1ra-510/2016 — art. 151 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 151 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
1ra-510/2016 — art. 151 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul 1ra-510/2016
CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE
D E C I Z I E
02 martie 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte URSACHE Petru
judecători NICOLAEV Ghenadie
MORARU Petru
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul
Macovschi Oleg în numele inculpatului Jurja Boris, prin care se solicită casarea deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2015, în cauza penală
privindu-l pe
JURJA Boris Ion, născut la 29 octombrie 1971,
originar și domiciliat în s. Dolna, r-nul Strășeni.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 18.08.2015 – 29.09.2015;
Instanța de apel: 23.10.2015 – 07.12.2015;
Instanța de recurs: 28.01.2016 – 02.03.2016.
Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Strășeni din 29 septembrie 2015, adoptată în
conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală în baza probelor administrate în faza
de urmărire penală, Jurja B. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 151 alin.
(1) Cod penal la 4 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa cu închisoarea stabilită în privința lui Jurja
B. a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani, cu obligarea acestuia de
a nu-și schimba domiciliul fără consimțământul organului competent.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond, în fapt, a constatat că Jurja B., la 07
aprilie 2015, în jurul orelor 20.30, aflîndu-se la domiciliul său din s. Doina, r-nul
Strășeni, avînd în vizită consătenii Coleada V. a.n. 1965 și Ungureanu Il. a.n. 1971, la un
moment dat, din cauza stării de ebrietate în care sau pomenit toți trei, spontan între ei a
apărut un conflict. După care, Jurja B. acțîonînd cu scopul cauzării de leziuni corporale
lui Coleada V., a luat un scaun și cu el intenționat i-a aplicat ultimului multiple lovituri în
regiunea capului în urma cărora Coleada V. a căzut jos fără cunoștință.
1
Tot el, în vederea realizării intenției infracționale, în timp ce Coleada V. se afla
culcat jos, cu același scaun i-a mai aplicat ultimului multiple lovituri peste picioare, în
rezultatul cărora, i-a cauzat acestuia vătămări corporale grave, periculoase pentru viață.
Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a
reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii
prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, vătămarea intenționată gravă a sănătății care
este periculoasă pentru viață, însoțite de pierderea stabilită a cel puțin o treime din
capacitatea de muncă.
Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare în termenul și modul prevăzut
de art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către procuror, care a
solicitat casarea sentinței din motivul blîndeții pedepsei și pronunțarea unei noi hotărîri,
prin care Jurja B. să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151
alin. (1) Cod penal și condamnat la o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 5
ani, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis, fără aplicarea art. 90 Cod
penal.
În motivarea apelului, procurorul a indicat că instanța de fond, aplicînd principiul
individualizării pedepsei, nu a luat în considerație caracterul și gravitatea infracțiunii
săvîrșite de inculpat, motivul și scopul celor comise, personalitatea vinovatului și
pericolul social pe care inculpatul îl prezintă.
De asemenea, apelantul a opinat că, la caz, nu s-a ținut cont de comportamentul
inculpatului care a fost unul tendențios și inadecvat, care nu s-a manifestat prin
colaborarea cu organul de urmărire penală în vederea stabilirii adevărului. Nu s-a ținut
cont de faptul că imediat după comiterea infracțiunii și derularea investigațiilor învinuitul
a întreprins măsuri de intimidare a părții vătămate și faptul că pînă în prezent nu a
restituit prejudiciul cauzat sau să fi acordat o careva susținere lui Coleada V.
În consecință, apelantul a specificat că instanța de fond incorect a aplicat
prevederile art. 90 Cod penal și nu a motivat soluția respectivă.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2015
apelul procurorului a fost admis, sentința a fost casată în partea stabilirii pedepsei, cu
pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit căreia Jurja B. a fost recunoscut vinovat și
condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal la 4 ani închisoare, cu executarea pedepsei
în penitenciar de tip semiînchis. Termenul executării pedepsei urmează a fi calculat din
momentul reținerii inculpatului.
În partea descriptivă a deciziei adoptate, instanța de apel a menționat că instanța
de fond a stabilit corect starea de fapt ce corespunde probelor din dosar încadrînd just
acțiunile inculpatului în baza art. 151 alin. (1) Cod penal și corect stabilindu-i pedeapsa
prin prisma art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, sub formă de 4 ani închisoare,
însă în partea aplicării suspendării condiționate a executării acesteia, nu a respectat
întocmai prevederile legale cu privire la individualizarea pedepsei și scopul acesteia.
Prin urmare, instanța de apel a menționat că, referitor la modalitatea de executare,
contrar soluției instanței de fond, se consideră că, la caz, nu sunt întrunite condițiile
2
stipulate în art. 90 Cod penal, care ar genera condamnarea inculpatului cu suspendarea
condiționată a executării pedepsei.
Or, s-a reținut că soluția instanței în această parte este una neîntemeiată, reieșind din
caracterul social periculos al faptei săvîrșite de Jurja B., care rezultă din împrejurarea de
fapt în care a fost comisă infracțiunea și anume aplicarea multiplelor lovituri în regiunea
capului părții vătămate, iar în timp ce partea vătămată se afla fără cunoștință din cauza
loviturilor primite, inculpatul i-a mai aplicat ultimului multiple lovituri peste picioare
care au provocat fractură deschisă a oaselor gambei, cît și din cerințele art. 61 Cod penal,
din faptul că pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului,
precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și altor
persoane.
Nefiind de acord cu soluția pronunțată de instanța de apel avocatul Macovschi O.,
acționînd în numele inculpatului Jurja B. a atacat-o cu recurs ordinar solicitînd casarea
deciziei, în partea excluderii art. 90 Cod penal și menținerea sentinței.
Recurentul specifică că instanța de apel fără a lua în considerație circumstanțele
specifice cauzei, i-a aplicat neîntemeiat inculpatului o pedeapsă sub formă de închisoare,
cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.
Deci, avocatul susține că instanța de apel, la individualizarea executării pedepsei, nu
a ținut seama de faptul că inculpatul anterior nu a fost judecat, s-a căit sincer de cele
săvîrșite, iar aplicarea pedepsei cu închisoare nu va duce nicidecum la reeducarea lui.
Nu s-a avut în vedere nici faptul că Jurja B. a depus cerere de examinare a cauzei în
ordinea prevăzută de art. 364/1 Cod de procedură penală, recunoscînd pe deplin
vinovăția, ceea ce denotă căința ultimului față de cele întîmplate și în cazul dat fiind
aplicabile și prevederile art. 76 Cod penal.
Circumstanțele comiterii infracțiunii indică asupra faptului întîmplării unui caz
banal de consumare comună a băuturilor alcoolice, soldat cu ulterioara provocare a
leziunilor corporale lui Coleada V. Mai mult, recurentul susține că provocarea leziunilor
se datorează însuși acțiunilor nelegitime ale lui Coleada V., care îl bătea pe Ungureanu
Il., iar inculpatul a întreprins măsuri de curmare a acestor acțiuni.
Astfel, hotărârea instanței de apel emisă pe caz este pripită și neîntemeiată în
privința inculpatului, deoarece s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor
legale.
În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat pe dispozițiile art. 427 alin. (1)
pct. 10) Cod de procedură penală.
În conformitate cu prevederile art.431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,
procurorul, în referința depusă privind opinia sa asupra recursului declarat de către
apărătorul inculpatului, menționează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece
motivele invocate de recurent nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor
de drept prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, iar în vederea
acestei statuări se expun următoarele argumente de fapt și de drept.
3
Pornind de la dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, se reține
că instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat
împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în
drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este
vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs
examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură
penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și motivate corespunzător de
recurent.
Din conținutul recursului ordinar declarat de apărătorul inculpatului se constată că
ultimul invocă ca temei de drept pct. 10) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală,
potrivit căruia hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile
de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd s-au aplicat pedepse
individualizate contrar prevederilor legale.
În esență, recurentul critică decizia instanței de apel din considerentul că aceasta, în
viziunea sa, greșit a dispus condamnarea lui Jurja B. în baza art. 151 alin. (1) Cod penal,
la 4 ani închisoare, cu excluderea art. 90 Cod penal și executarea pedepsei în penitenciar
de tip semiînchis.
În același timp, instanța de recurs constată că, recurentul este de acord cu starea de
fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor
reținute în sarcina inculpatului, însă hotărîrea instanței de apel este criticată în partea
stabilirii pedepsei cu excluderea suspendării condiționate a executării acesteia, care se
consideră a fi una prea aspră reieșind din modalitatea în care a acționat Jurja B. și
comportamentul părții vătămate.
Față de cele ce preced, Colegiul penal amintește că, pedeapsa penală, potrivit art. 61
Cod penal, este o măsură de constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a
condamnatului, care are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea
condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, atît din partea acestuia,
cît și a altor persoane. Or, ca măsură de constrîngere, pedeapsa are pe lîngă scopul său
represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului.
Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie
individualizate în așa fel încît inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii
penale și evitarea în viitor a săvîrșirii unor fapte similare.
Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a
tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea unei
pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului incriminat prin rechizitoriu
inculpatului, la caz, art. 151 alin. (1) Cod penal, în baza căruia a fost condamnat Jurja B.
Astfel, Colegiul penal menționează că pedeapsa se consideră echitabilă cînd aceasta
impune inculpatului lipsuri și restricții ale drepturilor lui proporționale cu gravitatea
infracțiunii săvîrșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a
drepturilor și intereselor statului și întregii societăți perturbate prin infracțiune.
4
În cauza deferită judecății, potrivit sentinței adoptate în conformitate cu art. 3641
Cod de procedură penală în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Jurja
B. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal la 4 ani
închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În temeiul art. 90 Cod
penal, pedeapsa cu închisoarea stabilită în privința lui Jurja B. a fost suspendată
condiționat pe un termen de probă de 3 ani, cu obligarea acestuia de a nu-și schimba
domiciliul fără consimțământul organului competent.
Prin decizia instanței de apel, s-a menținut condamnarea inculpatului în baza art.
151 alin. (1) Cod penal la 4 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip
semiînchis, dar cu excluderea suspendării executării pedepsei.
De altfel, Colegiul penal remarcă că este prerogativa instanței de judecată să
aprecieze dacă scopul pedepsei poate fi atins fără executarea efectivă a acesteia. În
formarea acestei convingeri, instanța de judecată urmează să țină cont de totalitatea
condițiilor expres prevăzute de lege. Deși legea nu îngrădește libertatea instanței de
judecată de a-și forma convingerea cu privire la posibilitatea făptuitorului de a se îndrepta
fără executarea efectivă a pedepsei, ea obligă instanța să-și motiveze hotărîrea de
suspendare condiționată a executării pedepsei, indicînd precis acele motive pe care s-a
întemeiat concluzia.
La caz, Colegiul penal reține că instanța ierarhic inferioară a efectuat o analiză
complexă a circumstanțelor cauzei și a personalității inculpatului urmărind în acest sens
comportamentul său din înainte și după săvîrșirea infracțiunii incriminate, precum și de
circumstanțele săvîrșirii acesteia.
Prin urmare, instanța de recurs găsește neîntemeiate alegațiile titularului dreptului
de recurs în partea solicitării de a menține sentința, cu aplicarea art. 90 Cod penal în
privința inculpatului și constată că concluzia instanței de apel, privitor la faptul că
corijarea inculpatului este posibilă doar prin aplicarea față de Jurja B. a pedepsei sub
formă de închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis, este una
corectă, motivată și întemeiată.
Din atare considerente, Colegiul penal opinează că temeiul pentru recurs invocat de
recurent nu este relevant cauzei, iar instanța ierarhic inferioară și-a motivat just soluția
adoptată, acordînd deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Codul penal la soluționarea
chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința inculpatului, stabilindu-i o
pedeapsă proporțională faptelor săvîrșite de acesta.
Totodată, cu privire la alegațiile recurentului privitor la aceea că, în speță, nu s-a
avut în vedere faptul că Jurja B. a depus cerere de examinare a cauzei în ordinea
prevăzută de art. 364/1 Cod de procedură penală, recunoscînd pe deplin vinovăția, ceea
ce denotă căința ultimului față de cele întîmplate și în cazul dat urmau a fi aplicate și
prevederile art. 76 Cod penal, instanța de recurs explică avocatului că, în cazul în care
instanța a judecat cauza în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală în baza
probelor administrate în faza de urmărire penală și a redozat pedeapsa aplicată
inculpatului în conformitate cu stipulările din alin. (8) al normei menționate,
recunoașterea vinovăției și căința sinceră nu mai poate servi ca temei de aplicare a
5
prevederilor art.76 Cod penal, deoarece aceasta ar însemna că aceleiași situații de drept i
se acordă o dublă valență juridică.
În consecință, Colegiul penal consideră că, la caz, nu se constată vreun temei pentru
aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării acesteia în privința lui Jurja B., iar
pedeapsa, astfel cum a fost stabilită de către instanța de apel, răspunde atît principiului
proporționalității, cît și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal de restabilire a
echității sociale, corectare a inculpatului, precum și de prevenirea săvîrșirii de noi
infracțiuni atît din partea acestuia, cît și a altor persoane.
Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea de
drept prevăzută în pct. 10) a alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, la care se face
referință, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate de instanța de apel, pentru
care considerente se dispune inadmisibilitatea recursului declarat de avocatul Macovschi
O., ca fiind vădit neîntemeiat.
În temeiul art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Macovschi Oleg în numele
inculpatului Jurja Boris, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău
din 07 decembrie 2015, în cauza penală privindu-l pe Jurja Boris Ion, ca fiind vădit
neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată integral la 01 aprilie 2016.
Președinte URSACHE Petru
Judecător NICOLAEV Ghenadie
Judecător MORARU Petru
6