1re-64/2015 — art. 313 CPP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 313 CPP
- Temei legal
- art. 453 alin. 1 CPP
1re-64/2015 — art. 313 CPP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul nr. 1re-64/2015
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
22 aprilie 2015 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte – Gordilă Nicolae,
Judecători – Covalenco Elena, Diaconu Iurie,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de către
petiționarul, Dogotari Alexandru, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Bălți din 21 ianuarie 2015 și a încheierii Judecătoriei Sîngerei
din 10 decembrie 2014,
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 20.11.2014-10.12.2014
instanța de recurs: 05.01.2015 - 21.01.2015
A C O N S T A T A T:
Petiționarul, Dogotari Alexandru, la 19 noiembrie 2014, a înaintat plîngere la
Judecătoria Sîngerei, în baza prevederilor art. 313 Cod de procedură penală, prin
care își expune dezacordul cu ordonanța emisă de procurorii Procuraturii r-lui
Sîngerei, Tică S., și Bordianu A., privind neînceperea urmăririi penale în privința lui
Blid A., Palade A. și Bilic O.
Prin încheierea Judecătoriei Sîngerei din 10 decembrie 2014, plîngerea lui
Dogotari A., a fost respinsă.
În motivarea soluției adoptate, instanța de judecată, analizînd ordonanțele
emise de procurorul Procuraturii r-lui Sîngerei, Tica S., din 15.08.2014 și 22.10.2014
privind neînceperea urmăririi penale în privința lui Blid A., Palade A. și Bilic O a
considerat că, în acțiunile persoanelor menționate nu se prevăd elementele
constitutive ale infracțiunilor prevăzute de Codul penal.
Nefiind de acord cu încheierea supra menționată, petiționarul a atacat-o cu
recurs, prin care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri prin care
să-i fie admisă plîngerea sa.
În motivarea recursului său, petiționarul a invocat că, prima instanță i-a încălcat
dreptul la un proces echitabil, din motiv că plîngerea a fost examinată în lipsa sa și a
avocatului său. Consideră că infracțiunile au fost săvîrșite de Blid A., iar procurorul
nu a efectuat o cercetare delină și completă a circumstanțelor cauzei, nu a audiat nici
o persoană și nu a efectuat percheziții. Procurorul, nici nu a expediat ordonanțele
din 15.08.2014 și 22.10.2014 în adresa petiționarului.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21 ianuarie 2015,
recursul declarat a fost respins ca nefondat și menținută încheierea Judecătoriei
Sîngerei din 10 decembrie 2014.
1
În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a menționat că, prin
ordonanța de refuz în pornirea urmăririi penale, cu clasarea procesului penal din
22.10.2014, procurorul corect a concluzionat că în acțiunile lui Blid A. și Bilic O. nu se
prevăd elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de Codul penal, iar
plîngerea lui Dogotari A. este lipsită de suport juridic, nu corespunde realității
obiective, nu sunt confirmate circumstanțele invocate, constituind afirmații
declarative ale petiționarului.
Totodată, instanța de recurs a relevat că, pe marginea celor invocate de către
Dogotari A. au fost audiați Blid A. și Bilic O., care au infirmat circumstanțele indicate
în plîngerea petiționarului adresată procuraturii. Faptul dat combate argumentele
recurentului, precum că pe cauză nu au fost audiate persoane.
Mai mult, anterior ordonanței din 22.10.2014 a fost emisă ordonanța de refuz în
pornirea urmăririi penale din 15.08.2014 pe aceleași fapte. Împotriva ordonanței
date, Dogotari A., a depus plîngere procurorului ierarhic superior, care a fost
admisă, materialul fiind remis procurorului, Tica S., pentru efectuarea unui control
suplimentar.
Instanța de recurs a menționat că, ulterior petiționarul n-a contestat la
procurorul ierarhic superior ordonanța procurorului, Tica S., din 22.10.2014,
nerespectînd procedura prealabilă, înaintînd plîngere împotriva ordonanței din
22.10.2014 direct în instanță.
Au fost respinse, de către instanța de recurs, argumentele recurentului, precum
că a fost examinată cauza în lipsa sa și a avocatului său, deoarece reieșind din
procesul-verbal al ședinței de judecată din 10.12.2014, petiționarul a solicitat
examinarea plîngerii în lipsa sa.
De asemenea, instanța de recurs a considerat neîntemeiat și argumentul,
precum că procurorul nu i-a expediat petiționarului copiile ordonanțelor. Potrivit
materialelor, procurorul a expediat în adresa lui Dogotari A., care se deține în
Penitenciarul-11 Bălți, atît copia ordonanței din 15.08.2014, fapt confirmat prin
scrisoarea de însoțire cu nr. 1001 din 15.08.2014 (f.d. 10), cît și copia ordonanței din
22.10.2014, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire cu nr. 1296 din 22.10.2014 (f.d.
15).
În concluzie, instanța de recurs a statuat că, încheierea judecătorului de
instrucție și actele procurorului contestate, emise în cadrul procesului respectiv sînt
întemeiate și legale, iar prin neatragerea la răspundere penală a lui Blid A. și Bilic O.,
nu se încalcă drepturile sau libertățile lui Dogotari A. prin prisma art. 313 CPP.
Nefiind de acord cu hotărîrile judecătorești adoptate, petiționarul le atacă cu
recurs în anulare, prin care solicită casarea acestora, cu pronunțarea unei noi hotărîri
prin care să-i fie admisă plîngerea sa. În motivarea recursului în anulare invocă
argumente similare cu cele invocate anterior în recurs.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din
următoarele considerente.
2
Potrivit dispoziției art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, poate fi declarat la
Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrii judecătorești
irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac.
În susținerea soluției sale, Colegiul penal consideră relevante prevederile art.
453 alin. (1), art. 455 alin. (2) pct. 3)-5), art. 3 alin. (1) Cod de procedură penală, care
stipulează că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul
reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu
fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată. Cererea de
recurs în anulare trebuie să cuprindă denumirea instanței care a pronunțat sentința,
data sentinței, fapta constatată și dispozitivul sentinței; data deciziei în apel,
dispozitivul deciziei în apel și argumentele admiterii sau respingerii apelului; data
adoptării deciziei în recurs, și argumentele admiterii sau respingerii recursului. În
desfășurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul judecării
cauzei în instanța judecătorească.
Prin urmare, prevederile legale menționate prescriu în mod expres, că pot fi
atacate cu recurs în anulare doar hotărîrile judecătorești prin care a fost judecată
cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau
încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac.
Dispozițiile legale enunțate atestă că, celelalte categorii de hotărîri judecătorești
irevocabile, inclusiv cele adoptate de judecătorul de instrucție, în temeiul art. 313
Cod de procedură penală, nu sunt pasibile de drept de a fi contestate prin
intermediul recursului în anulare.
Acțiunile sau actele ilegale ale organului de urmărire penală și a organului care
exercită activitate specială de investigații, în sensul art. 313 alin. (6) Cod de
procedură penală, au un grad dublu de verificare, fapt ce corespunde cerințelor art.
13 CEDO, precum că orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de
prezenta convenție au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanțe
naționale, chiar și atunci cînd încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în
exercitarea atribuțiilor lor oficiale. Astfel, statul fiind obligat să asigure măcar o cale
de atac în instanță, în cazul pretinselor violări ale drepturilor omului. Însă, statul a
asigurat acest drept, în cazurile prevăzute la art. 313 alin. (6) Cod de procedură
penală, prin controlul efectuat în două grade de jurisdicție.
Eliminarea căilor extraordinare de atac în această materie este justificată și de
caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 313 Cod de procedură
penală, legiuitorul urmărind astfel să asigure celeritatea acesteia și obținerea în mod
rapid a unei hotărîri irevocabile și definitive prin care să fie exercitat controlul
judiciar asupra acțiunilor și actelor ilegale ale organului de urmărire penală și ale
organelor care exercită activitatea specială de investigații, pentru asigurarea bunei
desfășurări a procesului penal.
În conformitate cu prevederile art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 4) Cod de
procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat, în cazul în
care se constată că acesta este vădit neîntemeiat.
Avînd în vedere considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, recursul de
pe rol, este declarat împotriva unei hotărîri judecătorești irevocabile, prin care nu a
3
fost soluționat fondul unei cauze penale și care nu are suport legal pentru a fi atacat
cu recurs în anulare, adică este vădit neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil.
În conformitate cu art. 456 alin. (1) și art. 432 alin. (1)-(2) pct. 4) Cod
procedură penală, Colegiul penal,
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către petiționarul, Dogotari
Alexandru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21
ianuarie 2015 și a încheierii Judecătoriei Sîngerei din 10 decembrie 2014, ca fiind
vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia pronunțată integral la data de 22 aprilie 2015.
Președinte: Gordilă Nicolae
Judecători: Covalenco Elena
Diaconu Iurie
4