1ra-741/2015 — art.192 alin.1 CP

1ra-741/2015 — art.192 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul 1ra-741/15

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

08 iulie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Iachimov Cristina în numele inculpatului Platon Roman, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16

martie 2015, în cauza penală în privința lui

Platon Roman Vladimir,

născut la 10 martie 1978, originar și domiciliat în

mun. Chișinău, str. Ginta Latină 23, ap. 108.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală legal executată.

C O N S T A T Ă :

2014, pronunțată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală,

Platon Roman a fost condamnat în baza art. 192 alin. (1) Cod penal, la amendă

în mărime de 225 unități convenționale, echivalentul a 4500 lei.

Acțiunea civilă înaintată de Vasiliev O. a fost admisă în principiu,

urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în

ordinea procedurii civile.

Roman la 10 aprilie 2014, aproximativ la ora 0800, deplasîndu-se cu rutiera nr.

155, pe bd. Grigore Vieru, mun. Chișinău, urmărind scopul sustragerii

bunurilor altei persoane, a sustras pe ascuns din geanta lui Vasiliev Olga un

telefon mobil de culoare neagră, model „BlackBerry” Curve 9380 la preț de

1

4000 lei cu IMEI – 359599041704261, în care se afla cartela SIM cu nr.

069697676, cauzîndu-i victimei un prejudiciu material în proporții

considerabile.

blîndețea pedepsei, și anume, la stabilirea pedepsei instanța de fond n-a ținut

cont de prevederile art. 75 Cod penal, aplicîndu-i amendă de 225 unități

convenționale, neluînd în considerație faptul că inculpatul anterior a fost

condamnat, inclusiv pentru infracțiuni similare, se află la evidența medicului

narcolog ca consumator de substanțe narcotice, de motivul și scopul

infracțiunii săvîrșite, precum și de faptul că prejudiciul cauzat nu a fost

restituit. Consideră, că aplicarea de către instanța de fond a unei pedepse mai

blînde, decît cea solicitată de către procuror, este una nefondată din motivul

neatingerii scopului pedepsei prevăzut la art. 61 Cod penal și anume cauzarea

anumitor lipsuri și restricții ale drepturilor persoanei vinovate. Astfel, a

solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri de condamnare a

inculpatului conform învinuirii înaintate, în baza art. 192 alin.(1) Cod penal la

1 an 3 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis. Totodată

să fie admisă acțiunea civilă înaintată de Vasiliev O.

martie 2015, a fost admis apelul declarat de procuror, casată parțial sentința

contestată în partea stabilirii pedepsei și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță.

Lui Platon Roman condamnat în baza art. 192 alin. (1) Cod penal i-a fost

stabilită pedeapsa de 1 an închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis. În rest, sentința a fost menținută.

inculpatului nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal,

neîntemeiat aplicîndu-i pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 225

unități convenționale, considerînd-o prea blîndă, menționînd că inculpatul

anterior a fost condamnat de mai multe ori, inclusiv pentru infracțiuni

similare, se află la evidența medicului narcolog ca consumator de substanțe

narcotice, de motivul și scopul infracțiunii respective, precum și prejudiciul

cauzat părții vătămate nu a fost restituit.

Astfel, argumentele instanței de fond în vederea aplicării unei pedepse

2

mai blînde cum este căința sinceră și recunoașterea vinei, sunt circumstanțe

care nu sunt suficiente pentru aplicarea unei pedepse mai blînde, în raport cu

personalitatea inculpatului și atitudinea lui față de judecarea cauzei.

Deși instanța a reținut în sentință faptul că inculpatul anterior a fost

condamnat de mai multe ori și nu s-a corectat, condamnările nefiind incluse

în datele de anchetă a inculpatului, însă la stabilirea pedepsei sub formă de

amendă nu s-a ținut cont de aceste criterii.

Prin urmare, prin aplicarea pedepsei amenzii nu au fost realizate

scopurile legii penale, prevăzute în norma art. 2 Cod penal, deoarece există

riscul comiterii de către inculpat a unor noi infracțiuni în timpul executării

pedepsei sau chiar și riscul de eschivare de la executarea acesteia.

Circumstanțele invocate de către instanța de fond nu îndreptățesc

faptele comise de către inculpat și nu pot genera aplicarea unei pedepse

neechitabile, mai mult că soluția adoptată de către prima instanță nu-și va

atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului, pentru a nu admite pe

viitor săvîrșirea a unor astfel de infracțiuni, or aplicarea unei pedepse penale

reale cu închisoare ar asigura conștientizarea de către Platon R. a celor comise,

cu adoptarea unor concluzii corecte ce țin de comportamentul lui în societate.

Instanța de apel a considerat de a aplica în privința inculpatului o

pedeapsă reală cu închisoare, pe care o consideră legală, întemeiată și

echitabilă în raport cu cele comise.

Iachimov C. în numele inculpatului, care, invocînd temeiul de drept prevăzut

la art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea

deciziei contestate cu menținerea sentinței.

În argumentarea recursului a invocat că la aplicarea pedepsei instanța

de apel nu a ținut cont de toate circumstanțele cauzei, eronat a interpretat și

aplicat prevederile art. 61 și 75 Cod penal, fără a motiva care era necesitate

aplicării unei pedepse reale. În cazul stabilirii pedepsei cu închisoarea,

instanța de apel urma să aplice prevederile art. 90 Cod penal, acordîndu-i

dreptul de a lucra.

Instanța de apel în decizie a menționat că paguba cauzată nu a fost

restituită, ceea ce este eronat, deoarece corpul delict – telefonul mobil de

model “BlackBerry” Curve 9380 la prețul de 4000 lei a fost restituit părții

3

vătămate, fapt care este menționat în sentința instanței de fond.

De asemenea, de către instanța de apel nu s-a luat în considerație că

inculpatul vina a recunoscut-o integral, a solicitat examinarea cauzei în

procedura simplificată, a încercat de a se împăca cu partea vătămată însă

aceasta refuză categoric de a lua legătura cu inculpatul, ceea ce este confirmat

prin faptul că nu a fost înaintată o acțiune civilă în cadrul ședinței de judecată,

iar prejudiciul material i-a fost restituit încă la urmărirea penală.

Referitor la persoana inculpatului, acesta este angajat în cîmpul muncii

în calitate de șofer la SRL “Savtels”.

Mai mult ca atît, infracțiunea pe care inculpatul a săvîrșit-o face parte

din categoria infracțiunilor ușoare, pentru care pedeapsa maximă închisorii

este de pînă la 2 ani.

Consideră că este posibil de a-l pedepsi pe inculpat fără izolarea lui de

societate, cu menținerea pedepsei sub formă de amendă, iar o pedeapsă

inechitabilă poate fi doar un mijloc de reprimare cauzînd noi suferințe,

corespunzător aceasta nu-și poate atinge scopul de corectare și reeducare.

de procedură penală, a depus referință privind opinia sa asupra recursului

declarat de avocatul Iachimov C. în numele inculpatului, solicitînd

inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece motivele

invocate de recurent nu sunt prevăzute ca temei de drept stipulat la art. 427

Cod de procedură penală. Pedeapsa stabilită inculpatului a fost aplicată

corespunzător în dependență de circumstanțele atenuante și agravante

prevăzute la art. 76-77 Cod penal.

în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate

4

expres în art. 427 CPP, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a

agrava situația condamnatului. Or, art. 427 alin.(1) CPP, prevede că hotărîrile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Din conținutul recursului, avocatul Iachimov C. în numele inculpatului

Platon R. este de acord cu starea de fapt stabilită de către instanțele de

judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor imputate inculpatului,

criticînd hotărîrea atacată doar în latura stabilirii pedepsei, referitor la

excluderea prevederilor art. 90 Cod penal, invocînd temeiul de casare prevăzut la

pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume, cînd instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificînd legalitatea hotărîrii atacate sub acest aspect, Colegiul

penal reține că aceste temeiuri nu și-a găsit confirmarea în speța dată.

Reieșind din prevederile art. 414-415 Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și

este în drept de a casa sentința parțial sau total, pronunțînd o nouă hotărîre,

potrivit modului stabilit, pentru prima instanță.

În cauza dată, instanța de apel a îndeplinit aceste prevederi ale legii.

După cum se observă din textul deciziei instanței de apel, aceasta

judecînd apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar,

menționînd că prima instanță la stabilirea pedepsei inculpatului nu a ținut în

deplină măsură cont de scopul pedepsei penale, persoana inculpatului și

atitudinea lui față de judecarea cauzei.

În corespundere cu criteriile generale de individualizare a pedepsei

prevăzute de art. 75 Cod penal, instanța de judecată îi stabilește persoanei

recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni o pedeapsă echitabilă în

limitele fixate în articolul corespunzător din partea specială a Codului penal și

în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

Așadar, sancțiunea infracțiunii imputate lui Platon Roman în baza art.

192 alin. (1) Cod penal, prevede pedeapsă cu amendă în mărime de la 300 la 500

5

unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la

240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.

Prin urmare, în cazul săvîrșirii unei infracțiuni instanța de judecată este

singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit opera de individualizare a

pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, avînd deplina

libertate de acțiune în vederea realizării acestei operațiuni, ținînd seama de

regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei

ori a cuantumului pedepsei în cadrul operațiunii de individualizare a acesteia.

Prin decizia instanței de apel, lui Platon Roman în baza art. 192 alin. (1)

Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa de 1 an închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

Colegiul reiterează faptul că, în speță, judecarea cauzei penale a avut loc

pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în conformitate și

cu respectarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, iar inculpatul

potrivit alin. (8) al aceleiași norme a beneficiat de reducere a limitelor de

pedeapsă.

Potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de

alin. (1) art. 75 Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsa luînd în

considerare caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, motivul

și scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei

prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea,

ținîndu-se cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

După cum se observă din sancțiunea infracțiunii imputate inculpatului,

aceasta prevede pedepsă alternativă pentru fapta săvîrșită și anume amenda,

sau munca neremunerată în folosul comunității.

Conform alin. (2) art. 75 Cod penal, instanța de judecată este în drept să

stabilească o pedeapsă mai aspră din numărul celor alternative prevăzute

pentru săvîrșirea infracțiunii numai în cazul în care o pedeapsă mai blîndă,

din numărul celor menționate, nu va asigura scopul acesteia.

Colegiul penal consideră justă concluzia instanței de apel precum că

scopul educativ și preventiv al pedepsei în privința inculpatului nu poate fi

atins, decît prin aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de 1 an.

La baza acestei concluzii, corect a fost reținut faptul că, deși infracțiunea

6

săvîrșită de inculpat se clasifică potrivit alin. (2) art. 16 Cod penal, ca una

ușoară, și sînt prezente circumstanțele atenuante – recunoașterea vinei și

căința sinceră, însă nu poate fi neglijat faptul că inculpatul anterior a fost

condamnat de mai multe ori, pentru infracțiuni similare, chiar dacă

antecedentele penale sunt stinse. De unde rezultă, că inculpatul nu și-a făcut

concluzii necesare și a comis din nou o infracțiune cu intenție, chiar dacă este

una ușoară și a generat urmări prejudiciabile părții vătămate.

În viziunea instanței de recurs, semnificativ este și acel fapt că

inculpatul fiind anterior condamnat, de fiecare dată fiindu-i stabilite pedepse

sub formă de amendă, acesta săvîrșește din nou o infracțiune cu intenție, ceea

ce denotă că pedepsele neprivative de libertate nu-și ating scopul de corectare

și reeducare a inculpatului, iar comiterea infracțiunilor, deși diverse, capătă

caracter sistematic pentru inculpat, ceea ce nu este tolerant în societate.

Astfel, Colegiul penal statuează că pedeapsa închisorii și modalitatea de

executare a acesteia aplicată lui Platon R. de către instanța de apel (1 an

închisoare), a fost stabilită și individualizată corect, în așa fel încît acesta să se

convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvîrșirii

unor fapte similare, iar aplicarea unei pedepse mai blînde, poate încuraja pe

viitor săvîrșirea altor infracțiuni.

Prin urmare, avocatul Iachimov C. critică măsura de pedeapsă aplicată

lui Platon R., ca fiind una prea aspră, că instanța nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, astfel, în opinia acesteia, s-a comis o eroare

de drept ce ar genera casarea hotărîrii atacate, însă eroarea stipulată în pct. 6)

și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, la care se face referire în

recurs, nu persistă în speță, deoarece instanța de apel în hotărîrea adoptată s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, examinînd cauza penală

fără careva abateri de la normele materiale și de procedură, just a apreciat

circumstanțele de fapt și de drept sub toate aspectele, precum și a făcut o

individualizare a pedepsei în concordanță cu prevederile legii.

În temeiul celor expuse, instanța de recurs nu constată prezența erorilor

de drept ce ar genera casarea hotărîrii atacate sub aspectele invocate,

dispunînd inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

7

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Iachimov

Cristina în numele inculpatului Platon Roman, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2015, în cauza penală în

privința lui Platon Roman Vladimir, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 06 august 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

8