1re-61/2016 — art.313 CPP

La 21 iulie 2015, la Judecătoria Sîngerei a parvenit plîngerea petiționarului Semenciuc Serghei, prin care contestă acțiunile Inspectoratului de poliție Sîngerei, indicînd că nu este de acord cu răspunsul dat de către șeful IP Sîngerei Costișanu P., consideră răspunsul nemotivat, plîngerea fiind examinată superficial și unilateral, cu încălcarea normelor procesul-penale, prin care a solicitat dispunerea efectuării unui control suplimentar pe cazul dat.

Prin încheierea Judecătoriei Sîngerei din 04 august 2015, plîngerea depusă de petiționar a fost respinsă ca fiind inadmisibilă.

În motivarea încheierii adoptate, instanța a indicat că potrivit art. 313 alin. (1) Cod de procedură penală, plîngerile împotriva acțiunilor și actelor ilegale ale organului de urmărire penală și ale organelor care exercită activitate specială de investigații pot fi înaintate judecătorului de instrucție de către bănuit, învinuit, apărător, partea vătămată, de alți participanți la proces sau de către alte persoane drepturile și interesele legitime ale cărora au fost încălcate de aceste organe, în cazul în care persoana nu este de acord cu rezultatul examinării plîngerii sale de către procuror sau nu a primit răspuns la plîngerea sa de la procuror în termenul prevăzut de lege. (2) persoanele indicate în alin. (1) sunt în drept de a ataca judecătorului de instrucție: 1) refuzul organului de urmărire penală: 1 a) de a primi plîngerea sau denunțul privind pregătirea sau săvîrșirea infracțiunii; b) de a satisface demersurile în cazurile prevăzute de lege; c) de a începe urmărirea penală; 2) ordonanțele privind încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale sau scoaterea persoanei de sub urmărire penală; 3) alte acțiuni care afectează drepturile și libertățile constituționale ale persoanei. Instanța a dispus că pretențiile petiționarului înaintate față de inspectoratul de poliție Sîngerei sunt neclare și neconcrete și nu se atribuie la acțiunile și actele enumerate mai sus, care pot fi supuse contestării. În plîngerea sa petiționarul solicită instanței de a dispune efectuarea unui control suplimentar pe materialele procesului penal, pe cînd în cazul dat un asemenea proces n-a fost pornit, examinarea plîngerii lui Semenciuc Serghei fiind încetată prin încheiere, din motivul că faptele nu s-au confirmat. În aceste împrejurări, instanța a constatat că pretențiile invocate de Semenciuc Serghei nu țin de competența judecătorului de instrucție.

Nefiind de acord cu încheierea emisă, la data de 08 februarie 2016, Semenciuc Serghei a declarat recurs în anulare împotriva acesteia, prin care a solicitat admiterea recursului, anularea încheierii și dispunerea rejudecării cauzei. În argumentarea poziției sale recurentul a invocat că solicită dispunerea efectuării unui control suplimentar pe materialele procesului penal, susținînd că plîngerea a fost examinată superficial și unilateral, cu încălcarea normelor procesul- penale, conținutul încheierii avînd un caracter formal.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrilor judecătorești după epuizarea căilor ordinare de atac. În corespundere cu prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărîrii atacate. Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se menționează că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu 2 fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Prin urmare, instanța de recurs remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărîrilor judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea apelului și recursului ordinar. Analizînd dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată rezultă că, încheierea judecătorului de instrucție, adoptată în ordinea reglementată de art. 313 Cod de procedură penală, nu cade sub incidența categoriilor de hotărîri irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, iar recursul în anulare declarat împotriva încheierii judecătorului de instrucție este inadmisibil, deoarece o asemenea hotărîre nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs în anulare. Așadar, avînd ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat, întrucît acesta nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art. 455 Cod de procedură penală.

În conformitate cu prevederile art. 456, art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de petiționarul Semenciuc Serghei Serghei împotriva încheierii Judecătoriei Sîngerei din 04 august 2015, deoarece nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art. 455 Cod de procedură penală. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 mai 2015. Președinte Ursache Petru Judecători Timofti Vladimir Alerguș Constantin 3