1ra-754/2016 — art. 361 alin. 1 CP

1ra-754/2016 — art. 361 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-754/2016

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

20 aprilie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul Țurcanu

Tudor în numele inculpatei Ermurache Natalia, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Ungheni din 19 ianuarie 2015 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 02 decembrie 2015 în cauza penală privind-o pe

ERMURACHE Natalia Ioan, născută la 18

mai 1974, originară și domiciliată în or. Ungheni,

str. C. Stere 16.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 31.07.2014 – 19.01.2015;

Instanța de apel: 11.02.2015 – 02.12.2015;

Instanța de recurs: 24.02.2016 –20.04.2016.

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme

de Justiție

C O N S T A T Ă:

recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 361 alin. (1) Cod penal la 1 an închisoare, iar

în baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată pe un termen de probațiune

de 1 an, cu obligarea inculpatei de a nu-și schimba domiciliul fără acordul organelor

competente.

Totodată, s-a dispus încasarea de la Ermurache N. în beneficiul lui Morcov Eu. a

prejudiciului material în cuantum de 3700 lei.

perioada lunii aprilie 2013, avînd o înțelegere cu Morcov Eu. pentru ai perfecta ultimului

contra sumei de 200 euro o carte autentică de asigurare internațională pentru automobil, a

confecționat și i-a vîndut acestuia în or. Ungheni o carte de asigurare internațională a

1

Companiei de Asigurare „Compensa Vienna Insurance Group” falsă cu număr de înregistrare

LT/16/MB 9516883, eliberată pe numele lui Ermurache V., pentru autoturismul de model

,,Peugeot 207” număr șasiu VF3WC8HZC34450405 pe perioada 25.042013 - 24.04.2014,

care de drept era eliberată pe perioada 22.04.2013 - 09.05.2013.

Potrivit raportului de expertiză tehnică a documentelor nr. 34/12/2/3-4037 din

20.06.2014, cartea de asigurare internațională pentru automobile în limba lituaniană cu număr

de înregistrare LT/16/MB 9616883, eliberată pe perioada 25.04.2013 - 24.04.2014 pe numele

cet. Ermurache V., pentru autoturismul de model ,,Peugeot 207” împreună cu contractul de

asigurare în limba lituaniană pe două file cu seria și nr. LT/AMA/ 9616882, au fost

confecționate cu folosirea aparatelor de imprimat computerizate Jet cerneală (plasa de

protecție, recuzitele și numărul). Cercetarea comparativă dintre cartea de asigurare cu anexe

în litigiu și cea prezentată ca model de comparație, denotă un șir de divergențe ca: perioada

de datare a documentelor examinate; dimensiunea; linia de separare; nuanța culorilor;

modelul de tipar; consecutivitatea recuzitelor; fontul scrisului al completărilor; diferența

plasei de protecție; în actul în litigiu lipsa micro-textului etc.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmate de probele administrate, instanța a

reținut că, în drept, faptele inculpatei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal, adică confecționarea, deținerea și vînzarea

documentelor oficiale false, care acordă drepturi.

art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către avocatul Țurcanu T. în

numele inculpatei, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Ermurache N. să fie achitată

de cele imputate prin rechizitoriu, dat fiind că nu ea a comis infracțiunea de confecționare,

deținere și vînzare a documentelor oficiale false, care acordă drepturi.

În motivarea apelului declarat, avocatul a invocat următoarele argumente:

- instanța de fond nu a analizat și nu a verificat probele prezentate atît de partea apărării,

cît și partea acuzării, deși potrivit legii procesuale instanța trebuia să le verifice sub toate

aspectele și obiectiv;

- vinovăția persoanei în săvîrșirea unei infracțiuni se consideră dovedită numai în cazul

cînd instanța de judecată, călăuzindu-se de principiul prezumției nevinovăției, cercetează

nemijlocit toate probele prezentate;

- îndoielile, care nu pot fi înlăturate, urmează a fi interpretate în favoarea inculpatei și în

limita unei proceduri legale;

- partea acuzării nu a prezentat probe verosimile, iar instanța de judecată a emis o

sentință de condamnare bazîndu-se doar pe declarațiile părții vătămate, care urmau a fi

apreciate critic, întrucît acestea nici nu o cunoșteau pe Ermurache N., din spusele lor, ei au

aflat numărul de telefon de la cunoscuți, fără a invoca cine este cunoscutul, care este numele

și prenumele cestuia;

2

- analiza conținutului învinuirii formulate denotă caracterul formal al acesteia, mai mult,

învinuirea este una abstractă, ceea ce înseamnă că organul de urmărire penală a încălcat mai

multe drepturi și chiar principii generale, care au menirea să asigure dreptul la un proces

echitabil în sensul art.6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale;

- obiectul material al infracțiunii incriminate lui Ermurache N., în baza art.361 alin. (1)

Cod penal, săvîrșit referitor la un document de o importanță deosebită, constituie entitatea

materială a documentului, care în speță lipsește or, partea acuzării nu a prezentat în ședința de

judecată originalul cărții de asigurare internațională, care se pretinde a fi falsă, potrivit

răspunsului (anexat la dosar) parvenit din partea BNC Interpol Vilinius Lituania se certifică

că documentul nr. AMA 9616882 a fost eliberat pentru perioada 12.04.2013-09.05.2013,

persoana asigurată fiind Ermurache V.;

- partea acuzării a prezentat instanței cartea de asigurare internațională pentru

automobile în limba lituaniană, cu nr. de înregistrare LT/ 16/MB 9616883, eliberată pe

perioada 25.04.2013-24.04.2014 pe numele cet. Ermurache V., confecționată cu folosirea

aparatelor de imprimat computerizate Jet cerneală.

avocatului Țurcanu T. declarat în numele inculpatei a fost admis, cu casarea sentinței din alte

motive decît cele invocate și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit căreia Ermurache N. a fost

liberată de răspundere penală pentru săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod

penal, cu încetarea procesului penal, în legătură cu expirarea termenului de prescripție de

tragere la răspundere penală.

fond a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat

probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect

ajungînd la concluzia privind vinovăția inculpatei și făcînd o încadrare justă a acțiunilor

acesteia în baza art. 361 alin. (1) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a respins, ca nefondate, toate alegațiile apelantului invocate în

cererea de apel, specificînd că cauza a fost judecată de instanța de fond cu respectarea

rigorilor legii procesuale și materiale și s-a menționat că dezacordul cu hotărîrea instanței de

fond nu constituie temei de desființare a sentinței, din moment ce probele cercetate

demonstrează vina inculpatei și faptele incriminate acesteia prin rechizitoriu.

Deși inculpata și apărarea au pledat pentru nevinovăția lui Ermurache N. și că nu sunt

de acord cu probele cercetate pe caz, instanța de apel a conchis că nu s-a stabilit probe

administrate ilegal, adică cu încălcarea prevederilor procedurii penale.

Însă, din oficiu, instanța de apel a ajuns la concluzia că, urmează a fi încetat procesul

penal în privința lui Ermurache N. în comiterea infracțiunii prevăzute de art.361 alin. (1) Cod

penal, în legătură cu expirarea termenului de prescripție.

3

Țurcanu T. acționînd în numele inculpatei Ermurache N. le-a contestat cu recurs ordinar, prin

care solicită casarea sentinței și deciziei instanței de apel și adoptarea unei hotărîri de achitare

în privința lui Ermurache N., din motivul lipsei componenței de infracțiune în acțiunile

acesteia.

În esență, recurentul consideră ilegală decizia instanței de apel, invocînd că cauza nu a

fost examinată sub toate aspectele și în mod obiectiv, iar probelor administrate nu li s-a dat o

apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor,

ajungîndu-se incorect la concluzia privind vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii

imputate.

Recurentul specifică că instanța de judecată era obligată să motiveze în hotărîre

admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate, în corespundere cu art. 384

alin. (3) Cod de procedură penală, sentința instanței de judecată trebuie să fie legală,

întemeiată și motivată. Conform art. 385 alin. (1) pct. 1) - 4) Cod de procedură penală, la

adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează chestiunile dacă a avut loc fapta de

săvîrșirea căreia este învinuită inculpata, dacă această faptă a fost săvîrșită de inculpată, dacă

fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută ea, dacă

inculpata este vinovat de săvîrșirea acestei infracțiuni. Potrivit art. 394 alin. (1) pct. 2) Cod de

procedură penală, partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă probele pe

care se întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele pentru care instanța a respins

unele probe.

În continuare, recurentul afirmă că, în pofida acestor prescripții legale, potrivit

descriptivului sentinței, instanța de fond:

- doar a trecut în revistă probele administrate pe caz, însă nu a apreciat separat fiecare

probă, inclusiv declarațiile inculpatei, a părții vătămate, care sunt contradictorii, probele

scrise din dosarul penal, din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și

veridicității lor, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării, inclusiv cu

circumstanțele de fapt și de drept incriminate inculpatei în rechizitoriu;

- nu a indicat motivele pentru care a respins probele apărării și a admis probele acuzării.

Din atare considerente, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu

rigorile legale și a adoptat o hotărîre care nu cuprinde motive pe care se întemeiază soluția.

Decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, la

caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date, ceea ce

instanța nu a realizat. Totodată, s-a menționat că instanța de apel nu a dat nici o apreciere

răspunsului dat de Compania de Asigurare „Copensa Vienna Insurance Group” nr. 237-15

din 15 04.2015 prezentat de partea apărării, în care se invocă precum că Contractul de

asigurare a fost încheiat pe perioada 25.04.2013 pînă la 24.04.2014 și a fost reziliat la data de

10.05.2013. Or, acest act direct a demonstrat faptul precum că a existat o așa poliță de

asigurare, prin ce se demonstrează în mod direct nevinovăția lui Ermurache N.

4

În drept, titularul recursului își întemeiază cererea pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6)

și 8) Cod de procedură penală.

procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului declarat de către apărătorul

inculpatei, menționînd că recurentul se referă la starea de fapt a cauzei și la chestiunea de

apreciere a probelor, ceea ce nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală.

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu și în baza materialelor din dosar,

Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente de

fapt și de drept.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de

apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Din textul recursului, se constată că recurentul invocă drept temei de declarare a

acestuia prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, și anume

menționînd că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și a

dat o apreciere eronată probatoriului administrat, iar în acțiunile inculpatei nu se conțin

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal, în baza

căruia Ermurache N. a fost condamnată.

Însă, raportînd alegațiile recurentului la decizia atacată, Colegiul penal constată că

instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8)

Cod de procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la

caz, la admiterea apelului declarat de avocatul Țurcanu T. în numele inculpatei și adoptarea

soluției expuse pe larg în pct. 4 din prezenta decizie.

Cu referire la cele invocate de recurent precum că, instanța de apel nu s-a expus punctat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, Colegiul penal menționează că motivarea hotărârii

este un proces de analiza și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului, care nu presupune în mod

necesar expunerea tuturor elementelor de amănunt, atîta timp cît sunt valorificate toate

aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele

obligatorii ale unei motivări a hotărîrii penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de

față. Investită cu o situație de fapt, instanța de fond și cea de apel, ca urmare a efectuării

cercetării judecătorești, a expus situația de fapt reținută pe baza probatoriului administrat și a

concluzionat corect ca aceasta se circumscrie încadrării juridice în baza art. 361 alin. (1) Cod

penal, totodată, statuînd asupra necesității aplicării prevederilor art. 60 Cod penal.

5

Mai mult, din materialele dosarului rezultă că instanța de apel la examinarea cauzei, a

ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 27, 99 - 101 Cod de procedură penală, a

cercetat sub toate aspectele probele administrate, le-a verificat minuțios, dându-le o apreciere

justă, prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, care în ansamblul lor

au confirmat vinovăția inculpatei de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod

penal, iar careva temeiuri de a dispune achitarea lui Ermurache N., nu au fost stabilite.

La fel, Colegiul penal reține că, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de

procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, a verificat legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță și conform materialelor din

dosar, ajungînd la concluzia corectă că sentința de condamnare atacată este legală și

întemeiată în partea constatării vinovăției lui Ermurache N. de confecționarea, deținerea și

vînzarea documentelor oficiale false, care acordă drepturi, însă, la caz, este incident de a fi

aplicat art. 60 Cod penal, de aceea Ermurache N. a fost liberată de răspundere penală pentru

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal și s-a încetat procesul penal în

privința ei, în legătură cu intervenirea termenului de prescripție de tragere la răspundere

penală.

Or, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură

penală, iar instanța de apel a dat răspuns la toate argumentele invocate de apelant, specificând

motivele pe care și-a întemeiat soluția adoptată.

În continuare, din textul recursului declarat, se constată că recurentul critică soluția

instanței de apel, de altfel și cea a primei instanțe, invocînd că acestea au dat o apreciere

eronată probatoriului administrat în cauză.

În ceea ce privește faptul dacă o asemenea situație reprezintă o eroare de drept, Colegiul

penal amintește că, la etapa judecării recursului nu analizează conținutul mijloacelor de

probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt,

decît cea constatată de instanțele ierarhic inferioare, acestea fiind atributul exclusiv al

instanțelor de fond și de apel. Deci, Colegiul penal nu va examina criticile referitoare la

presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente

faptice, ci va verifica, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanța de fond și cea de

apel, corectitudinea stabilirii vinovăției inculpatei Ermurache N. privind săvîrșirea

infracțiunii imputate prin rechizitoriu.

Totodată, Colegiul penal pe această linie de considerente consideră relevant de a

specifica că, pentru a constitui caz de casare eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de

o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele

reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au

avut drept consecință pronunțarea altei soluții decît cea pe care materialul probator o susține.

În cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost constatată de către instanța de recurs.

6

Prin urmare, opozabil celor enunțate de recurent, Colegiul penal, verificînd suplimentar

materialele dosarului, specifică că, judecînd apelul, instanța de apel a examinat cauza sub

toate aspectele, complet și obiectiv, adoptînd o soluție corectă, care este argumentată și

corespunzătoare cumulului de probe administrate și nemijlocit verificate în ședințele de

judecată în condițiile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală și, totodată, care au fost just

apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, în baza cărora s-a stabilit cu

certitudine că inculpata a săvîrșit infracțiunea nominalizată supra în circumstanțele descrise

în rechizitoriu.

Reieșind din cele expuse, instanța de recurs apreciază drept vădit neîntemeiate criticile

recurentului privitor la adoptarea unei decizii ilegale de către instanța de apel în privința lui

Ermurache N., totodată, menționînd că Colegiul penal al Curții de Apel Bălți a ajuns la

concluzia corectă că probele cercetate, coroborînd între ele, formează un ansamblu probatoriu

prin care indubitabil se dovedește vinovăția inculpatei Ermurache N. de săvîrșirea infracțiunii

imputate și totalmente se combat cu argumentele aduse, la caz, de către partea apărării în

susținerea nevinovăției inculpatei.

Asupra celor constatate se impune și mențiunea că, criticile formulate de recurent în

recursul ordinar declarat, au format și obiect de discuție la judecarea cauzei penale în instanța

de fond și cea de apel și, cărora instanțele de judecată ierarhic inferioare, le-au dat o motivare

corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în hotărîrile adoptate, soluție pe care instanța

de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și

faptul că verificând hotărîrea atacată în raport cu prevederile art. 424 alin.(2) Cod de

procedură penală, temeiuri de casare a acesteia, nu s-au stabilit, or concluzionînd asupra celor

expuse, instanța de recurs consideră, că în prezenta cauză nu se constată erorile de drept

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală.

În continuare, referitor la criticele recurentului în ceea ce privește existența componenței

de infracțiune în acțiunile lui Ermurache N. în baza art. 361 alin. (1) Cod penal, în cauza

deferită judecării, Colegiul penal explică următoarele.

Instanțele ierarhic inferioare au conchis asupra vinovăției inculpatei în baza art. 361

alin. (1) Cod penal, din motiv că faptele acesteia întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii nominalizate.

Potrivit jurisprudenței constante a Colegiului penal în această materie, se reține că

infracțiunea prevăzută de art. 361 atentează la ordinea stabilită a autentificării documentale a

faptelor ce au importanță juridică.

Obiectul material al faptei infracționale analizate îl reprezintă documentele oficiale

false. Latură obiectivă constă în fapta prejudiciabilă care se concretizează în acțiunea de

confecționare, deținere, vânzare sau folosire a documentelor oficiale false, care conferă

drepturi sau scutesc de obligațiuni.

Înțelesul noțiunii de falsificare constă atât în modificarea totală a documentelor oficiale,

cât și în introducerea în document a unor informații falsificate. Aceasta se poate realiza prin

7

următoarele modalități: ștergerea, adăugarea, corectarea conținutului textului, schimbarea

datei, falsificarea semnăturii persoanei etc.

Folosirea documentelor falsificate, constă în acțiunile de vânzare, dăruire, schimb și

alte forme de transmitere spre folosire de către alte persoane contra plată sau gratis.

Componența de infracțiune este formală și se consideră consumată din momentul falsificării

sau confecționării obiectelor indicate în dispoziția articolului.

Latura subiectivă se realizează prin intenție directă. Este necesar ca falsificarea să fie

efectuată în scopul folosirii documentelor, de către infractori sau de către alte persoane.

Prin rechizitoriu Ermurache N. a fost învinuită anume de confecționarea, deținerea și

vînzarea documentelor oficiale false, care acordă drepturi.

Prin urmare, instanțele corect au statuat că în acțiunile lui Ermurache N. se conțin

elementele componenței respective de infracțiune.

Mai mult, din partea descriptivă a deciziei recurate, instanța de recurs constată că, corect

Curtea de Apel a respins, ca nefondate, alegațiile apelantului aduse în susținerea poziției de

nevinovăție a inculpatei, specificînd că:

„Sunt nefondate și afirmațiile aduse că obiect material al infracțiunii incriminate lui N.

Ermurache, încadrate juridic de către organul de urmărire penală în baza art. 361 alin. (1)

Cod penal cu semnele calificative - confecționarea și vînzarea documentelor oficiale false

care acordă drepturi, săvîrșit referitor la un document de o importanță deosebită, constituie

entitatea materială a documentului, care în speță lipsește or, partea acuzării nu a prezentat

în ședința de judecată originalul cărții de asigurare internațională, care se pretinde a fi

falsă, deoarece faptul lipsei originalului cărții nu poate fi reținut în cazul dat, fiind dovedită

vinovăția inculpatei prin probele cercetate.

Nu pot fi reținute nici afirmațiile aduse că potrivit răspunsului (anexat la dosar)

parvenit din partea BNC Interpol Vilnius/Lituania se certifică că documentul nr. AMA

516882 a fost eliberat pentru perioada 22.04.2013-09.05.2013, persoană asigurată

Ermurache V., că partea acuzării prezintă instanței cartea de asigurare internațională

pentru automobile în limba lituaniană, cu nr. de înregistrare LT/16/MB 516883, eliberată pe

perioada 25.04.2013-24.04.2014 pe numele cet. V. Ermurache, confecționată cu folosirea

aparatelor de imprimat computerizate Jet cerneală, în temeiul celor expuse reiterează că

vinovăția persoanei în săvîrșirea faptei se consideră dovedită numai în cazul cînd instanța de

judecată, călăuzindu-se de principiul prezumției nevinovăției, cercetînd nemijlocit toate

probele prezentate, iar îndoielile, care nu pot fi înlăturate, fiind interpretate în favoarea

inculpatului, fiind declarative, faptul eliberării cărții de asigurare internaționale de către N.

Ermurache lui L. Morcov fiind dovedit prin declarațiile lui E. Morcov, a martorului L.

Morcov, precum și probele cercetate, care în cumul dovedesc vina inculpatei în cele

incriminate, anume cartea eliberată de Ermurache N. s-a dovedit a fi falsă.

8

Totodată, dezacordul cu hotărîrea instanței de fond nu constituie temei de desființare a

sentinței, din moment ce probele cercetate demonstrează vina inculpatei de faptele

incriminate.”

În virtutea considerentelor expuse supra, constatînd că în cauză există o concordanță

deplină între situația de fapt și de drept stabilită de instanța de apel, Colegiul penal consideră

ca fiind neîntemeiate criticile formulate de recurent în cererea de recurs deferit spre

examinare.

În consecință, Colegiul penal conchide că la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța

a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală și

a pronunțat o hotărîre legală și întemeiată, respectiv nu există vreun temei legal pentru

admiterea recursului ordinar în sensul declarat de avocatul Țurcanu T. în numele inculpatei.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Țurcanu Tudor în numele

inculpatei Ermurache Natalia, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

02 decembrie 2015, în cauza penală privind-o pe Ermurache Natalia Ioan, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 20 mai 2016.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

9