal, nici contravențional, la locul

de trai este caracterizată pozitiv, nu se află la evidența medicului narcolog sau

psihiatru, a recuperat parțial prejudiciul cauzat prin acțiunile sale, fapt confirmat și de

partea vătămată, art. 264 alin. (1) stabilește doar cuantumul maxim al amenzii, ceea

ce permite prin prisma art. 64 alin. (3) și art. 264/1 Cod de procedură penală să fie

aplicată amenda într-o mărime mai mică.

3.2. Totodată a declarat apel suplimentar și avocatul Russu Ivan în numele

inculpatului Scutari Alexandr, solicitând admiterea retragerii parțiale a apelului în

partea contestării pedepsei, cu casarea parțială a sentinței instanței de fond și anume

în partea civilă, a pronunța o nouă hotărîre, prin care a admite acțiunea civilă în

principiu cu stabilirea mărimii în procedură civilă.

În motivare a indicat că, motivele admiterii prejudiciului moral se bazează pe

fapte viitoare sau partea vătămată indică că a suferit prejudiciu deoarece pe viitor nu

va putea timp îndelungat - să activeze, în asemenea situație acțiunea civilă urmează a

fi admisă în principiu dar mărimea examinată în cauză civilă.

Instanța de fond a stabilit prejudiciul moral pe motive care încă nu sau produs.

În motivarea concluziei instanța de fond a stabilit precum că acțiunea civilă este

întemeiată și argumentată, dar totuși în partea dată consideră că instanța prematur a

stabilit suma prejudiciului moral deoarece faptele și motivele suferințelor sunt

viitoare ceea ce nu poate constitui la stabilirea mărimii prejudiciului moral.

A fost omis de instanța de fond expunerea față de toate circumstanțele ce se

referă la prejudiciului moral, în sentință fiind menționat și constatat faptul precum că

inculpatul în primele zile după accident a înmânat suma de 7 000 lei părții vătămate,

dar prejudiciul fiind stabilit de 25 000 lei, astfel nu sa elucidat și soluționat cert care

va fi prejudiciul real 25 000 lei cu sau fără cele 7 000 lei achitate, inculpatul fiind

obligat la repararea prejudiciului de 32 000 lei în total, sau cele 7 000 lei incluse în

suma de 25 000 lei. În concluzie avocatul Russu Ivan a menționat că s-a făcut

omisiune în sentință ceea ce demonstrează că acțiunea civilă integral urmează a fi

admisă în principiu dar mărimea acesteia de a fi stabilită în acțiune civilă.

2018, a fost respins ca tardiv apelul suplimentar al avocatului Russu Ivan în numele

inculpatului Scutari Alexandr.

A fost respins apelul avocatului Victor Andrușceac în numele inculpatului

Scutari Alexandr, apelul părții vătămate Vladimir Marețchi și apelul suplimentar al

avocatului Ludmila Bîrcă în numele părții vătămate Vladimir Marețchi, declarate

împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul central din 01 august 2017, ca fiind

nefondate, cu menținerea fără modificări a sentinței contestate.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, conform recipisei

din dosar (f.d. 103), la data de 01.08.2017 inculpatul Scutari Alexandr, a primit copia

sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul central din 01.08.2017 care a semnat dovada

de primire, suplimentar inculpatului i-a fost eliberată copia sentinței tradusă în limba

rusă la 08.11.2017 (f.d. 113), apel în interesul inculpatului a fost depus în termen de

către avocatul acestuia Andrușceac Victor la data de 10.08.2017.

3

Totodată instanța a constatat că, avocatul Russu Ivan nu a participat în prima

instanță, dar a încheiat contract de asistență juridică cu inculpatul la data de

05.12.2017 conform datelor din mandat, făcând cunoștință cu sentința contestată tot

atunci care i-a fost prezentată de către inculpat, însă apelul suplimentar în numele

inculpatului Scutari Alexandru, a fost depus în ședința instanței de apel la data de

31.01.2018, fără a justifica omiterea termenului privind depunerea apelului

suplimentar, precum și fără a solicita repunerea în termen.

Urmare a celor expuse mai sus, ultima zi pentru a declara apel pentru avocatul

Russu Ivan în numele inculpatului Scutari Alexandr este data de 20 decembrie 2017.

Astfel, ne cătând la faptul că potrivit legii și în sentință este indicat termenul de

15 zile pentru atac, avocatul Russu Ivan în numele inculpatului Scutari Alexandr a

declarat apelul abia la 31 ianuarie 2018, după ce a fost depășit termenul de depunere

a apelului suplimentar, fără a invoca careva temeiuri de omitere a termenului de atac.

În ședința instanței de apel, avocatul Russu Ivan în numele inculpatului Scutari

Alexandr nu a prezentat instanței careva dovezi obiective care ar motiva omiterea

termenului de atac al sentinței atacate.

Astfel, instanța de apel a considerat că nu au fost prezentate motive pentru

repunerea în termen a apelului declarat de către avocatul Russu Ivan și urmare a celor

menționate, apelul urmează a fi respins ca depus peste termen.

Totodată, instanța de apel a conchis că, prima instanță just a stabilit inculpatului

pedeapsa penală în formă de amendă în mărime de 500 u.c., echivalentul a 25 000 lei,

fără privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport, aceasta fiind echitabilă

și proporțională în raport cu fapta comisă.

În atare situație, se apreciază că prima instanță a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 61, 75 Cod penal, aplicând pedeapsa pentru fapta indicată just

individualizată în raport cu prevederile Legii penale ce reglementează pedeapsa,

scopul acesteia și individualizarea ei, luând în considerație gravitatea infracțiunii

comise, persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

pedeapsa având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Instanța de apel a conchis că aplicarea unei sancțiuni mai blânde este contrară

scopului legal al pedepsei penale, deoarece nu va atinge restabilirea echității și poate

genera riscul percepției de către inculpată și/sau de terțe persoane a sentimentului de

impunitate, însă la ca prima instanță echitabil a stabilit pedeapsa aplicată inculpatului

sub formă de amendă.

Totodată, instanța de apel a respins argumentele apelantului referitoare la faptul

că amenda aplicată de prima instanță este excesivă în contextul în care inculpatul nu

are un loc de muncă și este pensionar, deoarece aceste aspecte sunt apreciate în

vederea neaplicării pedepsei maxime, însă nu determină reducerea cuantumului

amenzii aplicate, la determinarea căreia instanța deja a ținut cont de prevederile art.

364/1 Cod de procedură penală, astfel încât trimiterile apelantului Andrușceac Victor

la această normă nu justifică admiterea apelului declarat în partea ce ține de reducerea

amenzii penale stabilite inculpatului, cu atât mai mult că amenda în mărime de 500

u.c. aplicate inculpatului, este una minimă care putea fi aplicată conform prevederilor

art. 64 (3) Cod penal.

La fel, instanța de apel a conchis că, în speță nu se întrunesc temeiurile legale

pentru aplicarea prevederilor art. 55 Cod penal, potrivit alin. (1) al căruia persoana

4

care a săvârșit pentru prima oară o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, cu excepția

infracțiunilor prevăzute la art. 1811, 256, 303, 314, art. 326 alin. (1) și (11), art. 327

alin. (1), art. 328 alin. (1), art. 332 alin. (1), art. 333 alin. (1), art. 334 alin. (1) și (2),

art. 335 alin. (1) și art. 3351 alin. (1), poate fi liberată de răspundere penală și trasă la

răspundere contravențională în cazurile în care și-a recunoscut vina, a reparat

prejudiciul cauzat prin infracțiune și s-a constatat că corectarea ei este posibilă fără a

fi supusă răspunderii penale.

Or, din conținutul acestei norme reiese că condițiile specificate în textul

articolului dat urmează a fi întrunite cumulativ pentru aplicarea art. 55 Cod penal,

inclusiv în vederea reparării prejudiciului cauzat prin infracțiune.

În cazul dat inculpatul a reparat doar parțial prejudiciul cauzat, achitând părții

vătămate suma de 7 000 lei, însă neachitând prejudiciul moral, nici în partea în care a

fost de acord cu suma solicitată, aceasta neintervenind față de partea vătămată pe

parcursul examinării cauzei în vederea soluționării acestei chestiuni, astfel încât în

speță nu se întrunesc cumulativ condițiile instituite de art. 55 alin. (1) Cod penal

pentru liberarea inculpatului Scutar Alexandr de răspundere penală cu tragerea la

răspundere contravențională.

Referitor la cuantumul prejudiciului moral încasat de prima instanță, instanța de

apel a reținut prin prisma art. 1423 alin. (1) și (2) Cod civil că părții vătămate în speță

i-au fost cauzate atât suferințe fizice, cât și suferințe psihice.

Prin urmare instanța de apel a susținut poziția primei instanțe cu referire la

repararea prejudiciul moral cauzat părții vătămate în sumă de 25 000 lei, pe care

instanța o apreciază ca fiind echitabilă în raport cu suferințele cauzate acestuia din

urmă și proporționale faptei săvârșite și consecințelor survenite, fiind cert că

încasarea unei sume inferioare acesteia este contrar sensului și scopului normelor sus-

indicate, la fel cum adjudecarea unei sume mai mari ar fi disproporționată.

Cu referire la apelul avocatului Bîrșcă Ludmila în numele părții vătămate

Marețchi Vladimir, în partea ce țin de încasarea și a prejudiciului material în mărime

de 36 521, 51 bani, instanța a notat că, acțiunea civilă în cadrul procesului penal a

fost înaintată de către partea vătămată Marețchi Vladimir în prima instanță, prin care

ultima a solicitat încasarea doar a prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei, iar

prejudiciul material îl va solicita în cadrul unui proces civil aparte (f.d. 88), lucru care

a fost luat în considerație de către prima instanță care a admis în principiu acțiunea

civilă în partea încasării prejudiciului material.

Astfel, în opinia instanței de apel schimbarea poziției părții vătămate în instanța

de apel în partea ce țin de modificarea acțiunii în sensul măririi pretențiilor, nu este

una plauzibilă, or aceasta depășește fondul cauzei, care se judecă în limitele

revendicărilor formulate în prima instanță.

numele părții vătămate Marețchi Vladimir și ultimul, făcînd trimitere la prevederile

art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, declară recurs ordinar, prin

care solicită casarea acestora, cu pronunțarea unei noi hotărîri în privința lui Scutari

Alexandr, de a înăspri pedeapsa și admiterea integrală a acțiunii civile solicitate.

Recurenții invocă dezacordul cu aplicarea pedepsei față de inculpat a instanțelor de

fond, motivând că, pedeapsa aplicată lui Scutari Alexandr nu este proporțională

faptelor comise. Totodată, recurenții menționează că, partea vătămată întemeiat și-a

schimbat poziția în partea de ține de modificarea mărimii pretențiilor în partea

acțiunii civil în faza instanței de apel, ori, partea vătămată a prezentat probe privind

5

încasarea prejudiciului material. De asemenea, recurenții solicită admiterea încasării

prejudiciului moral, din motiv că nu s-a luat în destulă considerație trecerea prin

suferințe psihice și fizice de către partea vătămată.

5.1. Nefiind de acord cu hotărârile menționate, avocatul Russu Ivan în numele

inculpatului Scutari Alexandr, făcând trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, declară recurs ordinar, prin care solicită casarea acestora,

cu admiterea acțiunii civile și examinarea acesteia în procedură civilă separată.

Recurentul invocă că nu s-a elucidat și soluționat cert care va fi prejudiciul real 25

000 lei, cu sau fără 7 000 lei, se include în suma de 25 000 lei sau nu. De asemenea,

partea vătămată a menționat că 7 000 lei este prejudiciul material însă nu moral.

5.2. Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,

procurorul, a prezentat referință privind opinia asupra recursului declarat de avocatul

Russu Ivan în numele inculpatului Scutari Alexandr, prin care a menționat că,

recursul urmează a fi respins, deoarece instanța de apel s-a pronunțat argumentat și

detaliat asupra faptelor invocate. Din textul deciziei rezultă că s-a analizat obiectiv

probele administrate și hotărârile cuprind motivele pe care se întemeiază soluția, fiind

în corespundere cu prevederile art. 414, 417 Cod de procedură penală.

5.3. Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,

avocatul Russu Ivan în numele inculpatului Scutari Alexandr, a prezentat referință

privind opinia asupra recursului declarat de avocatul Bîrcă Ludmila în numele părții

vătămate Marețchi Vladimir și ultimul, prin care a menționat că, recursul urmează a

fi respins.

5.4. Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,

avocatul Bîrcă Ludmila în numele părții vătămate Marețchi Vladimir și ultimul, a

prezentat referință privind opinia asupra recursului declarat de avocatul Russu Ivan în

numele inculpatului Scutari Alexandr, prin care a menționat că, recursul urmează a fi

respins.

Colegiul penal consideră că, acestea urmează a fi declarate inadmisibile din

următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal menționează, că potrivit practicii judiciare constante, erorile de

drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Instanța de recurs constată, că recurenții în expunerea motivelor privind

dezacordul cu pedeapsa stabilită inculpatului și acțiunea civilă admisă de instanța de

apel, fac trimitere expres la temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1)

pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, acre prevăd că, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în următoarele temeiuri: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

6

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Potrivit prevederilor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța de

apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia instanței

de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Colegiul penal constată că temeiurile invocate de recurenți, prevăzute în pct. 6)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală nu și-au găsit confirmarea la examinarea

recursurilor declarate, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a

respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în

hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat,

aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Mai mult, Colegiul penal reține, că instanța de apel soluționând acțiunea civilă

înaintată de apărătorul părții vătămate și apărătorul inculpatului, a menținut hotărârea

primei instanțe, prin care a fost dispusă încasarea sumei prejudiciului moral în sumă

de 25 000 lei, considerând că este justificat și întemeiat de a încasa din contul

inculpatului în folosul părții vătămate, sumă care, în opinia instanței, a fost

considerată suficientă și oportună suferințelor morale și psihice suportate de către

partea vătămată, menționând că cuantumul pretins de partea vătămată de 50 000 lei,

este exagerat.

În acest sens, instanța de recurs reține că legiuitorul a acordat prerogativă

instanței de judecată de a aprecia și determina cuantumul prejudiciului moral ce

urmează a fi încasat.

Pe aceiași cale de considerente, se enunță că potrivit 2036 Cod civil, în cazul în

care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral prin fapte ce atentează la drepturile ei

personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, instanța de

judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin

plata de despăgubiri. Art. 2037 Cod civil prevede că, mărimea despăgubirii pentru

prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și

gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate, de gradul de vinovăție a

autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în

care această despăgubire poate aduce satisfacție echitabilă persoanei vătămate.

Cât privește solicitarea avocatului Bîrcă Ludmila în numele părții vătămate

Marețchi Vladimir și a ultimului, precum și al avocatului Russu Ivan în numele

inculpatului Scutari Alexandr în partea ce țin de încasarea și a prejudiciului material

în mărime de 36 521, 51 bani, Colegiul penal susține opinia instanței de apel care a

notat că, acțiunea civilă în cadrul procesului penal a fost înaintată de către partea

vătămată Marețchi Vladimir în prima instanță, prin care ultima a solicitat încasarea

doar a prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei, iar prejudiciul material îl va

solicita în cadrul unui proces civil aparte (f.d. 88), lucru care a fost luat în

7

considerație de către prima instanță care a admis în principiu acțiunea civilă în

partea încasării prejudiciului material.

Mai mult, recursurile declarate, potrivit argumentelor invocate și reproduse în

pct. 5 și 5.1 din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului în care

instanțele au apreciat circumstanțele cauzei în latura civilă și a pedepsei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei în latura civilă și a pedepsei, în alt sens decât cel pe care îl

propun părțile pe caz este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care

nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar la fel este lipsită de

orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursurile de pe rol au constituit obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens, iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinei care au fost

puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi

temei pentru reexaminarea cauzei (pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Cît privește motivul invocat de avocatul Bîrcă Ludmila în numele părții

vătămate Marețchi Vladimir și ultimul precum că, s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale, Colegiul penal constată că, în această

ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar de pe rol,

instanța de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de

drept privind pedeapsa aplicată inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile

normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, just și argumentat a

ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, conform căror persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i

se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile

legii. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și

a altor persoane. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată

ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. Inculpatul care

a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se

facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de

reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

amenda.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului

în corespundere cu prevederile legale (pct. 4.1. din decizie).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de fond și de apel

nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că hotărârile

contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că pedeapsa

8

aplicată inculpatului a fost individualizată conform prevederilor legale, astfel

recursurile ordinare sunt vădit neîntemeiate.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursurilor înaintate în cazul în care se constată că acestea

sunt vădit neîntemeiate.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare, declarate de avocatul Bîrcă Ludmila în

numele părții vătămate Marețchi Vladimir și ultimul, de avocatul Russu Ivan în

numele inculpatului Scutari Alexandr, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău,

sediul Central din 01 august 2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 07 februarie 2018, în cauza penală în privința lui Scutari Alexandr

XXX, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 03 iulie 2019.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

9