1ra-1585/2016 — 186 al. 2 lit. c, d CP

Prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 17 martie 2016, cauza fiind examinată conform procedurii prevăzute de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, inculpatul Voteacov Igor a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal, prin care i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 140 de ore.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Voteacov Igor, la 15 mai 2015, în perioada de timp de la ora 14:30 până la 18:00, având acces liber și având scopul sustragerii bunurilor altei persoane, a pătruns în sediul S.A „Lusmecon” situat pe str. Uzinelor 205/1, din mun. Chișinău, de unde în mod ascuns, a sustras un laptop de model „HP DV6„ la prețul 15 000 lei, ce aparține lui Moraru Ion, după ce cu bunurile sustrase a părăsit locul faptei, astfel cauzându-i părții vătămate Moraru Ion, o daună materială în proporție considerabilă. 1

Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, prin care a solicitat casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei, și pronunțarea unei hotărâri, prin care inculpatului Voteacov Igor, să-i fie stabilită o pedeapsă de 8 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis. În motivarea apelului, procurorul a invocat că, instanța corect a apreciat circumstanțele de fapt și de drept calificând acțiunile infracționale ale inculpatului Voteacov Igor, în baza prevederilor art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Codul penal, însă greșit i-a aplicat o pedeapsă neprivativă de libertate. Procurorul a indicat că, pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța de fond este una prea blândă în coraport cu fapta comisă, urmările și personalitatea inculpatului.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 mai 2016, apelul declarat de către procuror, a fost admis, casată sentința în partea numirii pedepsei și pronunțată în această parte o nouă hotărâre, după cum urmează, lui Voteacov Igor Andrei în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, i-a fost numită pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. 4.1. În motivarea deciziei instanța de apel a indicat că, analizând în ansamblu probele cauzei penale date prin prisma art. 101 Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenții, concludenții, veridicității și coroborării lor, s-a stabilit cu certitudine vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate și anume art. 186 alin.(2) lit. c) și d) Cod penal, furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit prin pătrundere în încăpere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile. Astfel, instanța de apel a conchis că, la stabilirea măsurii și mărimii pedepsei în privința inculpatului Voteacov Igor, în vederea corectării, reeducării, precum și ca măsură de pedeapsă, instanța de fond i-a stabilit o pedeapsă prea blândă, reținând în acest sens argumentele invocate de procuror cu privire la faptul că, instanța corect a apreciat circumstanțele de fapt și de drept calificând acțiunile infracționale ale inculpatului Voteacov Igor, în baza prevederilor art. 186 alin. (2) lit. c) și d) din Codul penal, însă a aplicat o pedeapsă greșit individualizată, dacă se ia în considerație caracterul social periculos al faptei, modul de comitere a infracțiunii, personalitatea inculpatului. În acest sens, instanța de apel a menționat că, prima instanță la aplicarea pedepsei în privința lui Voteacov Igor a reținut faptul că, inculpatul și-a recunoscut vinovăția, a colaborat cu organul de urmărire penală, referindu-se la aceste circumstanțe în 2 motivarea soluției de aplicare a pedepsei sub formă de muncă neremunerată, însă la stabilirea pedepsei, instanța de judecată n-a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal. Astfel, instanța de apel a conchis că, aplicarea unei pedepse mai blânde în privința inculpatului Voteacov Igor, poate doar să încurajeze comiterea pe viitor a altor infracțiuni și nu s-ar realiza scopurile pedepsei penale stipulate în art. 61 din Codul penal: restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea comiterii de noi infracțiuni. La fel, instanța de apel a constatat că, corectarea inculpatului, ca scop al pedepsei penale, presupune conștientizarea de către infractor a celor săvârșite și reîncadrarea lui în activitatea societății, pe când inculpatul Voteacov Igor, nu a făcut concluziile necesare, anterior fiind tras la răspundere penală de nenumărate ori pentru comiterea infracțiunilor de sustragere, procesul penal în privința acestuia fiind încetat din motivul împăcării părților, astfel comportamentul inculpatului denotă lipsă de încredere, din care cauză este imposibilă corectarea și reeducarea acestuia fără izolarea reală de societate. Instanța de apel a statuat că, pedeapsa aplicată inculpatului Voteacov Igor de către instanța de fond, este una prea blândă în coraport cu fapta comisă, urmările precum și personalitatea inculpatului, care a fost anterior tras la răspundere pentru infracțiuni similare. Mai mult, instanța de apel a indicat că, la emiterea deciziei a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75-78 Cod penal, care stipulează expres că, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Raportând aceste prevederi, instanța de apel a reținut că, un rol primordial în aprecierea stabilirii și aplicării pedepsei, îl are pericolul social al faptei, sens în care valorile ocrotite de legea penală prin incriminarea faptelor trebuie evidențiate atât pentru restabilirea ordinii de drept, cât și pentru educarea inculpatului. Deci, instanța de apel a concluzionat că, circumstanțele menționate indică la faptul că, inculpatul Voteacov Igor urmează, în vederea corectării și reeducării, precum și ca măsură de pedeapsă, a-i fi aplicată o pedeapsă reală cu închisoare în limitele sancțiunilor prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal. Mai mult, instanța de apel a menționat că, circumstanțele invocate de către prima instanță nu îndreptățesc faptele comise de către inculpat și deci, nu poate genera aplicarea unei pedepse neechitabile, mai mult, soluția adoptată de către prima instanță 3 nu-și va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului, pentru a nu admite pe viitor săvârșirea a astfel de infracțiuni, or aplicarea unor pedepse penale reale cu închisoare ar asigura conștientizarea de către Voteacov Igor a celor comise cu adoptarea unor concluzii corecte ce țin de comportamentul său în societate.

Nefiind de acord cu decizia adoptată de către instanța de apel, inculpatul Voteacov Igor, declară recurs, prin care solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței. În motivarea recursului invocă faptul că, decizia instanței de apel este una prea aspră, deoarece instanța de apel nu a ținut cont de faptul că, cauza a fost examinată conform procedurii simplificate prevăzute de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, precum și că inculpatul are la întreținere un copil minor și sincer se căiește de cele comise. 5.1. Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a prezentat referință privind opinia asupra recursului declarat de inculpatul Voteacov Igor, prin care menționează că, este pe poziția respingerii acestui recurs, deoarece recurentul invocă dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, or motivele de reapreciere a probelor nu se conțin în temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală. În opinia procurorului, pedeapsa care a fost stabilită inculpatului de către instanța de apel este echitabilă faptelor infracționale săvârșite și în corespundere cu împrejurările cauzei și normelor legale.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că, acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat, or în vederea acestei statuări se expun următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurentă. Potrivit textului recursului, reiese că, inculpatul Voteacov Igor a invocat ca temei de casare a hotărârii judecătorești art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care stipulează că, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. 4 Analizând acest temei în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal constată că, acesta nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat. După cum rezultă din textul recursului, autorul acestuia este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, criticând hotărârea, precum că instanța de apel fără a-și motiva soluția, neîntemeiat a aplicat inculpatului o pedeapsă aspră, prin ce au ignorat principiul individualizării pedepsei penale. Colegiul penal, constată că, la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a ținut seama pe deplin de principiile de aplicare a pedepsei, prevăzute de art. 61 Cod penal, de criteriile generale de individualizare a ei, stipulate în art. 75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea, precum și de influența pedepsei aplicate asupra corijării și reeducării inculpatului. Totodată, instanța de apel, a luat în considerație că potrivit art. 16 Cod penal, infracțiunea comisă de Voteacov Igor face parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave, de persoana acestuia că, a recunoscut vina, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, de condițiile de viață ale familiei acestuia, are la întreținere un copil minor, precum și de faptul că anterior fiind tras la răspundere penală de nenumărate ori pentru comiterea infracțiunilor de sustragere, procesul penal în privința acestuia fiind încetat din motivul împăcării părților, just a conchis că, corijarea și reeducarea inculpatului nu poate avea loc decât prin izolare de societate. Mai mult, Colegiul penal reține că, pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege. Astfel, argumentele inculpatului Voteacov Igor, privind aplicarea unei pedepse mai blânde, nu pot fi reținute, deoarece inculpatul nu este la prima abatere, acesta anterior a mai comis infracțiuni de sustragere, însă procesul penal în privința inculpatului a fost încetat din motivul împăcării părților (f.d. 161-167). 5 Colegiul penal conchide că, tipul și mărimea pedepsei stabilite inculpatului de către instanța de apel, va fi cel mai eficient pentru corijarea și reeducarea lui și atingerea scopului legii penale. Prin urmare, Colegiul penal reține că, la stabilirea pedepsei inculpatului Voteacov Igor, instanța de apel a dat deplină eficiență împrejurărilor cauzei, numind acestuia o pedeapsă echitabilă, în limitele prevăzute de sancțiunea normelor penale în baza cărora a fost declarat vinovat, ținându-se seama de prevederile art. 61, 75 Cod penal și de dispozițiile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală. Din acest punct de vedere se constată că, de fapt, în cauză nu s-a comis nici o eroare de drept, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate, pedeapsa sub formă de închisoare aplicată inculpatului este legală și întemeiată concluzie ce este argumentată în descriptivul deciziei instanței de apel, care corespunde tuturor prevederilor normelor de procedură penală, fiind individualizată conform prevederilor legale. Reieșind din circumstanțele indicate mai sus, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului ordinar declarat de inculpatul Voteacov Igor, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 mai 2016, de către inculpatul Voteacov Igor Andrei, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Publicată integral la 09 noiembrie 2016. Președinte: Nicolae Gordilă Judecători: Ion Guzun Liliana Catan 6