1ra-680/2016 — art. 186 al. 2 lit. d CP

1ra-680/2016 — art. 186 al. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-680/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

18 mai 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

Judecători - Timofti Vladimir, Alerguș Constantin,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

partea vătămată Bosnea Dumitru, prin care solicită casarea sentinței Judecătoriei

Ciocana, mun. Chișinău din 27 octombrie 2015 și a deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2015, în cauza penală privindu-l pe

Gușila Mihail Andrei, născut la 19 aprilie 1991,

originar și domiciliat în r-nul Orhei, s. Pohorniceni.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

cauza fiind examinată în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,

Gușila Mihail a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

186 alin. (2) lit. d) Cod penal și i s-a stabilit pedeapsa cu muncă neremunerată în

folosul comunității pe un termen de 160 (una sută șaizeci) ore.

Corpurile delicte - televizorul de model „Finlux”, un cuțit de bucătărie, o

pereche de ochelari pentru soare, o cratiță, o halteră s-a dispus să fie restituite părții

vătămate Bosnea Dumitru.

Mihail, la data de 22.08.2015, aproximativ la orele 03.00, în scopul sustragerii

bunurilor altei persoane, aflîndu-se în apartamentul nr. 18, str. A. Russo 63/4, mun.

Chișinău, pe ascuns, a sustras un televizor de model „Finlux”, cu prețul de 3000 lei,

un cuțit de bucătărie cu prețul de 800 lei, o pereche de ochelari de soare cu prețul de

300 lei, o cratiță cu prețul de 200 lei, halteră cu prețul de 600 lei, cauzînd părții

vătămate Bosnea Dumitru, o daună în proporții considerabile, în sumă de 4900 lei.

1

Acțiunile inculpatului Gușila Mihail au fost calificate de către prima instanță

în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal – furtul, adică sustragerea pe ascuns a

bunurilor altei persoane cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

În temeiul cererii inculpatului Gușila Mihail, prin înscris autentic, admis de

prima instanță, cauza penală a fost examinată în procedura simplificată prevăzută de

art. 3641 Cod de procedură penală, pe baza probelor administrate la faza de urmărire

penală.

părții vătămate Bosnea Dumitru, solicitînd rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului

Gușila Mihail, să-i fie stabilită o pedeapsă mai aspră, privativă de libertate, cu

admiterea acțiunii civile, examinarea cauzei și încasarea în beneficiului părții

vătămate Bosnea Dumitru, din contul inculpatului Gușila Mihail a prejudiciului

material în sumă de 300 (trei sute) lei, a prejudiciului moral în sumă de 15.000

cincisprezece mii) lei, și a cheltuielilor de judecată în sumă de 4.000 (patru mii) lei,

invocînd că:

- prima instanță în mod eronat nu a reținut circumstanța agravantă prevăzută

de art. 77 alin. (1) lit. n) Cod penal - săvîrșirea infracțiunii cu folosirea încrederii

acordate. Or, după cum rezultă din declarațiile depuse în cadrul urmăriri penale,

inculpatul a pătruns în apartament, folosindu-se de încrederea părții vătămate

Bosnea Dumitru, care avînd convingerea că inculpatul într-adevăr are intenția de a

închiria apartamentul respectiv, i-a încredințat o cameră din locuință pentru a locui

în ea și a se folosi de bunurile existente în locuință;

- prima instanță urma să stabilească o pedeapsă de mijloc, de compromis,

echilibrată de concurența circumstanțelor atenuante cu cele agravante, iar pedeapsa

cu muncă neremunerată stabilită inculpatului nu va realiza scopul pedepsei penale

și nu va înlătura certitudinea că inculpatul nu va comite pe viitor infracțiuni similare,

anume dat fiind caracterul neesențial al pedepsei stabilite.

2015, a fost admis din alte motive apelul declarat, casată parțial sentința în partea

dispunerii restituirii părții vătămate Bosnea Dumitru, a perechii de ochelari ca corp

delict.

Prin aceeași decizie a fost dispusă încasarea de la Gușila Mihail în beneficiul

lui Bosnea Dumitru cheltuielile de judecată pentru acordarea asistenței juridice de

către avocat, în mărime de 1000 lei, cu menținerea în rest a sentinței fără modificări.

corect starea de fapt ce corespunde probelor din dosar, care au fost apreciate corect,

încadrînd just acțiunile inculpatului Gușila Mihail în baza art. 186 alin. (2) lit. d)

Cod penal, după indicii calificativi ai furtului, adică sustragerii pe ascuns a bunurilor

altei persoane cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

La fel, instanța de apel a conchis că necătînd la faptul că inculpatul Gușila

Mihail își recunoaște pe deplin vina în cele incriminate, vinovăția acestuia în

2

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, fiind dovedită

și prin probele administrate în cadrul urmăririi penale și cercetate de către prima

instanță, și anume prin: procesul - verbal de audiere a părții vătămate Bosnea

Dumitru din data de 04.09.2015 (f.d. 12), procesul-verbal de recunoaștere a

persoanei după fotografie din 04.09.2015 (f.d. 19), procesul-verbal de percheziției

în apartamentul nr. 15 din bd. Mircea cel Bătrîn 8/1, mun. Chișinău din data de

16.09.2015 (f.d. 23).

Analizînd alegațiile apelantului, prin care acesta critică blîndețea măsurii de

pedeapsă stabilite inculpatului, instanța de apel a statuat că nu sunt motive temeinice

de implicare în sensul casării sentinței contestate în partea individualizării și stabilirii

pedepsei, menționînd că chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces

obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca

finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului

incriminat prin rechizitoriu, la caz art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel a reținut că prima instanță a efectuat

o analiză complexă a circumstanțelor cauzei și a personalității inculpatului, urmărind

în acest sens comportamentul său în viața socială, precum și cel de înainte și după

săvîrșirea infracțiunii incriminate. Astfel, instanța de apel a statuat că prima instanță

a constatat corect că inculpatul a recunoscut vina în cele incriminate, s-a căit sincer

de cele comise, infracțiunea imputată face parte din categoria celor mai puțin grave,

anterior nu a fost atras la răspundere penală, de circumstanțele atenuante -

recunoașterea vinovăției, de faptul că circumstanțe agravante - nu au fost stabilite.

De asemenea, prima instanță a conchis corect că anume o pedeapsă sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității ar asigura atingerea scopului pedepsei

penale în privința inculpatului Gușila Mihail, or, în coraport cu circumstanțele speței

și personalitatea inculpatului, o pedeapsă privativă de libertate ar fi neproporțională.

Totodată, ar fi nerezonabilă aplicarea pedepsei sub formă de amendă, din moment

ce inculpatul nu este angajat și nu dispune de careva surse de venit stabile.

În același context, instanța de apel a concluzionat că potrivit sentinței primei

instanțe, s-a dispus ca corpurile delicte - televizorul de model „Finlux”, un cuțit de

bucătărie, o pereche de ochelari pentru soare, o cratiță, o halteră - să se restituie părții

vătămate Bosnea Dumitru. Astfel, instanța de apel a atestat că ochelarii de soare la

care se face trimitere în sentință nu au constituit obiect al procesului-verbal de

examinare al obiectului (f.d. 25), nu au fost recunoscuți și anexați în calitate de corp

delict la cauza penală (f.d. 27), nu figurează în calitate de corp delict în cadrul

raportului de terminare a urmăririi penale (f.d. 72) și nici în rechizitoriu (f.d. 89).

Prin urmare, prima instanță în mod eronat a dispus că corpul delict - ochelarii de de

soare, urmează a fi restituit părții vătămate Bosnea Dumitru, deoarece ochelarii de

soare nu constituie corp delict la materialele cauzei penale, or, legea procedurală

penală prevede expres că obiectul se recunoaște corp delict prin ordonanța organului

de urmărire penală sau prin încheierea instanței judecată și se anexează la dosar.

3

Din acest considerent, instanța de apel a admis din alte motive apelul declarat

și a casat sentința în partea dispunerii restituirii părții vătămate Bosnea Dumitru a

ochelarilor de soare ca corp delict.

La fel, instanța de apel a conchis că o dată cu apelul declarat, avocatul părții

vătămate a depus și acțiune civilă, totodată a constatat că partea vătămată nu a depus

acțiune civilă în prima instanță, astfel aceasta nu a fost obiect al examinării în prima

instanță, iar cauza a fost examinată în ordinea procedurii simplificate conform art.

3641 Cod de procedură penală.

În acest sens, instanța de apel a statuat că din moment ce cauza penală a fost

examinată în procedură simplificată, la caz, conform legislației, nu este posibilă

contestarea sentinței în partea acțiunii civile, care nici nu a fost înaintată în prima

instanță, nu a fost obiect al examinării acțiunea civilă în prima instanță, deoarece

partea vătămată nu a depus acțiune civilă nici în cadrul urmării penale, nici în

procesul examinării cauzei în prima instanță, motiv pentru care instanța de apel a

respins apelul în partea laturii civile, urmînd ca acesta să se adreseze cu acțiune civilă

în ordinea procedurii civile.

Analizînd circumstanțele cauzei și complexitatea dosarului penal, instanța de

apel a considerat că suma de 1000 lei pentru compensarea cheltuielilor de asistență

juridică, de participare a avocatului într-o singură ședință în instanța de apel este

echitabilă, motiv pentru care instanța de apel a dispus încasarea din contul lui Gușila

Mihail, în beneficiul lui Bosnea Dumitru, cheltuielile de judecată pentru acordarea

asisenței juridice de către avocat în mărime de 1000 (una) mie lei, în rest respingînd

pretențiile ca fiind nefondate, exagerate și nejustificate.

vătămată Bosnea Dumitru, care fără a indica nici un temei prevăzut de art. 427 alin.

(1) Cod de procedură penală, solicită casarea sentinței Judecătoriei Ciocana, mun.

Chișinău din 27 octombrie 2015 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 03 decembrie 2015, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului Gușila Mihail

să-i fie stabilită o pedeapsă mai aspră, privativă de libertate și cu admiterea acțiunii

civile, cu încasarea în beneficiul părții civile Bosnea Dumitru, din contul

inculpatului Gușila Mihail, a prejudiciului material în sumă de 300 lei, a

prejudiciului moral în sumă de 15000 lei, a cheltuielilor de judecată în sumă de 4000

lei, invocînd că:

- în latura penală, pedeapsa stabilită prin sentința primei instanțe nu

corespunde criteriilor generale de individualizare a pedepsei, fiind una prea blîndă;

- prima instanță a ignorat circumstanța agravantă prevăzută de art. 77 alin. (1)

lit. n) Cod penal – săvîrșirea infracțiunii cu folosirea încrederii acordate. Or, după

cum rezultă din declarațiile depuse în cadrul urmăriri penale, inculpatul a pătruns în

apartament, folosindu-se de încrederea părții vătămate Bosnea Dumitru, care avînd

convingerea că inculpatul într-adevăr are intenția de a închiria apartamentul

4

respectiv, încredințîndu-i o cameră din locuință pentru a locui în ea și a se folosi de

bunurile existente în locuință;

- prima instanță urma să stabilească o pedeapsă de mijloc, de compromis,

echilibrată de concurența circumstanțelor atenuante cu cele agravante;

- pedeapsa cu muncă neremunerată, aplicată de prima instanță, nu oferă nici o

siguranță sau minimă garanție, că în viitorul apropiat inculpatul nu va comite

infracțiuni similare;

- atît instanța de apel, cît și prima instanță nu au ținut cont că în privința

inculpatului Gușila Mihail, este intentată o cauză penală în baza art. 152 alin. (2) lit.

e), art. 287 alin. (2) Cod penal, care este în proces de examinare;

- motivele instanței de apel, prin care aceasta a lăsat acțiunea civilă fără

examinare, se contrazic cu dispozitivul deciziei, astfel, deși instanța de apel a

menționat că nu sunt temeiuri de a soluționa acțiunea civilă în apel, pe de altă parte

a dispus casarea sentinței primei instanțe în partea restiturii ochelarilor de soare, care

nu au fost găsiți, recunoscuți în calitate de corp delict, dispunînd și încasarea

cheltuielilor de judecată, în sumă de 1000 lei, astfel dacă instanța de apel a considerat

să lase fără examinare acțiunea civilă, urma să respingă și cerința cu privire la

încasarea cheltuielilor de judecată, pentru a permite adresarea ulterioară în instanța

civilă;

- soluționînd cerința privind încasarea cheltuielilor de judecată și excluderea

ochelarilor de soare din rîndul corpurilor delicte, instanța de apel urma să se pronunțe

și asupra prejudiciului material în sumă de 300 lei și a prejudiciului moral în sumă

de 15000 lei;

- concluzia instanței de apel referitoare la nesoluționarea acțiunii civile în apel

din motiv că cauza penală a fost soluționată în procedură simplificată, conform art.

3641 Cod de procedură penală, este nefondată.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind

vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

5

La caz se reține, că potrivit textului recursului declarat de recurent, acesta

invocă temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

penală, și anume că „motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii și că s-au

aplicat pedepse indiviualizate contrar prevederilor legale”.

Verificînd legalitatea hotărîrii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că temeiurile invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor

cauzei, invocînd în acest context următoarele.

7.1. În privința temeiului indicat de recurent, prin care acesta contestă decizia

sub aspectul că „motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii” precum și

argumentelor invocate de recurent, care cad sub incidența acestui temei „motivele

instanței de apel, prin care aceasta a lăsat acțiunea civilă fără examinare, se

contrazic cu dispozitivul deciziei, astfel, deși instanța de apel a menționat că nu sunt

temeiuri de a soluționa acțiunea civilă în apel, pe de altă parte a dispus casarea

sentinței primei instanțe în partea restiturii ochelarilor de soare, care nu au fost

găsiți, recunoscuți în calitate de corp delict, dispunînd și încasarea cheltuielilor de

judecată, în sumă de 1000 lei, astfel dacă instanța de apel a considerat să lase fără

examinare acțiunea civilă, urma să respingă și cerința cu privire la încasarea

cheltuielilor de judecată, pentru a permite adresarea ulterioară în instanța civilă;

soluționînd cerința privind încasarea cheltuielilor de judecată și excluderea

ochelarilor de soare din rîndul corpurilor delicte, instanța de apel urma să se

pronunțe și asupra prejudiciului material în sumă de 300 lei, și a prejudiciului moral

în sumă de 15000 lei”, Colegiul penal constată că acestea nu și-au găsit confirmarea

în urma cercetării materialelor cauzei și sunt neîntemeiate, dat fiind faptul că,

instanța de apel, la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417

alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală și prin hotărîrea adoptată corect a casat

parțial sentința privind condamnarea inculpatului Gușila Mihail în baza art. 186 alin.

(2) lit. d) Cod penal, iar decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care își

întemeiază soluția, motivarea soluției fiind în corespundere cu dispozitivul deciziei

atacate.

Astfel, din textul deciziei atacate (f.d. 148), rezultă că instanța de apel corect

a respins argumentul avocatului privind admiterea acțiunii civile și în conformitate

cu art. 225 alin. (4) Cod de procedură penală, a lăsat fără examinare acțiunea civilă,

cu posibilitatea ca apelantul să se adreseze cu acțiune civilă în ordinea procedurii

civile, din moment ce acțiunea civilă nu a fost depusă nici în cadrul urmăririi penale

și nici în timpul examinării cauzei în prima instanță, nefiind obiect de examinare în

prima instanță, prima instanță a pronunțat o sentință întemeiată și legală, fără a

comite erori de drept, care ar fi constituit temei de casare de către instanța de apel în

latura civilă.

Totodată, cheltuielile judiciare atribuite de către instanța de apel apelantului -

1000 lei, în conformitate cu prevederile art. 227 Cod de procedură penală, nu fac

parte din acțiunea civilă propriu zisă, dar se evaluează separat de către instanță, ca

cheltuieli suportate pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal în instanța

6

de apel, la caz în scopul asigurării asistenței juridice a părții vătămate, motiv din care

instanța de recurs acceptă și însușește argumentele instanței de apel în această parte,

fapt ce este în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale

în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși

obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunînd

un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994,

pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă,

fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi

examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În aceiași ordine de idei, cu privire la motivul menționat de recurent, precum

că „ concluzia instanței de apel referitoare la nesoluționarea acțiunii civile în apel

din motiv că cauza penală a fost soluționată în procedură simplificată, conform art.

3641 Cod de procedură penală, este nefondată”, Colegiul penal atestă că nu poate

fi acceptat, deoarece acesta constituie o opinie subiectivă a recurentul, ce e ruptă din

contextul deciziei instanței de apel, care în această formă își pierde esența utilizată

de instanța de apel, or în decizia sa (f.d. 148), aceasta corect a menționat, că „Prin

urmare, dat fiind faptul că cauza a fost examinată în procedura simplificată, la caz

conform legislației, nu este posibilă contestarea sentinței în partea acțiunii civile,

care nici nu a fost înaintată în prima instanță, nu a fost obiect al examinării acțiunea

civilă în prima instanță, deoarece partea vătămata nu a depus acțiunea civilă nici

în cadrul urmăririi penale, nici în procesul examinării cauzei în prima instanță”,

astfel, în cazul cînd persoana nu s-a constituit ca parte civilă și nu a solicitat

despăgubiri în fața primei instanțe, ea a pierdut dreptul de a face aceasta în fața

instanței de apel, ce este prevăzut și în pct. 5.4. a Hotărârii Plenului Curții Supreme

de Justiție nr. 22 din 12.12.2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor penale

în ordine de apel”.

7.2. Referitor la dezacordul recurentului privind stabilirea pedepsei penale

inculpatului de către instanțele de fond, precum că „s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale”, și motivele recurentului care cad sub

incidența acestui temei, „în latura penală, pedeapsa stabilită prin sentința primei

instanțe nu corespunde criteriilor generale de individualizare a pedepsei, fiind una

prea blîndă; prima instanță a ignorat circumstanța agravantă prevăzută de art. 77

alin. (1) lit. n) Cod penal – săvîrșirea infracțiunii cu folosirea încrederii acordate.

Or, după cum rezultă din declarațiile depuse în cadrul urmăriri penale, inculpatul

a pătruns în apartament, folosindu-se de încrederea părții vătămate Bosnea

Dumitru, care avînd convingerea că inculpatul într-adevăr are intenția de a închiria

apartamentul respectiv, încredințîndu-i o cameră din locuință pentru a locui în ea

și a se folosi de bunurile existente în locuință; prima instanță urma să stabilească o

pedeapsă de mijloc, de compromis, echilibrată de concurența circumstanțelor

atenuante cu cele agravante; pedeapsa cu muncă neremunerată, aplicată de prima

instanță, nu oferă nici o siguranță sau minimă garanție, că în viitorul apropiat

inculpatul nu va comite infracțiuni similare; atît instanța de apel, cît și prima

7

instanță nu au ținut cont că în privința inculpatului Gușila Mihail, este intentată o

cauză penală în baza art. 152 alin. (2) lit. e), art. 287 alin. (2) Cod penal, care este

în proces de examinare”, Colegiul penal conchide că sunt neîntemeiate și constituie

o interpretare subiectivă a recurentului, deoarece în urma examinării materialelor

cauzei și a conținutului sentinței (f.d.110-112) primei instanțe și a deciziei instanței

de apel (f.d.144-146), se constată că ambele instanțe corect și-au motivat soluția în

privința vinovăției inculpatului, iar la aplicarea pedepsei de către prima instanță și

de către instanța de apel s-a ținut cont de prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal și de

criteriile de individualizare a pedepsei penale, prevăzute de art. 75 Cod penal, fiind

luate corect în considerare, gravitatea infracțiunii săvîrșite, care este mai puțin gravă,

că inculpatul nu are antecedente penale, precum și prezența circumstanțelor

atenunate și lipsa circumstanțelor agravante în rechizitoriu (f.d.88), ambele instanțe

examinînd cauza conform art. 325 Cod de procedură penală, în limitele învinuirii

formulate în rechizitoriu, nu au reținut circumstanța agravantă invocată de recurent,

fiind precizat corect și faptul că cauza a fost examinată în procedura simplificată

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală și în conformitate cu prevederile

alin. (8) a aceluiași articol, au aplicat în privința inculpatului Gușila Mihail o

pedeapsă echitabilă ce va înfăptui scopul legii penale, or, instanța de apel corect a

menționat că în coraport cu circumstanțele speței și personalitatea inculpatului, o

pedeapsă privativă de libertate ar fi neproporțională. Totodată, ar fi nerezonabilă

aplicarea pedepsei sub formă de amendă, din moment ce inculpatul nu este angajat

și nu dispune de careva surse de venit stabile.

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărîrea atacată sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar

recursul declarat se consideră inadmisibil fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către partea vătămată Bosnea

Dumitru, împotriva sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 27 octombrie

2015 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie

2015, în cauza penală privindu-l pe Gușila Mihail Andrei, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 09 iunie 2016.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

8