1ra-530/16 — art.151 alin.1 CP

1ra-530/16 — art.151 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr.1ra-530/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

27 aprilie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

Judecători - Timofti Vladimir și Alerguș Constantin,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Bodareu Octavian, prin care

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 noiembrie 2015,

în cauza penală privindu-l pe

Roman Vasile Mihail, născut la 10 ianuarie 1976,

originar și domiciliat în s. Ciuciulea, r-l Glodeni.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului în cauză, în baza actelor din dosar,

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T:

condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, la 3 ani închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoarea i-a fost

suspendată pe o perioadă de probațiune de 3 ani.

Acțiunea civilă înaintată de către Grecu Vladimir sa admis în principiu, urmînd

ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii

civile.

de 11.09.2012, în jurul orei 21.00, aflîndu-se la serviciu în calitate de paznic sezonier

la bazinul acvatic din satul Ciuciulea, raionul Glodeni, care арarținea SRL ”Mic Petrol”,

observindu-1 pe Rusu Vasile și Grecu Vladimir lîngă acest iaz cu о plasă de pescuit

1

(etre), s-a apropiat de Rusu Vasile și fără careva temei 1-a lovit cu piciorul în regiunea

urechii, cauzîndu-i dureri fizice, după care ultimul a căzut jos și speriindu-se a fugit din

acel loc. Observînd, că Rusu Vasile a fugit de la fața locului, Roman Vasile,

continuîndu-și acțiunile criminale s-a apropiat în continuare de Grecu Vladimir care se

afla și el la iazul dat și avînd în mînă un par de lemn lungimea de aproximativ l m 30

cm, 1-a lovit și pe acesta în regiunea cutiei toracice.

De la loviturile primite, Grecu Vladimir a căzut jos, striga către Roman Vasile

să-1 lase în pace ca să trăiască, deoarece are copii acasă, însă Roman Vasile

continuîndu-și acțiunile sale, a început să-1 lovească cu parul de lemn peste diferite

părți ale corpului, cauzîndu-i vătămări corporale grave, sub formă de traumatism toraco-

abdominal închis, cu lezarea splinei și formarea unui hematom subcapsular, hematom

difuz și echimoză pe partea posterioară a hemitoracelui stîng, acestea fiind periculoase

pentru viață, ceia ce se confirmă prin raportul de expertiză medico - legală nr. 13 ,,D”

din 06.02.2013, raportul de exertiză medico-legală în comisie nr. 197 din 24.06.2014.

Lezarea splinei, ca organ al activității abdominale, prezintă pericol pentru viață și

conform acestui criteriu se califică ca vătămare corporală gravă.

În drept, acțiunile inculpatului Roman Vasile au fost încadrate în baza art. 151

alin. (1) Cod penal – adică ”vătămarea intenționată gravă a integrității corporale

sau sănătății ”.

3.1. Inculpatul Roman Vasile cu avocatul său, Palii Nicolae, care au solicitat casarea

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul Roman

Vasile să fie achitat, invocînd următoarele motive:

- sentința este ilegală și neîntemeiată pe probele administrate în procesul

examinării cauzei în ședințele de judecată. În procesul examinării cauzei penale,

acuzarea nu a prezentat probe incontestabile care ar demonstra vinovăția inculpatului

în comiterea infracțiunii prevăzute de art.151 alin. (l) Cod penal. La aprecierea probelor

acumulate în cazul dat nu s-a ținut cont de prevederile art. 101 Cod de procedură penală,

or, probele indicate în sentință nu corespund situației de fapt și de drept;

- consideră, că declarațiile părții vătămate Grecu Vladimir sînt contradictorii cu

referire la circumstanțele cauzei. Indică că, prin cererea sa din 25.09.2012, Grecu

Vladimir, a solicitat încetarea urmăririi penale pe faptul cauzării leziunilor corporale

deoarece a căzut jos de pe scară, aceste afirmații fiind confirmate în ședința de judecată

de către martorul Șamraev Veaceslav, Molea Aurel, precum și prin fișa medicală,

extras-expertiză a bolnavului de staționar nr. 14039. Consideră, că veridic și obiectiv

este raportul de expertiză medico-legală nr.254, efectuat cu studierea dosarului penal în

perioada 22.07- 22.12.2013 în comisie, prin care argumentat s-a ajuns la concluzia că:

„leziunile corporale menționate puteau să se formeze în diferite circumstanțe; prin

lovitură cu un corp contodent, prin cădere și lovirea de о suprafață cu relief neregulat,

căderea de pe scară etc.”. Se mai indică că: „în legătură cu aceia, că la momentul rupturii

2

lipsesc date despre prezența pericolului pentru viață, aceste vătămări se apreciază în

baza criteriului duratei sănătății de lungă durată - mai mult de 21 zile și în acest caz se

califică ca vătămări corporale medii”. În raport se mai menționează că: „concluziile

referitor la calificarea vătămării corporale grave la Grecu Vladimir din rapoartele de

expertiză medico - legală nr. l31 „D”, 13 „d”, 67 „d” e necesar să fie considerată ca

nefondate”;

- cu referire la raportul de expertiză medico-legală în comisie nr.197, din

24.06.2014, consideră că este bazat numai pe documentele medico-legale și nu se

observă că de comisie s-au studiat materialile dosarului penal. Raportul nr.197, din

24.06.2014 contravine raportului nr.254, care de fapt e întocmit în comisie, însă nu-i

clar și nu-i motivat de ce s-a luat în considerație la emiterea sentinței ca bază raportul

nr.197, din 24.06.2014, care totuși nu exclude căderea lui Grecu Vladimir de pe scară,

fără stabilirea concretă a termenului de vătămare corporală;

- instanța a reținut ca obiect prin care au fost aplicate loviturile ca fiind par de

lemn, cu toate ca n-a fost ridicat ori stabilit acest obiect;

- instanța nu a stabilit acțiunile intenționate a lui Roman Vasile la traumarea gravă

a lui Grecu Vladimir;

- inculpatul indică, că admite că traumarea cauzată lui Grecu Vladimir putea fi

cauzată din imprudență, cînd 1-a forțat fizic să-și ia etrele, astfel acțiunile urmau să fie

calificate în baza art. 157 Cod penal;

- consideră, că Grecu Vladimir în scop de răzbunare a indicat ca a fost bătut de

inculpat.

3.2. Partea vătămată Grecu Vladimir, prin care a solicitat casarea acesteia, cu

aplicarea în privința inculpatului Roman Vasile unei pedepse mai aspre, cu executarea

ei reală, deoarece pedeapsa aplicată inculpatului Roman Vasile este prea blîndă.

Susține, că instanța de fond nu a luat în considerație faptul, că în urma acțiunilor

infracționale ale inculpatului, el a rămas invalid pe viață, iar inculpatul nu și-a cerut

scuze pentru fapta comisă și nu i-а restituit cheltuielile suportate.

3.3. Procurorul, Crecicovschi Alina, prin care a solicitat casarea acesteia, pronunțarea

unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Roman Vasile

să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod

penal, și condamnat la o pedeapsă sub formă de închisoare, pe un termen de 6 ani, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, invocînd că:

- consideră că, sentința este întemeiată și legală în partea ce ține stabilirea

circumstanțelor de fapt și de drept, precum și constatarea vinovăției inculpatului Roman

Vasile în fapta lui imputată;

- instanța de fond i-a stabilit inculpatului pentru faptele comise о pedeapsă prea

blîndă, nefiind luate în considerație principiul individualizării pedepsei;

- instanța de fond nu a luat în considerație comportamentul inculpatului în timpul

și după comiterea infracțiunii, acesta invocînd diferite motve, astfel, prin

3

comportamentul său a pus piedici la stabilirea adevărului și examinării cauzei în

termeni rezonabili;

- consideră că prin aplicarea pedepsei condiționate în privința inculpatului

scopurile acesteia nu vor fi atinse;

- instanța de fond nu a ținut cont de caracterul prejudiciabil al infracțiunii, că

inculpatul a comis o infracțiune gravă, astfel aplicîndu-i o pedeapsă prea blîndă,

inculpatul nu a regretat de cele săvîrșite;

- instanța de fond a indicat ca circumstanțe ce ar avea efecte pentru aplicarea unei

pedepse mai blînde doar faptul că, inculpatul se caracterizează pozitiv, la evidența

medicului narcolog și psihatru nu se află, este căsătorit, are trei copii minori la

întreținere, este angajat în cîmpul muncii, are loc permanent de trai, anterior nu a fost

judecat, astfel, asemenea împrejurări, nu se conțin în lista circumstanțelor atenuante

stipulate în art. 76 Cod penal;

- mai indică că, instanța de fond neîntemeiat a recunoscut ca circumstanță

atenuantă prevederile art. 76 alin. (1) Cod penal, încălcarea termenului rezonabil la

anchetă, reținînd în acest sens lipsa de activitate a organului de urmărire penală.

Această circumstanță, în conformitate cu prevederile art.76 alin. (l) lit. l) Cod penal,

poate fi aplicată doar la expirarea de la momentul comiterii infracțiunii, a cel puțin 2/3

din termenul de prescripție pentru tragerea la răspundere penală, prevăzut pentru

această infracțiune, sau depășirea termenului rezonabil pentru examinarea cazului,

ținîndu-se cont de natura faptei, dacă tergiversarea nu a fost provocată de făptuitor.

3.3. La data de 27.08.2015 în adresa instanței de apel, cu nr. 15872 a parvenit cererea

părții vătămate Grecu Vladimir, care a retras cererea de apel înaintată de către acesta pe

cazul dat, invocînd că careva pretenții în privința inculpatului Roman Vasile nu are.

fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate și a fost menținută sentința. Cererea

înaintată de către partea vătămată Grecu Vladimir privind retragerea apelului a fost

admisă.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat, că la pronunțarea

sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns

la concluzia, că inculpatul Roman Vasile a săvîrșit infracțiunea prevăzută de art. 151

alin. (1) Cod penal.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

penală, fiind corect apreciate, respectîndu-se prevederile art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate

probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel a conchis, că instanța de fond întemeiat s-a bazat la emiterea

sențienței de condamnare pe: declarațiile părții vătămate Grecu Vladimir, declarațiile

martorilor Pricop Zinaida, Grecu Mihail, Rusu Vasile, Racoviță Damian, Șamraev

Veaceslav, Marc Oxana, Anița Anatolie, Molea Aurel, declarațiile medicului-expert

4

Sîrbulenco Andrei, declarațiile medicului-expert Cuvșinov Ion;

- procesul - verbal de cercetare la fața locului, din 30.10.2012 prin care s-a examinat

marginea bazinului acvatic, situat la marginea satului Ciuciula (f.d.14, vol.I);

- raportul de expertiză medico - legală nr.131 ,,D”, din 23.10.2012, conform căruia

lui Grecu Vasile i-au fost cauzate vătămări corporale grave, sub formă de traumatism

toraco - abdominal închis, cu lezarea splinei și formarea unui hematom subcapsular,

hematom difuz și echimoză pe partea posterioare a hemitoracelui stîng, fiind

periculoase pentru viață (f.d.76, vol.I);

- raportul de expertiză medico - legală cu nr. 13 ,,D” din 06.02.2013, conform

căruia lui Grecu Vasile i-au fost cauzate vătămări corporale grave, sub formă de

traumatism toraco - abdominal închis, cu lezarea splinei și formarea unui hematom

subcapsular, hematom difuz și echimoză pe partea posterioară a hemitoracelui stîng,

fiind periculoase pentru viață (f.d.75, vol.I);

- raportul de expertiză medico - legală suplimentară nr.67 ,,D”, din 15.07.2013,

prin care conform datelor din fișa medicală la Grecu Vladimir se determina traumatism

toraco - abdominal închis cu lezarea splinei și formarea unui hematom subcapsular,

hematom difuz și echimoză pe partea posterioară a hemitoracelui stîng, care puteau fi

produse cu un corp dur - contodent, inclusiv și cu un par de lemn, posibil în timpul și

circumstanțele indicate și sunt periculoase pentru viață, corespund categoriei de

vătămări corporale grave. Apariția acestor leziuni descrise în fișa medicală în timpul

căderii de la înălțimea proprie se exclude. Ținînd cont de faptul, că lezarea splinei a

avut loc în doua etape, Grecu Vladimir putea săvîrși careva acțiuni de sine stătător: să

meargă, să conducă automobilul și altele (f.d.106, vol.I);

- raportul de expertiză medico - legală în comisie nr.254, din 27.12.2013, prin care

s-a constatat, că conform documentelor medicale la Grecu Vladimir, a.n.1958, au fost

depistate echimoze pe partea posterioară a hemitoracelui stîng, lezarea splinei cu

formarea unui hematom subcapsular și hematom difuz. Ținind cont de faptul, că ruptura

splinei a avut loc în formă de hematom intraparenhimatos incapsulat limitat, nu se

exclude faptul, că Grecu Vladimir putea îndeplini careva acțiuni de sine stătător: să

meargă, să conducă automobilul s.a. (f.d.127-137, vol.I);

- raportul de expertiza medico-legala in comisie nr.197, din 24.06.2014, prin care

se constată, că pe corpul lui Grecu Vladimir au fost depistate: echimoze în regiunea

hemitoracelui stîng, lateral - posterior și ruptura traumatică a splinei. Lezarea splinei,

ca organ al activității abdominale, prezintă pericol pentru viață și conform acestui

criteriu se califică ca vătămare corporală gravă. Echimozele localizate unilateral pe

stînga și ruptura splinei au fost produse de acțiuni traumatice: a fost lovit cu un obiect

dur, contondent (f.d.186-194, vol.I).

În ședința de judecată a instanței de apel părțile în proces nu au prezentat probe

noi, însă procurorul a solicitat verificarea și aprecierea probelor anexate la materialele

cauzei. Astfel, procurorul a făcut referire la următoarele probe scrise care sunt anexate

5

la cauza penală:

- plîngerea lui Grecu Vladimir adresată organelor competente, prin care a solicitat

atragerea la răspundere conform legislației a lui Roman Vasile, care la 11.09.2012 la

marginea iazului din satul Ciuciulea, r-l Glodeni 1-a maltratat cu un par, lovindu-1 peste

tot corpul, cauzîndu-i leziuni corporale grave (f.d.11, vol.I);

- procesul - verbal de cercetare la fața locului, din 30.10.2012, prin care s-a

examinat marginea bazinului acvatic, situat pe marginea satului Ciuciulea (f.d.14,

vol.I);

- ordonanța de recunoaștere în calitate de parte civilă, din 20.11.2012, prin care

Grecu Vladimir a fost recunoscut în calitate de parte civilă (f.d.41, vol.I);

- procesul - verbal de confruntare, din 03.02.2013, potrivit căruia a avut loc

confruntarea între Roman Vasile și Grecu Vladimir (f.d.61 - 65, vol.I);

- procesul - verbal de confruntare, din 03.02.2013, potrivit căruia a avut loc

confruntarea între Roman Vasile și martorul Rusu Vasile (f.d.66-68, vol.I);

- raportul de expertiză medico-legală cu nr. 13 ,,D” din 06.02.2013 (f.d.75, vol.I);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 131 ,,D”, din 23.10.2012 (f.d.76, vol.I);

raportul de expertiză medico-legală suplimentară nr.67 ,,D”, din 15.07.2013 (f.d. 106,

vol.I);

- raportul de expertiză medico-legală în comisie nr.254, din 27.12.2013 (f.d.127-

137, vol.I);

- procesul - verbal de ridicare, din 20.04.2014, prin care de la Grecu Vladimir s-a

ridicat cartea medicală (f.d. 154, vol.I);

- raportul ce expertiză medico-legală în comisie nr.197, din 24.06.2014 (f.d.186-

194, vol.I);

- copia fișei medicale nr. 14099 a lui Grecu Vladimir (f.d.208-250, vol.I);

- declarațiile inculpatului Roman Vasile (f.d. 113-120, vol.II); declarațiile părții

vătămate Grecu Vladimir (f.d. 121-134, vol.II); declarațiile martorului Grecu Mihail

(f.d. 135-137, vol.II); declarațiile martorului Rusu Vasile (f.d. 143-149, vol.II);

declarațiile martorului Molea Aurel (f.d.143-147, vol.II); declarațiile martorului Pricop

Zinaida (f.d. 148-149, vol.II); declarațiile martorul Racoviță Damian (f.d.150-152,

vol.II); declarațiile martorului Anița Anatol (f.d.153-155, vol.II); declarațiile martorului

Marc Oxana (f.d.156-158, vol.II); declarațiile martorului Cuvșinov Ion (f.d. 159-164,

vol.II); declarațiile martorului Sîrbulenco Andrei (f.d. 165-170, vol.II); declarațiile

martorului Șamraev Veaceslav (f.d. 171-172, vol.II).

Astfel, instanța de apel a conchis că faptele incriminate inculpatului Roman

Vasile și-au găsit confirmare prin prisma probelor prezentate și cercetate în cadrul

ședințelor de judecată, care coroborează între ele, necreînd dubii referitor la faptul că

circumstanțele descrise în rechizitoriu au avut loc, iar argumentele inculpatului poartă

un caracter declarativ și sunt invocate cu scopul de a evita răspunderea penală pentru

faptele comise.

6

Prin urmare, lecturînd cererea de apel înaintată de către partea apărării, instanța

de apel a reținut dezacordul apelanților cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului

Roman Vasile în baza art.151 alin. (l) Cod penal, în opinia acestora, acțiunile

inculpatului necesită reîncadrare în baza art. 157 Cod penal. În motivarea poziției

apelanții au susținut, că la încadrarea juridică a faptei instanța nu a stabilit intenția

inculpatului Roman Vasile, invocînd că leziunile lui Grecu Vladimir i-au fost cauzate

din imprudență.

În sensul argumentului invocat, instanța de apel a menționat, că faptei săvîrșite

de către Roman Vasile, i s-a dat о încadrare juridică corectă și lipsesc temeiuri pentru

reîncadrarea juridică a acțiunilor inculpatului în art. 157 Cod penal. Versiunea apărării,

urmează a fi respinsă, deoarece în cadrul examinării cauzei penale, prin probele

prezentate și cercetate s-a stabilit cu certitudine prezența laturii subiective a infracțiunii

prevăzute de art. 151 alin. (l) Cod penal realizată prin vinovăție sub formă de intenție

directă.

Prezența intenției se desprinde din declarațiile părții vătămate care a indicat că:

”Roman Vasile l-a lovit în regiunea splinei, după care i-а aplicat lovituri pe tot corpul

și la cap. La lovit pînă ce a căzut jos și nu mai avea puteri. A început a striga la Roman

ca să-i dee pace și să nu-l omoare, deoarece are de crescut copii acasă și vrea să

trăiască. Lovitura i-а fost aplicata cu un par de lemn.”

Potrivit declarațiilor martorului Rusu Vasile ”în seara incidentului a venit la

marginea iazului cu Grecu Vladimir să prindă pește și la un moment cînd Grecu

Vladimir era în apă, iar el stătea culcat pe mal, a fost lovit cu piciorul în regiunea

urechei drepte unde a început să curgă sînge. A observat, că era Roman Vasile. Plecase

spre fermă, cînd mergea spre fîntînă auzea cum Grecu Vladimir striga ”nu mă bate, că

am copii acasă". Și-a dat seama, că și Grecu a fost bătut de Roman, deoarece în seara

ceea în afară de ei nu se mai afla nimeni la iaz. A observat, că Roman Vasile cînd l-a

lovit cu piciorul lîngă iaz, avea in mîină un par”.

Declarațiile părții vătămate Grecu Vladimir și a martorului Rusu Vasile în

coroborare cu concluzia raportului de expertiză medico legală în comisie nr.197, din

24.06.2014, precum și cu celelalte probe puse la baza sentinței, demonstrează

incontestabil vinovăția inculpatului Roman Vasile în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 151 alin. (l) Cod penal.

Astfel, în opinia instanței de apel nu puteau fi cauzate din imprudență leziunile

соrporale depistate la partea vătămată Grecu Vladimir, reieșind și din mecanismul

producerii, precum și din multitudinea acestora.

Potrivit prevederilor art. 18 Cod penal ”se consideră că infracțiunea a fost

săvîrșită din imprudență dacă persoana care a săvîrșit-o își dădea seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunii sau inacțiunii sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile, dar

consideră în mod ușuratic că ele vor putea fi evitate, ori nu își dădea seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunii sau inacțiunii sale, nu a prevăzut posibilitatea

7

survenirii urmărilor ei prejudiciabile, deși trebuia și putea să le prevadă”.

Luînd în considerație norma citată supra, instanța de apel a reținut, că la caz nu

sunt temeiuri pentru recalificarea acțiunilor inculpatului Roman Vasile din art. 151 alin.

(l) Cod penal în art. 157 Cod penal, întrucît, acesta în momentul aplicării loviturilor cu

parul de lemn, a prevăzut posibilitatea cauzării leziunilor соrporale și a admis aceasta

în mod conștient, or, a aplicat consecutiv mai multe lovituri pînă cînd Grecu Vladimir

a căzut la pămînt și i-а spus sa nu-l omoare. Roman Vasile, în momentul comiterii faptei

infracționale îsi dădea seama de caracterul prejudiciabil al acesteia și a prevăzut

urmările prejudiciabile. Reieșind din cele menționate, instanța de apel apreciază ca fiind

neîntemeiat argumentul apărării privind reîncadrarea acțiunilor inculpatului, or, acesta

este invocat cu scopul de a ușura răspunderea și pedeapsa penală pentru fapta comisă.

Faptul, că lui Grecu Vladimir i-au fost cauzate anume vătămări соrporale grave,

se confirmă prin raportul de expertiză medico-legală nr. 13 ,,D” din 23.10.2012, prin

raportul de expertiză medico-legală cu nr. 13 ,,D” din 06.02.2013, prin raportul de

expertiză medico-legală suplimentară nr.6“ ,,D” din 15.07.2013, prin raportul de

expertiză medico-legală în comisie nr.197, din 24.06.2014, precum în concluziile

respectivelor rapoarte, este menționat și mecanismul producerii acestor vătămări.

De asemenea instanța de apel a conchis, că sunt neîntemeiate criticile aduse de

către apărare vis a vis de incorectitudinea constatării timpului și mecanismului

producerii traumatismelor, or, s-a stabilit cu certitudine că aceste vătămări i le-a cauzat

Roman Vasile la data de 11.09.2012, iar versiunea potrivit căreia Grecu Vladimir în

urma căderii s-a ales cu respectiva traumă a fost inventată de către ultimul întru evitarea

rușinii față de consătenii, ulterior conștientizînd seriozitatea traumelor a comunicat

medicului despre circumstanțele cauzării acestora, fiind anunțate și organele de drept.

Instanța de apel a reținut că la stabilirea și individualizarea pedepsei penale

instanța de fond a ținut cont de faptul, că lui Roman Vasile i-а fost incriminată о

infracțiune gravă, comisă cu intenție, cu caracter unic, fără forme de participație.

De asemenea, instanța de fond a luat în considerație, că inculpatul Roman Vasile

se caracterizează pozitiv la locul de trai, la evidenta medicului narcolog sau psihiatru

nu se află, este căsătorit, are trei copii minori la întreținere, este angajat în cîmpul

muncii, are loc permanent de trai, anterior nu a fost judecat, nefiind constatate

circumstanțe care ar agrava răspunderea inculpatului.

Totodată, instanța de apel a menționat că, instanța de fond eronat, a reținut

inculpatului drept circumstanță atenuantă încălcarea termenului rezonabil la anchetă,

specificînd în acest sens lipsa de activitate operativa a organului de urmărire penală.

Această circumstanță instanța de fond prin prisma art. 385 alin. (4) Cod de

procedură penală, a reținut-o și la stabilirea pedepsei inculpatului Roman Vasile drept

recompensă pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil și de desfășurare a lui în

termen rezonabil, garantat de art. 19 alin. (l) CPP și art.6 alin. (l) din CEDO, fapt

inadmisibil în opinia instanței de apel, or, unei și aceleiași circumstanțe i-а fost atribuită

8

о dublă valență.

Mai mult ca atît, instanța de apel a menționat, că conform prevederilor art.76 alin.

(l) lit. l) Cod penal ”la stabilirea pedepsei se consideră circumstanțe atenuante:

...expirarea, de la momentul comiterii infracțiunii, a cel puțin 2/3 din termenul de

prescripție pentru tragerea la răspundere penală, prevăzut pentru această

infracțiune, sau depășirea termenului rezonabil pentru examinarea cazului, ținindu-

se cont de natura faptei, dacă tergiversarea nu a fost provocată de faptuitor”. La caz,

inculpatul Roman Vasile a fost recunoscut culpabil de comiterea unei infracțiuni grave,

pentru care, conform art. 60 alin. (l) lit. c) Cod de procedură penală, termenul de

prescripție pentru tragerea la răspundere penală este de 15 ani, respectiv 2/3 din acest

termen constituie 10 ani, fiind evidentă aplicarea eronata de către instanță a prevederilor

menționate. Mai mult ca atît, analizînd materialele prezentate instanța de apel nu

consideră, că ar fi fost depășit termenul rezonabil la urmărirea penală, or, la acest capitol

se reține complexitatea sporită a cazului ținînd cont de cuantumul acțiunilor de urmărire

penală petrecute, inclusiv dispunerea și efectuarea pe caz a unui șir de expertize medico-

legale, acțiuni care au fost dispuse în marea majoritate la cererea apărării.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că, la stabilirea pedepsei instanța de fond

a ținut cont de scopul și criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute la art. 61,75

Cod penal, aceasta fiind stabilită corespunzător gravității faptelor și personalității

inculpatului, în raport cu pericolul social concret al faptei comise și atitudinea

procesuală pe care a avut-o inculpatul pe parcursul judecării cauzei.

La fel, instanța de apel a considerat, că pedeapsa sub formă de închisoare, cu

aplicarea art. 90 Cod penal, adică cu suspendarea condiționată a executării ei pe un

termen de 3 ani, a fost corect numită inculpatului Roman Vasile, este în limitele legii și

echitabilă faptelor comise.

Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Bodareu Octavian, invocînd temeiurile

pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, prin

care solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei spre o nouă rejudecare în instanța de

apel în alt complet de judecată, invocînd că:

- instanța de apel a constatat că prima instanță eronat a reținut inculpatului drept

circumstanță atenuantă încălcarea termenului rezonabil de anchetă, astfel, instanța de

apel nu a modificat termenul de pedeapsă pentru inculpat, ori instanța de judecată este

obligată conform legii să individualizeze pedeapsa penală ținînd cont de fiecare

circumstanță atenuantă ori agravantă;

- instanța de apel incorect a menținut sentința, nu a argumentat pedeapsa penală

aplicată și nemotivat a respins apelul declarat de către procuror, astfel, instanța de fond

a aplicat о pedeapsă mai blîndă decît cea prevăzută de lege fără a face mențiune la art.

79 Cod Penal și fără a motiva conform legii aplicarea unei pedepse mai blînde;

- erorile comise de instanța de fond au fost menținute și de instanța de apel care, în

9

conformitate cu prevederile alin. (4) pct. 14.7) din Hotărîrea Plenului Curții Supreme

de Justiție nr.22 din 12.12.2005, este obligă să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel. Nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor invocate

echivalează cu nerezolvarea fondului apelului și în acest caz, decizia urmează a fi

casată, cu rejudecarea cauzei în apel, potrivit art.435 Cod de procedură penală, întrucît

о asemenea eroare judiciară nu poate fi corectată în instanța de recurs.

5.1. La recursul ordinar declarat, a depus referință inculpatul Roman Vasile, care a

pledat pentru inadmisibilitatea recursului declarat de procuror, cu casarea deciziei,

recalificarea acțiunilor la art. 157 Cod penal, micșorîndu-i pedeapsa aplicată, rejudecînd

cauza și pronunțînd o nouă hotărîre fără a dispune rejudecarea cauze de către instanța

de apel.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide, că acesta este vădit neîntemeiat, din

următoarele considerente.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței

de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul

în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi

atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel la judecarea cauzei.

Colegiul penal menționează că recurentul, drept temeiuri pentru declararea

recursului a indicat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală,

care stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile în care hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale – temeiuri care nu și-au găsit confirmarea în

cauza dată.

Totodată, Colegiul penal reține că recurentul este de acord cu starea de fapt

stabilită de prima instanță și menținută de instanța de apel, precum și cu încadrarea

juridică a acțiunilor inculpatului Roman Vasile în baza art. 151 alin. (1) Cod penal,

însă critică hotărîrea contestată numai în partea stabilirii pedepsei, considerînd că greșit

i-a fost aplicată o pedeapsă mai blîndă, fără a face mențiune la prevederile art. 79 Cod

penal.

10

Prin urmare, instanța de recurs constată că sancțiunea art. 151 alin. (1) Cod penal

(red. Legii din 14.04.2009), în baza căruia inculpatul Roman Vasile a fost condamnat,

prevedea pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani.

Conform art. 16 Cod penal, această infracțiune se atribuie la categoria celor

grave.

Prin sentința primei instanțe, menținută prin decizia instanței de apel, inculpatul

Roman Vasile a fost condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal la 3 ani închisoare,

în temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare a fost suspendată pe o

perioadă de probațiune pe un termen de 3 ani.

În acest sens, Colegiul penal relevă că în corespundere cu prevederile art. 8 Cod

penal, caracterul infracțional al faptei și pedeapsa pentru aceasta se stabilește de

legea penală în vigoare la momentul săvîrșrii faptei, prin urmare din materialele

cauzei penale fapta a fost comisă la data de 11.09.2012, sancțiunea prevăzută la

momentul comiterii infracțiunii incriminate prevedea pedeapsa închisorii de la 3 la 10

ani, pînă la data de 21.06.2013.

Prin urmare, pentru fapta comisă instanțele de judecată s-au orientat la limitele

de la 3 la 10 ani, ținînd cont de momentul comiterii infracțiunii și legea penală în vigoare

la momentul săvîrșirii faptei.

Referitor la argumentul acuzatorului de stat privind stabilirea unei pedepse prea

blînde de către instanțele de fond fără a face mențiune la prevederile art. 79 Cod penal,

Colegiul penal îl consideră neîntemeiat, deoarece instanța de judecată a stabilit o

pedeapsă în limitele sancțiunii normei incriminate, din care motive, instanța de recurs

este solidară cu soluția adoptată de către ambele instanțe, care au determinat stabilirea

echitabilă a măsurii și mărimii pedepsei numite inculpatului.

Nu acceptă Colegiul penal nici motivele recurentului precum că, ,,instanța de

apel a constatat că prima instanță eronat a reținut inculpatului drept circumstanță

atenuantă încălcarea termenului rezonabil de anchetă, astfel, instanța de apel nu a

modificat termenul de pedeapsă pentru inculpat, ori instanța de judecată este obligată

conform legii să individualizeze pedeapsa penală ținînd cont de fiecare circumstanță

atenuantă ori agravantă, mai mult erorile comise de instanța de fond au fost menținute

și de instanța de apel’’ deoarece, prezența circumstanților atenuante, conform

prevederilor art. 76 Cod penal, acestea au fost descrise în sentință, că inculpatul Roman

Vasile la locul de trai se caracterizează pozitiv, la evidența medicului narcolog și

psihiatru nu se află, este căsătorit, are la întreținere trei copii minori, este angajat în

cîmpul muncii, are loc permanent de trai, anterior n-a fost judecat.

În acest context, Colegiul penal reține, că instanța de apel corect a statuat că

constatarea eronată a încălcării termenului rezonabil, precum și reținerea greșită a unei

circumstanțe atenuante, nu poate duce la casarea sentinței, or, soluția instanței privind

încadrarea acțiunilor inculpatului, vinovăția acestuia, măsura și termenul de pedeapsă

11

stabilită, este corectă, fiind emisă în corespundere cu circumstanțele de fapt și de drept

stabilite pe parcursul examinării cauzei.

Astfel, Colegiul penal conchide că temeiurile pentru recurs ordinar declarat de

procuror, prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, nu și-au

găsit confirmarea în instanța de recurs și din aceste considerente recursul urmează a fi

declarat inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de nivelul Curții de Apel Bălți, Bodareu Octavian, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți din 18 noiembrie 2015, în cauza penală privindu-l pe

Roman Vasile Mihail, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 26 mai 2016.

Președinte Ursache Petru

Judecătorii Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

12